Sunteți pe pagina 1din 2

1.3.

Procesul tehnologic de obtinere a zaharului


Spălarea este operatia prin care se urmareste îndepărtarea impurităţilor aderente la
suprafaţa sfeclei (sub forma de nisip, pământ), precum şi îndepărtarea impurităţilor
transportate de apă impreuna cu sfecla (sub forma de noroi, nisip, pietre, paie sau frunze).
Sfecla de zahăr se preia de la maşinile de spălat cu ajutorul unei benzi transportoare din
cauciuc, înclinată, care ridică sfecla până la buncărul de deasupra maşinilor de tăiat. Spalarea
sfeclei se realizează în masini de spălat, iar cantitatea de apă care se utilizeaza la spălarea
sfeclei este de cca. 40% faţă de masa sfeclei. Apa se introduce continuu şi se evacuează
printr-un preaplin. Cantitatea de apă utilizată la transportul hidraulic al sfeclei este de 600 -
800% faţă de masa sfeclei.
Tăierea sfeclei. In scopul extractiei zaharului prin difuzie, sfecla este taiata sub forma
de taitei. Tăiţeii rezultaţi în urma tăierii se preiau cu benzi de transport, care alimenteză
extractoarele.
Extracţia zahărului din sfecla tăiată sub formă de tăiţei se realizează prin difuzie, în
contracurent, iar mediul de extracţie este apa caldă la valori de pH de 5,8 - 6,2. Operaţia se
realizează în echipamente denumite difuzoare, iar in urma extractiei rezultă borhotul (tăiţei de
sfeclă de zahăr epuizati, respectiv sărăciţi in zaharoză). Produsul principal al acestei faze
tehnologice il constituie zeama brută extrasă din difuzor, denumită zeamă de difuzie, care
conţine circa 12-14% zaharoză. Zeama de difuzie se trimite apoi la purificarea calco-
carbonică.
Purificarea zemii de difuzie, denumita si purificarea calco-carbonică, se realizeaza cu
ajutorul laptelui de var, dozat în exces, care precipită o parte din substanţele străine zahărului,
pe care acesta le conţine. Purificarea se realizeaza în mai multe trepte, astfel:
A.Prima treapta de saturaţie
Laptele de var se adauga in exces în zeama de difuzie, iar cantitatea care ramane
nereacţionata este precipitata apoi cu dioxid de carbon, formând carbonat de calciu.
Carbonatul de calciu format absoarbe substanţele străine zahărului, care au fost precipitate.
Prin decantare si filtrare rezulta: - zeama clara; - nămolul de carbonatare I.
B. Treapta a doua de saturatie
Zeama clara se incalzeste la 95-96ºC si se tratateaza cu dioxid de carbon, cu scopul de
a indeparta carbonatul de calciu dizolvat in solutie. Rezulta astfel:
- zeama subtire;
- namol de carbonatare II.
Odata purificata, zeama subţire, decalcifiată şi preîncălzită, se concentrează într-o
instalaţie de evaporare cu efect multiplu, rezultand zeama groasa.
Fierberea, cristalizarea, centrifugarea şi rafinarea zahărului
Prin etape suplimentare de fierbere (concentrare) şi cristalizare, se permite recuperarea
avansată a zaharozei in stare cristalina. Zeama groasă rezultată de la evaporare se concentrază
în aparate de fierbere sub vid cu multiplu efect, numite fierbătoare. Datorită concentrării,
zaharoza din sirop ajunge la suprasaturaţie, ceea ce determină apariţia fenomenului de
cristalizare spontană si formarea masei groase. Masa groasă este trecuta apoi în centrifuge,
unde cristalele de zahăr se separă de sirop. Cristalele de zahăr sunt supuse unei ultime operaţii
de purificare prin spălare în centrifugă, operaţie denumita clersaj. Zahărul cristal este umed şi
se usucă cu aer cald, apoi este şi răcit cu aer si trimis la sortare, ambalare, depozitare şi
livrare.[3]