Concepte operationale

Actul este 0 parte, 0 diviziune a unei opere dramatiee, eu 0 aetiune

oarecum independenta, dupa care, spectaeolul se intrerupe pentru 0 scurta
pauza, care se nume~te antract. Actul se imparte in scene sau tablouri.
Initial, piesele de teatru au avut cinci acte, mai apoi trei, apoi patru
(Ibsen), pentru ca autorii moderni sa nu mai acorde atentie numarului
actelor, dorinta lor fiind aceea de a realiza spectacole mai scurte.
Actiunea «fr. action, lat. actio - mi.)care) cuprinde succesiunea
evenimentelor narate intr-o opera epica, in desfa~urarea carora perso-
najele participa la unul sau mai multe conflicte.
Esentiala pentru genul epic, aqiunea se divide in trei parti princi-
pale: expunere, conflict ~i deznodamant.
Aqiunea trebuie sa aiba 0 logica artistica, ceea ce inseamna ca 0
situatie decurge din faptele petrecute inainte, in mod necesar ~i verosim-
il. Verosimilitatea (caracterul plauzibil al operei de arta, conform eu pro-
pria sa structura ~i cu datele generale ale realitatii) devine esentiala in
operele create in realism, in special in romanul psihologic, in care
desta~urarea aqiunii determina ~i caracterizeaza personajele.
Actiunea poate fi: continua, cronologica (Jon de L. Rebreanu) ~i
discontinua, cu intoarceri in timp (Ultima noapte de dragoste l11t6ia
l10aptede razboi de C. Petrescu).
Marcel Proust in in cautarea timpuilli pierdllt bazeaza succesiunea
epica pe discontinuitatea memoriei involuntare. Aetiunea cunoa~te trans-
formari in opera epica, in sensul ca poate sa se dilate, sa stagneze sau
chiar sa dispara, cu exceptia romanului politist.
Actiunea unei opere epice se poate desta~ura in prezent, in trecut,
in viitor, ea po ate fi lineara (urmare~te un persona]) ~i in planuri paralele
sau pe mai multe planuri.
Intamplarile se subordoneaza aetiunii dupa trei moduri de existenta:
inlan!uirea (prin juxtapunere ~i coordonare), inserlia (prin includere ~i
subordonare) ~i alternanla (prin dezvoltari paralele).
Aetiunea se refera la desta~urarea faptelor, intamplarilor, even i-
mentelor dintr-o opera literara, detenninata de relatiile personajului principal
cu eelelalte personaje. Fundamentala in genuJ dramatic, aqiunea s-a confun-
dat uneori cu insa~j notiunea de drama, numita la inceput de romani actus

36
':mi~care, ac~iune). Ea se compune din momente principale ~i din momente
secundare ~i se caracterizeaza printr-o gradatie ascendenta a acestor
momente pana la punctul culminant ~i 0 gradatie descendenta' a acestora
spre deznodamantul actiunii.
Alegoria «fr. allegorie, gr.allegoria - a vorbi altfel) este un proce-
deu stilisticcare face ca un sens literar sa se substituie altuia ascuns. Por-
Yiindge la nivelul stilistic, alegoria e un fel de metafora largita, in citprinsul
:areia se opereazli un transfer din planul abstract al unor fntelesuri de
::ddncime fntr-unul flgurativ de suprafa!a.26
Alegoria personifica unele concepte abstracte ca: prietenia, ura,
~azboiul, iubirea, virtutea, dreptatea, moartea.
In Miorita, ideea moqii baciului moldovean este exprlmata printr-un
~ir de metafore"constituind 0 alegorie: Sa Ie spui curat / Ca m-am fnsurat /
I
-:-0 mdndra craiasa, A lumii mireasa, / Ci'ila nunta mea / A ciizut 0 stea ...
Poemul Luceafi1rul de M. Eminescu este, dupa propria marturisire a
':':.ltorului,0 alegorie: in descrierea unui voiaj fn {arUe romdne, germanul K.
.:oveste~te legenda Luceafi1rului. Aceasta este povestea, iar fntelesul
:.:egoric ce i-am dat este ca, daca geniul nu cunoa~te nici moarte ~i numele
:,i scapa de simpla uitare, pe de alta parte, fnsa, pe pamdnt, nu e capabil a
·-"ricipe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici
.Jroc.27

In fabule, alegoriile sunt inehise, adica dintre eei doi termeni, eel
~~opriu ~i eel figurat, se reeuno~te u~or eel abstraet sub inve1i~ul coneret al
::lui de al doilea. Carieaturizarea se realizeaza in fabule in eadrul alcatuirii
:._:gorice, mai ales prin atribuirea de ma~ti umane animalelor. -
In ghieitori, alegoriile sunt deschise, deoareee termenul exprimat al
-= ::nparatiei aeopera partial pe eel neexprirnat, eare urmeaza a fi dedus.
Aliteratia «fr. alliteration, lat. alliteratio) este proeedeul fonetic prin
.;:e un sunet sau un grup de sunete, se repeta intentionat, in acela~i vers, la
- :eputul sau in interiorul mai multor cuvinte sueeesive.
Introdusa de umanistul italian Pontanus, In seeolul al XV -lea, alite-
-.:.::a are un efeet eufonic28 imitativ ~i expresiv: Prin vulturi vdntul viu vuia
=- Co~buc, Nunta Zamfirei), Argint e pe ape ~i aur fn aer (M. Eminescu,
I
:Jtua est), Adormind de armonia Codrului batut de gdnduri (M. Emi-
- :SCU, Dorin{a).

:: icfionar de termeni literari, Bucure~ti, Editura Academiei R.S.R., 1976, p.17.

:::, Caracostea, Studii eminesciene, Bucure~ti, Editura Minerva, 1975, p.ll.
: ~fonic < eufonie - succesiune annonioasa de vocale ~i de consoane care are drept efect
_-::~resieacustica pJacuta (DEX).

37
 Datorita efectului sau muzieal, aliteratia e numita de unii teoretieieni
armonie imitativa. AI. Maeedonski ~i-a subintitulat doua poezii armonie
imitativa: inmormdntarea §i toate sunetele clopotului (Un an, -- ddnd d-ani,
leag-an d-an, --d-ani vani) ~i Lupta :ji toate sunetele ei (Tip - trambife.
Tepeni pe cai.cavalerii ..., Pe locfacfocjlintele ...)
Antiteza «fr. antithese, gr. antithesis - opozifie) ea figura de stil,
eonsta in alaturarea a dom earaeteristici, fapte, personaje~ idei, situatii eu
sensuri eontrarii, avand scopul de a se reliefa unul prin eelalalt.
Folosita frecvent de romantici, antiteza a irisemnat exprimarea unui
sentiment existential antitetie, expresia unui prineipiu universal de dualitate:
ideal- real; bine - rau, materie - spirit, viata - vis, teluric - astral etc.
M. Eminescu in poezia sa eultiva frecvent antiteza: Ea un inger ce se
roaga - El un demon ce viseaza; / Ea 0 inima de aur - El un sujlet apostat
(Inger §i demon); Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi :ji noua toate; /
Ce e rau §i ce e bine / Tu te-ntreaba §i socoate ... (Glossa).
Aria poetica desemneaza 0 opera literara, de obicei in versuri, care
exprima principiile estetice ale autorului ei, conceptia acestuia despre
menirea poetului, norme ale poeziei, programe poetiee.
M. Eminescu define~te poezia in Epigonii: Ce e poezia? Inger palid
cu priviri curate / Voluptos joc de icoane §i de glasuri tremurate, / Strai de
purpura §i aur peste far ana cea grea, sau se autodefine~te in raport cu
realitatea, absolutul, cu apartenenta la un curent, cu ideea de perfectiune in
Glossa, Oda (in metru antic), Criticilor mei, Eu nu cred nici in Iehova, In
zadar in colbul :jcolii etc.
Alti poeti precum O. Goga, L. Blaga, sau T. Arghezi ~i-au propus
prin poeziile Rugaciune, Eu nu strivesc corDia de minuni a lunii sau
Testament, sa dea un sens fundamental creatiei lor, sa se autodefineasca ~i sa
defineasdi actul ereatiei in raport cu universul, cu absolutul, cu menirea
creatiei $i a creatorului.
Autorul este persoana care concepe ~i serie 0 poezie. Din perspee-
tiva operei finite, a poeziei, poetul ~i cititorul sunt entitati afiate la capetele
opuse ale procesului de creatie. Daca poetul este eel care creeaza ~i
semneaza opera, cititorul 0 recepteaza $i 0 interpreteaza dupa propriile
capacitati de intelegere.
Pentru T. Arghezi, robul creator, poezia, forma cea mai inalta a
spiritualitatii unui popor, realizata cu mare efort $i lasata mo~tenire gene-
raliilor viitoare, este destinata cititorilor sai, din prezent $i din viitor, care,
prin lectura, Ii vor patrunde intelesurile. ;

38
 Robui a scrts-o, ·1JomnUl 0 cne§te t 1esramenr).

Autorul este persoana care scrie 0 opera epica. In romanul realist,

autorul este omniscient ~i omniprezent, patrunzand in sufletul personajelor,
~arora Ie ~tie ganduriIe, sentimentele· $i· intentiiIe. In literatUra modema,
.\1arcel Proust, Andre Gide, renunta Ia actiune, la creatie, in favoarea anali-
zei psihologice, care devine modalitatea predilecta la care recurg autorii. In
literatura romana, Camil Petrescu, in romanul Ultima noapte de dragoste
fntaia noapte de razboi opteaza pentru naratiunea la persoana I, a carei
consecinta imediata este limitarea perspectivei narative la un punct de
vedere subiectiv ~i deci renuntarea la omniscieIita. Autorul creeaza primul
personaj-narator din literatura no astra, preocupat sa inteleaga in ce consta
diferenta intre realitate ~i autosugestie, intre relativ ~i absolut.
Compara(ia «lat. comparatio - asema11are) este 0 figura de stil care
consta in relevarea raportului de asemanare dintre doi termeni, cu scopul de
a da c1aritate ~i expresivitate limbajului.
In vechile retorici se. distingeau doua feluri de comparatii: oratorica
~i poetica. In comparatia poetica primul termen este abstract, iar al doilea
concret, ceea ce ii da posibilitatea sa creeze 0 imagine artistica. Comparatia
presupune 0 alaturare a doi termeni, legati, de obiCei prin ca: Trecut-au anU
ca nouri lungi pe §esuri (M. Eminescu, Trecut-au anU); Carte jrumoasa,
cine mi te-a scris / incet, gandita, ginga§ cumpanitii, / E§ti ca 0 jloare
anume-njloritii (T. Arghezi, Ex libris).
Conflietul «fr. conflict, lat. conflictus - §oc, ciocnire) exprima un
dezacord, 0 lupta intre doua sau mai multe personaje dintr-o opera epica.
Conflictul lui Ion (L. Rebreanu, Ion) cu Vasile Baciu este purtat de
la distanta, prin intermediari, ~i se traduce prin amenintari subtile, prin
presiuni asupra Anei, in timp ce conflictul lui George Bulbuc cu Ion, se
termina cu moartea celui din urma.
Conflictul consta in ciocnirea de opinii, idei, interese, fapte, in con-
tradictia ~i nepotrivirea dintre conceptiile, sentimentele, interesele perso-
najelor dintr-o opera dramatica.
EI poate fi exterior, intre personaje cu conceptii ~i tendinte diferite,
~i interior, intre gandurile ~i sentimentele aceluia~i personaj sau intre
tendintele cu trasaturi contradictorii intrupate de acela~i personaj.
Conflictul dramatic are 0 mai mare intensitate ~i concentrare dedt
conflictul epic ~i poate fi psihologic, etic, politic. Sustinut prin intriga ~i
aetiune, conflictul dramatic este elementul artistic care define~te valoarea
operelor dramatice.

39
 Constl'uc(ia sub;ectulu;. Subiectul este frrul narativ al operei, succe-
siune a evenimentelor narate, care are urmatoarele rnornente: expozitiunea,
intriga, desrn~urarea actiunii, punctul culminant ~i deznodamantul.
Expozitiunea, partea de inceput a operei, este 0 punere 11i terna
asupra locului, timpului, imprejuranlor in care va avea Ioc actiunea, ea pre-
gate~te dezvoltarea actiunii,
Intriga sau conflictul este baza subiectului operei literare epice ~i
contine faptele importante care determina cursul, actiunii, motivele care
dezlantuie confruntarea dintre personaje, cauz~le care genereaza anumite
stan suflete~ti.
Des~urarea actiunii este prezentarea, pe larg, a faptelor ~i rntfun-
planlor, ~i presupune 0 gradatie ascendenta.
Punctul culminant este momentul de maxima incordare, atat a
actiunii, cat ~i a cititorului.
Deznodamantul este sf'ar~itul everumentelor, care apare ca 0 conse-
cinta fireasca a faptelor prezentate sau poate fi neprevazut.
Descrierea reprezinta un mod de expunere realizat prin intermediul
imaginilor artistice ~i al figurilor de stil. Descrierea surprinde trasaturile
caracteristice ale unui obiect, fenomen, peisaj, personaj sau stare sufle-
teasea. In genul epic, descrierea intrerupe povestirea prin pasaje descriptive,
in care se face portretul unui personaj, se arata diferite stari suflete~ti ale
personajelor sau se prezinta cadrul actiunii. In proza traditional a, descrierea
este rncuta la persoana a III-a, iar in proza modema, la persoana 1.
Descrierea poate fi: realist-clasidi (Enigma Otiliei, G. Calinescu),
jantasticii (Lostrila, V. Voiculescu), umoristicii (Amintiri din copiliirie, 1.
Creanga), satiricii (Momente §i schile, LL. Caragiale), psihologica (Piidurea
spanzuralilor, L. Rebreanu).
Dialogul «fr. dialogue, lat: dialogus) este un mod de expunere, ce
presupune un schirnb de replici intre personaje, este conversatia acestora. EI
are rolul de a declan~a ~i de a motiva actiunea, de a defini relatiile dintre
personaje, de a exprirna reactia lor mental a sau afectiva. in raport cu 0
situatie anumita..
Dialogul este ~i un mijloc important de caracterizare a personajelor,
direct (autocaracterizare) sau indirect (prin conversatie, personaj ele i~i
tradeaza cultura, statutul social, intentiile, dorintele etc.).
Dialogul interior, specific prozei modeme, este expresia unei contra-
dictii Iauntrice puternice (Hagi - Tudose, B. St. Delavrancea).
Dialogul este modalitatea literara de expunere prin care doua sau mai
rnulte personaje rostesc un text care presupune aJternarea de replici.

40
 Fic{iunea «:fr. fiction, lat. fictio - creafie a imaginaliei, "nascocire)
este 0 creatie artistica care sugereaza iluzia unor intfunplari adevarate,in
realitate ele fUnd rodul imaginapei, nascocite, inventate de autol:"... "
Literatura este 0 opera de fic~!une,ln sensul ca scrlitorUI"nu copiaza
realitatea, ci 0 creeazii, in planul flctirinii, datorita geniulUi, talentului, fante-
zie! sale creatoare. Exista diverse grade de verosimilitate aleuriei. actiuni.
Daca teoreticienii clasicismului pun accent pe verosimiIifute; romanticii sunt
adeptii declarati aifant~ziei ~i imaginatiei. - .~ .
Finalul este 0 secventa sau un episod care lncheie textul epic ~iare 0
anumita semnificatie pentru interpretarea acestuia. EI este pus de· cele mai
multe ori In relatie cu lnceputul acestuia. in romanul Ciocoii vech~ §i noi de
~icolae Filimon, exista prolog ~i epilog. In romanele i Moromefii de
:\1. Preda ~i Ion de 1. Rebreanu, finalul este simetric cu inceputul: timpul
rabdator / nerabdator ~i, respectiv, drumul vesel, sprintar / posomorat, imba-
:ranit. In basme, finalul este sub forma unor formule de incheiere, stereotipe:
i-am inciilecat pe-o §a. ..
Interoga(ia retorieii consta dintr-o intrebare sau dintr-o serie de
~trebari adresate unui auditoriu din partea caruia nu se ~teapta un raspuns.
Prin interogatia «fr. interrogation, lat. interrogatio - intrebare) reto-
ica se transmite un sentiment intens, 0 anumita opinie ce trebuie subliniata
:au se urmare~te men!inerea treaza a auditoriului la cele spuse, insufletind
.:iscursuI.
Ea este folosita atat In poezie (interogatia poetica), cat ~i In retorica
:nterogatia retorica).
Cum nu vii tu, Tepe§ Doamne, ca punand mana pe ei, / Sa-i impar{i
"'I doua cete: in smintiti §i in mi§ei... (M. Eminescu, Scrisoarea 111).

Grada(ia «fr. gradation, lat. gradatio, derivat din gradus - grad,

-"eapta) este figura de stil care consta in trecerea treptata, crescanda sau des-
~rescanda, de la 0 idee la alta, prin care se urmare~te scoaterea in evidenta a
.:eii sau nuantarea exprimarii. Pentru gradatia ascendenta se folose~te
::rmenul de climax, iar pentru cea descendenta, termenul de anticlimax.
Veni, vedi, vici (climax); Melancolic cornul suna, / Mai departe, mai
:::eparte,/ Mai fncet, tot mai fncet, / Sufletu-mi nemiingiiiet / indulcind cu
:;"orde moarte (M. Eminescu, Peste yarfuri) (anticlimax).
in poezia Acceleratul, poetul G. Toparceanu imbina ambele forme
:: gradatii: Fulger negru - trasnet lung / Dus pe aripi de furtuna. /
?guduind pamantul tuna / Zarile-i de-ahia-i ajung / Parca zboara, / Parea-
:)ata. Scuipa foc, inghite furn / Taie-n lung padurea loala. / A trecut. /

43
 dimple, / greu de fieriirie / Se destrama fn tacerei;;,j
departare ... /Piere.

Hiperbola «fr. hyperboi~, ~r.hyp¢rbole;--; hyperdea§'upra~i ballein

a arunca) este 0 figura de stil ~~,consta Intr-o 'exagerare, priIlmfuirea sau
mic~orarea \ll1ui obiect, a unei '~~lteets(.• cu scopul de "a potr~la expresi-
vitatea operei literare.,::,. :.'1 : . . : '. '....
, \.' _ "'; - _ t "': :' _
'".'
_
' _"~;' - ,.- - '_>'_~-::-< - _ -, _ _.

Siilbaticul voda e-n zale}(fl~r ?Sizalele-i.zuru{ecru~te, / Gigantica

poarta-o cupola pe frunte, I $i vorba~i e tunet, riisujletul ger, lTar barda
stanga ajunge la cer, 1St vodii-i;tih;fnunte.' (@.·Co~buc, P~a Itassan).
M. Eminescu folose~te' '(j':gania''Wanata'dehiperbole: exagerare prin
manre superlativa: Viafa, tiner~teJz iPii:.atpejacul:.;o-n rai I Las'sii ma uft fn
ochii-ti ucigiitorj de duld' (Smgoii); fcnepreciere; prin mininializare, eu
nuanta ironica: Cum?Cal1d lu#tea ffli~BitJeschisa; a privi glinde§ti ca pot /
Ca fntreg Aliotmanul sa se fmpfe1dice'cletun eiott(Scriso~alII).
Indicatiile seen ice se ret~~i;ia in~fructi~le date d6la\ltoni1dramatici
pentru reprez~ntarea piesei: indicatii de rostire ~i t6nalitaIr~le;'teplicil6r.
sugestii regizorale, anumite dq:HicatH despre rfii~carea sc¢,-a, referiri la
decor, folosirea altor forme de ~3(muzic~ oans etbf~.
Printre functiile mai im~~te ale (Elce'storindicatii scemce retinem
descrierea unor actiuni nonvei"Wale care 'lnsotesc sau intrerup dialogul,
sugerarea unor sentimente,trairPOOpUcate'in'rostire, mimica, gesturl etc.

Ironia «fr. ironie, lat. ~}:.QW.a, gt: eironeira - simulare, prejacatorie)

este 0 figura de stH prin care v6rbftorul exprima contrariul ideii in care crede
de fapt, ambiguitate de careel,~,con~tient, in timp ce interlocutorul Sall ia
drept valabil doar sensul expd~~'lbe; 'obiCei, ceea'ce se exprima este neade-
varat, iar ceea ce se sublnte1ege'este adevarat, obtinandu-se, de eele mai
multe od, un efect ironic. Readffiined cauta fnsamai cu seama pe Prezident;
dar aCesta, printr-o inexplicabill!f coincidenta, ie§ise prin gran ita de rasa-
rit a Republicii... fn timp'cffnreacfiunea iritraseJ pe granifa de apus ...
(LL. Caragiale, Boborul). ·e'L.' OJ

Un exemplu de irome, capfa!/din mamfestarile inocentei, reprezinta

gandurile taranului, care surprinspefuum de eclip~a, se afla langa oaia, ce
presimtind producerea fenomen.ulul, nuvrea "sa1§e mai ridice: Ce-ofi?
Sfar§itul pamantului? I Ne-arji spus !ei...~m"-am'gdlftlit, ne-ar ji spus, ca sa /
incetam constructia socialismului IMa' gandeam: .. Ne anun{au, fn vreun
jel ..;§tnu ne-ar fi I Mai cerutc@ta'de1car'ne.3/

31M. Sorescu, Eclipsa d~isoare irlLa iilieci, Cartei aVI-a, Editura Fundatia Marin
Sorescu, 1998, p. 46

44
 In autoironie, forma speciala a ironiei, autorul se ironizeaza pe sine
:':-.su~icu intentia de a satiriza pe altii, pentru a realiza efecte· artistice ~i
;entru a-~i relief a opiniile: A~aJ.1nloc sa critici gre~alele streine, / In loc sa
-.izi de altii, mai bine razi de tine: / Invata dantul,. vistuf # multe d-alde
:::ea;/ Iarde vrei sa faci versuri, ia pilda de la Pralea. (Gr. Alexandrescu,
~-:;tira.Duhului meu).
Laitmotivul «germ. leitmotiv - motiv conducator) se refera la 0
~lee care se repeta in cuprinsul unei poezii.
Intalnit pentru prima data in muziea, unde indica un element tematic
iominant, ce revine cu 0 Aanumita frecventa, laitmotivul este des intalnit in
;oezia lui G. Bacovia. In poezia Cuptor, poetul ne transmite ideea ca
:""''1otimpulvara, cu caldura lui eaniculara, descompune materia, iar mirosul
;redominant este de cadavre, prin repetarea versului: Incet cadavrele se
.;:-escompunla sffu~itul primei ~i a treia strofe.
Lirismulobiectiv este un discurs in care poetul comunica cu cititorul
;rin intermediul unei voci, care se ascunde in spatele unei ma~ti sau prin
:"'l.termediulaltor personaje lirice, adica al rolurilor. In acest caz subiecti-
--itatea lirica se afla in plan secund, iar vocea care comunica este imperso-
:-.ala, obiectivata. Din acest punct de vedere, lirismul obiectiv are doua
:'orme de manifestare: lirica ma$tilor ~i liriea rolurilor.
In liriea ma$tilor, poetul se ascunde sub masca unui personaj pentru
.:-~icon;unica ideile despre existenta (M. Eminescu, Rugaciunea unui dac).
In lirica rolurilor, mai multe personaje lirice par a vorbi in nume
;ropriu, in realitate fiind reflexe ale conceptiei poetului (G. Co~buc, Nu
-e-ai price put).
Diferenta intre ma$ti ~i roluri nu poate fi rncuta u~or: Nieolae
.\lanolescu vede in poemul Luceaflirul de M. Eminescu 0 sinteza a vocilor
:irice esentiale ale autorului, aceste voci nefiind altceva dedit vorbirea
.':Joetuluifnsu$i 1ndiverse registre lirice.32
Lirismul subiectiv sau lirica eului este un discurs liric in care poetul
exprima direct cititorilor stari afective, sentimente intime. Exprimarea
subiectiva este, de cele mai multe ori, la persoana I (M. Eminescu, Mai am
,m singur dor).

Mlisura «fr. mesure, lat mensura - masura) se refera la numarul

silabelor unui verso Numarul silabelor dintr-un vers incepe de la patru ~i
ajunge pana la 16-18. De exemplu, in Miorita versul este trohaic ~i are cinci

,2 N. Manolescu, Vocile lirice ale <Luceafiirului>, Contemporanul, 1970, 16 ianuarie.

45
silabe, In Luceafiirul, versul iambic are opt silabe, iar In sonetul Venefia
(M. Eminescu) versul iambic de 11 silabe.
Meta/ora «fr. metaphore, gr. metaphora - transport, stramutare, In
sens figurat transfer) este 0 figura de stil prin care se trece de la semnificatia
proprie a unui cuvant sau a unei expresii la 0 alta, figurata, In virtute a unei
comparatii sublntelese.
In studiul Geneza metaforei $i sensul culturii, L. Blaga deosebe~te,
dupa criteriul estetic, doua tipuri de metafore:
Metafore plasticizante, destinate sa redea cat mai mult carnafia
concreta a unui fapt, pe care cuvintele pur descriptive, totdeauna mai mult
sau mai pUfin abstracte, nu-l pot cuprinde in intregime. Aceste metafore
rezulta din dezacordul dintre concret $i abstract{une ~i exemplul dat de
L. Blaga este acela al randunelelor ~ezate pe firele de telegraf, numite ni$te
note pe un portativ.
Meta/ore revelatorii, destinate sa scoata la iveala ceva ascuns,
reveleaza un mister, prin mijloace din lumea concreta, experienta sensibila
~i lumea imaginara.
Ele anuleaza Intelesul obi~nuit al faptelor substituindu-Ie 0 noua
viziune ~i se nasc din existenfa in orizontul misterului # al revelarii. Poetul
exemplifica acest fel de metafore cu exemple din Miorita In care moartea
este numita a lumii mireasa ~i moartea ciobanului 0 nunta; In felul acesta el
reveleaza 0 latura ascunsa a faptului moarte.33 Soarele, lacrima Domnului,
cade in marile somnului (L. Blaga, Asfintit marin).
Mai pot fi amintite ~i alte tipuri de metafore: personijicatoare,
Batranul jluviu bate-n valuri / Luptand sa rupa trupul ghefii (D. Zamfi-
rescu, lama pe Dunare); unijicatoare, (lntemeiate pe analogie), plansul
auriu al unei stele (AI Philippide, Aur sterp); cosmologice, E$ti un cer
fi'umos de toamna, !impede $i trandafiriu (Baudelaire, Causerie); sineste-
zice, A, negru corset cati/elat de mU$testriilucitoare (Rimbaud, Vocale).
Metonimia «fr. metonymie, 1at. gr. metonymia - inlocuirea unui
nume cu altul) este 0 figura de stil ce presupune Inlocuirea numelui unui
obiect prin altul, complet diferit, dar cu care se afla Intr-o relatie logica
(spatiala, temporal a, cauzala): efectul este Inlocuit cu cauza (~i invers);
opera cu autorul; continutul cu obiectul care-l contine; numele unui predus
prin locul de origine:

33 Lucian Blaga, Geneza metaforei ~i sensul culturii, in Trilogia culturii, Bucure~ti, Editura
pentru Literatura, 1969.

46
 ii fo§nea usca! pe frunze poala lungii-a aibet rochii, / Fata-i ro§ie ca
:arul, de noroc i-s umezi ochii ... (M. Eminescu),
Apoi cofita-ntreaga-o beau (Y. AIecsandri),
I
Palneafierul orode§te Totcufierulo pastram (C. Bolliac),
Si cotnarul amintirii fn pahare sa se toame (Ion Pillat),
$i-a fost de veste lumea plina / Ca steagul turcului se-nchinii
(G. Co~buc).

Metriea «:fr. metrique, Iat. met:ricus) estedisciplina care studiaza

'~Eica formala a versuriIor, .in special masura silabica. In functie de speci-
:~cuI fiecarei limbi,exista tnbi principii de alcatuire a metricii, bazate pe:
::remantii, accen( (in limbile modeme), eantitate (in limbile clasice).
Monologul «:fr. monologue, gr. monologos _. vorbire de unul
,-:ngur) este un mod de expunere utilizat ~iin proza, prin care eroul vorbe~te
:'1 sine, dezvaIuindu-~igandurile sau intentiile. In proza modema devine un
:::-ocedeude analiza psihologica, prin care personajele i~i analizeaza trairile
c 3.U emotiile.

Monologul este mod de expunere ~i procedeu literar folosit mai ales

--=. teatru, prin care un personaj vorbe~te cu sine Insu~i, informfuldu-l pe

:;rectator asupra gandurilor sale intime sau asupra unor evenimente

~etrecute in afara scenei. EI a fost des folosit in tragedia clasica ~i in drama
:'mantidL
Motivul (fr. motif, it. motivo, germ. Motiv) literar reprezinta 0 situ-
.::ieavand caracter de generalitate. In poezie, el poate fi: un numar simbolic
=:-ei,~apte,noua etc.), 0 maxima sau 0 formula (fortuna labilis, carpe diem)
:3.Iese repeta in momente variate ale aceleia~i opere sau in creatii diferite.
~.cela~imotiv poate avea semnificatii diferite, in functie de autor, curent
_::erar, tema, gen, specie etc. Cateva motive simboliste: singuratatea,
~vadarea,cimitirul, nevroza, calatoria spre locuri indepmate ~iexotice etc.
Motivul literar reprezinta 0 unitate structurala minima/ii, constand
:ntr-o situa{ie tipica, awlnd 0 semnificafie §i putand prilejui triiiri §i expe-
:rienfeexprimate fntr-o forma simbolicii34•
Motivul poate fi static sau dinamic, dupa cum schimba sau nu
schimba anumite situatii din textul literar. Specializate pe genuri, motiveIe
sunt: lirice, epice ~i dramatice .

. Dicfionarul de termeni literari, p. 284.

47
 Motive epice: un personaj uman sau animal (Prometeu sau calul
nazdravan), 0 situatie (evenimentele in care este implicat personajul din
basm: plecare, probele etc.).
Naratorul este persoana care relateaza succesiunea evenimentelor, 0
instanta intermediara intre autor ~i cititor.
Naratorul se diferenticr.:~ operei, putand sa aiM. functie
narativa, de control sau chiar de interpretare a discursului personajelor.
Cele mai frecvente tipuri de naratori sunt: _naratorul omniscient,
tipul clasic, care conduce actiunile personajelor, -carora Ie cunoa~te ~i Ie anti-
cipeaza evolutia, este ommprezent ~i perspectiva sa este unica (I. Siavici,
M. Preda, G. Calinescu); naratorul- martor, care participa Ia int<1mpliirica
observator, consemneaza evenimentele .~i ulterior Ie relateaza (Ienachi
Coropcarul din Cealaltii Ancu{ii de M. Sadoveanu); naratorul - personaj,
direct implicat in desfa~urarea evenimentelor narate, avand 0 perspectiva
subiectiva asupra evenimentelor ~i a ciirui relatare este Ia persoana I (~tefan
Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste fntaia noapte de riizboi de
C. Petrescu); naratorul - reflector, cu rolul de a schimba, prin interventiile
sale, perspectiva asupra faptelor ~i personajelor (Nory din Concert de
muzicii de bach de H. Papadat-Bengescu)
Nara(iunea «fr. naration, lat. narratio - povestire, istorisire) este
specifica genului epic. Dupa forma, este un mod de expunere a unor intam-
plari, organizata intr-o succesiune de momente.
Naratiunea poate fi: fn versuri: balada, poemul, epopeea ~i fn prozii:
povestirea, schita, nuveIa, romanul. Dupa atitudinea naratoruIui, poate fi:
subiectivii, utilizata in povestire ~i obiectivii, in nuvela, schita, roman.
Naratiunea reprezinta un raport intre fabulii (povestire) ~i subiect
(discurs). Fabula este totalitatea evenimentelor petrecute ~i care urmeaza a fi
relatate, iar discursul este textul Insu~i. Ca povestire sau fabula, naratiunea
include urmatoarele categorii: nucleele (fapte, actiuni); indiciile (descrierea
obiectelor ~i a personajelor); catalizele (extensii descriptive); informa{iile
(situeaza actiunea in timp ~i spatiu); personajele (actantii).
Ca discurs sau subiect, naratiunea se caracterizeaza prin trei con-
cepte: timpul naratiunii (raportul dintre timpul povestirii ~i timpul discursu-
lui); aspectele naratiunii (punctul de vedere al naratoruIui); modalitii{ile
naratiunii (reprezentarea prin intermediul dialogului ~i relatarea ca in
cronica).
Paralelismul «fr. parallelism, gr. parallelos: para - aliituri ~i alleion
-- unul ~i celiilalt) sintactic, figura de constructie, consta din reluarea mai

48
::J.ultorcuvinte in acee~i ordine sau in constructia simetrica a doua sau mai
::J.ultepropozitii, fraze, versuri sau strofe.
Paralelismul poate fi: sinonimic (membrii frazei reiau acee~i idee
;ri.n imagini din aceea~i sfera), antitetic (imagini ~i idei contrastante),
_-;ntetic(dispunerea ideilor in ritm simetric). Gr. Alexandrescu (Umbra lui
.fircea. La Cozia), M. Eminescu ($i dacli), AI. Macedonski (Poema ronde-
·:;rilor) ~i altii au folosit paralelismulin poeziile lor.
Personajele dramatice sunt oamenii, transfigurati artistic, implicati
~-:actiunea unei opere dramatice, din ale caror intentii se constituie subiectul
~:conflictul'dramatic. -'
De la 0 epoca la alt~ personajul a hiat infati~ati diferite In tragedia
C-.""lticapers~najul ia infati~area eroului, personaj de exceptie, dominat de
;:-andoare. In clasicism, personajul se confunda cu caracterul, fiind construit
:::.jurul unei singuie idei sau calitati, iar romanticii creeaza personaje bazate
: ~ antiteze: bun - rau, frwnos - urat, uratenie fizica - frumusete sufleteasca.
-:~atrul modern pune accent pe fluxul con~tiintei, pe memoria involuntara
:~.n ele~ente de introspectie ~i monolog interior.
In general, un personaj dramatic se caracterizeaza prin actiune, care
~s:e completata in teatru prin indicatiile scenice. De asemenea caracterizarea
.:- poate realiza direct, prin portret fizic, moral, psihologic, pe baza indica-
.:or scenice, autocaracterizare, sau indirect prin actiuni, fapte, comporta-
.~nt, gesturi, mimica, onomastica, limbaj.
Ca ~i personajul epic ~i personajul dramatic po ate fi principal sau
·:-:undar, pozitiv sau negativ sau poate sa poarte pecetea curentului literar in
· ::.:-ese inscrie: personaj dasic, romantic etc.
Personajulliterar «fr. personnage, lat. persona - mascii de teatru,
'.) denume~te persoanele trans figurate artistic ~i implicate in actiunea unei
-:ere literare.
Personajele literare nu sunt numai oameni, ci pot fl., metaforic, ~i un
: :ect (nasul din Nasullui Gogol).
Personajul a Iuat in:fiiti~ari diferite in functie de epoca, dar mai ales
::- ~urentulliterar.
In clasicismul francez se impun personajele-caractere, cu 0 psiho-
: ~ie statica, constituite pe 0 singura trasatura dominanta: avarul, mizan-
-::pul etc. In romantism apar personajele antagoniste: bun - rau, frurnos -
..:i.t, cu trasaturi excep!ionale, in conflict cu lumea ~i cu ei in~i~i. In realism
: ::uina personajele tipice, eu 0 bogata viata interioara, prezentate cu lumini
·.;robre. Romanul modem aduce personajul-reflector, personajul-narator,

49
prin aderarea la ideea de individualitate, avand tehnici noi de eompozitie:
fluxul eon~tiintei, memoria involuntara, anularea omniscientei.
In functie de locul ocupat In eompozitie, personajul este principal
(Ion din romanul Ion de L. Rebreanu), secundaI' (George Bulbue din
romanul Ion de L. Rebreanu) ~i episodic (Mitropolitul Teofan din nuvela
Alexandru Lapu$neanul).
Din punct de vedere etic, personajele sunt pozitive (vataful
Gheorghe din nuvela Alexandru Lapu$neanul) ~i negative (Dinu Paturiea
din Ciocoii vechi $i noi de N. Filimon); dupa raportul cu realitatea sunt
reale (Alexandru Lapu~neanu din nuvela Alexandru Lapu$neanul) ~i
imaginare (Tanase Scatiu din Via{a la tara de D. Zamfireseu), iar dupa
complexitatea lor, pot fi simple, <plate> (Motoc din nuvela Alexandru
Lapu$neanul) ~i complexe, <rotunde> (Otilia din Enigma Otiliei de G.
Calinescu).
Personajul este surprins sub orice aspect posibil: atat In aqiune (ca
aspect exterior), cat ~i 'in trairile sale (dinamica sufletului).
A caracteriza un personaj 'inseamna a releva trasaturile acestuia (fiz-
ice ~i moral-psihice), a~a cum ni se dezvaluie ele (direct sau indirect) din
opera, 'inseamna a reconstitui chipul unitar al personajului.
Caracterizarea personajului poate fi directa, de catre autor, de catre
alte personaje ~i efeetuata de personajul 'insu~i (autocaraeterizarea). Ca
modalitati predilecte ale caracterizarii directe mentionam descrierea ~i
poItretul. Caracterizarea personajului nu trebuie sa se eonfunde eu portretul:
pOltretul este 0 realizare artistica a scriitorului, iar caracterizarea, a~a cum se
arata mai sus, este realizata de 0 persoana care cerceteaza opera respeetiva.
Caracterizarea indirecta se face prin aqiune, comportament, medi-
ul social, limbaj, nume etc. In functie de personaj, caracterizarea poate fi
slatica sau dinamica (evolutiva).
in caracterizarea personajelor se pot folosi ~i comparatii cu alte per-
sonaje (paralelisme ~i antiteze) din aceea~i, sau din alta opera.
Uneori personajul poate fi 'insu~i scriitorul (Nica din Amintiri din
copilarie de Ion Creanga) sau este un alter ego al acestuia (Titu Herdelea,
din romanul Ion de L. Rebreanu). in basme personajele sunt personificari
de insecte ~i animale (calul lui Fat-Frumps, regina albinelor), dar ~i per-
sonaje fantastice ca balauri, zmei etc.
Prin termenul suprapersonaj nu este vizata 0 persoana, ci un Joc sau
un obiect care determina decisiv viata personajelor (spanzuratoarea din
Padurea spdnzura{ilor de L. Rebreanu).
Dupa modul de eonstituire, personajuL poate fi individual sau colec-
tiv. Personajul colectiv p,?ate lua forma masei de oameni (norodul adunat la
50
 :::urtea domneasca din Alexandru Lapu$neanul) sau grupului (Harap-Alb ~i
;rietenii lui) ..
PortretUl rezultat 'in urma caracterizarii poate fi moral, fizic sau
:omplex.
Personificarea «fr. personnification) este 0 figura de stil care
: onsta in a atribui unui obiect inanimat, fiintelor necuvantatoare sau unei
::.bstractiuni, calitatile, figura, sentimentele, limbajul, modul de a se com-
;orta al unei persoane.
Specifica poeziei, personificarea apare frecvent in fabule ~i in
:egende.

Gorunule din margine de codru / de ce ma-nvinge, / cu aripi moi

:;tata pace, / cand zac in umbra ta / $i ma dezmierzi cu jrunza jucau$a?
1. Blaga, Gorunul).
Luna tu, stapana marii, pe a lumii bolta luneci, / $i gandirilor dand
lapi, suferinfele intuneci (M. Eminescu, Scrisoarea 1).

Refrenul «fr. refrain, lat. refringere - a rupe) i~iare originea in

:illtichitatea greaca, denumind un cuvant, un vers sau mai multe versuri care
se repeta la anumite intervale, dupa una sau mai multe strofe, pentru a
::.ccentua0 anumita idee sau un efect artistic.
Curentul simbolist, avand ca trasatura caracteristica muzicalitatea,
.-a cultivat cu precadere. AI. Macedonski sau 1. Minulescu folosesc refrenul
::entru latura lui sonora, in timp ce la G. Bacovia, refrenul devine 0 moda-
.:mte de a transmite obsesiile sale: Copacii albi, copacii negri / Stau goi in
-:arcul solitar / Decor de doliu funerar ... / Copacii albi, copacii negri
Decor). .
De asemenea, in Rondelul rozelor ce mor, de AI. Macedonski intal-
:-im refrenul: E vremea rozelor ce mor / Mor in gradini $i mor $i-n mine ...,
:are accentueaza muzicalitatea textului.

Rela(ii temporale $i rela(ii spa(iale. In genul dramatic, categoria

::mpului are in vedere raportul dintre timpul real ~i timpul conventional.
A~adar timpul autorului dramatic este diferit de timpul operei dra-
::Jatice. In general se opereaza distinctia intre temporalitatea extern a (care
.::1cludetimpul spectatorului, al autorului ~i eel istoric) ~i cea interna (care
~"1cludetimpul fiqiunii, al operei dramatice).
Viziunea temporala poate fi eronologica, bazata pe relatarea in
:rdinea derularii evenimentelor ~i fntrerupta, bazata pe alternanta temporala
.:evenimentelor, pe retrospeetiva.

51
 In teatrul modem, planurile temporale se multiplica: timp obiectiv,
perceput ca trecere; timp extern (aeum); timp biologic, timp interior; timp
imaginar.
Categoria spatiului se refera la doua realitati: un spatiu exterior, real,
al scriitorului ~i spectatorului ~i un spatiu al universului fictiv.
Dualitatea teatrului se refera la un spatiu scenic concret ~i laun
spatiu scenic sugerat.
In teatrul traditional, spatiul scenic este sugerat prin decor,indicatii
scenice, in timp ce in teatrul modem, spatiul scenic apeleaza la simboluri
(labirintul, spatiile inchise sau deschise, artificiale sau naturale).
De asemenea se observa in teatrul modem, tendinta de fuzionare a
categoriilor spatio-temporale (spafializarea timpulu~).
Repeti(ia «fr. repetition, lat. repetitio - repetare) este 0 figura de
stil care consUl.in utilizarea acelui~i grup de sunete, a aceluia~i cuvant sau
grup de cuvinte pentru a inrnn 0 idee sau 0 impresie. Recunoscuta pentru
expresivitatea ei afectiva ~i valoarea ei estetidi, repetitia avea, in retorica
A

antica, 0 functie patetica. In poezie, repetitia nu trebuie confundata cu

refrenul.
In poezia Amurg violet de G. Bacovia, repetitia are un efect obsesiv:
Amurg de toamna violet ... / Doi plopi, in fund, apar in siluete / Apostoli in
odajdii violete - / Ora$ultot e violet. / Amurg de toamna violet / '" Strabunii
tree in pdleuri violete / Ora$ul tot e violet.
Replica constituie raspunsul pe care un personaj il da interlo-
cutorului sau, din schimbul de replici realizandu-se, intr-o piesa de teatru,
dialogul.
Autorul dramatic trebuie sa stapaneasca bine arta replicilor, deoarece
de modul cum se succed acestea, depinde atat actiunea cat ~i veridicitatea
faptelor petrecute pe scena.
Rima «fr. rime) este un procedeu poetic care consta in identitatea
sunetelor ultimelor silabe din doua sau mai multe versuri, incepand cu
ultima vocala accentuata. Rima are urmatoarele functii: metrica (parte com-
ponenta a metrului care deternlina ritmul poetic); eufonica (armonia
sonora); organizatorica (detennina organizarea textului in strofe); semantica
(accentueaza sensul versurilor); estetica (sensibilizeaza cititorul).
Dupa gradul de armonie, rimele sunt saraee (incep cu ultima vocala
accentuata din cuvant): mie / $tie; bogate (coincid ~i consoanele dinaintea
ultimei vocale accentuate): cutremuri / vremuri; leonine (doua sau trei silabe
sunt asemanatoare): lucitoare / orbitoare; propriu-zise;
, asonante (sunetele

52
 care urmeaza ultimei vocale accentuate sunt asemiinatoare, dar nu identice:
,.'ant/ pamant.
Dupa accent, rimele sunt simple ~i complexe. Rimele simple sunt
'nasculine (cu un singur accent pe ultima silaba): dus / apus ~i feminine
accentul principal pe penultima silaba): viseaza I cuteaza.
Conform clasi£1ciirii semantice, rima poate £1:interna sau interioara
cuvantul dinaintea cezurii rimeaza cu eel de la sfi1r~itul versului): Uile
,-ragi, lie dragi (Ion Barbu); identica sau obsesiva; echivoca (cuvintele omo-
:one au sensuri diferite): leagan /leaga-n; rara (asociere surprinzatoare):
:11un/ Malcatun (M. Eminescu); compusa Corregio / fnfelege-o; aproxi-
mativa: brazi / talaz.
Dupa po ziti a ei in strota, rima poate £1: fmperecheata (a a b b);
:neruci$ata (a b a b); fmbrafi$ata (a b b a); monorima (aceea~i rima la mai
:nult de doua versuri (a a a); semirimii: Pe aceea$i ulicioara / Bate luna la
/ere$ti, I Numai tu de dupa gratii I Vecinic nu te mai ive$ti (M. Eminescu).
Ritmul «gr. rhytmos - mi$care regulata, masurata, eadenfa
:nelodiea) este succesiunea simetrica ~i regulata a silabelor accentuate ~i
neaccentuate intr-un verso Unitatea ritmica este silaba. Prin Imbinarea sila-
'Jelor scurte ~i lungi s-a ajuns la formarea picioarelor metrice. Succesiunea
?cestora Intr-un vers Ii asigura cadenta ritmata. Dupa numiirul silabelor din
.Jicioarele metrice care Ie compun, ritmurile pot fi: binare (iambic $i
:rohaic); ternare (dactilic, am£1brahic, anapestic); cuaternare (peon, coriam-
'Jic); evinare (mesomacru) $i senare (hipermesomacru).
Dupa locul accentelor de intensitate Intr-un vers, ritmul este: trohaie
(accentul cade pe silabele de numar impar: 1, 3, 5, 7 ..); iambic (accentul
eade pe silabele de numar par: 2,4, 6, 8...); dactil (accentul cade pe silabele:
1,4, 7, 10...): amfibrahic (accentul de intensitate cade pe silabele: 2, 5, 8, 11
...); anapestic (accentul de intensitate cade numai pe silabele: 3, 6, 9, 12...).
Scena este 0 parte, 0 diviziune a unui act dintr-o piesa de teatru,
delimitata In mod conventional prin intrarea ~i ie~irea unui personaj.
Secventa poeticli este formata din mai multe imagini, aflate Intr-o
anumita ardine, cu caracter unitar. Prima secventa a Nop/ii de deeemvrie de
AI. Macedonscki prezinta camera rece $i Inghetata a poetului, un spatiu
inchis ~i ostil, In care poetul, omul de geniu, trasnit de som·ta, se simte
strivit.

Simbolul «fr. symbole, gr. symbol on - semn de recunoa$tere) este

un semn concret, cuo semnificatie proprie care reprezinta, prin corespon-

53
denta, un obiect, 0 persoana, 0 situatie, care apaqine unui univers transcen-
dent, misterios sau secret.
In Grecia antica, simbolul era un obiect rupt in doua, un semn de
recunoa~tere intre doua persoane.
Simbolul cumuleaza sensul propriu al obiectului concret ~i cel sim-
bolie, pe baza unei corespondente ce se stabile~te intre cele doua sensuri.
Plumbul un metal cenu~iu ~i greu, simbolizeaza in poezia bacoviana
moartea, cavoul transcende spre alt spatiu, lipsit de viata.
Dupa asociatiile de semnificatii care stau la baza lor, simbolurile
sunt: conven{ionale ~i contingente. Simbolurile conventionale sau consa-
crate sunt stabilite in timp, prin traditie: floarea de crin simbolizeaza puri-
tate a, inocen{a, furnica, hiirnicia, vulpea, viclenia etc.
Simbolurile contingente sunt rezultatul creatiei personale, sunt
dependente de context ~i, nefiind suficient de frecvente, nu sunt fixate in
timp. In poezia Gorunul de L. Blaga, 0 elegie pe tema moqii, gorunul, in
tulpina caruia cre~te sicriul meu, este simbolul, prin care poetul ne amin-
te~te, ca timpul inexorabil apropie fiinta de moarte.
Sonetullui Baudelaire Correspondances aduce, pentru prima oara in
literatura, ideea unei analogii Intre diferite elemente ale universului, Intre
om ~i natura, Par/urn, culoare, sunet, se-ngdnii .}i-.}iriispund, intre realitatea
material a ~i cea spirituala.
De asemenea, sonetuI ramane in literatura asociat curentului simbo-
list.

Sinestezia «gr. sin + esthesis - simlire fmpreunii) varietate meta-

forica alcatuita dintr-un complex de senzatii transpuse literar prin asocierea
imaginilor vizuale, auditive, olfactive, tactile, gustative.
StUul direct (vorbirea directa) este 0 modalitate de expresie prin care
personajele i~i exprima 'starea afectiva direct, tara nici-un intem1ediar. Este
folosita linia de dialog, sau citatul introdus prin ghilimele. Sunt prezente
verbe de declaratie, pronume la persoana a II-a, vocativul ~i verbe Ia impe-
rativ.
Stilul indirect (vorbirea indirecta) este modalitatea prin care infor-
matiile se transmit in forma modificata prin interventia naratorului, care
adapteaza comunicarea personajelor la situatia epica a textului. Sunt pre-
zente propozitii enuntiative, pronume Ia persoana a III-a, timpul trecut sau
viitor.

Strofa «fr. strophe, gr. strophe) desemneaza un ansamblu unitar

dintr-o poezie, avand un numar variabil de versuri.

54
 Strofa cea mai mica este monoversul: Un singur nor, dar alte ecouri
,; padure (Poemul fntr-un vers - 1. Pillat), dupa care urmeaza In ordinea
::-escatoarea versurilor: distihul (doua versuri), tertina (trei versuri), catre-
:ul (patru versuri), cvinaria sau cvintetul (cinci versuri), octava (opt ver-
suri), decima (de zece versuri) pana la strafa polimorfli, alcatuita dintr-un
J.umarmare de versuri.
Subiecful este 0 succesiune de intfunplari, evenimente, ce se petree
:n des:fa$urareaoperei dramatice, mtfunplari exterioare, intre personaje sau
:nterioare, In sufletul unui personaj. Prin des:fa$urarea subiectului se
:'ormeaza$i se dezvolta caracterele personajelor.
Organizarea subiectului cunoa$te mai multe momente: expozifiunea,
:Jarteade inceput a unei opere dramatice, care cuprinde informatii cu privire
:a locul, timpul ~i imprejurarile in care se des~oara actiunea, intriga, epi-
soade sau incidente putemice, in care accentul cade pe cauzalitate ~i
}eznodiimiintul, adica sfar~itul operei dramatice, care, din punct de vedere
~stetic,poate fifiresc sau artificial (ne~teptat).
Tabloul corespunde unui moment din des:fa~urareaintrigii, fiind 0
subdiviziune a textului dramatic.
Tema «fr. theme, gr. thema - subiect) reprezinta unitatea sensurilor
:'iverselor elemente la care se refera un text. Ca idee centrala a textului,
~~mapoate fi: conditia geniului, ora~ul,razboiul etc.
Tema reprezinta un aspect general al realitatii (iubirea, destinul,
:-:-.0 artea, razboiul, natura etc.) surprins artistic Intr~o opera literara. In

::ecare curent exista anumite teme favorite, In functie de conceptia sa

:stetica. In Antichitate - destinul, In Rena~tere - omul ideal, In clasicism -
.:pta dintre ratiune ~i pasiune, in romantism - geniul, in realism - latura
.::'cia1aetc.
Titlul este denumirea unei poezii, pe care 0 dil poetul Insu~i. Acesta
: Jate fi: primul vers al poeziei (Eu nu strivesc coroia de minuni a lumii -
:...Blaga); simbolic (Plumb - G. Bacovia); acela~i pentru mai multe poezii
?salm - T. Arghezi). De asemenea, titlul poate sa se refere la forma poeziei
~Iossii - M. Eminescu); la un personaj (0, mama - M. Eminescu); la
':.:mmitecoordonate spatiale ~i temporale (Liceu - G. Bacovia); primeIe
. .:vinteale primului vers (Ciind amintirile ... - M. Eminescu) etc.
Tema reprezinta un aspect general al realitatii (iubirea, destinul,
artea, razboiul, natura etc.) surprins artistic Intr-o opera literara. In
::-.0
.~ecare curent exista anumite teme favorite, In functie de conceptia sa
~sLeticil.In Antichitate - destinul, In Rena~tere - omul ideal, in clasicism-

55
lupta dintre ratiune ~i pasiune, in romantism - geniul, in realism - latura
sociala etc.
Titlul este denumirea, data de scriitor, operei literare. Exista ~i situ-
atii cand titlul unei opere literare vine, nu de la autor, ci de la editor. Astfel,
titlul initial Piirintii Otiliei (G. Calinescu), a fost schimbat de editor in
Enigma Otiliei, tocmai pentru ca titlul este important pentru descifrarea
sensului unui text.
Titlul poate sa se ref ere la un anumit fel de personaje (Ciocoii vechi
~i noi, N. Filimon), la numele personajelor (lon, L. Rebreanu), la anumite
coordonate temporale ~i spatiale (Dumbrava minunatii de M. SadoveallU), la
obiecte simbolice (Baltagul de M. Sadoveanu) sau la anumite etape din
viata unui om (Amintiri din copiliirie de I. Creanga). .
Dnele titluri ofera informatii sau indicii despre tipulde lectura pe
care 11propun, in timp ce altele sunt criptice ~i nu pot fi descifrate integral,
decat dupa lectura operei.
VerslflCa(ia «fr. versification, lat. versificatio) este arta de a scrie
versuri, realizata cu ajutorul unei tehnici speciale, in care se tine seama de
anumite cerinte - ritm, rima ~i masura versurilor, ce reprezinta elemente
formale ale poeziei.
o caracteristica a simbolismului 0 constituie inovatiile formale, care
presupun eliberarea versului de constrangerile prozodiei traditionale, folo-
sindu-se versulliber.

Versul «fr. vers, lat. versus - ~ir al scrierii) se define~te ca un rand

dintr-o poezie care respecta rima, ritmul ~i masura.
Versurile construite pe cantitatea silabelor sunt metrice; cele constru-
ite pe numarul silabelor sunt versuri silabice, iar cele construite pe accent,
sunt ritmice.
Unitatea ritmiea a unui vers, com pus a dintr-un numar fix de silabe
lungi ~i scurte sau accentuate ~i neaccentuate poarta numele de picior de
verso Daca piciorul de vers este format din doua silabe dintre care prima este
neaccentuata, iar cea de-a doua accentuata, versul este iambic, iar daca
prima silaba este accentuata ~i a doua neaccentuata versul este trohaic.
Versurile albe sunt lip site de rima. Ele au aparut in literatura cu
W. Sheakespeare ~i, mai tarziu, cu romanticii (la noi M. Eminescu - Odin ~i
poetul).
Versurile libere sunt lipsite de rima ~i ritm, ~i sunt scrise intr-o masura
diferita, in cadrul aceleia~i poezii, in general abandonand constrangerile de
ordin prozodic. Versul liber a fost teoretizat de simboli~ti care apreciau ca
lungimea versului ~i rima lui interioara trebule sa fie in concordanta cu

56
5:area de spirit sugerata, ca rima nu mai este necesara, iar strofa nu trebuie
53. aiba 0 structura prestabilita, fiind conditionata de gandul ~i de
5~ntimentul pe care Ie exprima. Versul liber a fost folosit de AI. Mace-
:Jnski, T. Arghezi, G. Bacovia, L. Blaga ~i altii. Eram copil. A1i-aduc
::minte, culegeam / odata trandafiri salbatici. / Aveau atatia ghimpi, / dar
':-am voit sa-i rup. / Credeam ca-s - mugur - / §i-au sa fnjloreasca.
Ghimpii - L. Blaga).

57