Zâbic

Toamna a venit destul de repede peste satul nostru, ascuns parcă de Dumnezeu între
dealuri,...trebuia să merg la şcoală...eram bucuros ...lăsam în urmă grădiniţa cu
ghiozdănaşul de metal...practic o cutiuţă mică cu mâner de sârmă mai groasă.. ca la găleata
de vopsea de acum...vopsit în culori frumoase cu floricele şi fluturi...în care mama nu uita
să-mi pună o feliuţă de pâine cu un ou fiert sau un măr...dar niciodată mai mult!
Nu auzisem de cuvântul caşcaval sau brânză topită, banană .. ori alte minunăţii...!
-Mamă începe şcoala suntem în 5 septembrie şi mie nu mi-aţi luat ghiozadan...măcar „dela”
de carton la 10 lei...hai să cumpărăm de la librărie din centru că le-am văzut eu în geam
atârnate. ..sunt frumoase au numai culoarea maro şi au şi şireturi de agăţat la spate tot
maron...
-Bă...mai taci dracu din gura aia ...parcă eşti ca o meliţă...păi nu ţi-am mai spus şi ieri că
aşteptăm să ia „tactu” chenzina...şi îţi luăm ghiozdan, teneşi şi costum de şcoală ...dacă,...
mai ajung banii...!?
-Păi cum dacă mai ajung banii..adică ..eu în ce mă duc la şcoală...!?
-Bă ...nu taci dracu odată,...numai grija ta nu o mai aveam..pe ăilalţi îi uitaşi...pe ăilalţi
trei...soru-ta merge şi ia la şcoală ca şi tine, e mai mare..e fată, ...Ionică e la Liceul Militar..lui
îi dă statul dar trebuie să-i mai dăm doi - trei lei acolo şi lui ...şi ăl mare Trifu , se descurcă
singur, Doamne ajută că am scăpat de-o grijă...aşa cum cred că o să vă descurcaţi şi voi ...să
dea cel de Sus şi se închina mama....!
- Mamă, da..ce teneşi îmi cumperi „deia” româneşti, sau
îmi iei bascheţi „deia” chinezeşti...?
-Bă, dar tu eşti culmea...hai că vedem noi ...ţi-om lua de care avem bani...dintr-ăia româneşti
că sunt mai ieftini...!
-Bine mamă, hai că mă duc la tata să-l întreb...e la SMA ..sau o fi pe câmp ...
-Bă..prostule lasă-l pe „tactu” că are treabă, nu stă ăla de tine să-l înterbi tu de tenişi şi de
bascheţi...lasă-l cu fiarele şi cu vasilina lui...că poate îl enervezi şi se duce diseară direct la
MAT şi lasă toţi banii acolo,.. la Ion Mandatarul...lasă că vorbim diseară cu el...îi scot eu o
oală cu vin şi-l îl lămurim să se împrumute la CAR şi să vă îmbrăcăm pe toţi..şi până la
Crăciun, să nea cel de Sus putere să mergem aşa înainte ...ai înţeles......aşa să faci!
- Da , mamă aşa facem ...da io ce mănânc "acu"...!?
-Păi ce bă, „fusăşi la sapă” la porumbi....te apucă foamea aşa de dimineaţă...
- Mulsei capra,...dar nu apucai să-l fierb..vezi că e sub „colată”, găletuşa albastră...are
ştergarul alb pe ia...să-ţi pui în cană, să nu mai bei cu găleata să dai pe jos cu el... că te
urechez,..ai înţeles..!?
-Păi şi ieri am mâncat tot lapte...altceva nu mai avem..?
-Ba da bă, .. mai avem felul doi...turtă, am făcut o turtă mare în ţest de zece kile...o să
mănânci toată săptămâna turtă, că nu mai avem bani de pâine...i-a dus tactu la MAT..!
-Păi, eu nu vreau turtă... m-am săturat!
-Pune mâna pe tigaie şi fă-ţi „Zâbic”- ia o lingură de untură din garniţă şi pune tigaia pe plită
că e focul făcut...şi fă-ţi zâbic...zâbicul e bun şi nu te doare nici burta...mai bei o cană cu lapte
şi ne auzim diseară...
-Bine...bine mă duc să fac zâbic şi luam o felie mare de turtă cu coaja ei groasă neagră şi
îngroşată de căldura din vatră , o fărâmam în bucăţele mici, mai mici decât dumicatul de
pâine, chiar şi frimituri, o sfărâmam aşa pe tocătorul de legume...apoi repede fugeam în
boredei unde ţinea mama untura ...la garniţa şi luam o lingură de lemn cu untură curată,
fără jumări...puneam tigaia de aluminiu, după ce luam tuturigile de la ochiul mare de la plita
de fontă cu un cocean de porumb ...se topea bine untura de sfârăia tigaia şi aruncam în ea
apoi turta sfărâmată...o perpeleam aşa cam cinci, zece minute şi zâbicul era gata, o
minunăţie de zâbic...îmi lasă gura apă şi acu..îl văd..cred că a fost cea mai bună mâncare din
„toamnele” copilăriei mele..şi acuma îi duc dorul...
-Gata bă făcuşi zâbic..venea sorumea grăbită..îmbrăcată frumos...hai dă-l încoace că eu
trebuie să mă duc până la şcoală...stai cuminte să nu ţipi că te căpăcesc..îţi faci altul dup-
aia...
-Mamă...mamăăăăă...mi-a furat „zâbicu”...ţipam ca din gură de şarpe...
-Fugea mama speriată...ce ie...ce făcuşi mă... te arsăşi cu tuturilgile de la sobă...!?
-Nuuu, nuuu mă arsăi mi-a furat zâbicul Măria ...iauzi că se duce la şcoală....
-Firaţi-ai dracu cu zbâbicu vostru, cu tot,...băăă.... voi îmi mâncaţi mie zilele ...copiii ai dracu
ca voi cred că nu mai există pe lumea asta...şi se ducea mama bombănind la treaba ei în
grădină...
-Ia vino mă că uite mai rămase..zicea souru-mea Măria...hai încoace...mă uit în tigaie mai
erau două, trei frimituri...închidea uşa şi mă lua la omor...nu-ţi spusei mă să nu mai ţipi că o
supărăm pe mama, ia de-aici şi taci...două trei palme...doi trei pumni...un şut în fund...
-Hai că am plecat...să mai faci şi mâine că „fu” bun...ha...ha...şi pleca sorumea râzând iar eu
plângeam după „zâbicul” meu bun, ce gura altuia îl mânca..!
Pe data de 10 Septembrie 1975 vine tata acasă bucuros ...
-Lineto, fă Lineto tu nu mai auzi bine...cu ce ureche nu mai auzi fă să-ţi dau una peste
ia...ha...ha..
-Ce zici mă, ce zici mă iar venişi cherchelit acasă..?
-Fă tu să taci şi să-mi aduci o oală cu vin sau o sticlă de-o jumătate cu ţuică..hai că-ţi spun eu
de ce...
Mama se uită mirată la el..dar tata era bucuros...
-Ce mă câştigaşi butelie la loz în plic...bă să nu spui că-mi luaşi butelie să scap dracu de
lampa asta că m-am săturat de ridicat fitil şi de spălat la oale afumate...
-Lasă fă, că nu-ţi luai butelie...hai venişi cu vinu..că nu-ţi spun..dacă nu vii...haida de....
Venea mama cu oala de-o juma de kil de pământ frumos colorată în maro cu dungi albe
verticale si orizontale...parcă era un butoiaş...uite bă Ioane..ăsta este tot , să nu-mi mai ceri
că trebuie să împart şi eu de crăciun şi de paşte..mai legumeşte şi tu ..bagi în butoiul ăla fără
fund al tău şi nu te mai saturi...
-Uite fă..ia mia asta de lei..îi dădu tata zece hârtii albastre frumoase cu chipul lui Bălcescu pe
ele...i le numără în faţa...te duci mâine, piomâine şi îmbraci copiii de şcoală..lui „nichipercea”
ăsta mic îi iei de toate, şi teneşi şi costum cu cămaşă, ghiozdan, două maculatoare şi două
caiete..lu fieta iai ce ştii tu...pe Ionică îl îmbracă statul acolo unde la Şcoala Militară..dar îi ţii
şi lui 50 de lei...şi Trifu a terminat şcoala ..e pe servici să fie sănătos!
-Bine mă da tu zici că mi-ajung 1000 de lei să fac eu atâtea..sărea mama..?
-Fă m-asculţi că vorbeşti cam mult..îţi ajung , nu-ţi ajung faci tu aşa cum ştii şi rezolvi
problemele ..să nu-ţi mai aud gura până pe 10 octombrie că întorc placa cu tine..ai
înţeles...hai mai adu o oală cu vin...
-Bă..nu mai vezi nici-o oală..îţi spusăi să legumeşti...
Se scula tata de pe scaunul mic cu trei picioare , vezi că mă duc la MAT să vorbesc cu
oamenii unde mai mergem mâine...să nu-l mai trimiţi şi azi pe-sta după mine...măcar azi..fii
femeie înţeleaptă...
Pe data de 14 septembrie 1975 nu am dormit bine toată noaptea..îmi dăduse mama doi lei
si ordin să mă tund..de doi lei numai la zero te puteai tunde atunci....
-Hai..hai, du-te si te tunde, să te bag în copaie deseară... să te frec pe şale cu săpun de casă şi
pe chelie...mâine te duci la şcoală...sera în pat pe salteaua burduşită cu paie noi, mă uitam
pe tavanul alb, în dreapta pe perete lângă sobă era atârnată Lampa , aveam o Lampă de
luminat nr.5 cu gaz..petrol lampant.., există o vorbă în popor de pe atunci .."fii a dracu
lampă cinci, eu te-aprind şi tu te stingi"..!
M-am dus seara în coşare la capra mea, la Mărgela şi am vorbit cu ea seara...am coborât
capul meu mic tuns la chelie pe capul ei între coarne şi i-am spus uitându-mă în ochii ei cu
recunoştinţă...că eu de mâine merge la şcoală ..să fie cuminte să asculte de căprar, şi eu
merg cu ia numai sâmbăta şi duminica...am plâns mult...
La lampă am învăţat primii ani de şcoală...la lampa nr.5...
Pe 15 septembrie la ora 5.30 dimineaţa când pleca fratele meu cel mare Trifu la rată..să ia
autobuzul din centru..să meargă la serviciu...m-am trezit...şi m-am dus la mama....
-Mamă, mamă, hai scoal...hai scoală-te...nu auzi...
-C e e mă ce se întâmplă.. te doare capu sau măseaua ..!?
-Nu mamă ...hai să ne pregătim..că azi merg la şcoală...hai, să mă îmbraci ...să văd cum îmi
stă cu costumul şi cu cămaşa nouă, să probez ghiozdanul de carton!...
-Bă, ..lasă-l dracu de ghiozdan ...du-te dracu şi te culcă că e noapte,.. e cinci ceasul...o să te
saturi tu de şcoală...şi de ghiozdan...o să trag eu de tine să te duci la şcoală...mă obloja
mama...!
În prima zi ne-au pus în băncile de lemn, pe cadru de metal rotund, cu băncuţe de se ridicau
singure când te ridicai tu..ce minunat...eu stăteam pe rândul din mijloc în banca a
doua...cred că am stat cu Ionel a lui Mihart, atunci sau mai târziu...acuma e prin Canada...
mare şef omul...a avut altfel de lampă..l-a luminat mai mult...ha...ha!
A venit doamna Lenuţa.. a lui Staicovici, eram ultima ei promoţie...a vorbit duios, ne-a
inmuiat inimile...după aceea mi-a lungit perciunii şi urechile...când nu ştiam mă
urechea,..ori de câte ori trecea printre bănci, "urechea".. după partea care umbla ea prin
clasă ori perciunele..ori bătaie cu rigla de lemn pe exteriorul falangelor...rămâneau urme
mici ce se colorau ulterior în indigo-negru...”am mâncat-o pe carte”, nu aveam
alternativă...mă uit la perciunii mei şi la urechile mele şi cred că Doamna Lenuţa mi le-a
lungit aşa..ha...ha..
Aşa au trecut primii doi ani de şcoală...cu turtă , lapte şi "zâbic", aritmetică, abecedar,
maculator cu hârtie mată, creion, stilou!
După primul an am luat menţiune..am fost tare ca frânghia când cade din pod...ha...ha...
Am ajuns la finalul subiectului, dacă v-a plăcut..urmăriţi-mă în continuare!
Să aveţi o zi cum nu s-a mai văzut pe lume! Mă plec şi plec!