Sunteți pe pagina 1din 1

În 1521, Fernando Magellan debarcă în Cebu și Matacan și inaugurează epoca cuceririi spaniole (în

1571 se formează orașul Manila). În 1898, statul Filipinez își proclamă independența. Tratatul de pace
de la Paris din 1898, care încheie Războiul Hispano-American, cedează arhipelagul Statelor Unite,
care înăbușă în anul 1901 mișcarea de eliberare națională. În 1935 este ales primul președinte
național al țării, Manuel Luis Quezón. Arhipelagul este ocupat între 1942 și 1945 de trupele japoneze.
La 4 iulie 1946, se proclamă republică independentă. Președintele Ferdinand E. Marcos (1965-1986)
promovează o politică de modernizare a vieții economice și sociale, dar și un regim autoritar. În 1983
este asasinat Benigno S. Aquino, jr., un lider al opoziției. După demisia sau abdicarea lui Ferdinand
Marcos și retragerea sprijinului american, este aleasă președinte (între 1986 și 1992), Corazon
Aquino, văduva liderului asasinat.

Țara este formată din 7641[9] de insule, cele mai mari fiind Luzon, Visayas și Mindanao. Relieful este
muntos și de origine vulcanică. Țara se află într-o regiune cu seismicitate activă și vulcanism intens,
fiind inclusă în Cercul de Foc al Pacificului.

Vulcanii activi și lanțurile muntoase domină majoritatea insulelor. Unii dintre cei mai activi vulcani
sunt Pinatubo și Taal.