Sunteți pe pagina 1din 16

1.

Considerații generale privind testamentul

1.1 Noțiunea testamentului

Jurisconsulții clasici defineau testamentul ca fiind, un act solemn prin care o persoană numită
testator, instituie unul sau mai mulți moștenitori pentru ca acesta să execute ultima sa voință. Potrivit
lui Ulpian, testamentul este manifestarea, în conformitate cu legea, a voinței noastre, pentru a avea
tărie după moarte.În realitate, trăsătura ce dă o identitate testamentului este instituirea de moștenitori
menționată, de jurisconsulții clasici în mai multe rânduri.
Potrivit dispozițiilor art 1034 Cod Civilː„ Testamentul este actul unilateral,personal și revocabil
prin care o persoană,numita testator,dispune de lege pentru una dintre formele cerute pentru timpul
cât nu va mai fi in viață”.
Așadar, Codul Civil, ținând cont de criteriile formulate de doctrină cu privire la noțiunea
testamentului în vechea reglementare,definește actul de ultimă voință,circumscriindu-i conținutul, nu
numai legatului, ci și altor dispoziții.Apreciem că actuala definiție legală a testamentului, deși nu
este perfectă, este superioară celei consacrate de Codul Civil din 1864.
Potrivit dispozițiilor art. 802 Cod Civil din 1864ː „Testamentul este un act revocabil prin care
testatorul dispune,pentru timpul încetării sale din viață,de tot sau parte din avutul său ”.1

1.2 Cracterele juridice ale testamentului

Este un act juridic unilateral. Testamentul este un act juridic intrucat presupune o manifestare
de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice si este unilateral intrucat presupune
numai manifestarea de vointa a autorului sau. Din acest punct de vedere, testamentului ii sunt
aplicabile si precederile art 1324-1325 NCC care reglementeaza actul juridic unilateral. Fiind un
act juridic, testamentul trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond cerute pentru
valabilitatea actelor juridice. In plus, in masura in care va contine unul sau mai multe legate – si
trebuie sa recunoastem ca cea mai mare parte a testamentelor contin cel putin un legat –
testamentul va trebui sa indeplineasca si conditiile cerute de lege pentru liberalitati. Manifestarea
de vointa apta de a produce efecte juridice este cea a testatorului, fara a avea vreo importanta
manifestarea de vointa ulterioara a beneficiarilor testamentului.
Este un act juridic personal. Aceasta inseamna ca testamentul nu poate fi intocmit decat de
catre parte personal, fara a se admite reprezentarea. Intelegem prin aceasta ca testamentul nu se
va putea incheia prin intermediul unui mandatar, al unui reprezentant legal sau al unui avocat.
Manifestarea de vointa trebuie sa fie obligatoriu a partii, exprimata personal, intr-una dintre

1
Articolul 802 Codul Civil din 1864
1
formele prevazute de lege. Caracterul personal al testamentului se justifica prin importanta pe
care acesta o are precum si prin consecintele pe care le implica. Astfel, avand in continutul sau
dispozitii de ultima vointa ale autorului, se vrea ca acestea sa fie conforme cu vointa interna a
celui care incheie actul si sa reprezinte exact ultimele sale dorinte. Ori, pe de o parte, se
presupune ca un reprezentant poate, voit sau nu, sa altereze vointa testatorului sau sa incheie
actul necunoscand in totalitate vointa acestuia si , pe de alta parte, se poate presupune
deasemenea ca in intervalul de timp scurs intre momentul acordarii puterii de reprezentare si
momentul incheierii efective a unui testament dorintele testatorului sa se modifice.
Este un act juridic individual. Aceasta este o caracteristica ce rezulta atat din caracterul
personal al testamentului cat si din prevederile art 1036 NCC. Astfel, este interzis sub sanctiunea
nulitatii absolute, ca doua sau mai multe persoane sa-si afirme dispozitiile de ultima vointa prin
acelasi act, indiferent daca testeaza una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert. In
reglementarea actuala aceasta interdictie poarta denumirea de “testament reciproc”, denumire
care poate genera anumite confuzii. Nu este vorba de reciprocitatea dispozitiilor testamentare,
in sensul ca partile dispun una in favoarea celeilalte, ci numai de existenta unor dispozitii
testamentare apartinand a doua sau mai multe persoane si care sunt facute prin intermediul
aceluiasi act, a aceluiasi inscris. Prin urmare, vor fi permise orice dispozitii testamentare cu
caracter de reciprocitate, daca sunt facute prin acte diferite. Nu va fi admisa, insa, sub nici un
motiv, incheierea unui singur act care sa contina dispozitii testamentare ale mai multor persoane,
indiferent de beneficiarul acestora. Sanctiunea nulitatii absolute trebuie sa reprezinte un
impediment insurmontabil la autentificarea unui asemenea testament, putand determina, in cazul
in care partile insista in solicitarea lor, respingerea actului in conformitate cu prevederile art 6
din legea 36/1995. Nu va fi admis deasemenea nici ca temei al transmisiunii mostenirii un
testament continand dispozitii de ultima vointa a doua sau mai multe persoane manifestate in
cadrul aceluiasi act, indiferent daca imbraca forma testamentului olograf, autentic sau privilegiat.
Este un act revocabil. Caracterul revocabil este de esenta testamentului. Autorul sau poate,
pana in ultima clipa a vietii sale, sa modifice sau sa revoce testamentul pe care l-a incheiat. O
persoana poate, in timpul vietii sale, sa intocmeasca , sa modifice sau sa revoce, ori de cate ori
doreste, testamentul sau. Fiind un act juridic unilateral, ale carui consecinte juridice se vor
produce abia in momentul mortii persoanei, fara a avea deci nici o implicatie asupra circuitului
juridic atata vreme cat testatorul este inca in viata, revocarea testamentului nu poate prejudicia
pe nimeni si nu poate constitui un abuz din partea celui care o face.
Revocarea testamentului reprezinta deasemenei un act juridic unilateral, implicand numai
manifestarea de vointa a testatorului si avand de indeplinit toate conditiile de fond necesare
pentru valabilitatea oricarui act juridic. Orice renuntare la dreptul de a revoca testamentul,
2
declararea acestuia ca irevocabil precum si orice clauza sau conventie avand ca obiect punerea
testatorului in imposibilitatea de a revoca un testament vor fi lovite de nulitate absoluta, norma
incalcata avand caracter imperativ. Impiedicarea unei persoane in a-si revoca testamentul
reprezinta , conform art 959 lit c NCC, unul dintre motivele pentru care poate interveni
nedemnitatea judiciara. Normele legale de care este guvernata revocarea testamentului sunt cele
ale art 1051-1053 NCC. Exista, cu toate acestea, o exceptie de la caracterul revocabil al
testamentului, dar nu in privinta tuturor dispozitiilor cuprinse in el, ci numai in privinta acelor
dispozitii testamentare prin care este recunoscut un copil. Astfel, in temeiul art 416 alin 3 NCC,
acea dispozitie testamentara prin care este recunoscut un copil este irevocabila.
Este un act de dispozitie. Aceastacaracteristica este proprie testamentului cel putin in privinta
legatelor care sunt acte juridice cu titlu gratuit, mai precis liberalitati, prin care se diminueaza
un patrimoniu si se imbogateste un altul, fara primirea unui contraechivalent. In sustinerea tezei
se poate aduce in primul rand argumentul de text care foloseste termenul “dispune” susceptibil
a fi inteles in primul rand prin componenta sa de “act de dispozitie” si in al doilea rand prin
componenta sa de “prevedere”, “hotarare”, “decizie”. Recunoscand testamentului aceasta
caracteristica suntem obligati sa-l tratam, in materia conditiilor pe care trebuie sa le
indeplineasca referitor la consimtamant, capacitate si cauza intocmai ca si pe toate celelalte acte
de dispozitie.
Este un act juridic solemn. Codul civil permite testatoruluiincheierea actului sau numai in
formele permise de lege. Este adevarat ca limitele legale sunt destul de permisive, dand
posibilitatea testatorului sa-si exprime vointa in diverse forme, in functie de posibilitatile pe care
le are si de conditiile in care actioneaza. Este la fel de adevarat ca exista si textul art 1050 NCC
referitor la conversia testamentului nul pentru vicii de forma. Deducem deci ca forma solemna, a
carei nerespectare este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului, este prevazuta de lege in
scopul de a apara exprimarea vointei testatorului, iar nu in scopul de a-i restrange posibilitatile
de manifestare.
Este un act juridic pentru cauza de moarte. Caracteristica pe care o discutam este continuta in
ultima parte a art. 1034 NCC, folosindu-se expresia “pentru timpul cand nu va mai fi in viata”.
Avem in vedere, in analiza pe care o facem, momentul la care testamentul isi va produce
efectele, respectiv data deschiderii mostenirii. Aprecierea valabilitatii testamentului se va face in
functie de momentul incheierii sale intrucat acesta este momentul in care a fost exprimata vointa
testatorului si, prin urmare, toate conditiile de fond si de forma necesare se vor analiza bazandu-
ne pe momentul intocmirii testamentului.

3
Din definiția testamentului rezulta caracterele juridice ale acestuia.Astfel testamentul este un act
juridic unilateral, prezentând caracter personal, revocabil, solemn și mortis causa.
În urma caracterelor juridice evidențiate din definiția testamentului putem să evaluăm fiecare
caracter in parte, astfel:
a)Testamentul este un act unilateral exprimând numai voința testatorului.
Testamentul produce efecte juridice,numai prin voința testatorului,transmițându-se către legatar din
momentul deschiderii moștenirii, cu o condiție, ca acesta să nu îl repudieze,adică să nu îl respingă.
b)Testamentul este un act juridic personal, întrucât nu poate fi încheiat prin reprezentare sau
cu încuviințarea ocrotitorului legal.

1. Caracterul personal nu este înlăturat în cazul în care testatorul solicită și primește consultații
de specialitate, cu privire la redactarea actului său de ultimă voință.2
c) Testamentul este un act juridic solemn,pentru validitatea sa trebuind îndeplinită forma
cerută de lege,sub sancțiunea nulității absolute. Potrivit art 1036 Cod Civil prevede că: „ Sub
sancțiunea nulității absolute a testamentului, două sau mai multe persoane nu pot dispune prin
același testament, una în favoarea celeilalte sau în favoarea unui terț”.3
d) Testamentul este un act juridic mortis causa, întrucât produce efecte numai la moartea
testatorului.
Articolul 956 din Codul Civil cu titlul „ Acte juridice asupra moștenirii nedeschise” specifică:
„ Dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absolută actele juridice având ca obiect
drepturi eventuale asupra unei moșteniri nedeschise incă, precum actele prin care se acceptă
moștenirea sau se renunță la aceasta, ori actele prin care se înstrăinează sau se permite înstrăinarea
unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea moștenirii”.4
Legatul nu primește niciun drept cât testatorul este în viață. Deși efectele testatorului se
produc la momentul deschiderii moștenirii testatorului, condițiile de validitate ale acestuia se
apreciaza raportat la momentul întocmirii sale.
e)Testamentul este un act juridic revocabil, întrucât testatorul prin voința sa unilaterală, poate
revoca sau modifica dispozițiile sale testamentare.

1.3 Cuprinsul testamentului


Obiectul principal al testamentului îl constituie legatele, reprezentând dispozițiile referitoare la
patrimoniul succesoral. Există legate universale,cu titlu universal și legate cu titlu particular. Potrivit

2
Ilioara Genoiu, „Dreptul la moștenire în Codul Civil ”, Ediția a doua-revizuită și adăugită, Editura C.H
Beck,București 2013, p 109.
3
Articolul 1036 Codul Civil.
4
Articolul 956 Codul Civil.
4
dispozițiilor art.1035 Cod Civil: „Testamentul conține dispoziții referitoare la patrimoniul succesoral
sau la bunurile ce fac parte din acesta,precum și la desemnarea directă sau indirectă a legatarului.
Alături de aceste dispoziții sau chiar și în lipsa acestor dispoziții, testamentul poate să conțină
dispoziții referitoare la partaj,revocarea dispozițiilor testamentare anterioare,dezmoștenire, numirea
de executori testamentari,sarcini impuse legatarilor sau moștenitorilor legali și alte dispoziții care
produc efecte după decesul testatorului”.5
În concluzie, din aceste dispoziții ale art.1035 Cod Civil rezultă ca testamentul mai cuprinde și
dispoziții referitoare la:
a) numirea unui executor testamentar;
b) exheredări, adică înlăturarea de la moștenire a unor moștenitori legali, în limitele prevăzute de
lege;
c) sarcini impuse legatarilor sau moștenitorilor legali;
d)revocarea totală sau parțială a unui testament întocmit anterior;
e)partajul de ascendent, adică împărțeala făcută de testator între descendenții săi a bunurilor
succesorale;
f)recunoașterea de către mamă a copilului trecut în registrul de stare civilă;
g)dispoziții de ultimă voință, privitoare la recunoașterea unei datorii, funerarii etc;6
h)desemnarea persoanei care urmează a fi numită tutore al copiilor testatorului sau înlăturarea
posibilității ca o anumită persoană să fie tutore;
i)dispoziții cu privire la partea ce i s-ar cuveni soțului testator din comunitatea de bunuri,la încetarea
căsătoriei;
j)testatorul poate să-și dea acordul sau să interzică,după decesul său, folosirea prelevării de
organe,țesuturi și celule umane, în scop terapeutic sau științific;7
Testamentul prezintă valabilitate dacă sunt respectate condițiile actului juridic de validitate, astfel: să
existe capacitatea de a încheia actul, consimțământul valabil exprimat, un obiect determinat sau
determinabil și licit, cauza să fie reală, licită și morală. Testatorul trebuie să aibă capacitatea de
exercițiu deplină, adică să aibă capacitatea de a dispune. Regula principiului general in materie de
acte juridice este capacitatea, iar excepția este incapacitatea.

1.4 Capacitatea de a dispune prin testament

5
Articolul 1035 Codul Civil.
6
Florin Dobre,˶Dreptul civil,moștenirea legală și testamentară˝,Editura Ex Ponto,2009,p 91
7
Bacaci Alexandru,˶Drept civil,succesiunile ˝,Editura All Beck,2003
5
În conformitate cu dispozițiile art.856 Vechiul Cod Civil:„ Orice persoană este capabilă de a face
testamentul,dacă nu este poprită de lege”.8
În concluzie orice persoană fizică sau juridică are capacitatea de exercițiu deplină de a face
testamentul,dacă nu este propită de lege,adică dacă nu este interzisă de lege.

1.5 Incapacitatea de a dispune prin testament


Incapacitatea trebuie să fie prevăzută de lege,nimeni nu ar putea renunța în tot sau în parte la
capacitatea de a dispune sau de a primi prin testament. Sunt incapabile de a dispune prin testament:
minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani; persoana pusă sub interdicție judecătorească; minorul
care a împlinit vârsta de 16 ani; minorul care are vârsta de 16 ani; lipsa discernământului și
comerciantul.
Ca urmare a acestei clasificări a celor aflați în incapacitatea de a dispune prin testament, putem să îi
analizăm pe fiecare dintre aceștia într-o dezbatere conform dispozițiilor din Codul Civil din 1864 si
Codul Civil actual.
Astfel, potrivit art.806 Vechiul Cod Civil: „ Minorul mai mic de 16 ani, nu poate dispune nici într-un
fel, afară de excepțiile regulate prevăzute de lege”.9 La împlinirea vârstei de 14 ani acesta va dobândi
capacitatea de exercițiu restrânsă. Întrucât dispoziția testamentară este personală, el nu poate dispune
nici prin reprezentant sau cu încuviințarea ocrotitorilor legali, chiar dacă a împlinit vârsta de 14 ani
și are capacitatea de exercițiu restrânsă.
Prin capacitatea de exercițiu, potrivit art.37 Noul Cod Civil, se întelege :„ acea parte a capacității
civile a omului care constă in aptitudinea acestuia de a dobândi și exercita drepturi civile și de a-și
asuma și executa obligațiile civil prin încheierea de acte juridice civile”.10
În Vechiul Cod Civil și Noul Cod Civil reiese că, minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu
dispune prin testament, deși acesta are capacitatea de exercițiu restrânsă dobândită la împlinirea
vârstei de 14 ani. Legiuitorul consideră că minorul cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani are
discernământul în curs de formare, motiv pentru care-i recunoaște capacitatea de exercițiu
restrânsă.11
Faptul că minorul cu vârsta de 14 ani are capacitatea de exercițiu restrânsă, îi permite să incheie o
serie de acte juridice, singur, cu încuviințarea ocrotitorilor legali sau cu autorizarea instanței de
tutelă.

8
Articolul 856 Cod Civil
9
Articolul 806 Codul Civil din 1864
10
Articolul 37 Cod Civil
11
Articolul 41 Cod Civil
6
A doua categorie de persoane care se află în incapacitatea de a dispune prin testament, sunt
cele puse sub interdicție judecătorească, acestea au statutul juridic al minorului sub 14 ani conform
art.147 din Codul Familiei, caz în care incapacitatea interzisului este totală și permanentă.
Potrivit art.807 Vechiul Cod Civil: „Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani poate dispune prin
testament, dar pentru o jumătate din ceea ce ar putea dispune dacă ar fi major”. 12În Noul Cod Civil la
art.988 se observă că, spre deosebire de reglementarea Vechiului Cod Civil, nu se mai regăsește
dispoziția prin care minorului de 16 ani i se recunoștea capacitatea parțială de a testa, în sensul că
dispunea prin testament numai de jumătate din ceea ce ar fi putut dispune ca persoană majoră ˝.13
Spre exemplu,dacă are un părinte care este rezervatar pe ¼ din moștenire,poate dispune de
jumătate,adică ½ din ¾ din moștenire, adică ⅜ din moștenire. Cea de-a treia categorie de persoane
aflate in incapacitatea de a dispune prin testament o regăsim in Noul Cod Civil la art.988 unde
prevede că : „Minorul care deși are vârsta de 16 ani și are capacitatea parțială de a dispune prin
testament,nu poate dispune în favoarea tutorelui său”.14Minorul, care chiar devenit major,nu poate
dispune în favoarea reprezentantului ori ocrotitorului legal, există și incapacitatea de a primi o
liberalitate de la cel ocrotit înainte de a primi de la instanța de tutelă descărcarea pentru gestiune, sub
sancțiunea nulității relative.
Articolul 809 Codul Civil din 1864 prevede ca : „Minorul de 16 ani nu poate, prin testament,
dispune în favoarea tutorelui său ”. 15
Astfel,minorul ajuns la majoritate,nu poate dispune nici prin donație între vii, nici prin testament,în
favoarea fostului său tutore, dacă socotelile definitive ale tutelei nu au fost prealabil date și
primite.Sunt exceptați ascendenții minorilor, care sunt sau au fost turori ai lor.16
Lipsa discernământului,neprevăzut de lege ca atare, atrage incapacitatea celui în cauză de a face acte
de dispoziție testamentara, aici este vorba de lipsa discrnământului din cauza alienației sau debilității
mintale, stare de boală, hipnoză, somnambulism,beție alcoolică etc, fie dovedite prin forme
concludente.
Comerciantul, persoana fizică, este incapabil de a face un testament, dacă se află în stare de faliment
sau de reorganizare și lichidare judiciară.

1.6 Incapacitatea de a primi prin testament


În art.990 alin.(1) din Codul Civil cu titlul Incapacitati speciale, prevede că: „Sunt
anulabile liberalitățile făcute medicilor, farmaciștilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod

12
Articolul 807 Cod Civil din 1864
13
Articolul 988 Cod Civil
14
Articolul 988 Cod Civil
15
Articolul 809 Cod Civil din 1864
16
A se vedea Codul Familiei art.133 și art.141
7
direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului, pentru boala care este cauză a
decesului ”.17
Potrivit acestui articol, legiuitorul folosește sintagma „sau altor persoane”, accentul fiind pus nu
neapărat pe calitatea de medic sau farmacist, ci și pe ajutorul de specialitate, medicală sau
spirituală,acordat cu caracter repetat. Din aceasta rezultă că incapacitatea de a primi vizează și
persoana care practică ilegal medicina sau infirmiera care și-a depașit atribuțiile și cu toate acestea a
acordat îngrijiri de specialitate dispunătorului.
Nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la incapacitatea de a primi prin testament urmează a fi
sancționată cu nulitatea relativă. Această incapacitate de a primi prin testament o regăsim în Codul
Civil din 1864 la art.810 potrivit căruia : „Doctorii în medicină sau în chirurgie, ofițerii de sănătate și
spițerii, care au tratat o persoană în boala din care moare, nu pot profita de dispozițiie între vii sau
testamentare, ce dânsa a făcut-o în favoare-le în cursul acestei boli ”.18
Astfel spus, reiese că medicii și farmaciști, respectiv ofițerii de sănătate, care au tratat o
persoană de o boală din care a rezultat moartea acestea, nu pot primi liberalitatea pe care bolnavul le-
a facut-o în cursul acestei boli. Pentru a opera această incapacitate trebuie ca liberalitatea să fi fost
făcută în cursul bolii de care dispunătorul a decedat; decesul să fi fost cauzat de boala pentru care a
fost îngrijit; medicul sau farmacistul să fi tratat pe bolnav cu caracter continuu.
Printre medicii și farmaciștii aflați în incapacitatea de a primi prin testament se mai numără și tutorii
de la minorii care se află sub tutela lor; „ofițerii de marină de la persoanele care se află pe bord în
timpul unei călătorii maritime”;19 preoții de la cei pe care îi asistă.
Obiectul testamentului trebuie să fie în circuitul civil ca și în materie de convenții și îl poate
forma atât un bun prezent, cât și unul viitor, care nu există în momentul testării dar nci în momentul
deschiderii succesiunii.Potrivit dispozițiilor legale, ca actle juridice să fie valabile, pe lângă
capacitatea legală și naturală de a testa, este necesar ca voința sau consimțământul să nu fie atestat de
vreun viciu de consimțământ, precum eroarea, dolul sau violența. Problema leziunii nu poate fi pusă
în acest caz, deoarece chiar dacă minorul ar avea vârsta cuprinsă între 16-18 ani, dispozițiile
testamentare nu sunt acte juridice bilaterale, cu titlu oneros și comutative.
Eroarea care se referă la persoana beneficiarului, dispozițiile testamentului sau numai la
calitățile esențiale de testator, sunt îndeplnite foarte rar în practica juridică.
Dolul presupune uzitarea de mijloace dolosive, frauduloase, abuzul de influență și autoritate,
afirmații mincinoase la adresa unor moștenitori legali, intenția făcută cu rea credință de a induce în
eroare pe testator să dispună în sensul opus celui care ar fi fost făcut din proprie inițiativă, voința

17
Articolul 990 Cod Civil
18
Articolul 810 Codul Civil din 1864
19
Francisc Deak, Tratat de drept succesoral ,Editura Universul Juridic,p 184
8
testatorului să fi fost alterată în mod determinant prin folosirea de mijloace frauduloase, sancțiunea
aplicabilă în cadrul viciilor de consimțământ este nulitatea relativă.20

2.Clasificarea testamentelor
2.1 Testamentele ordinare
2.1.1 Noțiunea și tipurile de testamente ordinare

Potrivit legislației noastre civile, o persoană își poate exprima ultima sa voință în diferite forme
testamentare, în funcție de dorința sa ori de împrejurările în care se află.
Astfel, în condițiile obișnuite, testatorul poate să dispună printr-unul din testamentele ordinare
reglementate de lege: testamentul olograf, testamentul autentic și testamentul mistic care a fost
eliminat de Noul Cod Civil.
Conform art 858 Cod Civil din 1864 : „Un testament poate fi olograf sau făcut prin act autentic
sau în formă mistică ”.21 Articolul 1040 Noul Cod Civil cu tirlul Forme testamentului ordinar
prevede că :„un testament ordinar poate fi încheiat în două forme : olograf sau autentic ”.22
În concluzie, analizând cele două articole din Vechiul Cod Civil și Noul Cod Civil, rezultă că în Noul
Cod Civil nu se regăsește testamentul mistic, una dintre formele tradiționale de testamentului
ordinar.

Denumirea de testament olograf provine din cuvintele grecești holos, care înseamnă întreg, și grofo
prin care se înțelege a scrie.
Testamentul olograf este acel testament pentru a cărui validitate se cere să fie în întregim scris,
datat și semnat de mâna testatorului.Aceleași condiții erau cerute pentru validitatea testamentului
olograf și de Codul Calimach,iar în Codul Caragea, testamentul olograf nu era nevoie să fie datat.
În Noul Cod Civil la art 1041 prevede că: „sub sancțiunea nulității absolute, testamentul olograf
trebuie scris în întregime, datat și semnat de mâna testatorului ”.23
Așadar și în Noul Cod Civil și în Vechiul Cod Civil se precizează faptul că testamentul olograf
cuprinde cele trei condiții care definesc această formă de testament și anume că trebuie scris în
întregime, datat și semnat de mâna testatorului, însă în Noul Cod se precizează și sancțiunea ce se
aplică ăentru nerespectarea acestor condiții de validitate.

20
Florin Dobre, Moștenirea legală și testamentară, Constanța, 2009, Editura Ex Ponto, p 97
21
Articolul 858 Cod Civil din 1864
22
Articolul 1040 Cod Civil
23
Cod Civil art 1041
9
Testamentul olograf este opera exclusivă și personală a testatorului, fiind inadmisibilă întocmirea
acestuia prin mandatar convențional.
2.2 Testamentele privilegiate

2.2.1 Noțiunea și tipurile de testamente privilegiate


Testamentele privilegiate sunt cele întocmite în anumite împrejurări excepţionale în care se află
testatorul care doreşte să întocmească un testament autentic, dar nu poate recurge la formalităţile de
autentificare prevăzute de lege.

Asemenea testamente au fost denumite în doctrină testamente autentice simplificate. Sunt


asemenea testamente cele încheiate în faţa unui funcţionar competent al autorităţii civile locale, în
caz de epidemii, catastrofe, războaie sau alte asemenea împrejurări excepţionale. Persoanele aflate
într-o localitate izolată din cauza ciumei sau a altor boli contagioase, a epidemiilor, a catastrofelor de
diferite naturi, a războiului, când comunicaţiile sunt întrerupte, pot testa în faţa unui membru al
consiliului local asistat de doi martori. Testamentul nu poate fi folosit dacă în localitate există notar
public, deoarece testamentul privilegiat, ca abatere de la forma ordinară a testamentului, are
justificare numai atunci când testatorul nu poate face testament în formele obişnuite prevăzute de
lege. O altă categorie este reprezentată de testamentele încheiate în faţa comandantului vasului sau a
celui care îl înlocuieşte. Pentru întocmirea unui asemenea testament trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele cerinţe:

a) testatorul (fie călător, fie membru al echipajului) se află la bordul unui vas aflat sub pavilionul
României;

b) vasul se află în cursul unei călătorii maritime sau fluviale; călătoria este considerată că a început
în momentul îmbarcării şi nu mai este posibilă revenirea pe pământ.

Prin urmare, nu este valabil testamentul făcut atunci când vasul este ancorat la ţărm sau se apropie
de un port străin dintr-o localitate în care există agent diplomatic sau consular, când se poate testa
numai în formele ordinare.

Sunt testamente privilegiate şi cele încheiate în faţa comandantului aeronavei sau a celui care îl
înlocuieşte. Pentru întocmirea unui asemenea testament trebuie îndeplinite cumulativ următoarele
cerinţe:

a) testatorul se află la bordul unei aeronave româneşti;

b) aeronava se află în cursul unui călătorii.

10
În această ipoteză, călătoria este considerată că a început în momentul îmbarcării şi nu mai este
posibilă revenirea pe pământ. Prin urmare, nu este valabil testamentul întocmit atunci când aeronava
a aterizat pe un aeroport sau se apropie de un aeroport străin dintr-o localitate unde există agent
diplomatic sau consular, când se poate testa numai în formele ordinare. Dimpotrivă, testamentul va fi
valabil dacă este făcut atunci când aeronava se apropie de un aeroport străin dintr-o localitate în care
nu există agent diplomatic sau consular.

O altă categorie o reprezintă testamentele încheiate în faţa comandantului unitâţii militare ori a celui
care îl înlocuieşte. Pentru întocmirea unui asemenea testament trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele cerinţe:

a) testatorul este militar sau, fără a avea această calitate, este salariat ori prestează servicii în cadrul
forţelor armate ale României;

b) nu se poate adresa unui notar public. Militarii de carieră, rezerviştii chemaţi sub arme, salariatul
forţelor armate ori persoana care prestează servicii în cadrul forţelor armate ale României pot testa în
faţa comandantului militar al unităţii militare sau a persoanei care îl înlocuieşte, asistat de doi
martori, numai dacă nu se pot adresa unui notar public.

Sunt testamente privilegiate şi cele încheiate în faţa directorului, medicului şef al instituţiei sanitare
sau a medicului şef al serviciului ori, în lipsa acestora, în faţa medicului de gardă. Pentru întocmirea
unui asemenea testament trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe:

a) dispunătorul să fie internat într-o instituţie sanitară;

b) notarul public să nu aibă acces în acea instituţie sanitară în care este internat dispunătorul.

Procedura de valorificare a testamentelor privilegiate, identică celei de valorificare a testamentului


olograf, este ulterioară decesului testatorului. Astfel, înainte de executarea dispoziţiilor cuprinse în
testament, testamentul privilegiat, întocmit în oricare dintre formele prevăzute de lege, se prezintă
unui notar public în scopul de a fi vizat spre neschimbare. La cerere, persoanele interesate pot primi
copii legalizate ale testamentului privilegiat. întrucât este instituită obligaţia prezentării
testamentului unui notar public, şi nu notarului public, apreciem că vizarea spre neschimbare poate fi
făcută de orice notar public, şi nu doar de notarul competent să realizeze procedura succesorală
notarială. Chiar dacă testamentul ar cuprinde vicii, notarul nu poate refuza deschiderea
testamentului, analiza valabilităţii sale fiind ulterioară momentului deschiderii testamentului.24

2.3 Testamentul sumelor și valorilor depozitate

24
http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1047-testamentele-privilegiate-formele-testamentului-testamentul
11
2.3.1 Noțiune
În afara formelor ordinare pe care le poate îmbrăca un testament şi a testamentelor privilegiate, legea
reglementează şi alte forme de testament, şi anume: testamentul sumelor şi valorilor depozitate.
Titularul unei depuneri la o instituţie de bancară poate, printr-o dispoziţie cuprinsă în contractul
încheiat cu instituţia specializată (clauză testamentară), să indice acesteia persoana căreia urmează
să-i fie eliberate sumele depuse, valorile sau titlurile de valoare, în cazul morţii sale. într-o astfel de
situaţie instituţia bancară are obligaţia de a comunica acest lucru la Registrul naţional notarial pentru
a fi menţionat. Comunicarea se face imediat, adică de îndată ce s-a instituit o asemenea dispoziţie.

Testamentul privind sumele, valorile sau titlurile de valoare depuse de clienţii instituţiilor de
credit se aseamănă cu testamentul olograf, fiind scris de mâna testatorului, dar şi cu testamentul
autentic, deoarece este completat, semnat, datat numai în prezenţa a doi funcţionari ai instituţiei de
credit, special împuterniciţi în acest scop.25

3.1 Testamentul autentic

3.2.1 Noțiunea testamentului autentic și reglementarea legală a acestuia

Potrivit art.1043 Cod Civil: „Testamentul este autentic dacă a fost autentificat de un notar public
sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat, potrivit legii”. 26Pe lângă notarii
publici, mai pot autentifica testamente și reprezentanții diplomatici ai României. Articolul 860 din
vechea reglementarea precizează faptul că:„ testamentul autentic este acela care s-a adeverit de
judecătoria competentă”.27
La cererea persoanelor fizice având cetățenia română, misiunile dipomatice și oficiile, consulare
ale României au competența ca, printre altele, să autentifice înscrisuri și să elibereze duplicate de pe
actele notariale pe care le-au întocmit. Testamentul se poate autentifica la sediile diplomatice sau
oficiilor consulare, precum și la bordul navelor și aeronavelor sub pavilionul românesc care se află
staționate în raza de activitate a acestor organe, precum și la domiciliul cetățeanului român ori în alt
loc, dacă acest lucru este prevăzut în convențiile internaționale la care România și statul de reședință
sunt părți sau legea locală nu se opune. Considerăm că secretarii consiliilor locale ale comunelor și
orașelor unde nu funcționează birouri ale notarilor publici, nu pot autentifica testamente, deoarece,
potrivit art.17 din Legea nr.36/1995, acestea realizează, la cererea părților, „legalizarea copiilor de pe
înscrisuri, cu excepția înscrisurilor sub semnătură privată”.28
25
http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1049-testamentul-sumelor-si-valorilor-depozitate-formele-
testamentului-testamentul
26
Articolul 1043 Cod Civil
27
Articolul 860 Cod Civil Roman, Florin Ciutacu , 2001, p428.
28
G.C.Frențiu, Comentariile Codului Civil, Editura Hamangiu, București, București, 2013, p159.
12
Nici avocații nu pot autentifica testamente, întrucât actele juridice pentru care legea prevede
forma autentică ad validitatem vor fi redactate numai de notarii publici. În conformitate cu
dispozițiile art.263 Noul Cod de procedură civilă, înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după
caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană
învestită de stat cu autoritate publică, în condițiile legii. Din punct de vedere istoric, redactarea
testamentului autentic suscită incidența unei proceduti complicate.
În dreptul roman, testamentul era dictat în fața a douăsprezece martori; în Codul civil napolean,
autentificarea necesita prezența a patru notari. Noul Cod Civil recunoaște că întocmirea
testamentului implică o importantă responsabilitate din partea notarului public, angrenat în
respectarea unei proceduri solemne lipsite de suplețe și îi aduce în ajutor asistarea din partea unuia
sau a doi martori.29 Analizând practica în materie succesorală, constatăm faptul că, în ultimii 40-50
de ani, majoritatea celor tentați să folosească testamentul drept mijloc de transmitere a dispozițiilor
mortis causa s-au îndreptat către forma autentică a acestuia.Acesta fiind și motivul pentru care
legiuitorul a înțeles să reglementeze testamentul autentic într-o manieră specială, nu numai prin
intermediul Codului Civil, ci și prin Legea nr.36/1995, căreia i-a adus o serie de modificări de natură
să detalieze și să explice întreaga procedură de autentificare a unui astfel de act.30
Datorită acestor reglementări, observăm o întoarcere la acele norme și proceduri care făceau din
testamentul autentic un act special chiar și în rândul înscrisurilor autentice. Chiar dacă prevederile
Codului civil de la 1864 acordau judecătoriei competența autentificării testamentului, remarcăm că
normele procedurale prezintă o mare asemănare cu cele actuale, numai că acum competența
autentificării aparține în principiu notarilor publici. De exemplu în cazul testamentului nedeplasabil
judecătorul se putea deplasa la domiciliul acestuia. De asemenea, îndeplinirea formalității lor de
citire a testamentului de către testator, cât și declarația sa, că acul reprezintă ultima sa voință,
trebuiau menționate sub pedeapsa de nulitate în raportul ce va face judecătorul, adică în ceea ce
numim acum încheierea de autentificare. Articolul 863 Cod Civil din 1864 prevedea că testamentul
trebuie semnat de testator, iar dacă acesta nu putea să semneze, se făcea mențiune despre acest lucru
și cauza împiedicării „atât în raportul judecătorului numit, cât și în adeverirea tribunalului”.31

Concluzii

Conform legii orice persoană care a împlinit vârsta de 16 ani poate dispune de averea sa așa cum
dorește. Consider că prin testament putem să dispunem de bunurile care ni se cuvin, atâta timp cât
totul decurge sub literă de lege. În privința felurilor de testamente , mi-a atras atenția cele
29
Cod Civil, E.Chelaru- R.Constantinovici, 2013, p1079
30
Testamentul în Codul Civil, Daniela Negrilă, Editura Universul Juridic, 2013, București, p157.
31
Florin Ciutacu, Vechiul cod civil, p 428, art.833, abrogat prin Legea nr.368 din 3 iulie 1944 pentru autentificarea și
legalizarea înscrisurilor, pentru învestirea cu dată certă și legalizarea copiilor de pe înscrisuri.
13
privilegiate, întrucât persoanele aflate într-o situație excepțională de orice gen, pot testa în măsura
condițiilor cerute.Este important,așa cum rezultă din definiția fiecărui testament în parte, ca acestea
să cuprindă anumite condiții esențiale pentru a evita orice problemă ce poate intervenii asupra
oricărui tip de testament. Legiuitorul a aplicat aceste condiții, pentru a nu avea de suferit cei cărora li
se cuvin partea menționată în testament, întrucât pot exista persoane care vor să împiedice acest
lucru. Sunt de părere că aceste feluri de testamente sunt necesare pentru noi, cetățenii, și sper că în
viitor, acestea să rămană neschimbate sau ,ca urmare a schimbărilor ce o să vină în următoarea
reglementare, să apară noi condiții sau testamente în favoarea celor ce dispun prin testament.

1 .Ilioara Genoiu, „Dreptul la moștenire în Codul Civil ”, Ediția a doua-revizuită și adăugită,


Editura C.H Beck,București 2013, p 109.
2. Florin Dobre,˶Dreptul civil,moștenirea legală și testamentară˝,Editura Ex Ponto,2009,p 91

3. Bacaci Alexandru,˶Drept civil,succesiunile ˝,Editura All Beck,2003

4. Francisc Deak, Tratat de drept succesoral ,Editura Universul Juridic,p 184

5. Emil Molcuț, Drept privat roman, Editura Universul Juridic, 2007, pp 152-154

6. Vladimir Hanga, Mari legiuitori ai lumii, Hamurabi,Justinian,Napoleon, Editura Științifică și


Pedagocică, București, 1977, p75

7. Dumitru Macovei, Iolanda Elena Cadariu, Drept Civil, Editura Junimea, Iași, 2005, pp 104-105

8. Dan Chirică, Succesiuni, Editura C.H.Beck, pp 209-212

14
9. http://legeaz.net/dictionar-juridic/testamentul-ordinar-in-noul-cod-civil

10.http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1047-testamentele-privilegiate-formele-testamentului-
testamentul

11. http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1049-testamentul-sumelor-si-valorilor-depozitate-formele-
testamentului-testamentul

12. Mihail Eliescu, Curs de drept civil, Editura Humanitas, 1997, p 207

13. Articolul 1041 Nolul Cod Civil, Coordonatori:Flavius Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica
Constantinovici, Ioan Macovei, Editura C.H. Beck, Editia 2, 2015.

14. Tratat de drept civil român, Editura C.Hamangiu, I.Rosetti-Bălănescu, Al.Băicoianu, Vol III, p
837
15. Dumitru C.Florescu,Drept succesoral, Editura Universul Juridic, 2013, p82

16.Dimitrie Alexandresco, Explicațiunea II,p 51

17.Alexandru Bacaci, Gheorghe Comăniță, Drept civil, Succesiunile, 2013, Editura Universul
Juridic, p 88.

18. Ioana Nicolae, Drept civil, Moștenirea testamentară, Editura Hamangiu, 2014, pp 45-46.
http://legeaz.net/spete-civil/testament-olograf-scris-pe-hartie-898-2010

19. G.C.Frențiu, Comentariile Codului Civil, Editura Hamangiu, București, București, 2013, p159.

20. Cod Civil, E.Chelaru- R.Constantinovici, 2013, p1079

21. Testamentul în Codul Civil, Daniela Negrilă, Editura Universul Juridic, 2013, București, p157.

22. M.Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Editura Academiei RSR, București,
1966, p214.

15
23. Mircea Dan Bob, Probleme de moșteniri în vechiul și noul cod civil, Editura Universul Juridic,
București, 2012, p177.

24. Bogdan Liviu Ciucă, Succesiuni, Editura Universitară, București, 2010, p 51.

16