Saptamanile 4 si 5

Diferenţiate complet foiţele embrionare vor da naştere în cursul embriogenezei diferitelor ţesuturi şi organe. Între
săptămâna a 4-a şi a 5-a in fiecare dintre cele trei foiţe embrionare începe diferenţierea în ţesuturi specifice şi
organe.

Din ectoderm vor deriva: sistemul nervos, aparatul senzorial, ochii, urechile, epidermul şi fanerele.
Endoblastul va da endodermul cu derivatele sale: aparatul digestiv şi respirator.
Mezodermul va da: sistemul osteoarticular,sistemul muscular, aparatul circulator şi aparatul genito-urinar.

Concluzie:
După 4 săptămâni embriogeneza este terminată. Aceasta debutează cu morfogeneza, diferenţierea celor trei foiţe
pentru a da naştere si a schiţa organele şi urmează organogeneza, constituirea efectiva a organelor, astfel ca la 8
săptămâni ale unui embrion, principalele sisteme si organe sunt constituite

După majoritatea autorilor perioada primelor două luni de gestaţie se împarte în:prima perioada ,numită embrionară
şi a doua perioada numită fetală în care capătă înfăţişare umană.
Graniţa dintre cele două perioade este plasată dupa unii autori între luna a 2-a şi a 3-a de sarcină.
După alţi autori până în luna a 4-a oul uman este considerat embrion după care ia denumirea de făt.

Ectodermul embrionar

Ectodermul formează foiţa dorsală a discului embrionar trilaminar.

- La nivelul său au apărut primele modificări pe linie mediană.
-Lama sau placa neurală constituie primordiul sistemului nervos
Sub placa neurală se află placa cordală sau notocordul.

La nivelul extremităţii craniale placa neurală cefalică se dezvoltă şi la acest nivel apare şanţul optic şi placoda otică.
Plicile neurale se apropie şi fuzionează pe linie mediană transformând şanţul în tub neural.
Din partea mijlocie şi caudală a tubului neural va lua naştere măduva spinării

Stadiul tubului neural

Este un stadiu distinct în embriogeneză în care pe lângă formarea acestuia se dezvoltă primele două arcuri branhiale
cu procesul maxilar şi mandibular şi apare primordiul cordului.
În continuare în stadiile următoare se dezvoltă encefalul cu părţile componente.

Crestele neurale prezintă şi un derivat mezenchimal propriu care poartă numele de ectomezoderm.
Ectomezodermul contribuie la dezvoltarea normală a feţei astfel încât malformaţiile congenitale ale feţei sunt
considerate neurocristopatii.

Din ectomezenchimul extremităţii cefalice se diferenţiază:

-ţesut osos,
-tesut cartilaginos,
-tesut dermic,
-dentina,
-odontoblastele dinţilor
- ţesutul conjunctiv din tiroidă, paratiroidă şi timus
Din crestele neurale iau naştere muguri din care se dezvoltă ochi, muguri maxilari şi mandibulari .
Concluzii:
Derivatele ectodermului embrionar sunt următoarele:
-epidermul cu fanerele
-glandele anexe pielii inclusiv glanda mamară,
-sistemul nervos central, periferic şi autonom,
-hipofiza
- cristalinul, muşchiul neted al irisului, epiteliul conjunctivei, coreea, glanda lacrimală,
-glandele salivare,
- smalţul şi dentina,

Mezodermul intraembrionar

Paralel cu dezvoltarea ectodermului mezodermul suferă o etapă a somitelor până în ziua 30-a şi are ca trăsătură
dominantă segmentarea mezodermului paraxial. (grămezi metamerice de ţesut mezodermal poartă numele de
somite, după un savant care le-a descoperit pe nume Somiti).
Ele proemină sub ectoderm.

Somitele sunt perechi, sunt occipitale şi contribuie la formarea craniului şi a musculaturii limbii.
Sunt urmate de somite cervicale şi toracale, sacrale şi coccigiene.
Numărul total la om este de 44 de perechi de somite

În stadiul tubului neural şi somitic discul embrionar alungit începe să se curbeze cranio caudal şi transversal.
Prin alungire şi curbare transversală se schiţează forma generală a corpului embrionar

Luna a II-a - Evoluţia morfologiei externe.

Embrionul ia progresiv o formă umană.
Crescand în lungime la sfârşitul stadiului somitic, embrionul are o formă recurbată în axul craniocaudal dar şi în axul
transversal.

Extremitatea cefalică devine mult mai voluminoasă în urma dezvoltării polului cefalic prin veziculele cerebrale.
Pe linia mediană prezintă o umflătură corspunzătoare vertexului numită proeminenţa mezencefalică , iar
anterior proeminenţa frontală

Lateral de proeminenţa frontală se diferenţiază fosetele şi vezicula cristalinului din ectoderm.

Lateral, în prelungirea extremităţii cefalice şi dorsal de umflătura cardiacă se găseşte regiunea branhială în care
proemină la suprafaţă în direcţie ventrodorsală arcurile branhiale ce delimitează în interior faringele primitiv.

Ele sunt separate de depresiuni ale ectodermului numite şanţuri branhiale.

Iniţial apar arcurile branhiale 1 şi 2 apoi alte 4 ultimele 2 la om fiind într-un stadiu rudimentar

Definitie:
La om prin invaginarea ectodermului între proeminenţa frontală şi primul arc branhial se formează stomodeumul sau
gura primitivă în profunzimea căreia se situează membrana bucofaringeană.
Arcurile branhiale au existenţă temporară şi prin transformări profunde la nivelul lor se vor forma gâtul şi organele
cervicale. Datorită dimensiunilor reduse ale ultimelor arcuri branhiale şi a creşterii pronunţate a acrului 2 între
acesta şi următorul în săptămâna a 6-a se formează o depresiune transversală a ectodermului numită sinus cervical

Din extremităţile dorsale ale arcurilor 1 şi 2 se formează tuberculii auriculari din care se va forma conductul auditiv
extern şi pavilionul urechii. Din primul arc ventral ia naştere procesul maxilar şi mandibular sub formă de muguri ce
participă la formarea feţei în regiunea inferioară imediat deasupra umflăturii cardiace.

Ochiul pigmentat, fosele nazale, santul nazo-lacrimal, meatul acustic extern, (saptamana 10)

Deasupra mugurilor maxilari şi mandibulari superior gurii primitive,

Din procesul frontal se dezvoltă procesul frontonazal din care se formează muguri nazali ce vor forma piramida nazală
şi buza superioară. În ultima perioadă a arcurilor branhiale apar întâi mugurii membrelor superioare, aproximativ în
ziua 28-a, iar ulterior la 48 de ore distanta apar mugurii membrelor inferioare.

Asadar, în a II-a lună regiunea cefalică se măreşte rapid, mai multe decât restul corpului şi se precizează prin muguri
viscerele feţei.
Între extremitatea cefalică şi zona mijlocie arcurile branhiale se estompează în timp ce se formează gâtul.
Extremitatea caudală se modifică prin apariţia primordiilor şi organelor genitale externe în forma lor rudimentară şi
apariţia membranei anale.

Câteva organe interne au început să se dezvolte la începutul primei luni dar cea mai mare parte se dezvoltă în luna a
doua.
În cursul acestei luni toţi mugurii organici ocupă raporturi definitive şi o dezvoltare care îi apropie cel mai adesea de
structura definitivă

Patologia perioadei de la 4-a la o 8-a săptămână

Este o perioadă caracterizată printr-o sensibilitate deosebită a embrionului la acţiunea factorilor externi toxici. Cea
mai mică perturbare în mecanismele foarte complexe de inducţie şi diferenţiere va sfârşi prin anomalii.

Teratogeneza la acţiunea factorilor externi este condiţionată de foarte multe elemente: momentul acţiunii agentului
teratogen, afinitatea preferenţială a diverşilor agenţi pentru anumite organe, perioada de acţiune a factorului
teratogen.
Medicamentele reprezintă un risc foarte important la embrionul uman în această perioadă.

Structurile faringeale
Regiunea brahiala este o regiune simetrica pe partile laterale ale extremitatii cefalice in perioada embrionara a
saptamanilor 4-5
Structurile regiunii brahiale la embrionul uman seamana cu cele brahiale reale ale pestilor si amfibienilor motiv
pentru care pentru arcurile, santurile si pungile branhiale este adoptat termenul de “faringeal” deoarece aceste se
afla in jurul faringelui primitiv.

Structurile faringeale
Structurile brahiale sunt formatiuni temporare evoluand complicat din saptamanile 5-6 participand la formarea fetei,
gatului, faringelui, laringelui, oaselor si muschilor extremitatii cefalice.

Structurile faringeale
Arcurile faringeale sau brahiale apar ca niste bare simetrice succesive pe lateral de faringele primitiv si posterior de
stomodeum. Arcurile brahiale sunt 5 perechi ( al-6-lea este rudimentar), ele sunt mase mezenchimale care contin in
interior cartilajul, artera si nervul arcului

Structurile faringeale
Din mezodermul faringeal dispus metameric se formeaza oase, cartilaje si primordii musculare
Din cartilajul arcului se formeaza cartilaje si oase tot la nivelul viscerocraniului, nervul arcului devine nerv cranian si
din artera arcului se formeaza arcul aortic corespunzator.

Derivatele arcurilor faringeale sunt:

Arcul faringeal I (mandibular) – nervul mandibular
Cartilajul mandibular, maxila, mandibula, ciocanul, nicovala, m. masticatori, m. tensor al valului palatin, m.
milohioidian,pantecele anterior al m. digastric
Arcul faringeal II (hioidian) – nervul facial
Scarita si m. scaritei, m. mimicii, m. stilohioidian,pantecele.post.al m. digastric, aparatul hioidian.

Derivatele arcurilor faringeale sunt

Arcul faringeal III – nervul glosofaringian
Corpul si cornul mare hioidian, m. stilofaringian
Arcul faringeal IV – V – nervul vag
Cartilajele laringelui, m. constrictori faringieni si m. laringelui

Dezvoltarea fetei
Fata se formeaza din 5 muguri faciali ectomezodermici dispusi in jurul gurii primitive (stomodeum) aflata in centrul
fetei
Faza de inmugurire incepe in saptamana a-4-a si este urmata de coalescenta mugurilor in saptamana 7-8 cand capata
forma umanoida si este recognoscibila din saptamana 10 embrionara
Impreuna cu formarea fetei se dezvolta primordiile senzoriale si structurile osteo-musculare faciale

Mugurii faciali
Mugurele fronto-nazal este impar, este o proeminenta rotunjita cefalica situata deasupra stomodeumului care se va
divide in :
Procesul nazal median
Mugurele nazal median
Mugurele nazal lateral

Primul arc brahial se bifurca in doua proeminente secundare simetrice

Mugurele maxilar ia nastere lateral de stomodeum si reprezinta partea superioara a arcului brahial
Mugurele mandibular este partea inferioara a arcului brahial, caudal de stomodeum.
Intre cei 2 muguri maxilari se interpune o masa ectomezodermica romboidala denumita “ segment intermaxilar”

Coalescenta mugurilor
Mugurii mandibulari progreseaza spre linia mediana si formeaza buza inferioara.
Mugurii maxilari fuzioneaza cu segmentul intermaxilar (componenta labiala) formand buza superioara si filtrumul.
Prin coalescenta mugurilor nazali si a procesului nazal median se formeaza piramida nazala, iar mugurii nazali
circumscriu narina primitiva

Din fuziunea mugurelui nazal lateral cu mugurele maxilar aflat dedesubtul primordiului se imping ochii treptat catre
ventral si se obstrueaza santul nazo-maxilar care devine duct nazo-lacrimal
Orificiul stomodeumului, despicatura larga prin fuzionarea partilor laterale ale mug. max. si mug. mand. se
micsoreaza devenind orificiu oral
Partile coalescente devin obrajii si comisura bucala
Absenta coalescentei duce la defecte faciale (despicaturi, fisuri)

Dezvoltarea dintilor
Epiteliul (ectodermul) oral, ce acoperă mandibula şi maxila în a 7-a săptămână embrionară se îngroaşă, formând lama
dentară (Lamina dentalis).
Aceasta proliferează înspre mezenchimul subiacent formând 10-12 muguri ai dentiţiei deciduale, organele
adamantoblaste (amelo-blaste).

Mugurele smalţuiui se invaginează, luând formă de cupă apoi de clopot şi se va diferenţia în

- strat extern (Epithelium enameleum externum) şi
- strat intern (Epithelium enameleum internum) format de adamantoblaste (ameloblaşti).

Mezenchimul condensat în interiorul clopotului formează papila dentară (Papilla dentis) celulele sale periferice
adiacente organului smalţului diferenţiindu-se în odontoblaste (odontoblaşti).
Histodiferenţierea în ameloblaste şi odontoblaste este indusă de interacţiunea epitelio-mezenchimatoasă.
Matricea extracelulară mineralizată a celulelor produce prismele adamantine şi dentina (şi predentina) sau ivoriul.

Partea centrală a papilei dentare devine pulpă dentară (inclusă în cavitatea pulpara a dintelui).
Ameloblastele stratului intern formează coroana dintelui şi participă la creşterea cuspisurilor şi a rădăcinii dinţilor.
Stratul extern celular formează cutícula dintelui (Cutícula dentis) (membrana Nasmyth) şi regresează rapid după
naştere.

Mezenchimul din jurul mugurelui dentar formează un sac dentar (Sacculus dentis) care se diferenţiază într-o lamă
-cementoblastică (Lamina cementoblastica)
-cementoblastele vor secreta cimentul (Cementum),
-lamă periodontoblastică (Lamina periodontoblastica) care va forma ligamentele periodontale
-şi o a treia lamă osteoblastică (Lamina osteoblastica) pentru formarea osului alveolar.