Sunteți pe pagina 1din 7

Cum sa iti planifici viata?

In urma cu aproape 10 ani, cand incepea aventura mea ca „angajat”, in mod sigur imi doream
mai mult de la viata. Ca mai toti oamenii pe care ii cunosc eu. Doua lucruri am observat eu, insa,
cu privire la ceea ce credeam ca merit sau nu merit.

1 – Visam si stiam ca la un moment dat o sa am o firma care sa imi aduca minim 1000 euro pe
luna (oricat de stupid ar parea, asta voiam la 20 de ani).
2 – Prezentul insa imi spunea si ii dadeam dreptate – CA NU MERIT FIRMA DE 1000 DE EURO
in momentul respectiv. Stiam ca trebuie sa imi asum acest vis si sa muncesc pentru el, pas cu
pas.

Nu meritam pentru ca nu dovedisem nimic. Si pentru ca nu stiam sa gestionez bani sau


companii. Buzunarele erau goale, abilitatile zero, rezultate nu existau.
Visam sa merit insa, vazand pe cei care aveau succes, in perceptia mea.

Pare logic si la mintea cocosului ceea ce spun eu. Din pacate insa nu toti oamenii gandesc asa.
Cei mai multi oameni cred ca ei nu au obiectivul lor indeplinit (cum era firma, in cazul meu) din
cauze externe lor. Cu alte cuvinte: meritul/vina sunt „externalizate”. Ori – daca exista o vina cand
nu ai succes, inseamna ca tu nu ai niciun merit cand il ai.

Pe ConstruimImperii.Ro primesc saptamanal sute de emailuri, cateodata mii. Oameni care vor
sa isi schimbe viata in bine, care vor mai mult de la ei, care vor sa evolueze. De trei ani,
aproape, duc o lupta de constientizare a oamenilor pe ce tine de mentalitate de victima si cum
ne impiedica sa obtinem ceea ce vrem, ne impiedica sa evoluam.

Multi dintre noi suntem victime si nici macar nu ne dam seama. Spun „dintre noi”, pentru ca in
anumite contexte cu totii cadem in acest pacat.

Cel mai simplu exemplu vine de la Alex, care are putin sub 18 ani. In emailul trimis mie
marturiseste:

„Oamenii de succes se tot antreneaza si isi formeaza obiceiuri, dar unii sunt tinuti o parte din
timp ocupati de sistem.:)
In fiecare zi merg la scoala 6-7 ore, cand ajung acasa inca 3-4 ore temele. Pentru ce? O sa ma
ajute la ceva candva? Ce trebuie sa invat?”

Este un exemplu simplu de explicat din doua motive:

 Alexandru, fiind foarte tanar, inca nu este capabil, precum fac adultii, sa impacheteze
„frustrarea” in multe straturi;
 Tot varsta il ajuta sa si invete repede; cu adultii apar justificari ulterioare prin care mi se
explica de ce „situatiile” lor sunt mult mai grele decat cred eu de fapt, pe cand tinerii, la
un moment dat, se opresc din justificari si accepta simplitatea ca o forma de adevar.
Eu spun, din punctul asta de vedere, ca tinerii au „programele” nealterate inca.

Realitatea suna in felul urmator: intotdeauna va exista ceva care sa ne impiedice sa ne


atingem potentialul. Pana nu intelegem asta cu adevarat, nu putem sa ne atingem propriile
noastre visuri.

La inceput este liceul, care ne mananca prea mult timp (cei mai multi cititori ceva mai in varsta
vor rade de „problema” cu care se confrunta Alex, insa pentru el este extrem de reala).
Apoi vine facultatea, care si ea ne mananca prea mult timp si nu ne lasa sa ne ocupam de noi.
Apoi jobul – nici el nu ne lasa ca sa ne atingem visurile.
Copilul, familia, prietenii, varsta mai apoi – TOATE SUNT ELEMENTE ALE UNEI VICTIME
CARE NU VREA SA ISI ASUME DRUMUL (sau calatoria).

Un om care vine si imi spune ca din cauza jobului el nu are timp sa se ocupe de un proiect al lui,
personal, este in aceeasi situatie ca Alex, care se simte frustrat ca liceul ii mananca prea mult
timp.
Este o mentalitate de victima.

Niciodata contextul nu va fi perfect.


Intotdeauna va exista „ceva” care nu ne lasa sa ne exprimam 100% cum vrem noi.
Din pacate acel ceva este doar o scuza.

Este mentalitate de victima.

Spuneam ca intre Alex si un adult trecut prin viata, care se plange de job, exista totusi o
diferenta. Diferenta este ca Alex intelege mult mai rapid conceptul si poate sa se redreseze. Pe
cand adultul va opune rezistenta si va continua sa dea vina pe job.

Lectia de aici este: sa devenim ceea ce vrem sa devenim si sa obtinem ceea ce vrem sa
obtinem in viata O FACEM IN POFIDA PIEDICILOR SI A CONSUMATORILOR „DE TIMP”,
NU IN LIPSA LOR.

Pentru ca daca Alex renunta la liceu, spre exemplu, sau adultul respectiv la job… de cele mai
multe ori o sa apara alta scuza care va lua locul precedentei.

Niciun om de succes nu a reusit in „conditii de laborator”. Tocmai „piedicile” care tot apar in
calea noastra ne provoaca propria creativitate, entuziasm si disciplina.

Un alt lucru observat pe propria piele este ca victimele sunt lipsite de imaginatie. Cand vine
vorba de cine suntem noi si in ce vrem sa evoluam, avem nevoie de toata creativitatea de care
dispunem. Am observat cu stupoare cum ca cei mai multi dintre oameni stramba din nas cand
aud cuvintele: planificare, obiective, termene limita, agenda, sarcini – din simplul motiv ca nu
inteleg cu adevarat ce inseamna.

Daca ti-as spune ca toti oamenii de succes pe care ii stiu eu au o relatie buna spre foarte buna
cu termenii de mai sus, m-ai crede? Indiferent ca sunt dezorganizati, creativi, emotionali (de
multe ori scuze, de asemenea, pentru victime), cand vine vorba de ceea ce le face placere,
inteleg importanta obiectivelor sau a planificarii.

Sa iti planifici viata sau un an din viata, cu stiloul pe hartia goala, presupune creativitate
si imaginatie, nicidecum rigiditate in gandire, cum acuza multi.

Statistic vorbind, peste 99% dintre oameni, intr-un an de zile, se afla o singura data in starea de
flux si creativitate maxima cand vine vorba de planificare: cand vine concediul. Se pierde atata
energie pe programarea cazarii, pe traseele alese pana la locatie, pe planificarea punctelor
turistice pe care sa le vizitezi pe parcurs, pe listele cu bagajele etc etc etc…. Si peste 99% dintre
oameni pierd mai mult timp planificandu-si concediul decat urmatorul an din viata.

99% – petrec mai mult timp planuindu-si concediul intr-un an, decat planuind profesional
si personal anul respectiv.
mai putin de 1% – au in intentie an de an sa isi faca un plan pe anul care vine.
mai putin de 0.1% – au in intentie sau se apuca sa isi faca un plan pentru viata pe care o
au in fata. Ce anume vor ei sa devina.

Este realitatea.

Concediul este ceva ce vine din exterior (si care nu poate fi controlat), asa ca intri, cum-necum,
in starea de planificare. Cum se numeste asta? Exact – un element propriu victimei. 🙂

Atunci cand suntem predispusi sa lasam viata sa ne traiasca si noi doar reactionam,
suntem victime.
Atunci cand decidem sa ne traim viata noi si sa decidem ce vrem sa facem si cine vrem
sa fim, atunci suntem oameni de actiune.

Daca tot am desenat un tablou sumbru pana acum, vin cu aceeasi nuanta si afirm: daca 99%
dintre oameni sunt in cea mai mare parte din timp in pozitia de victima si se lasa traiti de catre
viata, exista niste puncte foarte PRECISE care ii provoaca sa evolueze (si sa se schimbe). Cam
aceleasi pentru toti.

Sunt evenimentele din exterior care vin si pe care nu le poti controla:

*bacul si facultatea – in perioada asta trebuie sa iti asumi o directie si este momentul in care
esti in control; aici oamenii evolueaza/se schimba
*primul loc de munca – in mod normal ai nevoie de bani, asa ca vei fi nevoit sa te duci la
interviuri, deci iti vei asuma procesul de angajare
*primul copil si casatoria – si aici vei iesi din zona ta de confort si vei face lucruri impotriva
„cursului vietii”, asa cum decurge el in mod normal pana in acel moment.
*pensia – te schimba si ea, pentru ca iti da peste cap sistemul creat in zeci de ani de munca
*moartea, dezastrele naturale, tragediile – si ele te schimba.

Acestea sunt momentele in care acei 99% dintre oameni, victime in mare parte din viata lor, isi
asuma cresterea. Sunt momente care se intampla, vin si trec, fara controlul lor.
Spuneam ca victimele sunt lipsite de imaginatie. Cum altfel poti spune pozitiei in care esti
incapabil sa iti zugravesti viitorul (in minte sau pe hartie)?

Pana si in biblie vorbeste despre evolutie, obiective si actiune. Un citat foarte fain pe care mi l-a
amintit Doru, bun prieten si fost preot, este din Biblie:

„Cine crede ca sta in picioare, sa ia sama sa nu cada”

Sa iti planifici viata si sa iti asumi cresterea este un atribut al unei persoane entuziaste, creative,
care ia pozitie si decide ca este timpul sa faca lucruri sa se intample. O astfel de persoana este
un artist, in adevaratul sens al cuvantului.

Exista 5 planuri de actiune care te scot din pozitia victimei si care te pot ajuta sa iti
recapeti creativitatea pe care ai ascuns-o adanc, de cand erai copil, pe masura ce ai
devenit adult:

1 – Asuma-ti rolurile pe care le vrei

In prezentari, pe site, la evenimente – ma prezint pe 3-4 roluri, de obicei. Toate sunt asumate in
momentul asta si este unul dintre secretele cu care pot sa raspund la intrebarea care mi se pune
deseori: „Cum de poti face atat de multe intr-un timp atat de scurt?”

*autor de carte – prin urmare am scris pana acum trei carti foarte apreciate de public
*antreprenor – prin urmare inca de la 23 de ani am tot infiintat firme pe diverse domenii de
activitate si inca o fac, costruind sisteme care sa aduca bani
*marketer – este in stransa legatura cu identitatea de „antreprenor”, insa axata pe strategii de
lansare de produse/servicii, impachetare, campanii, vanzare, relatii cu clientii; prin urmare sunt
unul dintre cei mai priceputi in asta din Romania (pe piata romaneasca de online)
*trainer – prin urmare am avut tabere si scoli care au provocat evolutia in oameni de multe ori in
mod dramatic (dau exemplu, desi sunt mai multe, pe oamenii care si-au deschis afaceri de la
zero, din propria pasiune si care castiga acum mii de euro lunar, cu ajutorul meu)

Sa iti asumi un rol inseamna sa fii cea persoana si sa ai canalele deschise ca sa evoluezi. Insa
tu decizi ce rol vrei sa joci si cine vrei sa devii. Pana nu o spui tu cu gura ta, nu o va spune
nimeni altcineva in locul tau.

Si totul a inceput cu o idee care suna in felul urmator: „vreau sa fiu autor” sau „om de afaceri”. Mi
le-am notat pe hartie cand mi-am pus intrebarea: „Ce vrei sa devii in viata?”.

Totul incepe cu un gand, o foaie si un stilou. Pentru ca pana la urma sa fii un autor pentru mine,
in prima faza, a insemnat sa scriu, cand eram copil, caiete cu povesti si poezii… iar cand am
fost adult a insemnat sa imi deschid un blog… si mai tarziu a insemnat sa scriu o carte.

Iar om de afaceri a insemnat sa imi deschid o amarata de firma care in scurt timp a dat faliment.
Insa nicaieri nu scrie ca omul de afaceri nu are voie sa dea faliment. 🙂 In timp am invatat si cum
sa fac sa nu mai dau faliment.
Iar secretul tine de acel moment cand cineva da mana cu tine si isi spune numele si ce face. Iar
tu ii spui numele si cine esti. Chit ca esti artist, scriitor, antreprenor sau mai stiu eu ce. Din
mintea si gura ta pleaca totul.

2 – Acorda-ti timp!

In momentul cand scriu articolul asta ne pregatim de sarbatori. Este un alt element care vine,
fara sa il controlezi. Chit ca vrei, chit ca nu vrei, el se intampla. Amuzant este ca cei mai multi
dintre oameni se ascund in galagie, multimi, bautura si mancare… ca sa nu se auda, sa nu
ramana singuri cu ei insisi.

Fiecare dintre noi are o voce interioara. Sa fii in dialog cu ea inseamna echilibru emotional.

Sa iti acorzi timp inseamna, la propriu, ca in fiecare zi sa iti oferi cateva minute in care sa te
gandesti la cine esti tu, ce vrei sa faci in viata asta si ce anume din ce faci in ziua respectiva
sustine ceea ce vrei sa faci pe termen lung.

Eu imi acord timp, spre exemplu, la o cafea, dimineata, cu o agenda si un stilou in mana. Imi
notez cum vreau eu sa arate ziua respectiva. Ce se intampla mai apoi, dupa ce inchid agenda,
nici macar nu mai conteaza. Ca respect ce scriu in ea, ca nu… deja sunt detalii. Important este
ca inca o data mi-am luat angajamentul ca sunt pe directie.

Asta inseamna sa tii o agenda. Sa ai un legamant scris cu ceea ce vrei tu sa obtii in viata, sa
devii, sa faci cu adevarat. Si fiecare dimineata pentru mine este un moment in care mai semnez
o fila de contract.

Insa timp trebuie sa iti acorzi de fiecare data cand simti nevoia sau simti ca viata incepe sa te
traiasca ea pe tine. Sunt acele momente in care iti pui intrebari esentiale si raspunzi, fara frica,
la ele:
*ce vrei tu de fapt?
*care este directia pe care vrei sa mergi?
*ce poti face azi ca sa sustii aceasta directie?

etc.

Recomand ca in timpul asta sa gandesti inclusiv „tablouri” mai mari, precum: cum vreau sa arate
saptamana urmatoare, cum vreau sa arate luna urmatoare, cum vreau sa arate anul viitor… sau
cum vreau sa fiu eu peste zeci de ani de acum incolo.

Valorea vine din solitudine, din timp cu tine insuti. Pana si Iisus se retragea in pustiu, avea
viziuni si revelatii pe care le oferea mai departe apostolilor.

3 – Descrie-te in Trecut – Prezent – Viitor

Punctul trei este dificil oarecum, pentru simplul motiv ca cei mai multi dintre oameni nu se pot
abtine sa nu se uite in trecut cu regret. Trecutul trebuie privit cu mandrie si cu intentia de a fi o
resursa pentru viitor. Cine ai fost, de unde vii, care sunt calitatile pe care le ai, ce anume din
trecutul tau sustine ceea ce o sa devii?

Intrebari la care numai tu poti sa raspunzi.


Eu recomand tot cu un stilou si o foaie in mana, insa o poti face si in mintea ta, bineinteles.

O tara care nu isi accepta trecutul, nu are nici viitor, se spune.

Cine ai fost si ce lectii ai invatat pe parcurs reprezinta trecutul, cine esti si ce calitati ai reprezinta
prezentul .. si ce vrei sa devii… reprezinta viitorul. Esti ca un scenarist, regizor si actor, toate
intr-o singura persoana. Sa scrii pe hartie cine ai fost, esti si vei fi – reprezinta scenaristul. Sa
caute cadrul potrivit care sa sustina scenariul este regizorul. Sa faca lucrurile sa se intample
este actorul.

4 – Seteaza-ti obiective zilnice, cat de mici, raportate la „viitorul” pe care il vrei pentru
tine.

Eu recomand chiar ca obiectivele zilnice (sau sarcinile) sa le pui cat mai devreme in zi, pentru ca
atunci ai cea mai mare energie si sunt sansele cele mai mari ca sa le si faci.

Inaintand zilnic catre un viitor pe care il vrei pentru tine, intr-un final te va duce acolo. Nu am
vazut oameni de succes care sa atinga ceea ce isi propun facand pauze mari in actiuni. Singura
metoda pe care o stiu in privinta asta este sa faci pasi mici, zilnic.

Cei mai multi oameni, cand vine vorba de obiective, vor totul dintr-o data si se obosesc aiurea.
Dupa care simt nevoia sa se odihneasca. Dupa ce se odihnesc, uita unde au ramas, le este
greu sa se reapuce… si, intr-un final, renunta.

Viata este un flux emotional continuu. Emotia ne da energia de a face. Daca intrerupi emotia
(prin pauzele mari), dispare si energia. Este si motivul pentru care lucrurile functioneaza mai
bine daca faci 15 minute pe zi ceva pentru visul tau, zi de zi, decat daca muncesti mult si dintr-o
data.

5 – Cel mai simplu sistem de actiune

Lucrurile sunt extrem de simple. Atat de simple incat multi dintre noi am si uitat cum
functioneaza. Sistemul arata in felul urmator:

1 – Pune-ti obiectivul / seteaza-ti intentia (ce vrei)


2 – Fa un plan SIMPLU de actiune
3 – Fa primul pas
4 – Repeta pana iti atingi obiectivul pasii 2 si 3 (rectifica planul + fa primul pas, de cate ori
este nevoie)

Din punctul meu de vedere ceea ce iti pui in minte (obiectivul) este prea putin important intr-o
prima faza. Importanta este actiunea si deprinderea obiceiului de a-ti atinge obiectivele puse in
minte. Asa ca la inceput eu te sfatuiesc sa iti pui obiective mici, de genul:
*sa slabesti 2-3 kilograme
*sa ajungi la timp la intalniri
*sa bei 2 litri de apa zilnic, pentru o perioada de 3 saptamani (ca sa devina obisnuinta)
*etc.

Lucruri aparent simple, care iti imbunatatesc viata. In timp, pe masura ce atingi aceste obiective,
o sa iti dai seama ca nu este nicio diferenta intre a slabi 2-3 kilograme si a obtine o marire de
salariu (spre exemplu).

In final, pentru ca intram in ultima luna din an, vreau doar sa te intreb doua lucruri:

Esti pregatit pentru cel mai bun an din viata ta, de pana acum
si
Ce esti dispus sa faci ca sa se intample asta?

Da-mi un reply mai jos, o sa raspund inclusiv eu, dupa ce se strang mai multe comentarii.

Cu drag,
Daniel Zarnescu