Sunteți pe pagina 1din 3

VAN GOGH (1853-1890)- stil, teme, curente artistice

Vincent van Gogh s-a nascut in Zundert, Olanda. Talentul sau pentru pictura l-a descoperit
tarziu, la 27 de ani. A lucrat in comertul cu picturi, la Haga, Londra si Paris, apoi a vrut sa
urmeze calea bisericii, insa nu a fost potrivit pentru asa ceva. Fratele sau, Theo, i-a stat mereu
alaturi sprijinindu-l moral si financiar. In ultimii ani de viata, artistul a fost internat intr-o
clinica de psihiatrie din cauza unei boli mintale, unde a creat cele mai cunoscute tablouri ale
sale. Dupa externare, boala i-a revenit si pictorul si-a luat zilele, impuscandu-se.
Cariera sa a fost foarte scurta, de numai zece ani, reusind de-a lungul vietii sa vanda o singura
pictura. Totusi, in acesti ani a lasat in urma peste 800 de tablouri si mai mult de 1000 de
desene. Artistul a pictat mai mult de 40 de autoportrete, fiind comparat in acest sens cu
Rembrandt.
Dupa ce s-a mutat la Paris, a fost influientat de stilul pointilist al lui Georges Seurat. Pictura
este alcatuita din tuse usoare de culoare pura. Privite de la distanta, culorile au un efect
mai vibrant decat daca ar fi fost amestecate pe paleta.

Putin mai tarziu, artistul si-a dezvoltat propriul stil distinct de a picta, cu miscari ritmice, de
aplicare a pastei dense si a adoptat o paleta coloristica mai luminoasa. In aceasta perioada si-a
ales ca subiecte portrete si flori, influientat de opera impresionistilor si de stampele japoneze.
Stilul original al lui Vincent van Gogh a influențat puternic dezvoltarea picturii moderne, are
ca punct central atât exuberantele trăsături de penel cât și culorile, vibrante și adesea ireale,
care transmit emoții și creează atmosferă. Datorită pigmenților de nouă generație din secolul
19, van Gogh a putut crea, de exemplu, nuanțele bogate de galben folosite în faimoasele
tablouri Floarea Soarelui. Artistul folosea culoare consistenta, in asa fel incat urmele pensulei
sa fie evidente, realizand o textura bogata. Tehnica aceasta se numeste impasto. Culoarea din
tub trebuia sa fie mai groasa, ca sa poata fi stoarsa pe paleta fara sa curga. Amestecul
pigmentilor cu ajutorul masinii in loc de prepararea manuala dadea culorilor o consistenta
omogena cu un efect aparte. Din anul 1880, van Gogh s-a dedicat vocației de artist,
manifestându-și interesul exclusiv pentru schițe și acuarelă. Aproape în cinci ani pictorul a
căpătat o tehnică excelentă, originală. Apoi, a urmat cursurile de desen la Academia din
Bruxelles. Criticii de artă afirmă că cea mai faimoasă lucrare a sa din perioada olandeză este
Mâncătorii de cartofi (1885) și o consideră ca fiind pictura terestră și întunecată cu influențe
din partea lui Jean-François Millet, apreciat datorită picturilor inspirate din viața țăranilor.
După ce s-a mutat în sudul Franței, paleta sa a evoluat de la tonurile întunecate ale primilor
săi ani la culori vii și saturate. Picturile compuse din pete de culori vii păreau să prindă viață
pe pânză, se impregnau de un dinamism aparte, ceea ce lipsea din operele contemporanilor.
Van Gogh s-a dus și mai departe. În locul copierii formelor exacte, se străduia să exprime
senzații și sentimente

Deși se crede că van Gogh este maestrul liniilor curbe, schițele tablourilor, realizate direct pe
scrisorile trimise de el, sunt compuse în întregime din linii drepte. Desenele induc în eroare și
nimeni nu s-ar gândi că au fost trasate de van Gogh. Într-o scrisoare trimisă fratelui său, Theo,
pe 31 iulie 1882, pictorul explica procesul din spatele unei acuarele, dublând tabloul cu o
schiță realizată în cerneală și cărbune.
Mișcări artistice:

 Impresionism

Impresionismul a fost punctul de plecare pentru van Gogh. Activitatea lui a fost
puternic influențată de cercul de pictori format de Édouard Manet, Auguste Renoir și
Camille Pissarro: aceștia nu urmau moda picturii. Pentru impresionisti, în pictură
lumina devine obiectul esențial al interesului creatorilor, aceștia eliminând culorile
întunecate și utilizând tonurile pure și amestecul lor, fragmentând tușa și renunțând la
clarobscur și mai ales la contururile precise; astfel, culoarea devine preponderentă.
contemporane, nu doreau să reproducă imagini fixate în ateliere cu aer îmbâcsit.
Ieșeau în aer liber și pictau peisaje adevărate.

 Postimpresionism

În curentul postimpresionist se încadreaza cel mai bine Van Gogh. Postimpresionismul


reprezintă ansamblul curentelor artistice care, după sfârșitul secolului XIX, s-au separat de
impresionism. Fiecare dintre pictorii acestui curent prezintă propriile subiecte unice,
personale, având o formă proprie de exprimare, deși împărtășea idealurile stilistice ale
celorlalți postimpresioniști. Postimpresioniștii au extins impresionismul, negându-i limitele:
au continuat să utilizeze culorile vii, aplicările groase cu vopsea, tușele distinctive și
subiectele vii, dar au înclinat mai mult să evidențieze formele geometrice, deformând formele
pentru efecte expresive și să folosească culori artificiale sau arbitrare.

 Expresionism

Expresionismul este curentul artistic modern, apărut în Germania la începutul secolului XX,
caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de
spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe
subiectivitate, pe irațional. Expresionismul se caracterizează prin: tensiune extatică,
transcedere tragică a realității, voință creatoare, năzuință spre absolut, accente halucinatorii,
atitudine neconformistă și accentuat subiectivă, pierdere în haos, presentimentul unei iminente
catastrofe universale și interesul pentru fenomenele originare. Vincent van Gogh este
considerat precursorul noului curent, din momentul în care a optat pentru o abstractizare a
temelor abordate în picturile sale. Tot el îi influențează semnificativ și pe pictorii din prima
perioadă expresionistă, gruparea Die Brücke (ro: Podul).

 Fauvism

Fauvismul a fost un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea,


care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la
perspectivă. El se situează între mișcarea dada și neofauvismul. Considerat de mulți istorici ai
artei un capitol aparte al postimpresionismului, fauvismul a fost unul dintre cele mai
interesante și influente curente artistice europene, cu o puternică doză de originalitate și
principii cromatice surprinzătoare, ce marcau o ruptură de impresionism, deschizând drumul
spre noi forme artistice. Gauguin și van Gogh au fost considerați precursorii acestei noi
maniere de abordare a culorii în pictură și de asemenea vor fi cei doi mari artiști ce vor
influența acest curent.
 Simbolism

În artele plastice, simbolismul este un curent slab organizat care s-a dezvoltat în anii 1880-
1890 și a fost strâns înrudit cu simbolismul din literatură. A apărut ca reacție atât împotriva
realismului, cât și a impresionismului. El reprezintă un mod de constituire a imaginilor
artistice prin atribuirea unor semnificații noi, inedite, obiectelor, fenomenelor și ființelor.
Aspecte ale simbolismului apar și în operele lui Vincent van Gogh.

TABLOUL „FLOAREA SOARELUI”

Artistul a pictat o serie de tablouri avand ca subiect floarea soarelui. Initial, a vrut sa isi
decoreze studioul din Casa Galbena din Arles, apoi le-a folosit pentru camera de musafiri
pregatitia pentru Paul Gauguin. Van Gogh ii scria fratelui sau: "floarea soarelui imi apartine,
intr-un fel". A considerat ca doar doua versiuni meritau sa ii poarte semnatura.
Artistul era nevoit sa lucreze repede, caci florile se ofileau. Cu toate acestea, petalele s-au
scuturat, lasand in urma lor receptacule, pe care le-a reprezentat minunat. Culoarea lor, de un
oranj profund, forma rotunjita si suprafata cu o compozitie densa creaza un fel de contrapunct
fata de celelalte flori.

Van Gogh a incarcat pensula cu vopsea si a creat o presiune mare pe panza, incat s-au creat
cute pe fiecare parte a tusei.

Fundalul galben, prezentandu-se ca plan unic, plat, are o structura neobisnuita. Incrucisarea
dintre liniile largi, verticale, trasate cu pensula si cele orizontale, da senzatia unei impletituri
de cos.

In reprezentarea vazei bicolore se observa un joc intre imaginea plata si cea sugerand
volumul. Culorile vazei sunt inverse fundalului. Zona de sub linia albastra pare plana, iar
suprafata superioara pare modelata.

Pictorul pare sa fi umplut spatiile dintre contururi cu blocuri de culoare solida. Tehnica indica
dubla influienta: a stampelor japoneze si a "cloisonnismul" lui Bernard si Gauguin, cand
artistii incadrau zone de culoare stralucitoare in contururi intunecate.