de Gheorghe Asachi
Nu-n zădar e scris pe aur
În latinelor rostire:
De ajuns au arătat.
Şi acestui opinteală
Că unite-n legătură
În asemene-ntâmplare!
Bătrânelul tremurând
Şi le frânge-apoi pe rând,
Li-nnoia adeseori
Multe-averi de moştenit,
Flămândă se-ndeasă-ndată
Egoismul îi dezbină.
La-mpărţelile averii
Se împrăştie şi piere.
Venindu-li-n urm-aminte
Dezunite-apoi sfărmate,