Caracterizarea Spanului Harap Alb

Personajul literar “Spanul” face parte din opera literara “Povestea lui Harap-Alb” scrisa de
Ion Creanga, publicata in anul 1877 in revista “Convorbiri literare”.
Tipologizare
Spanul poate fi tipologizat ca fiind un personaj secundar, antagonist, negativ, tipul omului
viclean, manipulator si duplicitar.
Caracterizarea directa facuta de narator
Caracterizarea directa facuta de narator sugereaza ca Spanul este un om viclean, cu mai multe
fete datorita faptului ca i se adreseaza fiului de crai ca fiind “imbracat altfel si calare pe un cal
frumos, si prefacandu-si glasul incepe a caina pe fiul craiului”.
Caracterizarea directa facuta de alte personaje
Caracterizarea directa facuta de alte personaje arata ca fetele imparatului nu erau convinse ca
Spanul este verisorul lor deoarece nu semana cu ele ci chiar Harap-Alb era mai apropiat de
infatisarea si comportamentul lor “Fetele imparatului insa priveau la verisor…cum priveste
canele pe mata si le era drag ca sarea-n ochi, pentru ca le spunea inima ce fel de om fara de
lege este Spanul”. Fiul de crai, insa, pentru el, Spanul reprezenta omul de care trebuia sa
asculte cu pretul vietii, deoarece acesta era gata sa-l omoare daca nu-i facea pe plac “Spanul,
voind sa piarda acum pe Harap Alb cu rice pret”, “ca de l-oi vedea obraznicindu-se cumva,
acolo pe loc ii si tai capul”. Imparatul, fara sa-si dea seama de minciuna in care traieste, il
invidia intr-un fel pe nepotul sau ca sluga lui ii facea toate poruncile si ii este atat de
credincios.
Autocaracterizarea
Autocaracterizarea demonstreaza ca Spanul isi ia rolul de nepot al Imparatului prea in serios.
Vorbeste despre sine cu putina modestie, considerandu-se absolut superior tuturor “Numai eu
ii vin de hac”, “Alt stapan in locul meu nu mai face branza cu Harap Alb cat ii lumea si
pamantul”, “Mie unuia stiu ca nu-mi sufla nimenea in bors”.
Caracterizarea indirecta prin fapte
Caracterizarea indirecta prin fapte contureaza atitudinea si caracterul bolnavicios de care
spanul da dovada pe parcursul actiunii. La inceput, pentru a-si demonstra ca merita sa fie mai
mult decat era, reuseste sa-l pacaleasca pe fiul de crai, dand dovada de rautate si viclesug.
Apoi, dupa ce se da bun prieten, oferindu-i ajutor, il obliga sa-i devina sluga printr-un
juramant. Faptul ca se preface nepotul imparatului, crezand ca ii va urma tronul arata ca el
visa de mult la asta, si pentru el era o scapare din viata inferioara care o ducea pana atunci.
Intre timp, incearca sa scape de Harap Alb, dar nu reuseste, supunandu-l la diferite probe. El
incepe sa-l urasca tot mai mult, dar visul il face sa nu-si piarda cumpatul “Spanul,
bodroganind din gura, nu stia cum sa-si ascunda ura”, “Dar Spanul, cu viclenia sa obisnuita,
nu-si pierde cumpatul si, luand vorba, zise”. La sfarsit, cand vede ca nu a reusit in niciun chip
sa il incurce pe Harap Alb si ca ii dezvaluie adevarata identitate, se repede sa il omoare “se
rapede ca un cane turbat la Harap Alb”.
Caracterizarea indirecta prin limbaj
Caracterizarea indirecta prin limbaj face acest personaj un adevarat calvar. El ii trateaza fara
respect pe toti, vorbind pe un ton superior “Ba sa-si puie pofta-n cui, raspunse Spanul
rautacios”. Spanul incerca sa-l impresioneze pe Imparat de puterea sa cu care isi trateaza
supusii, dar vorbele sale demonstreaza a fi fara valoare “Spanului ii mergea gura ca pupaza,
de a ametit pe Imparat incat a uitat si de Harap Alb, si de cerb, si de tot”. In limbajul sau mai
putem observa cum toate poftele trebuiau sa-i fie facute in cel mai scurt timp posibil “Hai, iesi
rapede si porneste, ca nui vreme de pierdut”. In tot acest timp, firea lui lingusitoare si
superioara este prezenta in limbajul lui, tocmai pentru ca el deja isi ia rolul de Imparat.
Caracterizarea indirecta prin nume
Caracterizarea indirecta prin nume are detalii destul de vagi pentru ca Spanul nu isi spune
adevaratul lui nume. Span, ca si cuvant, in general, semnifica un barbat lipsit de barba si de
mustati, in latina *spanus.
Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, personajul literar Spanul se incadreaza in tipul omului
viclean, manipulator si duplicitar si reprezinta raul necesar fara de care nu ar fi fost posibila
initierea fiului de crai.
In opinia mea, modul in care impresioneaza personajul este unul bun, deoarece este un
exemplu perfect, nu este de neglijat ci se poate intampla oricui, dar pentru Harap Alb a fost un
“rau” bun si necesar datorita faptului ca a reprezentat pedeapsa pentru neascultarea sfatului
parintesc. Asadar, Spanul, fiind un personaj negativ, demonstreaza usurinta cu care poate intra
sub pielea oamenilor naivi, dar cum orice fapta nu ramane nerasplatita, in final isi primeste
meritele.