ISTORIA MODERNĂ UNIVERSALĂ

1815 – 1914

GERMANIA ÎNTRE 1815-1848

Congresul de la Viena din iunie 1815 a format o Confederație Germană, care era dominată
de Austria, care era un imperiu, Prusia, Bavaria, Saxonia,Wurtemberg și Hanovra, restul statelor
erau de dimensiuni mai mici. Această Confederație avea o Dietă , care era condusă de către Austria.
Prusia era cel mai important stat în afara Austriei. Teritoriul ei se dublează. După 1807 s-au făcut
mai multe reforme :
- desființarea iobăgiei. Țăranii au fost eliberați fără a primi însă și pământ, care trebuia
răscumpărat. Exista o țărănime liberă în sud și vest, care avea pământ. În Prusia situația țăranilor
era mai grea. Obligațiile țărănimii sunt șterse după anul 1848
- reforma municipală. A fost acordată o anumită autonomie comunelor. În 1823-1824 a
fost permisă adoptarea Dietelor. Adoptarea unor Constituții, a unor parlamente în mai multe state
- ideologic, Germania era dominată de către conservatori. În 1830-1832, sunt agitații care
silesc pe unii principi să renunțe la politica majoritar conservatoare.
- crearea uni sistem economic comun (Zolferein) pentru o protecție vamală. List Frederich,
pune bazele printr-o lucrare în care propunea o uniune vamală pentru protecție împotriva
concurenței străine. În 1836 se înființează o Uniune Vamală sub conducerea Prusiei. Această
Uniune nu era și politică. Din acest spațiu economic nu făcea parte și Austria, care era exclusă.
În perioada de dinaintea revoluției de la 1848, în spațiul german, încep să se afirme niște
curente politice. Există o criză socială, care începe cu cea economică din `44-`45, prelungită până
în `50. Ea s-a manifestat prin revolte și insurecții. În 1844, are loc o revoltă a muncitorilor din
Silezia, care erao zonă puternic industrializată. Au fost revolte și în mediul urban.

Structura curentelor politice :

-conservatorismul. Prusia era cel mai importat bastion al conservatorismului
-liberalismul. Apare în vest în zona Renania, Westfalia
-catolicii. Reprezintă și ei o forță politică pentru apărarea propriilor interese. Catolicii sunt
de două feluri : liberali și conservatori

1
-radicalii. Din rândul lor se va naște o organizație politică , apropiată de socialiști. La 1837, la
Paris se naște Liga drepților (cu adepți în Germania). Această ligă, grupa mulți socialiști printre
care și Karl Marx. Sub influența acestora, în 1847 se schimbă în Liga Comuniștilor

REVOLUȚIA DE LA 1848

Cunoaște trei etape :

1.prima etapă este din primăvară până în toamna lui 1848
2.a doua etapă începe în septembrie 1848. Insurgenții încearcă să preia puterea acolo unde se putea.
Radicalizare și represiune
3.a treia etapă se consumă din primăvara lui 1849 până în vara aceluiși an

Începutul revoluției este în martie 1848 la Berlin. Sunt câteva lupte de stradă pe baricade, după
care regele consimte să accepte o parte din revendicări. În același timp însă, revoluția de la 1848 a
demonstrat că forțele politice au aspirații diferite, în funcție de interese :
1.țărănimea. Este interesată de desființarea răscumpărărilor
2.artizanii și meșteșugarii. Este o categorie importantă în spațiul german, care se simte
amenințată de sistemul de fabrică. Ei au și o anumită poziție, dorind să se mențină sistemul de
breaslă, respingând capitalismul
3.catolicii se reorganizează. Se înființează și se reunesc reprezentanții diferitelor organizații
catolice, dar laice : Katoligen Tag, Conferința Catolicilor. Ei se adună în fiecare an.
4.radicalii au constituit mai multe cercuri, care aveau 500 de mii de membrii. Ei erau grupați în
radicali de stânga, de dreapta și centru

Cel mai important aspect al Rvoluției de la 1848 este Parlamentul de la Frankfurt. Scopul
lui este de a discuta și propune crearea unui stat german dotat cu o constituție. Parlamentul a
funcționat 13 luni. În acest caz a existat o dispută între două tabere :
-o grupare este pentru o Germanie Mare , care cuprindea și Austria
-a doua grupare este pentru o Germanie Mică, cu Prusia în centrul ei
În octombrie 1848 s-a votat pentru o Germanie Mare. Însădupă o lună s-a votat pentru o
Germanie Mică, fără Austria. Germania Mare ar fi cuprins un mare număr de catolici (Austria fiind
majoritar catolică). S-a problema unei constituții. În martie 1849 s-a votat pentru o constituție
parlamentară. S-a propus mai târziu coroana Imperiului, regelui Prusiei Wilhelm al IV-lea. Însă el
respinge această propunere, din cauza complicațiilor care ar fi putut apărea. Proiectul a eșuat. Însă
Prusia nu putea să evite procesul de unificare a Germaniei. Ea acceptă o Uniune Restrânsă, care
nu va rezista din cauza Austriei. Revoluția este înfrântă în iulie 1849.

2
 La 1850, Austria reușește să impună Prusiei cu ajutor rusesc, abandonarea proiectului
Uniunii Restrânse și revenirea la Confederația Germană. Austria obține un tratat vamal cu Uniunea
Vamală.

GERMANIA DUPĂ 1848

După 1848, politica germană este dominată de către conservatori care nu au anulat tot ceea
ce se obținuse în timpul revoluției. Prusia a rămas cu un Parlament și o Constituție destul de
liberală, iar țărănimea a obținut ștergerea datoriilor. Parlamentul de la Frankfurt a desființat
procesul de constituire a unei Germanii unite.
În anul 1862 se constituie o Adunare pentru unirea statelor germane, bazată pe sprijinul unor
ducate mai mari, conduse de Prusia. La conducerea guvernului Prusiei, vine din 1862 Bismark. Se
elaborează bugetul militar, care crește simțitor,armata mărindu-se continuu. Procesul de unire s-a
consolidat după războaiele cu Danemarca, Austria și Franța. După înfrângerea Austriei din 1866,
se constituie o Confederație de Nord, condusă de către regele Prusiei, existînd funcția de cancelar
și elaborându-se o constituție. Toate acestea vor fi extinse după 1871, când se va constitui cel de-
al doilea Reich.
Se constituie un stat federal, Bunderstadt compus din 25 de entități politice conduse de
Prusia, Bavaria, Saxonia Wunterberg. Există trei orașe libere, din Vechea Hansă. La acestea se
adaugă provinciile câștigate după 1871, Alsacia și Lorena (Reichstadt). În 1874, Alsacia și Lorena
au primit dreptul de a forma un Parlament local. În 1879 a fost terminatăocupația militară a
provinciilor. Ea a fost emancipată politic în anul 1911, când a fost elaborată o constituție și dreptul
de a trimite câțiva reprezentanți în Bunderstag.
Puterea executivă. Existau mai multe departamente conduse de către Bismark, ele ocupându-se
cu consolidarea unificării .
Puterea legislativă. Era reprezentată de Reichtag (Camera Inferioară), aleși pe baza votului
universal (388 de reprezentanți) și Bunderstag (Camera Superioară)cu 58 de reprezentanți
Acest stat federal are câteva elemente de unitate :
-Banca Germaniei
-moneda-marca
-1874 unificarea sistemului metric
- Constituția
Germania nu este un stat cu regim parlamentar. Reichstagul nu poate să înlăture guvernul
printr-un vot de neîncredere. Ei răspundeau doar în fața împăratului. Cancelarul trebuie să creeze
o majoritate parlamentară. Cancelarul poate să dizolve Reichstagul și să organizeze alegeri.

3
Din cauza acestui lucru, s-a considerat că în Germania există o dictatură, în primul război mondial
mondial fiind mai curând o luptă între dictaturi și democrație.
Pe parcursul anilor, se creează departamente pentru Justiție, interne, finanțe, care vor fi
ministere ale Reich-ului. Există ministere care stabilesc politica externă.
Sistemul de partide și principalele doctrine politice nu au reușit să ducă la crearea unor
partide politice stabile. Principalul partid și curent politic este cel alcatolicilor(centru). Acest partid
drenează votul germanilor catolici dar, este un partid cu propriul său program politic care militează
pentru libertatea de cult al bisericii catolice, dar și pentru reforme cu caracter social .
Acesta obține rezultate însemnate, dar nu toți catolicii votează cu acest partid. Un alt
curent important sunt conservatorii,însă ei sunt divizați, nereușind să creeze o singură puternică.
Totuși în 1876 se creează un partid care nu îi înglobează pe toți, însă au asigurat un sprijin pentru
Bismark.
Nici liberalii nu reușesc să-și facă un partid. Totuși în 1871 se creează Partidul
Progresului, care este primul partid de model major, și din această cauză s-a creat un anumit spațiu
de manevră pentru Bismark. Acesta din urmă este ministru al Prusiei din 1861, apoi vafi cancelar
din 1878, el încercând să creeze o coaliție guvernamentală care să-i sprijine politica.
Bismark nu a fost regimentat politic. El avea simpatii politice conservatoare, iar când au
existat probleme,când nu se întrunea majoritatea, dizolva guvernul. În anii 70, Germania fost
zguduită de un proces, o politică anticlericală declanșată de Bismark, cunscută sub numele de
Kultur-Kampf.
În Germania, catolicii reprezintă 30%. În 1869 Papa Pius al IX-lea, convoacă pentru a-și mări
autoritatea asupra bisericii catolice, un conciliu la Roma. Un conciliu care s-a desfășurat între
1869-1870 (conciliul Vatican I). Este un conciliu care nu s-a putut termina, pentru că armatele
italiene ocupă Roma, iar în iulie 1870 este adoptată dogma infaibilității de credință, fiind vorba
de dreptul recunoscut de toată lumea catolică, cum că acesta să decidă în probleme de credință.
Aceast revoluție distanțează biserica catolică de ce-a ortodoxă. Plecând de la 1870, autoritatea
Papei a crescut foarte mult asupra catolicilor.A existat această reprezentare, pentru că, de-acum
încolo catolicii vor fi constrânși să de-a ascultare papei, mai mult decât autoritățiile statului în care
trăiesc. Este adevărat că această reprezentare se datorează faptului ca Pius al IX-lea s-a dovedit
prin măsurile sale, un Papă conservator care a intrat în conflict cu mediul liberal european, mai
ales că s-a scos în 1870 un Catalog al erorilor. Acest catalog marchează un viraj al bisericii
catolice.
În 1871 apare un articol nesemnat a lui Bismark, prin care reproșa liderilor partidului
catolic, că sunt mai mult catolici și mai puțin germani. Acest curent constă într-o serie de măsuri
care au fost aprobate de Parlament.El vizează un atac asupra bisericilor, mai ales cea catolică. De
asemenea, controlul bisericilor asupra școlilor primare este abrogat. În 1872 este interzis Ordinul
Iezuit din Germania , fiind luate măsuri și împotriva altor ordine. În mai, 1873 au fost adoptate

4
legi care sunt considerate ca fiind simbolul acestui Kultur-Kamph. Între aceste legi, este obligația
preoților să susțină un exament la o Universitate de Stat ceea ce era o dificultate foarte mare,
deoarece erau mari diferențe între instituțiile teologice și conținutul învățământului dintr-o
universitate de stat. S-a instituit căsătoria civilă, existând chiar posibilitatea ca preoții să fie aleși
de adunarea credincioșilor dintr-o anumită comunitate, chiar dacă printre ei nu era catolici.
Prevederile care se refereau la libertatea religioasă sunt abrogate în 1875. Mulți episcopi sunt
închiși,arestați și băgați în închisoare.
Minoritatea catolicilor a reușit să reziste cu succes, iar Partidul Centrului a reușit în 1874
să obține bune rezultate, iar dincolo de acest aspect, mai sunt și alte Kultur Kamph. În 1878 moare
Pius al IX-lea și este ales Leon al XIII-lea care este dispus la negociere. Leon al XIII-lea reușește
să restabilească relațiile între Germania și Sfântul Scaun, în 1887 abrogându-se legile Kultur-
Kamph. Un alt factor, este reprezentat de ascensiunea socialismului. Faptul că socialiștii erau
principalii inamici ai lui Bismark, l-au determinat pe acesta să se sprijinine pe Partidul Centrului
împotriva lor.

ECONOMIA GERMANĂ

Germania are o situație economică deosebită de celelalte țări europene. Revoluția

industriază debutează în anii 30, fiind o revoluție târzie , în comparație cu Belgia, SUA și Anglia.
Cele mai importante zone din această perspectivă, sunt Rennania, Saxonia, Silezia și
Brandemburg. Există în nordul Germaniei o rețea destul de bine dezvoltată, în frunte cu orașele
hanseatice. Hamburg este marea reușită a secolului al XX-lea.
Marele avantaj al acestora, este sistemul educativ. Educația primară este bună, în general este
alfabetizată, în secolul al XVIII-lea existau reglementări pentru crearea unui sistem obligatoriu. În
sistemul educativ, învățământ mediu este destul de dezvoltat profesional și tehnic, germanii
dispunând de multe cadre pentru industrializare.
În universitățile germane, precum Universitatea de la Berlin înființată în1809-1810 de Humboldt,
există departamente care asigură din acest punct de vedere o superioritate a germanilor. În 1871 se
încheie pacea cu Franța, ea fiind obligată să plătească o mare despăgubire de război. Această sumă
va fi folosită pentru crearea unui număr mare de întreprinderi, care vor ajuta Germania să treacă
prin marea depresiune economică izbucnită în 1873. În cazul Germaniei ea nu a fost atât de
virulentă, cum a fost în cazul Franței, Italiei sau SUA. În acestă perioadă, economia a continuat să
se dezvolte. Încă un element care se adaugă ca factor explicativ, este că Germania abandonează
politica vamală a liberului schimb. Bismark a fost supus unei presiuni pentru trecerea la liberul
schimb. În 1879 Germania este prima putere care abandonează liberul schimb și trece la
protecționism. Aceast lucru va servi pentru a se ajunge la protecționsim de celelalte puteri.

5
 Un alt factor, mai este concentrarea industrială. Nucleul este creat în1811,adevăratul
creator al întreprinderii fiindAlfred Kroup, care este prezent pe piața de armament , cu fabrici,
mijloace de transport proprii, nave etc.
Germania la începutul secolului al XX-lea depășește industrial Marea Britanie. Germania
este o performeră a celei de-a două revoluții industriale, ea este pe primul loc în ceea ce înseamnă
noua revoluție indutrială : a automobilului, a chimiei, a aeronauticii. Din industria chimică derivă
și alte subindustrii. Pe plan ondial, Germania este cea care domină industria chimică, singura
întreprindere care poate să rivalizeze cu ea,este Du Pont de Nemours care mai târziu va pune bazele
cele-i mai importante întreprinderi. Premiul Nobel instituit din 1901, este acordat de mai multe
ori ,cercetătorilor germani.. Ei reușesc să lanseze în 1899 aspirina, ceea ce a reprezentat un pas
important pentru tratarea bolanivlor. Industria farmaceutică este dominată de Germania, prin
firmele Merek și Schiering. De asemenea, Germania își impune punctul de vedere în industria
tehnică și electrotehnică, existând două întreprinderi, una creată de Bernerd Siemens, fiind
important cu producerea de curent electric, Germania fiind principala producătoare de curent
electric. A doua este AEG-societatea generală universală de electricitate. Ea este creată în anii 80
de Emil Rathenan. Se consideră că Germania avea în domeniul agriculturii, cel mai mari randament
din lume pe agricultură.

SOCIALISMUL

Partidul Social Democrat are următoarea istorie. În anii 60 apar principalele organizații
muncitorești germane. În fruntea ei se găsea F.Lassale. În 1869 se creează Partidul Social
Democrat al Muncitorilor Germani, în fruntea căruia se aflau doi militanți importanți: A. Bebel și
Liehknecht. Acest partid este marxist și care aderă la Internaționala II. Sunt rivlitatăți în partidele
socialiste iar din 1870 se realizează unificarea celor două partide muncitorești.
Apare un program limitat iar acest partid nu a fost mult timp în situația de a activa legal . În 1878
Bismark reușește să convingă guvernul să scoată în afara legii acest partid, unii lideri fiind arestați.
Cu toate acestea, în 1890 Bismark este constrâns să-și de-a demisia.Sunt mai multe lucruri care au
contribuit la această decizie, multe din ele fiind contradicții. Wilhem II-lea era amatorul politicii
sociale și, în același an, este legalizat partidul social democrat. În 1891 la Erfurt se organizează
un congres, care adoptă un program denumit criza revizionistă. Sunt doi idelogi foarte importanți
la nivel european care au participat la elaborarea acestui program, pe numele lor Kautsky și Eduard
Bernstein. Acest program are două componente. Prima parte elaborată de Bernstein care propune
o serie de reforme între care:
- acordarea dreptului de vot pentru femei
- gratuitea asistenței medicale,
- separarea bisericii de stat,

6
 - ziua de muncă de 8 ore.
Kutsky a elaborat partea a doua, care este un program clasic revoluționar, toate ideile de bază ale
marxismului regăsindu-se în partea a doua.
Criza reformistă este cauzate de mai mulți factori. Câțiva intelectuali, inclusiv Berstein, își dau
seamă că nu se mai confirmă prezicerile marxismului, la finalul sec. XX. El a publicat o vastă
lucrare denumită Supozițiile socialismului și sarcinile social-democrațiilor, care apare în 1899.
Criza reformistă înseamnă punerea în cauză a ideilor fundamentele ale marxismului. În
preajma Primului Război Mondial are aproape 1 milion de membri. Reușește să pună la punct o
contra cultură. Social democrații conduc Berlinul în preajma primului război mondial.
În primii ani ai secolului al XX-lea apar evoluții discrete spre apariția Parlamentului. De
exemplu, acordarea a dreptului de interpelare. De asemenea, cancelarii care au urmat după
Bismark au încercat să guverneze cu acordul partidelor și a unei coaliții parlamentare.
Încurajarea spre un regim parlamentar,după 1900înEuropa este câștigată de ideile
democrației. Cancelar era la începutul secolului al XX-lea Bulov. În 1908 are loc un incident
diplomatic internațional,care este relaltat în presa internațională. Este vorba despre o discuție
dintre Kaiser și un britanic, care ofensa britanicii. S-a încercat o aplanare, însă Bulov nu l-a sprijinit
pe Wilhem a II-lea, mai tărziu fiind nevoit să demisioneze. După 1908-1909 împăratul intră într-
o mică eclipsă, fiind o situație favorabilă pentru ca Germania să se apropie de un regim democratic.

FORMAREA PARTIDELOR POLITICE ÎN FRANȚA

Formarea partidelor politice în Franța, se leagă de maturitatea la care a ajuns societatea

franceză. În 1901 s-a adoptat o lege pentru înființarea partidelor politice.
Primul partid care se înființează este Partidul Radical. Înființarea acestui partid se leagă de
un proces început în anul 1899 și se termină în anul 1901. Este cel mai important partid al
Republicii a III-a și este de stânga. Ideologia sa se baza pe solidarism. Această ideologie a fost
fondată în secolul al XIX-lea de Leon Bourgeois. Ea se opune luptei de clasă și este pentru
introducerea treptată a reformelor, emanciparea femeii, reforme economice care presupun anumite
naționalizări. Ei se adresează mai ales micii burghezii.
Partidul Socialist Francez s-a format foarte greu. După înfrângerea Comunei, socialiștii au fost
persecutați până au fost date legile de amnistie. În 1879 apare o grupare socialistă, care s-a
7
descompus mai târziu în mai multe grupări socialiste. Jean Jaurece este unul dintre conducătorii
care militează pentru unificare. În 1894 editează ziarul L`Humanite. La începutul lui 1900, se
crează Partidul Socialist din Franțași Partidul Socialist. Ele s-au unit în 1905, numindu-se
Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești.
Federația Republicană se înființează în anul 1903, fiind de dreapta.

Afacerea Dreyfuss a implicat și biserica. Biserica fusese una dintre țintele Republicii a III-
a , prin înființarea formei de învățământ laic. Politica anticlericală se mai atenuase. Papa Leon s-a
opus înființării Partidului Catolic.
Ordinul asolution s-a creat în anul 1897. S-a fîcut cunoscut prin felul în care a mobilizat masele
în folosul bisericii. În anul 1900 ordinul a fost interzis.
După 1900 politica anticlericală însemna :
1.diminuarea rolului ordinelor în viața socială, a învățământului
2. congregațiile trebuiau să facă cereri de autorizație. În anul 1902 are loc o consultare electorală.
Socialiștii câștigă. În 1903 toate cererile de până atunci, au fost refuzate. Începe marea emigrație
a călugărilor și călugărițelor din Franța.
3. problema separației. Separarea bisericii de stat. În 1903 s-a înființat o comisie parlamentară,
care se ocupa cu această chestiune. Briand conducătorul ei, a elaborat o lege a separării bisericii
de stat :
- concordatul este denunțat
- statul nu mai oferă sprijin financiar bisericii
- libertatea de conștiință
- libertatea religioasă
În urma acestor legi, problema religiei devine individuală.
4. se înființează societățile culturale. În 1906 Papa Pius al X-lea a criticat această lege, inclusiv
înființarea societăților culturale. Alte bunuri ale bisericii au fost luate de stat. În 1904 în urma unui
incident, relațiile dintre Franța și Papa s-au întrerupt.

În cadrul Republicii a III-a existau două tabere :

-una voia ca Republica să se implanteze puternic în Franța
-cea de-a doua era mai eterogenă. Era alcătuită din monarhiști și republicanii cei mai
radicali, care doreau o putere executivă mai mare. Ei erau anticlericali, considerând biserica
antirepublicană

Politica franceză până la primul război mondial a fost una de înarmare, iar prin legea din
1913, serviciul militar obligatoriu se prelungea până la trei ani. Prim ministru în acea perioadăera
Georges Clemanceau. În timpul mandatului său au loc niște incidente sociale. Sindicatele au
hotărât ca în caz de izbucnire a războiului să declanșeze o grevă generală, revoluționară, care va
aduce sindicatele la putere.

8
 Reforma sistemului electoral francez. Sistemul electoral era bazat pe scrutin de listă în două
tururi. Se dorea ideea de sistem electoral bazat pe reprezentarea proporțională într-un singur tur.
Acest sistem nu s-a aplicat. Sistemul inițial era gândit pentru a se elimina partidele mai mici.