REFERAT LA REUMATOLOGIE

2-Spondilita anchilozanta

Spondilita anchilozanta este o forma de artrita cu o evolutie de lunga durata (cronica) si de cele mai multe
ori afecteaza coloana vertebrala. Poate produce durere, rigiditate, edem si limitarea miscarilor la nivelul
coloanei vertebrale inferioare, mijlocii si la nivelul gatului si uneori in unele parti cum ar fi mandibula,
umerii, coapsele, genunchii si calcaiele. Boala apare mai frecvent la barbati decat la femei.

Desi nu exista vindecare, tratamentul poate controla de cele mai multe ori simptomele si poate preveni
agravarea bolii. Majoritatea persoanelor sunt capabile sa intretina aproape toate activitatile zilnice si sa isi
continue meseria. Complicatiile spondilitei anchilozante sunt reprezentate de inflamatia partii colorate a
ochiului (irisul), numindu-se irita, sau probleme de respiratie, datorate curburii partii superioare a
trunchiului si rigiditatii toracelui.

CauzeSus

Cauzele spondilitei anchilozante sunt necunoscute, dar se pare ca exista o prevalenta genetica in aparitia
bolii (transmisa de la parinti la copii). Majoritatea copiilor cu aceasta boala s-au nascut prezentand o
anumita gena HLA-B27. Chiar daca aceasta gena este prezenta nu inseamna neaparat aparitia bolii. Studii
recente au demonstrat ca atat factorii de mediu cat si infectiile au un rol in declansarea bolii.

SimptomeSus

Spondilita anchilozanta debuteaza cu o inflamatie la nivelul articulatiei coloanei vertebrale, dar poate
asocia si o inflamatie a ochilor sau a altor articulatii (in special articulatia coapsei) si ocazional afecteaza
inima, plamanii sau cutia toracica. Daca inflamatia continua in timp, va conduce la cicatrizare si leziuni
permanente. La unele persoane, boala este usoara si progreseaza incet, iar simptomele nu devin niciodata
severe. Alte persoane pot prezenta o boala mai agresiva.

Agravarea sau nu a spondilitei anchilozante, depinde de numerosi factori, cum a fi varsta la care debuteaza,
cat de devreme este pus diagnosticul si ce articulatii sunt implicate. Desi este prea devreme pentru a se
spune cu exactitate, cercetatorii spera ca tratamentul precoce cu medicamente de ultima generatie, va
scadea procesul inflamator, va preveni cicatrizarea si va limita progresia bolii.

InvestigatiiSus

Pentru a se pune diagnosticul de spondilita anchilozanta este nevoie sa se ia in calcul istoricului bolii,
examenul fizic si examenul radiologic.Prin anamneza, medicul va obtine informatii despre simptomele
aparute. Majoritatea pacientilor cu spondilita anchilozanta prezinta dureri de spate cu urmatoarele
caracteristici:

-debut inainte 35 de ani

-debutul si agravarea bolii sunt treptate

-persistenta durerii pe o perioada de 3 luni

-este asociata cu rigiditatea matinala

-se amelioreaza la exercitii fizice.

Medicul va dori sa cunoasca daca exista in familie si alte persoane care au spondilita anchilozanta sau alte
boli ale articulatiilor; 15-20% din persoanele cu spondilita anchilozanta prezinta in familie un alt membru cu
aceasta boala. Se vor lua in calcul si daca au existat episoade diareice, dureri abdominale, infectii multiple
ale cervixului (la femei) sau ale uretrei, psoriazis sau inflamatii ale globului ocular (uveita). Acestea pot fi
semne de existenta ale unei alte boli decat spondilita anchilozanta.

Se va face un examen fizic, pentru a se observa cat de rigid este spatele sau daca exista o expansiune
normala a cutiei toracice. Se vor cauta zonele mai sensibile, mai ales superior de apofizele vertebrale, la
nivelul pelvisului, la nivelul articulatiilor coastelor pe stern sau la nivelul calcaielor. Poate sa apara durere
toracica si rigiditate in spondilita anchilozanta. La unele persoane poate sa apara durere si la nivelul
mandibulei (articulatia temporo-mandibulara).

Se fac urmatoarele investigatii pentru spondilita anchilozanta:

-radiografia coloanei vertebrale si a pelvisului, pentru a se observa modificarile osoase care apar (eroziuni
osoase, fuziuni ale vertebrelor, calcificari ale coloanei vertebrale si ale articulatiilor sacroiliace); unele
modificari specifice care apar la nivelul articulatiilor sacroiliace confirma diagnosticul de spondilita
anchilozanta, dar este nevoie de ani ca acele modificari sa fie evidente la examenul radiologic

-ecografia si RMN-ul sunt luate in considerare ca mijloace de diagnostic in stadii initiale ale bolii

-teste genetice (prin recoltare de sange) se pot face pentru a determina daca este prezenta o gene specifica
HLA-B27, asociata de cele mai multe ori cu spondilita anchilozanta; acest test nu confirma diagnosticul de
spondilita anchilozanta, dar daca exista aceasta gena HLA-B27, ea se poate mostenii de catre copii. Acest
lucru creste riscul de aparitie la mostenitori, a spondilitei anchilozante sau a altor tipuri de afectiuni dintre
spondiloartropatii.

TratamentSus

Generalitati

Tratamentul spondilitei anchilozante are urmatoarele prioritati: reducerea durerii si rigiditatii, reducerea
inflamatiei, impiedicarea agravarii bolii si mentinerea unei activitati zilnice normale. Un diagnostic si un
tratament precoce, pot sa reduca durerea, rigiditatea, inflamatia si deformarile care pot sa apara.

Chiar daca simptomele se tin sub control, este nevoie de controlul medical (de obicei la un reumatolog) o
data pe an, pentru a se urmari boala si a se preveni complicatiile care pot sa apara. Pacientii care prezinta
simptome determinate de afectarea articulatiei soldului si probabil cei care au avut debutul bolii in
adolescenta, au un risc mai mare de progresie a spondilitei anchilozante si este nevoie sa se prezinte la
medic in mod regulat.