Sunteți pe pagina 1din 20

CAPITOLUL I

DESCRIEREA GEOGRAFICĂ A BAZINULUI HIDROGRAFIC


GÂRBOVĂŢ

I.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE

Bazinul hidrografic Gârbovăţ se află în sud-estul continentului european fiind încadrat


între paralelele 47˚ 0’ 59’’ şi 46˚ 50’ 04’’latitudine nordică şi meridianele 27˚ 05’14’’ şi 27˚
14’ 37’’ longitudine estică.
În cadrul teritoriului ţării acest bazin hidrografic este situat în partea de NE,
suprapunându-se peste o suprafaţă cu poziţie centrală din cadrul Podişului Moldovei.
Limita bazinului hidrografic este dată de cumpăna de ape ce-l delimitează de bazinele
hidrografice ale râurilor: Sacovăţ (la E şi NE), Găureanca, Hăuşei, Rângoi (la SE), Bârlad (la
S), Crăiasa (la V şi SV), Siret (la NE).
Din punct de vedere hidrologic pârâul Gârbovăţ este afluentul pe partea stângă a
Bârladului. Drenează 32 km2, din partea de NV a bazinului râului Bârlad.

I. 2. CARACTERIZARE GEOLOGICĂ

Din punct de vedere geologic, zona studiată reprezintă o regiune rigidă, consolidată
încă din proterozoic. Ea are un fundament cristalin vechi, podolic, cutat, faliat scufundat la
adâncimi din ce în ce mai mari spre vest şi acoperit de o stivă sedimentară groasă, formată din
roci paleozoice, mezozoice şi terţiare.
Soclul platformei este constituit din formaţiuni cristaline de vârstă precambriană. El a
fost cutat şi metamorfozat în timpul proterozoicului mediu şi este alcătuit, în principal, din
gnaise, paragnaise, şisturi magmatice, ş. a..
Structura de ansamblu a fundamentului indică existenţa îndelungată a unui regim de
geosinclinal, caracterizat prin prezenţa unor mişcări orogenetice în proterozoicul inferior şi
mijlociu. Odată cu aceste mişcări se încheie regimul tectonic de geosinclinal, teritoriul
transfomându-se într-o unitate de platformă cu mobilitate destul de redusă. În consecinţă,
denudaţia activă a modelat intens relieful de orogen, transformându-l treptat într-o suprafaţă
structurală puţin accidentată, cunoscută sub numele de peneplenă a soclului cristalin
precambrian, înhumată sub stiva cuverturii de roci sedimentare.

1
Cuvertura sedimentară, ce acoperă soclul cristalin, este constituită din depozite
sarmaţiene, ale ultimului ciclu de sedimentare, care s-a desfăşurat pe intervalul dintre
Badenianul superior (Kossovian) şi Ponţian (Fig. 1).

Fig. 1 Cuvertura sedimentară a Dealului Tansa, cu depozite sarmaţiene bine individualizate

Depozitele badeniene, situate pe Platforma Moldovenească, sunt separate în trei unităţi


litologice (Ionesi, 1981; Ionesi, 1994):
-formaţiunea detritică (infraarhidritică în bază);
-formaţiunea evaporitică (cu gipsuri şi anhidrite la mijloc);
-formaţiunea argilo-marnoasă (supraarhidritică, la partea superioară).
În zilele noastre, zona în studiu înregistrează o mişcare tectonică redusă de doar 2-3
mm/an.
Seismicitatea se încadrează în categoria cutremurelor de mare adâncime ce au
perimetrul în zona Vrancei la adâncimi de aproximativ 150-200 km. În zona satului Suhuleţ
cutremurele pot ajunge la 7-8 grade Richter. Ultimile mari cutremure au fost în anii: 1901 (7,2
grade Richter), 1908 (7,1 grade Richter), 1940 (7,4 grade Richter), 1977 (7,2 grade Richter),
1986 (7,0 grade Richter), 1990 (6,9 grade Richter).

2
I. 3. RELIEFUL

Morfologia reliefului din cadrul teritoriului studiat este condiţionată în principal de


compoziţia şi structura litologică a depozitelor de suprafaţă, rezultând un relief predominant
strucutral, reprezentat prin platouri structurale (formate pe formaţiuni sarmatice cu orizonturi
de gresii şi calcare) fragmentate de văi adânci (150-250 m), conturându-se astfel versanţi
abrupţi afectaţi de numeroase procese geomorfologice actuale.
Relieful este accidentat, cu areale extinse de versant cu declivitate ridicată, pe frunţile de
cuestă (peste 25˚). Altitudinile scad de la 466 m (Tansa Nord), în partea de NE a bazinului,
până la 141 m la confluenţa cu Bârladul, în S. Ecartul altitudinal este de 325 m.ceea ce arată o
mare energie de relief.
Cumpăna de ape ce delimitează arealul studiat se suprapune pe culmile interfluviale a
unor dealuri din partea de vest a Podişului Central Moldovenesc:
1. Culmea interfluvială a Dealului Armăşeni cu altitudini de peste 300 m, cu o
desfăşurare vest-sud-vest→est-nord-est;
2. Culmea Dealului Comorâştii desfăşurată pe direcţie nord→sud, cu altitudini care
cresc până la 380 m, în sudul satului Suhuleţ;
3. Platoul structural al Dealului Tansa cu orientare generală nord→sud şi cu altitudini
care cresc de la 380 m la 466 m, în Tansa Nord
4. Platoul Dealului Pârloagei desfăşurat pe direcţie sud→nord, cu înălţimi de peste 400
m;
5. Creasta Dealului Cetăţii are o direcţie de desfăşurare generală est→vest. Altitudinile
ajung până la 460,5 m.
6. Dealul Zgurii desfăşurat sud-vest→nord-est. Altitudinile scad până la 400 m.
7. Dealul Poiana Ţiganului dezvoltat pe direcţie est-vest, cu altitudinea maximă de 337
m;
8. Dealul Ţăpăriei cu desfăşurare nord-sud, având o altitudine de 383 m;
9. Creasta Dealului Zimbrului cu altitudini de peste 400 m, desfăşurat nord-vest→sud-
est;
10. Culmea Dealului Boiştii continuat cu creasta Dealului Lacul Porcului cu alttudini de
peste 400 m şi desfăşurare nord-vest→sud-est;
11. Dealul Chiţu şi Dealul Ciurea, cu desfăşurare nord-vest→sud-est şi altitudini sub
350 m;

3
12. Culmile Dealurilor Holmului şi Vovrieşti care prezintă înlălţimi ce coboară uşor de
la 260 m la sub 150 de m.
Din cadrul acestei cumpene de ape a pârâului Gârbovăţ se desprind radiar-concentric o
serie de dealuri care delimitaează văile afluienţilor din cardrul bazinului hidrografic;
1. Dealul Podişului, Dealul Morcoceni, Dealul Viilor, Dealul Vuloi se află în partea de
răsărit a zonei studiate şi prezintă o desfăşurare nord-est→sud-vest. Altitudinile scad
sub 300 m;
2. Dealul Poienile (344 m alt. max)., Dealul Şanţurilor (408 m alt. max.), Dealul
Fundul Rugilor (343 m alt. max.) Dealul Vlădnicele (357 m alt. max)., cu
desfăşurare nord→sud;
3. Dealul Ursarului (351 m alt. max.), Dealul Buzdugului (339 m alt. max.) şi Dealul
Drumul Pietrelor (303 m alt. max.) prezintă o desfăşurare nord-vest→sud-est;
4. Dealul Chicerea (312 m alt. abs.), Dealul Rusului (321 m alt. abs.), Dealul Miclescu
(304 m alt. abs.), şi Dealul Băluşeşti (254 m alt. abs.) străbat partea de vest a
bazinulu hidrografic Gârbovăţ pe direcţie nord-vest→sud-est.
Toate aceste dealuri sunt de fapt cueste cu reversuri cultivate agricol şi frunţi afectate de
numeroase procese geomorfologice actuale. Aceste frunţi de cuestă sunt acoperite cu pajişti
sau cu areale forestiere (Fig. 2).

Fig. 2 Bazinul mijlociu al pârâului Gârbovăţ

4
Reţeaua hidrografică reprezintă factorul principal care a pus în evidenţă structura
geologică monoclinală şi a determinat geneza reliefului structural-litologic.
Zona studiată este străbătută de o serie de pâraie tributare Gârbovăţului care au creat
diferite tipuri de văi. Gârbovăţul are o vale subsecventă în partea superioară şi consecventă în
bazinul mijlociu şi inferior. Pe partea dreaptă este alimentat de pâraiele Rusului, Băluşeşti şi
Ciurea. Văile cele mai bine dezvoltate sunt pe partea stângă: Chicerea, Mănăstirea, Odăile,
Tansa şi Suhuleţ.
Şesul aluvial al pârâului Gârbovăţ este bine dezvoltat. Se desfăşoară pe direcţie nord-
nord-vest→sud-sud-est şi străbate teritoriile comunelor Dagâţa, Tansa, Băceşti şi Dumeşti.
Lăţimea şesului creşte progresiv din amonte spre aval, însă nu uniform, constatându-se
importante lărgiri în zonele de confluenţă.alternând cu îngustări.
Declivitatea prezintă variaţii foarte mari în cuprinsul bazinului Gârbovăţului. Frunţile
de cuestă au înclinări în general de 7˚-45˚. Pe reversurile de cuestă valorile declivităţii scad
foarte mult, sub 7˚ în peste 90% din cazuri. Luncile pâraielor şi platorurile structurale prezintă
numeroase suprafeţe cvasiorizontale.

I. 4. CLIMA

Arealul studiat nu a beneficiat de o staţie meteorologică interioară, însă datele


statistice de la staţia meteorologică Negreşti, sunt suficiente pentru conturarea trăsăturilor
climatice definitorii ale bazinului hidografic Gârbovăţ, situat în partea de sud-est a Europei,
într-un climat temperat de tranziţie cu uşoare nuanţe excesive.

I. 4. 1. Analiza principalelor elemente climatice

I. 4. 1. 1. Temperatura aerului

Temperatura aerului este cel mai important parametru climatic care defineşte o regiune
geografică. Temperatura medie multianuală calculată pe baza valorilor înregistratte în
intervalul 1964-2006 la Negreşti este de 9,1˚C. Temperatura aerului prezintă o variaţie anuală
simplă cu o amplitudine mare ce denotă un grad de continentalism ridicat. Temperaturile
medii lunare cresc de la -3,3˚C, în luna ianuarie, la +20,5˚C, în iulie (Tabel 1, Fig. 3).

Tabel 1. Temperatura medie lunară a aerului la Negreşti (1964-2006)

5
Ian. Feb. Mart. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov Dec. Anuala

Negreşti -3,3 -1,6 3,0 9,8 15,5 18,9 20,5 19,6 15,0 9,5 3,7 -0,9 9,1

Fig. 3 Variaţia temperaturii medii lunare la Negreşti (1964-2006)

I. 4. 1. 1. Precipitaţiile atmosferice
Continentalismul climatic caracteristic estului teritoriului României este evidenţiat şi
de repartiţia neuniformă a precipitaţiilor în timpul anului. Influenţa continentală se reflectă în
marea variabilitate a cantităţilor lunare de precipitaţii, cu însemnate abateri de la medie.
În apropierea bazinului Gârbovăţ sunt trei posturi pluviometrice şi o staţie
meteorologică în care se fac observaţii asupra precipitaţiilor atmosferice; Băceşti, Mădârjac,
Ţibăneşti şi Negreşti. Analiza cantităţilor de precipitaţii evidenţiază o minimă pluviometrică
în luna ianuarie, datorită frecvenţei mari a advecţiei de mase de aer continental pulsate de
anticiclonul ruso-siberian. Înepând cu luna martie activitatea ciclonală se intensifică,
anticiclonul Azorelor pulsează mase de aer umed. La producerea cantităţilor mari de
precipitaţii din perioada caldă contribuie şi procesul activ de convecţie termică. Relieful baric
anticiclonal determină o diminuare a precipitaţiilor în anotimpul de toamnă (Tabel 2, Fig. 4).

Tabel 2 Cantităţile medii de precipitaţii lunare şi anuale exprimate în mm la psturile


pluviometrice Băceşti, Mădârjac, Negreşti, Ţibăneşti (1964-2003)

6
Ian. Feb. Mart. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sep Oct. Nov Dec. Anuala

Băceşti 24,5 22,7 26 44,5 55,5 89,3 82,6 58,5 49 30,.5 32,8 27,3 543,3

Mădârjac 34,6 35,7 42,1 62,1 70,1 96,2 84,3 60,2 57, 35,1 39,9 38 655,6
4
Negreşti 19,7 19,6 23,2 40,3 53 88,4 78,6 54,5 48, 31 29,3 24,6 511
8
Ţibăneşti 25,9 26 30,3 47,8 61,5 89,5 86,6 50,6 56 32,1 33,4 30,9 570,6

Fig. 4 Variaţia cantităţilor lunare de preciptaţii la posturile pluviometrice din jurul bazinului
Gârbovăţ (1964-2003)

I. 5. HIDROGRAFIA

7
Formarea reţelei de drenaj superficial a apei este condiţionată de lito-structura
specifică substratului geologic pe care se organizează scurgerea şi de caracteristicile climei
temperat-continentale cu nuanţe excesive.
Reţeaua hidrografică este formată din pârâul colector Gârbovăţ, cu o lungime de 33
km2, care este un afluent pe partea stângă al râului Bârlad. Gârbovăţul este alimentat de o
serie de afluenţi pe partea stângă (Mănăstirea, Odăile, Tansa, Suhuleţ, Rângoi) şi doar doi
afluenţi pe dreapta (Piscul Rusului, Băluşeşti).
Principala sursă care alimentează această reţea hidrografică o reprezintă apa meteorică
rezultată din ploi şi zăpezi, aceasta făcând ca regimul de scurgere să se caracterizeze prin
frecvente şi accentuaqte variaţii de nivel şi de debit.
În anotimpul devară se înregistrează cea mai mare frecvenţă a apelor mari, care sunt
condiţionate de ploile cu caracter torenţial. Perioada apelor mici este îndelungată, din vară
până la începutul primăverii, ca urmere a scăderii accentuate sau chiar lipsei totale a
precipitaţiilor care determină o scurgere forate scăzută în cursul căreia se plasează şi cele mai
mici debite din cursul anului, însoţite adesea de lungi perioade de secare (Fig. 5, 6).
Apele mari de primăvară sunt determinate de topirea zăpezilor şi de creşterea
cantităţilor de precipitaţii, datorită activării Anticiclonului Azorelor şi Anticiclonului
scandinavo-baltic. Tot în această perioadă frecvenţa viiturilor este cea mai mare. Apa
subterană se află cantonată în zonele prăfoase şi nisipoase aflate sub orizontul argilos la 3-5 m
adâncime faţă de suprafaţa terenului în zonele joase şi la sub 10 m în zonele înalte. Astfel apa
subterană este cantonată la baza complexului nisipos, la pesete 14-16 m adâncime.
Pe versanţii afectaţi de eroziune, pânzele de apă freatică au fost interceptate la
adâncimea torenţilor, generând izvoare de coastăsau emergenţe umede, cauze ale declanşării
alunecărilor de teren, ce impun captarea şi drenarea acestora.
Datorită amplasării într-o zonă cu o energie de relief mare, cu interfluvii cu lăţimi mici
intens brăzdate de văi cu adăncimi mari, cu versanţi cu pante mari şi soluri argiloase, apa din
fântânile existente, pe lângă faptul că din punct de vedere calitativ nu corespunde
normativelor tehnice, are un puternic caracter sezonier, fiind foarte frecvente perioadele când
nu poate satisface nici din punct de vedere cantitativ necesarul locuitorilor.

8
Fig. 5 Apele mari ale pârâului Gârbovăţ, în primăvara anului 2016

9
Fig. 6 Secarea Gârbovăţului, în vara anului 2015
I. 6. VEGETAŢIA

Zona în studiu se caracterizează prin prezenţa vegetaţiei de silvo-stepă, în care se


interferează elemente forestiere de foioase cu specii erbacee specifice stepei. Fiind vorba,
însă, de un spaţiu puternic umanizat, vegetaţia spontană a fost înlocuită în cea mai mare parte
prin agrosisteme care valorifică solurile relativ fertilede pe teritoriul comunei (cernisoluri).
Vegetaţia forestireră păstrează suprafeţe destul de restrânse formând câteva zone
împădurite compacte: două zone în nordul comunei Tansa, o zonă între Tansa şi Suhuleţ, o
pădure mai mare la vest de satele Dagâţa şi Zece Prăjini, pădurea dintre Tarniţa şi Mănastirea
şi o pădure mai mică la vest de Buzdug (Fig.7).

10
Fig. 7 Versant împădurit pe fruntea de cuestă a Dealului Tansa

Sunt păduri de foioase formate din salcâm, stejar, carpen, frasin, dar şi pâlcuri
restrânse de conifere (brad şi pin).
În unele locuri mai luminoase din păduri se întâlneşte o frecvenţă mai mare a
arbuştilor: alun, dârmoz, călin, voinicer, clocotiş, corn, sânger, lemn câinesc, verigariu, lemn
râios, măceş, etc., precum şi o bogată floră ierboasă: vinariţă, mierea ursului, urzică moartă,
plus efemeridele de primăvară: ghiocel, viora, toporaş, lăcrimioară, brebenel, etc.
Pajiştile zonei forestiee sunt formate preponderent din asociaţii de păiuş, firuţă,
zâzanie, etc.
Pajiştile au fost puternic transformate şi modificate antropic. Cele mai extinse
suprafeţe de pajişti sunt în zonele frunţilor de cuestă a dealurilor cu declivitate accentuată sau
afectate de procese geomorfologice actuale.
Aceste pajişti sunt formate din păiuş, firuţă cu bulb, cililie, bărboasă, obsigă, laptele
câinelui, pir, lucerna sălbatică, trifoiul sălbatic, ghizdeiul, sulfina, etc.
Cea mai larg răspândită ca vegetaţie intrazonală este vegetaţia de luncă, întâlnită pe
cursul văilor mai ales de-a lungul Gârbovăţului şi a Mănăstirii. Este alcătuită dintr-o

11
alternanţă de zăvoaie de salcie, plop, arin, pajişi higrofile formate din trifoi, păiuş, iarba
câmpului, firuţă. În zonele umede întâlnim rogoz, papură şi stuf.

I. 7. FAUNA

Contrastele climatice mari dintre vară şi iarnă, ariditatea accentuată, lisa de adăpost şi
vegetaţia naturală mai puţin bogată sunt elemente ce au contribuit la restrângerea faunei. În
prezent, din cauza creşterii densităţii populaţiei şi areducerii suprafeţei ocupate de păduri,
fauna este mult stânjenită în inmulţirea şi răspândirea ei.
Fauna bazinului hidtografic Gârbovăţ este formată din:
a) Mamifere: mistreţ, căprioară, vulpe, lup, veveriţă, dihor, jder, nevăstuică, viezure,
şoarece, hârciog, iepure, etc.;
b) Păsări: prepeiţa, potârniche, ciocârlie, cinteză, graur, potârniche, rândunică, cioară,
ciocănitoare, huhurez, gaia, piţigoi,etc.;
c) Reptile: şarpe de pădure, şarpe de alun, şopârlă, etc.;
d) Amfibieni: broaşte buhai de baltă, brotăcel, triton, etc.

I. 8. SOLURILE

Învelişul de sol s-a format într-o perioadă lungă de timp sub inflenţa unui ansamblu de
factori pedogenetici, dintre care cei mai importanţi sunt:
-clima;
-relieful;
-apa freatică şi apa din profilul de sol;
-rocile de solificare;
-vegetaţia;
-procesele de eluviere-iluviere;
-sărăturarea (salinizarea şi alcainizarea), etc.
Procesele pedogenetice rezultate din acţiunea factorilor menţionaţi, care şi-au pus
amprenta asupra formării învelişului de sol sunt: bioacumularea, argiloiluvierea, alterarea,
gleizarea, pseudogleizarea, eroziunea şi deplasările în masă.
Un rol important îl au şi efectele acţiunii antropice asupra învelişului de sol, prin
îndepărterea vegetaţiei zonale, şi relucrarea agricolă a acestuia.

12
La nivelul teritoriului comunelor Tansa şi Dagâţa au fost identificate următoarele clase
de soluri;
1 Clasa Cernisolurilor. Sunt soluri profund humifere, cu materie organică saturată în
baze, specifice zonelor de stepă şi silvostepă, dezvoltându-se îndeosebi între 100 şi 250 m
altitudine. Aceată clasă înglobează solurile care au ca diagnostic un orizont molic cel puţin în
partea superioară.
Din aceată categorie, în bazinul Gârbovăţ sunt prezente solurile cenuşii tipice, solurile
cenuşii cambice solurile cenuşii erodate şi rendzinele.
a) Solurile cenuşii tipice fac trecerea de la cernoziomurile cambice la zone mai umede.
Au orizont Ame (Am-Ame-Bt-C). Ame prezintă caracteristici de A molic, adică acumularre de
mull calcic, dar şi de orizont eluvial. Sunt mai sărace în humus (3-4 %), fiind întâlnite în
partea superioară a bazinelor pâraielor Suhuleţ şi Mănăstirea.
b) Solurile cenuşii cambice sunt soluri silvo-stepice, cu un profil mai bine dezvoltat şi
au un orizont Bv cambic, levigat de carbonaţi. Ocupă suprafeţe mai extinse în bazinul inferior
al Gârbovăţului şi bazinul pârâului Băluşeşti.
c) Rendzinele sunt soluri formate pe substrat calcaros, pe depozite;le basarabiene cu
calcare oolitice. Ocupă suprafeţe restrânse doar la sud şi est de Boatca şi pe vcersantul sudic
al Deaului Cetăţii.
2. Clasa luvisolurilor. Sunt soluri cu acumulare de argilă. Luvosolurile sunt întâlnite
în zonele cele mai înalte, la altitudini de peste 300 m. Aceatsă calsă cuprinde:
a) Solurile brune luvice cuprinde suprafeţe întinse din partea stângă a bazinului
mijlociu al paraului Gârbovăţ, partea de vest a bazinului pârâului Mănăstirea şi zone din
vestul satelor Piscu Rusului, Zece Prăjini şi Dagâţa. Sunt specifice etajului pădurilor de
foioase. Asigurarea cu substanţe nutritive este slabă, aciditatea este mare, regimul aerohidric
este defectuos.
b) Luvisolurile albice se află pe platoul Dealului Tansa. Sunt caracterizate prin
prezenţa orizonturilor Ea şi Bt. Aceste soluri sunt bine individualizate, datorită intenselor
procese de eluviere, iluviere, care predomină faţă de cele de bioacumulare.
3. Clasa protisolurilor. Sunt soluri neevoluate care au ca diagnostic un orizont A slab
formaturmat de materialul sau roca parentală şi sunt reprezentate de solurile aluviale. Din
această clasă sunt prezente aluviosolurile întâlnite în zonele de luncă a bazinului hidrografic
Gârbovăţ.

I. 9. POPULAŢIA

13
Bazinul pârâului Gârbovăţ se întinde pe teritoriul comunelor Dagâţa, Tansa şi puţin
din teritoriul comunei Băceşti. Astfel se găsesc 9 sate:
-din comuna Dagâţa: Dagâţa, Băluşeşti, Zece Prăjini, Piscu Rusului, Mănăstirea,
Poienile, Buzdug, Tarniţa, Boatca;
-din comuna Tansa: Tansa şi Suhuleţ.
Datele disponibile privind populaţia comunelor Tansa şi Dagâţa relevă o dinamică
generală negativă, cu ritmuri variabile de scădere a populaţiei stabile după 1977. În intervalul
1977-1995 evoluţia demografică a fost marcată de o reducere a efectivului total, ce a avut
drept cauză principală mişcarea migratorie spre zonele urbane, fenomen cu o manifestare
generalizată la nivelul ariilor rurale româneşti în perioada comunistă. Datele demografice
relevă un uşor reviriment după 1995, datorată mişcării de retur natural specifică anilor `90,
odată cu disponibilizarea unui număr mare de salariaţi din industria urbană, însă efectele
acestuia au fost de mică amploare având în vedere faptul că după 1998 dinamica populaţieia
devenit din nou negativă, tendinţă ce continuă până în pezent (Tabel 3, Fig. 8).

Tabel 3 Recensământul populaţiei în comunele Tansa şi Dagâţa


Comunele Populaţia la recensământ
1912 1930 1966 1977 1992 2002 2011
Tansa 3452 3664 4538 3911 3098 3039 2558
Dagâţa 1421 3071 4555 4363 4477 4409 4599
Total b. h. 4873 6735 9093 8274 7575 7448 6157

14
Fig. 8 Evoluţia populaţiei la recensăminte, în comunele Tansa şi Dagâţa,
în perioada 1912-2011

În perioada de după 1990, reducerea continuă a efectivului total de populaţie stabilă se


datorează şi migraţiei internaţionale de muncă, mişcare ce antrenează grupele de vârstă tinere
şi adulte, contribuind astfel pe termen lung şi la scăderea natalităţii, astfel încât, în timp,
efectivele deficitului natural şi al celui migrator vor fi conjugate. Acest tip de evoluţie nu este
izolat, manifestându-se şi la nivelele teritoriale superioare- judeţean, regional şi naţional.
Structura pe grupe de vârstă evidenţiază foarte clar, efectul de îmbătrânire a populaţiei
din comunele Tansa şi Dagâţa. Cei mai mulţi oameni au vârsta cuprinsă între 15 şi 59 ani
46,09 % în 2011. Doar 17 % din totalul populaţiei reprezintă populaţia tânără între 0 şi 14 ani
(Tab. 4, Fig. 9).

Tabel 4 Structura populaţiei pe grupe de vârstă, în bazinul hidrografic Gârbovăţ,


conform recensământului din 2011
Anul Grupa de vârstă (% din total)
0-14 ani 15-59 ani Peste 60 ani
2011 17 46,09 36,91

15
Fig. 9 Structura populaţiei pe grupe de vârstă, în bazinul hidrografic Gârbovăţ,
conform recensământului din 2011

16
CAPITOLUL II
ISTORIA COMUNELOR DAGÂŢA ŞI TANSA
CAPITOLUL III
SITURI ARHEOLOGICE ÎN BAZINUL GÂRBOVĂŢ

Într-o veche vatră românească, «Cetatea», deal împădurit, cu urme preistorice, situat în
nord-vestul comunei Dagâţa, ce are 450,5 m altitudine ca şi celelalte coline ce au păstrat
străvechi vestigii cu acest nume de pe teritoriul judeţului Iaşi, (Cetăţuia, deal situat în vestul
satului Băiceni, comuna Cucuteni, ce are o altitudine de 300 m pe podişul căruia se află
staţiunea neolitică Cucuteni; Cetăţuia deal situat în sud-vestul satului Dolheşti, judeţul Iaşi cu
421 m altitudine; Cetăţuia deal situat în «coasta Iaşilor», la sud de Iaşi, de 140 m altitudine, pe
care-i aşezată mănăstirea cu acelaşi nume; Cetăţuia, deal în nord-vestul satului Moşna, având
142 m altitudine, cu urme de aşezări geto-dacice) ne duce cu gândul mult înapoi la oamenii şi
timpurile din înaintea erei noastre.
Recentele descoperiri, în cea maimare parte de suprafaţă, am făcut să se identifice
obiective arheologice de pe teritoriul celor două comune limitofe dealului Cetatea (Dagâţa şi
Tansa) din paleolitic, epipaleolitic, eneolitic şi perioada de tranziţie, epoca bronzului, a doua
epocă a fierului. Acestora li se adaogă descoperiri de factură greacă (locuire din secolele II-III
e. n.), descoperii de factură romană, movile şi cetăţi dacice. Toate aceste urme străvechi ne
dovedesc că poporul român de azi, în teritoriul est-carpatic, s-a dezvoltat în simbioză cu alte
neamuri şi popoare ce au fiinţat de-a lungul timpului pe aici, lăsând în urmă mărturii
arheologice ce dovedesc continuitatea vieţii pe acest teritoriu a unor popoare de limbi diferite,
de rase deosebite, de credinţe şi culturi deosebite.
Indiferent de natura şi factura curentului de care a aparţinut civilizaţia respectivă, cei
care au venit şi au plecat, fără nici un fel de îndoială, şi-au lăsat amprenta ascunsă în memoria
acestor locuri. Pentru a înţelege mai bine cum a decurs viaţa spirituală în locurile învecinate
Dealului Cetatea vom stărui puţin asupra descoperirilor arheologice, căci ele dovedesc
permanenţa vieţii de la generaţie la generaţie, oriunde şi oricând.
Aici, de Dealul Cetatea s-au descoperit; o aşezare cucuteniană, resturi de ceramică
geto-dacică şi carpică şi din secolele XIV-XV. Aceste din urmă materiale descoperite în partea
se sud-vest a satului Dagâţa, pe Dealul Ciurea ne determină să localizăm o parte din satul
Brudureşti, care exista acum patru secole înaintea noastră aşa cum ne încredinţează uricul dat
de Ilie şi Ştefan, prin care se dăruiesc lui Oană portar satul Brudureşti, la 24 august 1438.

17
Permanenţa vieţii de aici ne este semnalată încă din secolul II î. e. n. Pe partea dreaptă
a unui pârâiaş ce se varsă în pârâul Gârbovăţ, între partea de sat unde se află Consiluil Popular
şi şcoala din satul Dagâţa, pe versantul de est-nord-est al Dealului Ţintirim, s-a descoperit o
aşezare geto-dacică cu locuinţe distruse de lucrări agricole. În marginea de sud-est a satului
Dagâţa, lângă saivanele fostului I. A. S., la circa 300 m pe partea dreaptă a căii ferate Dagâţa-
Buhăieşti, pe versantul de nord-est al dealului, se atestă exisitenţa unei aşezări geto-dacice din
secolul II î. e. n..
Descoperirile arheologice menţionate mai sus, în domeniul cunoaşterii resturilor de
cultură materială, le putem pune în legătură cu acea veche localitate Brudureşti, menţionată în
uricul din 1438 şi 1469, pe care istoricul M. Costăchescu o propune a fi fost situată pe locul
unde se află astăzi satele Suhuleţ şi Tansa. Satul este foarte vechi. Numele lui Brudur trebuie
pus în legătură cu slavul «brod», vad ce ne aminteşte de brodnici, vechi români din Moldova
veacului al XII-lea şi al XIII-lea, locuitori ai vadurilor acestei părţi de jos ai ţării.
Localnicii afirmă că pe locul unde a fost construit Complexul zootehnic din Dagâţa, a
existat o biserică şi un cimitir. Este posibil să localizăm aici acest «cimitir sau selişte cu 75
pietroaie mari necioplite şi nescrise» de care se aminteşte în «Repertoarul lui Odobescu». În
prelungirea de sud-sud-est a Dealului Ţintirim, la circa 1 km de marginea de est-sud-est a
satului s-au găsit urmele unei aşezări din secolele VIII-X, suprapusă de alta din secolele XI şi
XVI-XVII.
Aceste descoperiri vin să ne confirme, existenţa în aceste locuri a românilor din nordul
Dunării, menţionaţi în vechea cronică rusă «Povestea anilor trecuţi», atunci când se referă la
trecerea triburilor maghiare peste Carpaţi spre Panonia, la sfârşitul secolului al IX-lea. Se
arată acolo că ele au avut de întâmpinat rezistenţa volochilor.
Dacă cercetăm documentele istorice aflăm că în prima jumătate a secolului al VIII-lea,
românii de pe teritoriul Moldovei apar în documentele maghiare şi papale sub denumirea de
«brodnici». În această perioadă ei aveau o ţară proprie, iar numele lor venea de la numele unei
localităţi, cum arată C. Cihodaru Brodi.
C. Cihodaru merge mai departe, presupunând că: «acesta a fost vechiul nume al
Bârladului. Plecând de la o astfel de constatare, unii copişti de cronici ruseşti au înlocuit în
textele pe care le-au transcris numele de brodnici cu acela al bârladnicilor». Fără niciun fel de
îndoială, descoperirile arheologice din preajma Dealului Cetatea vin să confirme rolul pe care
l-a jucat populaţia acestor locuri în tot decursul poporului român de mai târziu.
Pe Dealul Cetatea , la circa 3 km nord-nord-est de satul Boatca, o înălţime sub forma
unei cetăţui (apărată natural), pe mai multe laturi s-au găsit fragmente ceramice cucuteniene şi

18
din secolele XVII-XVIII. Cetatea nu pare să aibă un sistem propriu de apărare. Dar, dacă că
numai la circa 300 m pe «Deal la Gogu», se observă două şanţuri oarecum paralele, ceea ce ne
face să deducem că în trecutul mai îndepărtat cetatea a fost organizată pentru apărare.
Pe teritoriul comunelor limitrofe Dealului Cetatea au fost descoperite urmele vechilor
locuitori, încă din timpurile străvechi, semnalate la est de Carpaţi. Recentele descoperiri
arheologice referitoare la populaţia din aceste părţi; denotă o activitate istorico-spirituală
destul de intensă în tot decursul mileniului I e. n.. Pe teritoriul satului Suhuleţ, atestat
documentar la 6 iunie 1469, în marginea de sud a satului, pe locul numit Siliştea, încadrat de
pârâului Bobric la vest şi nişte izvoare fără nume la est, pe o pantă lină s-a semnalat o aşezare
din secolele III-II î. e. n., cu ceramică decorată cu brâu alveolat, modelată cu pastă cu cioburi
pisate. Peste care se semnalează continuarea locuirii în secolele V-VI şi urmele vechii vetre a
satului de azi, din secolele XIV-XV.
Bazinul hidrografic al Gârbovăţului, afluent al râului Bârlad, a oferit condiţii optime,
încă din timpul traco-geto-dacilor, unei locuiri permanente. Aparţinând Podişului Central
Moldovenesc, în care domină depozitele sarmaţianului mediu (marne, argile, gresii şi
intercalaţii nisipoase), cu un relief cu fragmentare deluroasă şi platforme structurale
împădurite ce urcă la peste 400 m altitudine şi văi cu versanţi lini propici cultivării cerealelor,
vadurilor de moară şi poienilor pentru prisăci. În acelaşi timp, înălţimile au fost amenajate în
cetăţui de apărare împotriva invaziilor din stepele asiatice.
Pe Dealul Între Şanţuri, pe un platou foarte înalt, înconjurat de păduri seculare se află
urmele unei cetăţi traco-daco-getice, de formă oval prelungă, ocupând o suprafaţă de 10-12
ha. Întreaga incintă este înconjurată de un val şi şanţ, ambele păstrate doar pe unele porţiuni.
Multe fiind distruse prin alunecări de teren. În prezent valul are înălţimea de 2-3 m, lăţimea la
partea superioară de 3-4 m, la bază de 10 m. Şanţul, la exterior, are adâncimea de 1 m şi
lăţimea de 4-6 m.
Pe toată suprafaţa cetăţii se văd resturi de locuinţe distruse, unele adosate valului. Se
remarcă ceramica de pastă grosieră, cu cioburi pisate, dar şi de calitate mai bună, precum şi
ceramică mai fină, cafenie, ce pare a fi lucrată la roată, căreia i se adaogă fragmentele de
amfore greceşti. Sunt şi fragmente de vase mari, prevîzute cu apucători plate sau uşor oblice.
Decorul constă din desen simplu sau alveolat, uneori în ghirlandă, pornind de la partea
inferioară a vasului.
Complexul arheologic datează din secolele IV-III î. e. n..

19
Numeroasele obiective arheologice din zona limitrofă Dealului Cetatea, ce datează din
secolele IV-III î. e. n. şi II-III e.n., ne face să deducem că avem de-a face, aici, cu un vast
centru administrativ traco-geto-dacic.
În imediata vecinătate a Dealului Între Şanţuri, unde se găseşte Cetatea traco-geto-
dacică, întâlnim urmele unei foste aşezări de tip Horodiştea-Erbiceni. După vie, la circa 400 m
est-nord-est de izvoarele pârâului Pietrosul au fost descoperite urmele unei aşezări din
secolele IV-II î. e. n., cu fragmente de vase decorate cu apucături monticulare.
Pe Dealul Cucului, pe marginea platoului, la circa 300 m de cantonul silvic au fost
găsite urmele unei aşezări de tip Horodiştea. Pe o movilă din grupul celor trei numite «Movila
lui Faur» s-au semnalat unele aşezări din secolele IV-II î. e. n..
Descoperirile arheologice, de asemenea ne semnalează aşezări geto-dacice şi pe
teritoriul bazinului pârâului Şacovăţ (vecin bazinului Gârbovăţ), de unde putem deduce că aici
a trăit o populaţie destul de ridicată ca număr, în tot decursul mileniului I e. n..

20