Sunteți pe pagina 1din 18

Obiectivul III:Rolul autonom şi delegat al asistentului medical

în îngrijuirea pacientului cu traumatism cranio-cerebral

Rolul asistentului medical se împart în:


-rol delegat;
-rol autonom.
Rolul autonom al asistentului medical este:
-participă la examenul general al pacientului ajutând medicul;
-asigurarea confortului fizic şi psihic atunci când pacientul nu îşi poate îndeplini
independent anumite funcţii;
-stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu familia acesteia;
-le transmite informaţii
-ascultă pacientul şi îl susţine;
-recomandă să nu ia medicamente fără recomandarea medicului;
-comunică permanent cu pacientul în scopul menţinerii unui moral ridicat;
-asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor;
-trebuie să urmărească o serie de obiective în realizarea instruirii pacientului: cum
trebuie să folosească: lenjeria de corp, lenjeria de pat, obiectele personale de
toaletă, bazinetele.
-să explice pacientului importanţa fiecărui medicament, orarul de administrare şi
efectele medicamentului respective precum şi pericolul transmiterii lor de la un
pacient la altul sau a celor introduse în mod fraudulos de aparţinători;
-se va explica cum trebuie respectat circuitul unor produse patologice eliminate;
-alimentaţia se va face la ore regulate cu mese mici fracţionate, ultima masă va fi
luată cu 2 ore înainte de culcare.
Rolul delegat este o activitate efectuată la indicaţia medicului.
Cum ar fi:
-pregăteşte şi administrează medicamente anticonvulsivante la indicaţia medicului;
-observă la pacient modificările provocate de tratament şi le transmite medicului;
-la indicaţiile medicului aplică metodele de observaţie, de tratament sau de
readaptare;
-pregătirea pacientului pentru investigaţii;
-pregătirea materialelor necesare;
-recoltarea de produse biologice sau patologice pentru analize de laborator;
-aplicarea priorităţilor de îngrijire;
-pregătirea preoperatorie;
-monitorizează şi notează în foaia de observaţie a funcţiilor vitale: temperatura,
pulsul, tensiunea arterială şi respiraţia pacientului;
-anunţă medicul când descoperă modificări patologice sau când starea generală a
pacientului se înrăutăţeşte;
-însoţeşte pacientul la electroencefalografie;
-recoltarea sângelui pentru examinări hematologice, examinări biochimice, urinii şi
materiilor fecale;
-aduce rezultatele de la laboratoare şi notarea lor în foaia de observaţie;
a.Fişa tehnică nr.1: Rolul asistentului medical în măsurarea şi notarea pulsului
1.Definiţie
Măsurarea pulsului determină numărul de bătăi cardiace pe minut, obţinându-se
informaţii despre activitatea inimii și despre starea arterelor şi aprecierea
răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate sau stres.
2.Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare.
3.Loc: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan
osos;
-artera temporală_superficială (la copii);
-artera carotidă;
-regiunea apicală (vârful inimii);
-artera humerală;
-artera radială;
-artera femurală;
-la nivelul regiunii poplitee(în spatele genunchiului);
-artera tibială;
-artera pedioasă;
4.Materiale necesare:
-ceas secundar sau cronometru;
-pix de culoare roşie;
-foaie de temperatură.
5.Pregătirea psihică a pacientului:
se explică pacientului procedura pentru a reduce emoţiile, teama şi a obţine
colaborarea;
- se asigură un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare.
6.Pregătirea fizică a pacientului:
-se asigură un repaus fizic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare;
- se aşează pacientul în poziţie confortabilă în funcţie de starea generală, în decubit
dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp, articulaţia mâinii în extensie,
mâna în supinaţie (palma orientată în sus) sau în poziţie semişezânda (în pat sau în
fotoliu) cu antebraţul în unghi drept sprijinit pe suprafaţa patului, mâna în supinaţie
şi extensie.
7.Execuţie:
-asistentul medical se spală pe mâini;
-se reperează artera radială la extremitatea distală a antebraţului, pe faţa anterioară
(internă), în şanţul radial aflat în prelungirea policelui;
-se plasează degetele index, mediu şi inelar asupra peretelui arterial;
-se exercită o presiune uşoară asupra arterei, astfel încât să se perceapă sub degete
pulsaţiile sângelui;
-se fixează un punct de reper pe cadranul ceasului de mână;
-se numără timp de 1 minut pulsaţiile percepute sub degete, sau 30 secunde şi
înmulţite cu doi numărul pentru a obţine rata pulsului pe minut;
-se apreciază ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial în timp ce se
măsoară frecvenţa;
-se înregistrează frecvenţa pulsului în carnetul personal notând: numele pacientului
salonul, data înregistrării;
-se spală mâinile.
8.Notarea şi interpretarea pulsului în foaia de temperatură:
-se socotesc pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură câte 4 pulsaţii;
-se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie, aşezat
direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (dimineaţa) sau S
(seara), pentru valorile care cresc din 4 în 4 (ex. 64, 68, 76, 80);
-se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie aşezat în
mijlocul pătratului din rubrica corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc
din 2 în 2 (ex.: 62, 66, 70);
-se unește primul punct, printr-o linie cu săgeată, cu rubrica pulsului aflată în
partea dreaptă a sistemului de coordonate din foaia de temperatură;
-se obţine curba pulsului prin unirea punctelor care indică valorile ratei cardiace
măsurate bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere şi îngrijire.
9.Îngrijire/intervenţii după tehnică:
- se învaţă pacientul să-şi măsoare singur pulsul periferic la arterele carotidă sau
temporală întrucât sunt mai accesibile pentru autopalparea la domiciliu;
- se instruieşte pacientul să exercite o presiune uşoară folosind 3 degete pentru
palpare;
- se informează pacientul/familia care sunt valorile normale ale pulsului,
caracteristice vârstei;
- se instruieşte pacientul/familia să ia legătura cu medical curant ori de cate ori
valorile ratei pulsului sunt deviate de la normal şi starea generală a pacientului se
modifică.
10.Incidente şi accidente:
11.Observaţii:

b.Fişa tehnică nr.2: Puncţia venoasă


1.Definiţie:
-reprezintă crearea accesului la o venă cu scopul recoltării sângelui pentru
examenul de laborator, evacuarea unei cantităţi de sânge sau introducerea unor
medicamente în circulaţia venoasă. este metoda cea mai folosită pentru toate
tipurile de examene putându-se recolta o cantitate suficientă de sânge.
2.Scop: - prelevarea venoasă vizează un eşantion de sânge dintr-o venă
superficială cu ajutorul unui ac steril în vederea examinării în laborator.
3.Loc
-venele de la pliul cotului(cefalica si bazilica),in locul unde se formeaza un "M"
prin anastomozarea lor
- venele antebratului
- venele de pe fata dorsala a mainii
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele maleolare interne
- venele jugularei si epicraniene (de regula se executa la sugar si copil mic)
4.Materiale necesare:
-garou;
-mănuşi de unică folosinţă;
-seringi;
-vacuumuri;
-ace pentru seringi;
-o canulă Butterfly;
-tampoane, comprese de bumbac;
-soluţii dezinfectante: betadină sau alcool 70% (alcoolul nu este folosit pentru
recoltarea alcoolemiei);
-etichete/cod de bare;
-muşama, aleză;
-pansament adeziv;
-recipiente pentru colectarea materialelor folosite conform precauţiilor universale.
5.Pregătirea psihică:
- Informaţi şi explicaţi pacientului necesitatea procedurii
- Explicaţi pacientului cum poate participa la procedură, anuntaţi-l că e puţin
dureroasă
- Explicaţi-i pacientului că îi veţi recolta sânge sau veţi introduce medicamente
- Încurajaţi pacientul pentru a reduce anxietatea
- Întrebaţi-l dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată; dacă a simţit leşin, transpiraţie,
stare de greaţă, vărsătură
- Obţineţi consimţământul informai
6.Pregătirea fizică
- Asiguraţi poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, cu scopul
şi locul puncţiei (decubit dorsal sau mai rar şezând)
- Examinaţi calitatea şi starea venelor şi alegeţi locul
7.Execuţia puncţiei
- se spală mâinile şi se pun mânuşile;
- se pregătesc vacuumurile, se etichetează;
- se alege locul: venele de la plica cotului (vena mediană, cubitală, vena cefalică şi
bazilică); venele antebraţului şi cele de pe faţa dorsală a mâinii folosind ace mai
mici;
- se selectează venele uzuale;
- dacă venele nu sunt vizibile, se procedează astfel: se încălzesc aplicând o
compresă caldă sau se masează braţele; se balansează braţele în jos (sub nivelul
inimii) câteva minute pentru a se umple venele; se loveşte uşor cu indexul fosa
anterocubitală;
- se pune materialul de protecţie sub braţul pacientului pentru a nu păta patul cu
sânge sau dezinfectant;
- se palpează vena aleasă cu indexul (nu cu policele pentru a diferenţia de arteră);
- se pregăteşte vacuumul prin îndepărtarea capacului necolorat al acului dublu
(care acoperă partea de ac în înveliş de cauciuc/prin răsucire uşoară;
- se înşurubează bine în holder;
- se verifică poziţia braţului care trebuie să fie îndreptat în jos;
- se aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncţiei;
- se face dezinfecţia locului cu mişcări circulare de la centru spre periferie (evitând
transportul germenilor spre locul înţepăturii);
- se lasă să se usuce sau se şterge cu un tampon;
- se îndepărtează capacul colorat al acului dublu
- se fixează vena aplicând policele mâinii nedominante la 2-3 cm. sub abord pentru
a evita accidentele determinate de mişcarea bruscă a pacientului;
- se introduce acul în venă cu bizoul în sus, orientat oblic sub un unghi de 10-30°
în funcţie de calibrul şi profunzimea venei;
- după intrarea în venă se constată scăderea rezistenţei la înaintare şi se pătrunde în
lumenul vasului 1-2 cm.;
- se alege primul tub şi se împinge în holder apăsând cu degetele mijlociu şi
arătător pe marginea holderului până ce partea acului dublu dinspre tub străpunge
diafragma de cauciuc a capacului tubului (acul trebuie să înţepe zona centrală a
capacului);
- vacuumul din tub extrage din venă cantitatea de sânge prestabilită;
- se îndepărtează garoul (nu se lasă mai mult de 1 minut);
- când primul tub este plin şi sângele nu mai curge, se scoate din holder şi din ac
(apăsând cu degetul mare bordura holderului);
- se umplu cu sânge celelalte tuburi conform recomandării şi respectând schema
de recoltare;
-tuburile cu anticoagulant se răstoarnă cu mişcări lente pentru a realiza un amestec
omogen.
8.Notare/interpretare
Notaţi procedura în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire
- Notaţi data, ora, locul puncţiei venoase, timpul când proba a fost trimisă la
laborator
- Notaţi orice observaţie legat de starea şi reacţia pacientului
- Notaţi dacă puncţia a fost facută pentru recoltarea analizelor şi specificaţi ce
probe aţi recoltat, când au fost trimise la laborator
9.Îngrijire după tehnică
Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
- Observaţi faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi măsuraţi pulsul
- Întrebaţi pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă
- Verificaţi locul puncţiei venoase pentru a fi siguri că nu s-a dezvoltat un
hematom
- Sfătuiţi pacientul să nu flectrze antebraţul pe braţ
10.Incidente şi accidente
In timpul punctiei pot aparea cateva efecte adverse sau se pot declansa accidente
- Hematom (infiltrarea sangelui in tesutul perivenos).Asistentul trebuie sa intrevina
si sa retraga acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3 minute
- Strapungerea venei (perforarea peretului opus).Se retrage acul in lumenul venei
- Ameteli, paloare, lipotimie
11.Observaţii: În timpul recoltării, tuburile sunt menţinute cu capacul în sus.
Conţinutul tubului nu trebuie să atingă capacul sau capacul acului pe durata veno-
puncţiei. Braţul pacientului trebuie să fie plasat în jos. După umplerea ultimului
tub, acul se scoate din venă.

c.Fişa tehnică nr.3 Administrarea medicamentelor pe cale orală


1.Definiţie - introducerea în organism, pe cale orală, prin înghiţire sau sublingual,
a unei cantităţi de medicament care să acţioneze general sau local.
2.Scop obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
Efecte locale:
- favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive;
-protejeaza mucoasa gastrointestinala ;
-inlocieste fermentii digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora ;
-dezinfecteaza tubul digestive;
Efecte generale :
medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive
,patrund in sange si apoi actioneaza asupra unor organe ,sisteme ,aparate
(antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative).
3.Loc - administrarea medicamentelor pe cale orală se face prin înghiţire,
sublingual şi translingual;
- sublingual, se administrează Nitroglicerină, Ergotamină, dezinfectante ale
cavităţii bucale şi orofaringelui, unele pansamente gastrice (Dicarbocalm);
- translingual (pe limbă) se administrează spray-uri medicamentoase pe bază de
nitraţi, pentru pacienţii cu angină cronică; pacientul în acest caz trebuie să aştepte
10 secunde după administrare înainte de a înghiţi;
- necesită o bună cunoaştere, de către asistenta medicală, a tratamentelor prescrise
de medic, a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse;
- administrarea medicamentelor trebuie să răspundă exigenţelor de calitate şi de
securitate
- asistentul medical are responsabilitate în acest caz.
4.Materiale necesare
- prescripţia medicală;
- cărucior cu medicamente;
- flacon cu soluţie hidroalcoolică;
- o pereche de foarfece;
-pahare de unică folosinţă/recipiente speciale pentru medicamente.
5.Pregătirea psihică
Pacientul este informat asupra necesității administrării medicamentelor.
I se explică efectul acestuia ( pe înțelesul bolnavului )
Se lămurește asupra importanței respectării tratamentului ( doze, orar, ritm de
administrare )
Se informează asupra căii de administrare și este rugat să colaboreze în timpul
administrări
6.Pregătirea fizică
- se identifică capacităţile pacientului de a-şi administra tratamentul şi de a-l
supraveghea;
- se adaptează demersul educativ la nivelul de instruire al pacientului pentru a
asigura securitatea şi calitatea administrării tratamentului;
- se instalează pacientul confortabil;
- se acordă ajutor pacientului aflat în dificultate.;
7.Execuţie
Aşezaţi materialele pe o tavă sau cărucior pentru tratament (măsuţă mobilă)
- Verificaţi prescripţia medicală : numele medicamentului, doza, modul de
administrare;
- Identificaţi fiecare medicament pe care-l primişte pacientul: eticheta,
ambalajul.
- Puneţi dozele ce trebuie administrate intr-un păhărel din material plastic
- Verificaţi numărul salonului şi numele pacientului
- Duceţi tăviţa/măsuţa cu medicamentele in salon
- Explicaţi pacientului ce medicament primeşte, acţiunea acestuia, dacă are gust
neplăcut
- Aşezaţi pacientul in poziţie şezand dacă nu e nici o contraindicaţie, sau o
poziţie comodă in care să bea lichidul in funcţie de starea acestuia
- Serviţi pacientul cu doză unică
- Daţi-i paharul cu apă/suc/ceai şi asiguraţi-vă că pacientul a inghiţit toate
medicamentele sau ajutaţi-l dacă nu poate să bea singur
- Instruiţi pacientul dacă după administrare trebuie păstreze o anumită poziţie
8.Notare / interpretare
Notaţi:
- Data, ora, medicamentul, doza, şi reacţia pacientului
- Refuzul pacientului
- Numele persoanei care a administrat medicamentul
- Dacă pacientul este capabil să-şi administreze singur medicamentele
• Transmiteţi informaţiile semnificative in scris şi verbal la schimbul de tură
9.Îngrijire/intervenţie după
-Aşezaţi pacientul in poziţie comodă
- Asiguraţi-vă că pacientul exprimă stare de confort
-pacientul nu ingeră nimic timp de 30 minute
10.Incidente şi accidente
-manipularea comprimatelor direct cu mana,dupa scoaterea din ambalajul lor
-amestecarea unor medicamente sub forma de prafuri sau sub alta forma cu
carbune medicinal,care absoarbe si medicamentele,reducand din actiunea lor
-administrarea tabletelor,drajeurilor ca atare la copii sub varsta de doi ani
-atingerea dintilor de catre solutiile acide si feruginoase pentru ca ataca smaltul
dentar(ele vor fi administrate prin aspiratie,cu ajutorul unui tub de sticla,pacientul
isi spala dintii dupa fiecare administrare)
-folosirea acelorasi pahare,linguri,lingurite la mai multi pacienti

11. Observaţii
-asistenta se va asigura ca are medicatie scrisa de medic, cerand indicatii necesare
timpului si modului de adminstrare daca este necesar
-nu se va adminstra niciodata medicatie prin indicatie verbala
-se va anunta medicul pentru orice medicatie neadministrata din diverse motive sau
efecte adverse
-medicamentele lichide necesita atentie sporita la dozare
-nu se va adminstra niciodata un medicament dintr-un flacon neetichetat
-medicatia nu se va lasa niciodata la indemana pacientului.
-daca pacientul cere detalii despre medicatia sa, se va verifica din nou prescriptia
medicului si i se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui sa fie informat despre
orice schimbare survenita in schema sa de tratament
-pacientul va fi informat asupra posibileor efecte adverse si i se va cere sa anunte
echipa de ingrijire despre orice schimbare in starea sa

d.Fişa nr.4 Măsurarea temperaturi


1.Definiţie Menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea
organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant, pentru
a-şi menţine starea de bine. Temperatura corpului se menţine constantă datorită
echilibrului dintre termogeneză şi termoliză (centri termoreglatori situaţi în
hipotalamus).

2.Scop: evaluarea fcţiei de termoreglare şi termogeneză.

3.Locuri de măsurare

-axilă;
-plica inghinală;
-cavitatea bucală;
-rect;
-vagin.
4.Materiale necesare

-termometru maximal;
-casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
-recipient cu soluţie dezinfectantă;
-tavă medicală;
-lubrifiant
-alcool medicinal
-ceas;
-foaie de temperatura;
-pix de culoare albastra;
-pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate şi
termometre electronice.
5.Pregătirea psihică
-se explică pacientului procedura pentru a reduce emoţiile, teama şi a obţine
colaborarea;
- se asigură un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare.

6.Pregătirea fizică
-se asigură un repaus fizic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare;
-se aşează pacientul în poziţie decubit dorsal sau şezând.
-se ridică braţul pacientului
-se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
-se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele.
-se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a
toracelui dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut
în această poziţie de către asistentă.
7.Execuţie

-în cazul în care nu sunt indicaţii speciale, temperatura se măsoară de două ori pe
zi, dimineaţa (între orele 7-8) şi seara (între orele 18-19)
-se face informarea pacientului,se solicită colaborarea lui
-asistenta se spală pe mâini
-se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă (cloramină 5‰), se clăteşte şi se
şterge cu o compresă.
-se verifică nivelul mercurului, dacă nivelul mercurului este ridicat, se scutură
termometrul până nivelul scade sub 36ºC;
-se verifică integritatea termometrului.
Măsurarea în axilă

-se aşează pacientul în poziţie decubit dorsal sau şezând.


-se ridică braţul pacientului
-se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
-se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele.
-se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a
toracelui dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut
în această poziţie de către asistentă.
-termometrul se menţine timp de 10 minute.
-temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 0,4-0,5
grade mai joasă decât cea centrală
Măsurarea rectală

-se lubrifiază termometrul


-se aşează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în semiflexie,
asigurându-i intimitatea; la sugari poziţia este decubit dorsal cu membrele
inferioare ridicate, asistenta ţinându-i membrele inferioare cu mâna stângă sau
decubit ventral
-se introduce bulbul termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înaintare
termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării
-se menţine termometrul 3 minute.
-temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată axilar cu 0,4-0,5
grade
-măsurarea temperaturii în rect este contraindicată la pacienţii agitaţi şi la cei cu
afecţiuni rectale
Măsurarea în cavitatea bucală

-se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a
arcadei dentare;
-pacientul este rugat să închidă gura şi să respire numai pe nas
-se menţine termometrul timp de 5 minute.
-măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la copii, la pacienţii
agitaţi , la cei cu afecţiuni ale cavităţii bucale ;
-cu 10min înainte de măsurare pacientul nu va consuma lichide reci sau calde şi nu
va fuma.

Măsurarea în vagin

-urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea rectală, introducându-se termometrul în


vagin
-este contraindicată în bolile aparatului genital feminin
-valoarea ei este mai mare cu 0,5 decât cea axilară
-după măsurare se citeşte gradaţia, se spală termometrul şi se introduce în
recipientul cu soluţie dezinfectantă cloramină 5‰ care se schimbă şi se
etichetează zilnic.
-temperatura obţinută se va nota în foaia de temperatură cu pix de culoare albastră,
fiecare linie orizontală corespunzând la două diviziuni de grad. Se unesc valorile
de dimineaţă şi seară de-a lungul unei perioade de timp pentru obţinerea curbei
termice.
8.Notare şi interpretare
-se socotesc pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură câte 2 diviziuni
de grad;
- se notează grafic valoarea înregistrată, printr-un punct de culoare albastră aşezat
direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţa (D) sau
seara (S) pentru cifrele cu soţ (pare); exemplu 36,2; 37,4; 38,6; etc
- se uneşte primul punct cu rubrica pentru temperatură aflată în partea dreaptă a
sistemului de coordonate din foaia de temperatură;
- se obţine curba termică prin unirea punctelor care indică valorile temperaturii
măsurate bicotidian pe parcursul zilelor de supraveghere şi îngrijire.
-temperatura normala (fiziologica): 36-37°C – afebril.
-valori patologice: hipertemie: 37-38°C = subfebril; 38-39°C = febra moderata; 39-
40°C = febra ridicata; 40-41°C = hiperpirexie; hipotermie: sub 36°C.
9.Îngrijire/intervenţie
10.Incidente şi accidente
NU masurati in cavitatea bucala la bolnavii agitati, la copiii care nu coopereaza, la
bolnavii cu respiratie nazala dificila sau inflamatii bucale.
2. NU masurati rectal la bolnavii agitati, cu inflamatii anale, rectale, cu operatii
rectale.

11.Observaţii
Măsurarea temperaturii Dimineaţa între orele 7-8 şi Seara între orele 18-19.
-susţinerea termometrului la copii, bătrâni, inconştienţi, agitaţi şi măsurarea
încavităţile semiînchise.
-în situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute, neprăvăzute, repetaţi măsurarea
temperaturii sub supraveghere.
-termometrul se menţine în timpul indicat în cavitate, altfel înregistrarea nu este
reală.