Master Psihologie Analitică

Anul II, Semestrul III

Ignat Iuliana

Micul Prinț
- interpretare -

Pentru a putea reflecta la aspectele psihologice ale autorului care se

oglindesc în Micul Prinț, am selectat câteva date biografice relevante.
Antoine de Saint-Exupery, s-a născut pe 29 iunie 1900, într-o familie
aristocratică. Scriitorul este al treilea dintre cei cinci copii din familia sa,
având trei surori și un frate. Tatăl lor a murit în urma unui atac cerebral,
când Antoine nu împlinise încă patru ani. Fratele său, un băiat cu părul
blond, moare la vârsta de 15 ani și Antoine îi este alături pe patul de moarte,
scriind ceva mai târziu despre “trecerea” acestuia. În 1921 și-a început
stagiul militar și a început sa ia lecții de pilotaj, iar în 1922 are primul zbor
ca pilot brevetat. Tot atunci are loc și primul, dintre multiplele sale accidente
aviatice. În 1931 se căsătorește cu o scriitoare, mariajul fiind “încercat” de
numeroasele lui infidelități și de absențele sale prelungite. Cu mama lui știm
că a întreținut o corespondență pâna la moartea lui. În 1935, se prăbușește în
Sahara împreună cu mecanicul său. Sunt găsiți după 4 zile de un beduin,
deshidratați și halucinând. În 1943 publică “Micul Prinț”, iar în 1944 pleacă
cu avionul într-o misiune de recunoaștere din care avea să nu se mai
întoarcă.
  Analizați condiția psihică așa cum apare descrisă la începutul
basmului.

Încă din prima parte a poveștii putem face câteva inferențe legate de
condiția psihică a autorului. Din discursul său putem sesiza un oarecare
sentiment de superioritate, indiferență și chiar aroganță la adresa adulților,
care sunt priviți ca o categorie separată, de care autorul încearcă să se țină la
distanță și să se diferențieze. El preferă lumea copiilor, lumea fanteziei,
necontaminată de “oamenii serioși”. Este o lume interioară în care se
refugiază și pe care refuză să o lase în urmă, idee ilustrată de păstrarea
desenului numărul 1 de care nu s-a despărțit niciodată. Din când în când, îi
mai testa pe “oamenii mari”, în încercarea de a găsi pe cineva asemeni lui,
care să îl înțeleagă. El căuta să fie pe înțelesul celorlalți, să îi cunoască
îndeaproape dar nu părea să fi reușit să intre cu adevărat în lumea acestor
adulți, să o experimenteze dinăuntru. Viziunea conșțiinței sale despre viața
adultă era îngustă și superficială. Toate aceste detalii ne duc către imaginea
arhetipului puer aeternus. Un bărbat care este identificat cu acest arhetip
rămâne la nivel emoțional un adolescent etern, având adesea o prea mare
dependență față de mamă.
Informații mai relevante și mai tulburătoare reies din cele trei desene cu
șarpele boa și elefantul. Imaginea elefantului în burta șarpelui mă duce cu
gândul la povestea profetului Iona înghițit de balenă și la mitul eroului. În
mituri sau legende, eroul este înghițit și trebuie să își redobândească
libertatea. În procesul de individuare al unui bărbat balena/dragonul sau
șarpele în cazul nostru se substituie imaginii mamei. Șarpele boa este o
reprezentare a mamei devoratoare și al aspectului regresiv al inconștientului
care înghite și sufocă viața. În ceea ce privește simbolismul elefantului, el
întruchipează puterea regală, este animalul pe care încalecă regii. În yoga
este atribuit chakrei muladhara, unde corespunde elementului pământ. În
India și Tibet are rolul de animal ce sprijină lumea: universul este așezat pe
spinarea unui elefant. Prin faptul că posedă el însuși structura cosmosului
(patru stâlpi sprijinind o sferă), mai este considerat și animal cosmic.
Imaginea elefantului în burta șarpelui poate fi idealul eroului, pe care
scriitorul spera să îl atingă. Însă acest aspect eroic constelat în micul Saint-
Exupery va fi înghițit de tendința regresivă a inconștientului. Elefantul este
înghițit și nu mai iese afară, nu se înfăptuiește separarea de mama
devoratoare. Asta poate indica faptul că în interiorul autorului a existat o
lipsă de putere, ceva din el nu a putut scăpa de aspectul funest al
inconștientului. Așa cum știm din datele lui biografice el moare în mod
tragic la vârsta de 44 de ani, la mijlocul vieții sale. Interesant este faptul că
mama lui îl depășește în ceea ce privește durata de viață, ea murind la vârsta
de 92 de ani.
  Care este condiția eului și relația cu complexele parentale reflectată în
basm?
 Ce aspecte psihologice ale autorului sunt reflectate în Micul Prinț?

Pornind de la datele biografice ale autorului putem trage câteva concluzii

referitoare la condiția eului și a complexelor parentale. Am stabilit deja că
eul este identificat cu arhetipul puer aeternus. Având în vedere moartea
prematură a tatălui autorului, putem presupune prin absența acestuia,
constelarea unui complex patern negativ. Acest complex patern “sprijină”
cumva alianța între mamă și puer. Din biografia sa am aflat că Saint-
Exupery a întreținut o corespondență cu mama sa, de la vârsta de 21 de ani
până când acesta a murit, la 44 de ani. Asta vine ca o întărire a existenței
unei puternice dependențe față de mamă și a unui complex matern negativ.
Faptul că adulții din jur nu au reușit să înțeleagă tragedia redată prin
desenele acestui copil poate fi o posibilă cauză pentru acea tendință
regresivă sau aplecare spre moarte simbolizată de șarpele boa. Scriitorul nu
este conștient de relația cu mama sa și atunci nu poate să înfrunte
“dragonul”, așa cum se întâmplă în mituri și legende. Avem așadar de-a face
cu un Eu slab, infantil, oprit în dezvoltarea sa emoțională în jurul vârstei de
6 ani.
Profesia de aviator, pare să fie dictată tot de complexul matern, care îl
face să își dorească să rămână în aer, sa nu aibă contact cu pământul, cu
realitatea. Putem reaminti aici simbolul elefantului, animal terestru, în
contact cu pământul, calitatea de a fi “împământat” care este înghițită de
mama teribilă. În viață un puer se află într-o goană după un soi de extaz,
pentru care este dispus să facă orice fel de sacrificiu. Reamintim aici
multiplele accidente aviatice ale scriitorului, care nu l-au determinat să
abandoneze zborul. Marie - Louise von Franz spune despre acest neostoit
dor de extaz că ascunde nevoia de reîntoarcere în uterul matern, în atmosfera
de iubire necondiționă și beatitudine sau o dorință secretă pentru o
experiență religioasă. Caracterul impulsiv, nerăbdător, cu o toleranță scăzută
la frustrare este evidențiat în scena în care micul prinț îi cere să îi deseneze o
oaie.
Făcând referire la profesia sa putem specula câteva caracteristici ale
personei. De obicei, aviatorii sau piloții au o parte foarte vizibilă și extrem
de admirată, universală chiar, fiind considerați niște indivizi superiori.
Bineînțeles că aceste false sentimente de superioritate au la bază un complex
de inferioritate. Cu cât persona este mai fermecătoare, cu atât mai rece și
brutală este umbra.
Faptul că Saint-Exupery îl întâlnește pe micul prinț în deșert, ne poate da
un indiciu despre condiția psihică a Eului. În această poveste, deșertul poate
simboliza o ariditate interioară, o lipsă a energiei vitale, caracteristice unei
situații nevrotice. Prin legătura sa cu trandafirul, micul prinț “vorbește” de
fapt despre experiența scriitorului cu feminitatea, despre felul în care apare
proiecția animei. În poveste lipsește iubirea pentru o femeie, singurele
elemente feminine fiind trandafirul și vulpea. Faptul că decide să părăsească
planeta din cauza toanelor florii ne spune despre dificultățile pe care le avea
în relație cu feminitatea. De altfel, Saint-Exupery era cunoscut pentru
rătăcirile și infidelitățile sale. Puer-ul se află tot timpul în căutarea mamei
perfecte în fiecare femeie și sfârșește întotdeauna prin a fi dezamăgit. Când
faza lunii de miere este consumată și puer-ul descoperă că femeia nu este o
“zeiță”, ci este umană și muritoare, fascinația pentru ea se risipește. “Zeița”
de altădată este acum văzută ca o vrăjitoare rece și devoratoare care vrea să
îl înrobească. Prin descoperirea faptului că există sute de trandafiri ca al său,
micul prinț este pus în fața paradoxului animei, “zeiță” și femeie obișnuită în
același timp.

 Ce se întâmplă pe parcursul basmului?

 Puteți reflecta în legătură cu personajele cu care interacționează Micul
Prinț?

Acțiunea basmului începe o dată cu întâlnirea cu micul prinț. Cadrul în

care are loc amintește de o întâmplare reală din viața scriitorului, când acesta
împreună cu un prieten se prăbușesc cu avionul în deșert. Apariția acestui
personaj într-o atmosferă atât de aridă specifică deșertului poate duce cu
gândul la o experiență numinoasă, în care o fantasmă arhetipală pătrunde în
viața reală. Micul prinț, ca element numinos face trimitere la arhetipul
copilului divin. Referitor la această fantasmă, îi putem atribui un caracter
personal, fiind născută din refulările personale și putând fi explicată de un
pasaj de la începutul basmului. Astfel, micul prinț poate fi o imagine psihică
a acelui potențial creativ care a fost înăbușit în copilărie prin cinismul
adulților care l-au povățuit să se ocupe de lucruri serioase (“Așa s-a făcut că,
la vârsta de șase ani, am părăsit o strălucită carieră de pictor”). În același
timp poate fi considerat și un aspect de umbră al scriitorului, având în vedere
faptul că este singurul care îi înțelege desenul, întruchipând astfel nostalgia
uitată a copilăriei. Micul prinț apare cu trăsături narcisice specifice (punea o
mulțime de întrebări dar părea că nu le aude pe ale celorlalți), având și un
caracter inflaționat care apare, de exemplu, în întâlnirea cu omul de afaceri
(“...nouă, celor care știu ce-n-seamnă viața”). Fantasma poate avea și un
caracter impersonal, colectiv, dacă îl privim pe micul prinț ca o figură semi-
religioasă, știind că apariția unui copil divin venit din altă lume este un
motiv arhetipal întâlnit în mai multe religii. Ca arhetip al copilului divin,
micul prinț este un simbol al Sinelui și sursa creativității scriitorului.
Faptul că acțiunea principală din basm se desfășoară printre planete,
în cosmos, poate semnifica o contopire a individului cu psihicul colectiv.
Așa cum Jung evidențiază, o trăsătură specifică a imaginilor colective pare
să fie “cosmicul”. Urmându-l pe micul prinț în călătoria sa printre planete,
descoperim lumea adulților văzută prin ochii lui. Toți adulții pe care îi
întâlnește în călătoria sa sunt personaje narcisice, incapabile de un dialog
adevărat și fără posibilitatea de a se transforma, rămânând prizonierii
propriilor idei. Regele, bețivul, omul de afaceri, vanitosul, lampagiul și
geograful sunt niște personaje care se autoamăgesc, îndeletnicindu-se cu
niște nimicuri de a căror importanță sunt foarte convinși, pierzând astfel din
vedere lucrurile cu adevărat importante. Micul prinț le tratează ca niște
suflete pierdute, lăsându-i să existe mai departe în nimicnicia lor. Aceste
personaje pot constitui aspecte de umbră.
În întâlnirea cu șarpele, dăm peste un element htonic care amintește de
șarpele boa și de acea aplecare a omului lăuntric spre moarte. De altfel
acesta îi aduce la cunoștință că îl poate “ajuta”, redându-l pământului din
care a ieșit. Poate acest șarpe cu a lui “promisiune” a morții,o revenire în
acea beznă a originilor, reprezintă dorința aceea inconștientă de a se
reîntoarce în uterul matern, specifică lui puer aeternus. Șarpele este un
vertebrat care întruchipează psihismul obscur, ceea ce este tainic și de
neînțeles în om.
Vulpea are o simbolistică ambivalentă: “independentă, dar mulțumită că
este așa; activă, inventivă, dar în același timp distrugătoare; îndrăzneață dar
temătoare; neliniștită, șireată și totuși dezinvoltă”. Aici vulpea apare ca un
element ajutător, bun, o înțelepciune instinctuală care îl avertizează asupra
pericolului superficialității,inclusiv a naturii sale de puer aeternus. Vulpea îl
inițiază în taina sa: “Limpede nu vezi decât cu inima.”
Referitor la imaginea trandafirului câteva interpretări îl tratează ca un
simbol al Fecioarei Maria, îl asociază cu Mama Divină, cu atingerea
perfecțiunii și cu o desăvârșire impecabilă. Faptul că micul prinț își dorește
să se întoarcă pe asteroidul său la trandafir, practic să se lase pradă morții,
poate indicași un al aspect al trandafirului, în spatele căruia ar putea sta
imaginea ambivalentă a mamei, care în ciuda aparenței inofensive, are
ghearele ei.
În ultima parte a basmului apare experiența neputinței în fața morții
iminente a micului prinț. Drumurile celor doi se despart, Saint-Exupery se
întoarce în lumea oamenilor, iar micul prinț trece în lumea de dincolo.
Potrivit lui von Franz, întâlnirea dintre cei doi este o combinație de elemente
pozitive și negative. Pe de o parte pare că întâlnirea cu acest simbol al
Sinelui îl reîntoarce pe Saint-Exupery la viața lui, pe de altă parte scriitorul
pare că nu s-a întors în lume și că l-a urmat pe micul prinț în moarte, ticmai
pentru că nu a fost capabil să dea drumul acestei experiențe a Sinelui.