Sunteți pe pagina 1din 7

Ce analogii se pot identifica între corpul uman și sistemele de calcul

(calculatoarele), respectiv sistemele tehnice?

BAZE DE DATE
Generalităţi
• Privind din punct de vedere informatic, o bază de date este definită
drept o colecţie structurată de informaţii stocate pe un suport de
memorare a datelor, care poate fi accesată prin intermediul unui
program.
• Software-ul utilizat pentru gestionarea operaţiilor de comunicare cu
baza de date poartă denumirea de sistem de management al bazei de
date (DBMS – Database Management System).
Modele de baze de date
• Pentru fiecare bază de date există o descriere a modului în care
sunt organizate datele.
• Această descriere poartă denumirea de schemă sau model de
organizare.
• Modelul are în componenţă obiectele reprezentate în baza de date
şi relaţiile dintre acestea.
• Cele mai cunoscute modele sunt:
 modelul tabelar;
 modelul ierarhic:
 modelul relaţional .
Modele de baze de date – modelul tabelar
• Modelul tabelar presupune organizarea datelor sub forma unei singure matrice,
bidimensionale, în care toţi membrii unei singure coloane au valori similare, iar
elementele de pe un singur rând au legătură unele cu altele

• Coloanele poartă denumirea de câmpuri (fields), iar rândurile poartă denumirea


de înregistrări (records).

• Definirea structurii unei astfel de baze de date presupune adăugarea de


câmpuri (coloane ale tabelului) şi stabilirea pentru fiecare câmp a unor
proprietăţi printre care: denumire, tip, lungime, număr de zecimale pentru
câmpurile de tip numeric etc.

• Denumirea câmpului trebuie să fie sugestivă, unele programe impunând


o serie de restricţii privind lungimea şirului de caractere ce defineşte
denumirea sau privind caractere ce nu pot fi utilizate în cadrul denumirii (spre
exemplu caracterul spaţiu).

• Tipul de câmp poate fi: Character, numeric; logic data calendaristica,


memo
• Din punct de vedere al lungimii, câmpurile pot avea:
lungime predefinită (spre exemplu câmpurile logic – un caracter pentru fals sau adevărat
şi dată calendaristică – 10 caractere, ZZ-LL-AAAA);
lungime stabilită de utilizator (spre exemplu câmpurile de tip şir de caractere şi cele de
tip numeric).

În cazul câmpurilor de tip numeric se poate specifica şi numărul de zecimale (spre


exemplu N10.2 înseamnă un câmp de tip numeric cu lungimea de 10 cifre, din
care două sunt zecimalele, unul corespunde separatorului pentru zecimale, iar
restul de şapte sunt cifrele pentru întregi).

Modelul tabelar presupune stocarea unei singure matrice cu informaţii într-un singur
fişier.

Modele de baze de date – modelul ierarhic


Modelul ierarhic presupune organizarea informaţiilor sub forma unei structuri
arborescente de tip „părinte-copil”, în care fiecare element are un singur părinte (cu
excepţia elementului rădăcină) şi unul sau mai mulţi „copii”.
Entităţile structurii sunt interconectate prin legături de tip 1:N, fiecărui „părinte”
corespunzându-i unul sau mai mulţi „copii”.

Relaţiile ierarhice dintre elementele bazei de date permit obţinerea foarte simplă de
răspunsuri la anumite întrebări, însă există şi solicitări la care răspunsurile sunt foarte
greu de generat.

Dacă una dintre relaţiile 1:N este modificată astfel încât pentru un „copil” să existe mai
mulţi „părinţi”, atunci modelul se transformă din ierarhic în model de tip reţea (spre
exemplu cazul în care un pacient este arondat la doi medici).

Modele de baze de date – modelul relaţional


•Modelul relaţional utilizează trei noţiuni distincte:
• relaţii;
• atribute;
• domenii.
• O relaţie este reprezentată de un tabel format din linii şi coloane.
• Coloanele tabelului poartă denumirea de atribute.
Domeniul reprezintă setul de valori pe care atributele le pot lua.
• Spre exemplu, putem lua în considerare o bază de date cu informaţii
personale ale pacienţilor, sub formă tabelară (aceasta va reprezenta o
relaţie), coloanele (atributele) conţinând informaţii legate de nume,
prenume, cod numeric personal, sex, data naşterii, stare civilă etc.
• Domeniul corespunzător atributului stare civilă va putea lua valorile
„căsătorit”, „necăsătorit”, „divorţat”, „văduv”.
• Structura fundamentală a modelului relaţional este tabelul.
• Într-o bază de date relaţională, relaţiile se referă la diferite tabele pe care
baza le conţine.

• Pentru a îndeplini condiţia de relaţii, tabele trebuie să respecte o serie de
reguli:
nu se păstrează o anumită ordine a coloanelor;
nu pot exista rânduri identice;
fiecare rând va conţine câte o singură valoare pentru fiecare din
atributele (coloanele) sale.

• O bază de date relaţională cuprinde mai multe tabele, fiecare dintre


acestea având asociate una sau mai multe coloane ce poartă denumirea de
„chei” şi care identifică în mod unic fiecare înregistrare din tabel.

• O astfel de cheie poartă denumirea de cheie primară.


• Dacă cheia este formată din două sau mai multe coloane, ea se numeşte
cheie multiplă (spre exemplu, într-un tabel care conţine oraşele din
România, poate fi definită cheie multiplă combinaţia dintre judeţul şi
localitatea unde pacientul domiciliază).
• Cheile sunt utilizate de obicei pentru a combina date din două sau mai
multe tabele.

• Informaţiile sunt extrase din bazele de date relaţionale în urma unor aşa
numite interogări.
• Interogările sunt scrise în limbaje speciale (spre exemplu SQL –
Structured Query Language), permiţând crearea, extragerea, actualizarea şi
ştergerea datelor.
• La modelul relaţional, baza de date poate conţine nu numai tabelele, ci şi
o serie de alte obiecte cum ar fi: interogări, forme (ferestre cu rol de interfeţe
grafice), rapoarte, proceduri, module etc.

• Toate aceste elemente sunt stocate într-un singur fişier.


Proiectarea unei aplicaţii cu baze de date
• La proiectarea unei aplicaţii care conţine baze de date se vor parcurge, în
funcţie de gradul de complexitate pe care dorim să-l oferim, următoarele etape:

a) Definirea structurii tabelelor


b) Proiectarea interfeţelor grafice pentru introducerea datelor
c) Generarea de interogări care să permită vizualizarea şi editarea datelor
d) Generarea de rapoarte
e) Optimizarea aplicaţiei
f) Generarea kit-ului de distribuţie a aplicaţiei

Particularităţi ale bazelor de date din domeniul medical


În domeniul medical bazele de date prezintă o importanţă deosebită, începând de la
simplele fişe medicale ale pacienţilor şi până la sistemele complexe de recunoaştere şi
diagnosticare asistată a unor afecţiuni.

Aceste informaţii sunt cuprinse în aşa numitele sisteme informatice de spital (HIS –
Hospital information System). Rolul principal al unui HIS este acela de a gestiona
problemele legate de pacient şi spital la nivel global şi departamental. El include
informaţii provenite de la toate departamentele existente în cadrul spitalului şi poate
avea în componenţă subsisteme departamentale şi subsisteme informatice clinice.

Datele vehiculate pot face referire la pacienţi şi la aspectele financiare şi administrative.

Informaţiile despre pacienţi sunt stocate în baze de date specifice, sistemul trebuind să
permită culegerea de date şi generarea de rapoarte adecvate.

Forma la care s-au dezvoltat până în prezent aceste sisteme nu conţine numai bazele de
date şi partea de comunicaţie, ci a condus la utilizarea lor ca instrumente pentru
managementul asistat al pacientului, baza de cunoştinţe clinice fiind parte integrantă
a lor. Această bază de cunoştinţe conţine reguli şi/sau statistici cu ajutorul cărora sistemul
poate declanşa alerte, poate implementa protocoale clinice, poate genera decizii.

Datele pacientului sunt preluate începând cu momentul primei vizite la clinică sau
internării lui, sunt memorate şi verificate, respectiv actualizate la vizitele următoare.

Aceste date includ informaţii referitoare la datele personale (nume, prenume, cod
numeric personal, vârsta, data şi locul naşterii, domiciliul, domeniul din care provine etc.),
antecedente personale şi heredo-colaterale (ale membrilor familiei), informaţii legate
de asigurarea socială, memorate în fişa personală.
În urma consultaţiilor sau tratamentelor efectuate, se completează informaţiile din fişă cu
diagnostice, prescripţii, programări viitoare, datele putând fi vizibile oricând la nivelul
întregului sistem informatic.

• Principalul rol al înregistrărilor din baza de date îl reprezintă asigurarea


asistenţei medicale pentru pacient.
• Introducerea de informaţii se poate realiza prin diverse metode:

• tastatură;
• dictare;
• transcriere;
• recunoaştere de voce şi interpretare;
• creioane optice;
• ecrane sensibile la atingere;
• dispozitive de tip PDA (Personal Digital Assistant) cu
recunoaştere de caractere şi transfer de informaţii wireless;
• pot proveni direct de la instrumentele electronice şi aparatură
utilizată pentru testare şi diagnosticare.
• Baza de date poate fi stocată la nivel central sau poate fi distribuită,
accesul la informaţii fiind securizat.
• O înregistrare în baza de date va fi o colecţie de informaţii despre starea şi
sănătatea pacientului, în format electronic.
• Aceste informaţii se pot regăsi sub forma de texte, tabele, grafice, sunete,
imagini, filme sau semnale, direct în baza de date sau pot exista link-uri către
locurile unde ele sunt stocate (spre exemplu calea spre fişierele imagine).

• Datele pot fi utilizate în sistemele decizionale clinice, pot reprezenta


materiale deosebit de utile pentru procesele de instruire, specializare,
cercetare medicală, învăţământ etc., pot fi transmise la distanţă pentru
stabilirea unui diagnostic sau verificarea lui.
• În momentul de faţă se tinde către o standardizare a înregistrărilor
medicale, existând institute specializate în gestionarea acestora.

Au fost definite şase niveluri de diferenţiere pentru înregistrările electronice de


sănătate:

Înregistrarea medicală automată (Automated Medical Record) – bazată pe stocarea


informaţiilor pe suport de hârtie, unele documente fiind generate de computer

Înregistrarea medicală computerizată (Computerized Medical Record - CMR) – care


transformă documentele de la nivelul 1 în format electronic
Înregistrarea medicală electronică (Electronic Medical Record - EMR) – care
restructurează şi optimizează documentele de la niveluri anterioare asigurând
interoperabilitatea tuturor sistemelor de documente

Înregistrarea electronică a pacientului (Electronic Patient Record - EPR) – al


cărei conţinut se axează pe datele pacientului şi cuprinde informaţii de la mai multe
instituţii

Înregistrarea electronică de sănătate (Electronic Health Record - EHR) – care


adaugă la EPR informaţii de sănătate care nu se referă neapărat la afecţiuni

Înregistrare electronică de drepturi (Electronic Claims Record - ECR) – care


adaugă la EMR informaţiile de drepturi de asigurare de sănătate.