UNIVERSITATEA TEHNICĂ CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE MECANICĂ

SECŢIA AUTOMOBILUL SI MEDIUL

PROIECT

La disciplina: Sisteme avansate de navigare : GPS GIS pentru

automobile

Tema proiectului: SISTEMUL DE POZIȚIONARE GLOBALÃ GPS

MASTERAND:

anul II, Master, Specializarea: Automobilul și Mediul

2019

1
Contents
1. Istoria GPS-ului ................................................................................................................................ 3
2. Aplicabilitatea GPS-ului ................................................................................................................... 4
3. Componentele sistemului ............................................................................................................... 7
3.1. Segmentul spatial......................................................................................................................... 8
3.2. Segmentul de control ................................................................................................................ 10
3.3. Segmentul utilizatori .................................................................................................................. 11
4. Structura semnalului ..................................................................................................................... 11

2
 SISTEMUL DE POZITIONARE GLOBALÃ

= GPS =

1. Istoria GPS-ului

Sistemul de poziţionare globală (GPS) = reţea de sateliţi care orbitează în jurul

Pământului în puncte fixe deasupra planetei, transmiţând semnale tuturor receptorilor GPS de
pe Pământ. Aceste semnale conţin un cod de timp şi un punct de date geografice care permit
utilizatorului să primească poziţia exactă în care se află, viteza şi ora din orice regiune de pe
planetă.
GPS-ul a fost proiectat iniţial pentru aplicabilitatea sa în domeniul militar la începutul
Războiului Rece în anii 1960, deşi ideea a venit odată cu lansarea navei spaţiale sovietice
Sputnik în 1957.

GPS Transit a fost primul sistem satelit lansat de SUA şi testat de Armata Marină
SUA în 1960. Doar cinci sateliţi orbitau Pământul pentru a permite navelor să îşi verifice
poziţia pe mare din oră în oră. Succesorul modelului Transit, a fost satelitul Timation în 1967,
care a demonstrat că ceasuri atomice de înaltă precizie pot fi controlate în spaţiu. Sistemul
GPS s-a dezvoltat rapid pentru scopuri militare, cu un total de 11 sateliţi de tipul "Block I"
lansaţi între 1978 şi 1985.
Totuşi, atacul URSS asupra avionului Coreean de pasageri - zborul 007 - în 1983, a
făcut ca Administraţia Regan să ofere sistemul GPS pentru a fi utilizat în segmentul civil,
astfel încât el şi-a găsit aplicabilitatea în domeniul aviatic şi cel naval pentru ca diferitele
mijloace de transport să îşi poată verifica poziţia şi să poată evita invadarea teritoriilor
străine.

3
 Dezastrul provocat de nava spaţială NASA SS Challenger în 1986 a încetinit evoluţia
sistemului GPS şi abia în 1989 s-au lansat primii sateliţi Block II. Până în vara lui 1993, SUA
a lansat cel de-al 24-lea satelit Navstar pe orbită, care a completat constelaţia modernă GPS
de sateliţi - o reţea de 24 de sateliţi - cunoscută acum sub denumirea de Sistem de Poziţionare
Globală, sau GPS. Un număr de 21 de sateliţi din constelaţie erau activi în permanenţă, iar
alţi 3 erau de rezervă. În prezent, reţeaua GPS are aproximativ 30 de sateliţi activi în
constelaţia GPS.
Astăzi, GPS-ul este utilizat în zeci de domenii, inclusiv în cel aviatic şi în cel naval,
găsirea rutelor pentru şoferi, crearea hărţilor, cercetare seismică, studii climatice şi jocuri de
căutare de comori.

2. Aplicabilitatea GPS-ului

Sistemul de poziţionare globală (GPS) a fost conceput iniţial pentru aplicabilitatea sa

în domeniul militar, la începutul Războiului Rece, în anii 1960. Totuşi, începând cu anii
1980, GPS-ul a devenit disponibil pentru segmentul civil. În prezent, milioane de utilizatori
se bazează pe navigaţia prin satelit pentru a găsi drumul între A şi B, şi pentru multe alte
funcţionalităţi.

4
 Cea mai evidentă aplicabilitate a GPS-ului este navigaţia pentru diferite autoturisme,
avioane şi vapoare. Permite oricui are un dispozitiv de receptare GPS să afle viteza şi poziţia
pe hartă, în aer, sau pe mare - toate acestea cu o incredibilă acurateţe. Şoferii pot utiliza
dispozitive Sat Nav pentru a urma o anumită rută, pentru a găsi modalităţi de evitare a
problemelor din trafic, iar prin aplicaţii suplimentare, pentru a primi alerte şi informaţii cu
privire la amplasarea radarelor video.
GPS-ul este folosit de o mare varietate de utilizatori. Persoanele care se bucură de
drumeţii pot utiliza dispozitivele GPS pentru a se asigura că urmează ruta aleasă şi pentru a
marca punctele de întâlnire de pe drum. În timp ce, persoanele care preferă jocurile în aer
liber pot lua parte la concursuri de căutare de comori, prin utilizarea semnalelor GPS pentru a
găsi reperele setate.

De exemplu, serviciile de urgenţă pot folosi un dispozitiv GPS nu numai pentru a găsi
cea mai rapidă rută până la un incident, dar şi pentru a semnaliza locaţia accidentului astfel
încât alte echipaje să poată găsi rapid locul respectiv. Această funcţie este utilă mai ales
pentru a căuta şi pentru a salva echipaje pe mare, dar şi pe uscat în condiţii meteo extreme,
când fiecare minut contează.

Oamenii de ştiinţă şi inginerii, pot şi ei utiliza dispozitive GPS pentru experimente

ştiinţifice şi pentru monitorizarea activităţii geologice precum cutremure sau erupţii
vulcanice. Aceştia pot folosi dispozitive GPS poziţionate strategic pentru a le fi de ajutor în
depistarea schimbărilor climei şi a altor fenomene. GPS-ul poate fi folosit în prezent pentru a
crea hărţi foarte precise.

GPS reprezintã de fapt o parte din denumirea NAVSTAR GPS . Acesta este
acronimul de la “NAVIGATION System with Time And Ranging Global Positioning
System”.

5
 Proiectul a fost demarat de către guvernul Statelor Unite la începutul anilor 70. Scopul
principal îl reprezintã posibilitatea de a putea determina cu precizie poziția unui mobil în
orice punct de pe suprafata pamântului, în orice moment, indiferent de starea vremii.

GPS este un sistem care utilizează o constelație de 30 de sateliți pentru a putea oferi o
poziție precisã unui utilizator. Precizia trebuie înteleasã în funcție de utilizator. Pentru un
turist aceasta înseamna în jur de 15 m, iar pentru o navã în ape de coasta reprezintã o mãrime
de circa 5 m.

GPS poate fi utilizat pentru a obține preciziile cerute în toate aplicațiile pomenite mai
sus, singurele diferente constând numai în tipul receptorului si a metodei de lucru utilizate.

Initial, GPS a fost proiectat numai pentru aplicații militare. Curând după ce acest
obiectiv a fost atins a devenit evident că GPS va putea fi folosit și pentru scopuri civile
pãstrând totuși anumite proprietãți numai pentru domeniul militar. Primele două aplicații
civile au fost navigația maritimã si mãsurãtorile tereste.

Dupã lansarea primului satelit artificial al Pãmântului,Sputnik 1, la 04.10.1957,

tehnica spațialã s-a impus ca o nouã erã în dezvoltarea științificã si tehnologicã, constituind
un factor dinamizator al procesului tehnico-economic, în domenii de interes major ale
activitãtii umane.

Domeniile de utilizare ale satelitilor artificiali specializați sunt numeroase și deosebit

de diversificate, printre acestea, de o deosebitã importanțã strategicã în domeniul militar și de
largã utilitate în domeniul civil fiind dezvoltarea tehnologiilor satelitare de navigație care
permit poziționarea deosebit de precisã a mijloacelor de transport aeriene, maritime și terestre
aflate în mișcare sau în repaus.

Aceastã tehnologie și-a gãsit, deasemenea, o largã aplicabilitate și în domeniul

geodeziei si geodinamicii prin realizarea unor retele geodezice la nivel global sau national,
contributii la determinarea formei si dimensiunilor Pãmântului si a câmpului sãu
gravitational, determinarea deplasãrilor plãcilor tectonice, etc.

La ora actualã funcționeazã în paralel douã sisteme de poziționare globalã, respectiv

sistemul de pozitionare NAVigation Satellite Timing And Ranging Global Positioning
System(NAVSTAR GPS), cunoscut sub denumirea GPS, realizat și gestionat de Statele Unite

6
ale Americii si sistemul de pozitionare GLObal NAvigation Satellite System(GLONASS),
realizat si gestionat de Federatia Rusã.

Cele douã sisteme sunt asemãnãtoare din punct de vedere al concepției, al modului de
funcționare și al performanțelor ce le oferã utilizatorilor, lucrarea urmând a face referiri
numai la sistemul american, GPS.

3. Componentele sistemului

Sistemul de pozitionare globalã GPS s-a pus în mișcare începând cu anul 1973, sub
coordonarea Joint Program Office din cadrul U.S. Air Force Commands, Los Angeles Force
Base, fiind la origine un sistem de poziționare realizat în scopuri și pentru utilizare militarã,
care a devenit în scurt timp accesibil si sectorului civil, capãtând o utilizare extrem de largã în
multe țãri ale lumii, inclusiv în tara noastrã dupã 1992.
Acest sistem de poziționare globalã funcționeazã pe principiul recepționãrii de cãtre
utilizator a unor semnale radio emise de o constelatie de sateliți de navigatie, specializați,
care se mișcã în jurul Pãmântului pe orbite circumterestre.
Sistemul a fost astfel proiectat încât permite ca în orice moment si oriunde pe
suprafața Pãmântului, un mobil aflat în mișcare sau în repaus, sã aibã posibilitatea ca
utilizând un echipament adecvat, sã își poatã stabili în timp real poziția și viteza de deplasare
pentru un mobil aflat în mișcare și numai poziția pentru un mobil aflat în repaus, într-un
sistem de coordonate geocentric tridimensional, propriu sistemului de pozitionare GPS.
Sistemul de pozitionare GPS, este constituit din trei componente sau segmente principale
care asigurã funcționarea acestuia, dupã cum urmeazã:

1. Segmentul spațial, constituit din constelația de sateliti GPS;

2. Segmentul de control, constituit din stațiile de la sol, care monitorizeazã întregul
sistem
3. Segmentul utilizatorilor, compus din utilizatorii civili și militari, care folosesc
receptoare GPS dotate cu antenã si anexele necesare;

7
3.1. Segmentul spatial

Constelația de sateliți GPS a fost proiectatã sã conținã în faza finalã un numãr de 24 de

sateliți (actualmente funcționeazã un numãr de 30 sateliti), amplasați pe orbite aproximativ
circulare fațã de suprafața Pãmântului.
Planurile orbitale ale sateliților au o înclinație de 550 grade fațã de planul ecuatorial
terestru, stelitii evoluând la o altitudine de cca. 20200km, câte 4 sateliți în fiecare dintre cele
6 planuri orbitale.
Fiecare satelit face o rotație completã în jurul Pãmântului în 12 ore siderale, respectiv
în 11 ore si 56 de minute locale, zilnic rãsãritul si apusul fiecãrui satelit fãcându-se cu 4
minute mai devreme. Fiecare satelit are o duratã de functionare estimatã la cca.7 ani, duratã
care în general a fost depasitã, asigurându-se astfel o sigurantã în plus în exploatarea
sistemului.
Segmentul spatial, care în prezent este complet, asigurã ca la orice ora, în orice
loc pe suprafata Pãmântului, indiferent de conditiile meteorologice, de perioada din zi
sau din noapte, sã se poatã receptiona semnale radio de la minimum 4 sateliti dar si mai
multi, 6 sau 8, sub un unghi de elevatie de 150 grade deasupra orizontului, conditii
absolut necesare pentru pozitionare.
Principalele functiuni ale segmentului spatial al sistemului si ale fiecãrui satelit în
parte pot fi sintetizate astfel:
 satelitii GPS transmit permanent informatii utilizatorilor prin intermediul unor
semnale radio în frecventa nominalã fundamentalã de 10.23 MHz, din care se
genereazã cele douã unde purtãtoare L1=1575.42MHz si L2=1227.60MHz l,
timpul generat de ceasurile atomice, efemeridele satelitului, starea
echipamentelor auxiliare si alte informatii necesare;
 mentin o referintã de timp foarte precisã, prin intermediul cesurilor de la bordul
satelitilor GPS;
 receptioneazã si înmagazineazã informatiile primite de la segmentul de control;
 executã manevre de corectare a orbitelor satelitare;
Sateliții sistemului au fost lansați la diferite perioade de timp și aparțin diferitelor
Äblock-uri, dupã cum urmeazã:
- satelitii din ÄBlock - I sunt primii sateliti lansați, modelul spațial fiind compus din 3 planuri
orbitale înclinate la 630 grade fațã de planul ecuatorului. Lansarea celor 11 sateliti proiectați
s-a efectuat în perioada 1978-1985;

8
- satelitii din ÄBlock - II au fost organizați în 6 planuri orbitale înclinate la 550grade fațã de
ecuator și au început sã fie lansați în perioada 1989-1995. Sateliții acestui bloc se deosebesc
de satelitii primului block prin faptul cã acestia au semnalul în totalite disponibil pentru
utilizatorii civili, au implementate tehnicile de protecție ale sistemului, SA (Selective
Availability) si AS (Anti-Spufing) și dispun de 4 ceasuri atomice ( 2 cu Cesiu, 2 cu Rubidiu );
-satelitii din ÄBlock-IIA (Advanced), sunt mai evoluati în sensul cã au posibilitatea sã
comunice între ei si au montate reflectoare laser care permit mãsurãtori de tipul ÄSatelite
Laser Ranging´ (SLR). Au fost lansati începând cu sfârsitul anului 1990;
-satelitii din ÄBlock-IIR (Relenishment) încep sã înlocuiascã satelitii din Block-ul II, dupã
1996. Acestia sunt prevãzuti cu ceasuri atomice cu hidrogen, de tip MASER, care au
stabilitate superioarã fațã de cele cu Cesiu sau Rubidiu. De asemenea aceștia dispun de
legãturi intersatelitare care permit ameliorarea preciziei de determinare a orbitelor satelitilor;
-satelitii din ÄBlock - IIF´ (Follow on) continuã lansãrile în perioada 2001 - 2010. Acestia
vor putea gestiona eventualele variatii ale frecventei de bazã si vor dispune la bord deSisteme
de Navigatie Inertialã(INS);

9
3.2. Segmentul de control

Segmentul de control al sistemuluiGPS este constituit din statiile specializate de la sol

care actualmente sunt în numãr de cinci si sunt dispuse aproximativ uniform în jurul
Pãmântului, în zona ecuatorialã.

Principalele sarcini ale segmentului de control, sunt urmatoarele:

- segmentul de control urmãreste permanent prin statii de la sol satelitii sistemului, prelucrând
datele receptionate în vederea calculãrii pozitiilor spatio -temporale ale acestora ( efemeride),
care apoi sunt transmise la sateliti;
- controleazã ceasurile satelitilor comparându-le cu un ceas atomic cu hidrogen, de tip
MASER;
- calculeazã corectiile orbitale, care sunt transmise la fiecare satelit si operate de motoarele
rachetã proprii de corectare a orbitei;
- activeazã prin comenzi de la sol, la momentul dorit sau necesar, sistemele de protectie SA
(Selectiv Availability) si AS (Anti ± Spoofing), ale sistemului;
- stocheazã datele noi receptionate de la sateliti;
- calculeazã efemeridele prognozate (Broadcast) pentru urmãtoarele 12 sau 24 de ore pe care
le transmite la segmentul spatial;
- executã întregul control asupra sistemului;

Cele 5 stații la sol care formeazã segmentul de control al sistemului de pozitionare

GPS au urmãtoarele clasificãri și atribuții:

a) statia de control principalã (Master Control Station), amplasatã la Colorado Springs în

Statele Unite, centralizeazã datele receptionate de la sateliti de statiile monitoare de la sol,
prelucreazã aceste date pentru prognozarea orbitelor satelitilor (efemeridelor), si executã
calculul corectiilor acestora precum si ale ceasurilor, date, care apoi se transmit la statiile de
control ale sistemului pe care acestea le încarcã la segmentul spatial, sub o forma care
constituie mesajul de navigatie, receptionat de utilizatori;

b) statiile monitorale segmentului de control sunt amplasate dupã cum urmeazã:insula Hawai
(estul oceanului Pacific), insula Kwajalein (vestul oceanului Pacific), insula Diego Garcia

10
(vestul oceanului Indian) si insula Ascension (oceanul Atlantic). Fiecare dintre aceste statii
împreunã cu statia principalã receptioneazã permanent semnalele de la satelitii vizibili,
inregistreazã datele meteorologice si parametrii ionosferici pe care le transmit pentru
prelucrare la statia principalã;

c) statiile de control la sol, amplasate lângã statiile monitor din insula Kwajalein, insula
Diego Garciasi insula Ascensionsi care de fapt sunt antene la sol cu ajutorul cãrora se
realizeazã legãtura permanentã cu satelitii sistemului si prin care se transmit efemeridele,
corectiile orbitelor si ale ceasurilor atomice, precum si alte date necesare bunei functionãrii a
sistemului. Pentru calculul efemeridelor precise, necesare, în special prelucrãrii mãsurãtorilor
GPS cu utilizare în geodezie-geodinamicã, se folosesc mãsurãtori si de la alte cinci statii
terestre.

3.3. Segmentul utilizatori

Acest segment e constituit din totalitatea utilizatorilor detinãtori de receptoare GPS cu

antenã, în functie de calitãtile receptorului si antenei, rezultând acuratetea preciziei de
pozitionare sau a elementelor de navigatie. Receptoarele geodezice sunt receptoarele cele mai
precise si opereazã cu lungimile de undã purtãtoare L1 si L2 precum si codul C/A sau P.
Dacã la nivelul anului 1990 existau cca. 9000 de utilizatori GPS, la nivelul anului
2000 se estimau cca. 500000 utilizatori GPS care pe grupe mari de activitãti reprezentau
urmãtoarele cifre si procente [NGS 1994]:

 navigatia maritimã si fluvialã - 225000 receptoare - 45%

 navigatie si transport terestru - 135000 receptoare - 27%
 navigatia aerianã - 80000 receptoare - 16%
 utilizatori militari - 35000 receptoare - 7%
 geodezie si cartografie - 25000 receptoare - 5%

4. Structura semnalului

Acuratețea sistemului de poziționare GPS este asiguratã de faptul cã toate

componentele semnalului satelitar sunt controlate de ceasuri atomice.

11
 Sateliții GPS din Block II prin ceasurile atomice de la bord, 2 cu cesiu si douã cu
rubidiu, asigurã o stabilitate pe perioadã îndelungatã de 10 -12 ± 10 – 14 secunde.
Satelitii din Block IIR, dotati cu ceasuri atomice MASER, cu hidrogen, asigurã pe
perioadã îndelungatã o stabilitate echivalentã cu 10-14 ± 10±15secunde.
Aceste ceasuri atomice, de foarte mare precizie, asigurã realizarea unei frecvente
fundamentale f0=10.23 Mhz, în banda L.
Având în vedere faptul cã lungimea de undã este datã de relatia:
Sistemul a fost proiectat cu douã frecvente, conditie teoreticã indispensabilã pentru
eliminarea diverselor cauze de manifestare ale unor erori, cum ar fi erorile sistematice care au
ca efect imediat întârzierea semnalului radio emis de satelitii GPS, datoratã în principal
erorilor generate de efectele erorii de ceas, refractiei ionosferice, troposferice, etc.
Determinarea distantei de la satelit la receptorulGPS terestru, esentialã pentru
pozitionarea acestuia, este indispensabil legatã de determinarea, cât mai precisã, a timpului de
propagare al undei de la satelit la receptor, mãsurãtoare care se realizeazã cu ajutorul
codurilor generate de un algoritm cu periodicitate în timp, care moduleazã frecventele
portantelor.
Aceste coduri supranumite pe acest motiv Äpseudo - cazuale´ sau PRN (Pseudo Random
Noise) sunt utilizate sub urmatoarele denumiri:

- Codul C/A este liber pentru utilizatorii civili si moduleazã numai lungimea de undã portantã
L1. Acest cod se repetã la fiecare milisecundã si furnizeazã informatii privind identificarea
satelitului receptionat.

- Codul P este codul rezervat utilizatorilor militari precum si altor utilizatori privilegiati si
moduleazã lungimile de undã ale portantelor L1 si L2 decalate cup/2, decalaj care se repetã
sãptãmânal.

- Codul D reprezintã codul de navigatie, are o frecventãfD =f0/204800 = 50 Hz, care contine
informatiile privitoare la efemeridele satelitilor si parametrii reali pentru calculul pozitiei lor,
starea acestora si informatii privind ceasurile de la bord.
Receptoarele de mici dimensiuni, utilizate exclusiv pentru navigatie, receptioneazã numai
codurile C/A si D si asigurã o pozitionare absolutã în precizia de +/- 100m.

Complexitatea semnalului GPS este deosebitã si ea poate fi motivatã de o serie de

conditii pe care trebuie sã le asigure, printre care putem aminti:

12
- sistemul de pozitionare GPS, este în primul rând un sistem militar, fiind însã utilizat de un
numãr mare de utilizatori civili si militari, pe care trebuie sã îi pozitioneze mai mult sau mai
putin precis în functie de preocupãrile si specificul activitãtii pe care o desfãsoarã,m precum
si în functie de receptoarele de care beneficiazã;
- utilizatorii care dispun de posibilitatea de mãsurarea Äcodur ilor ´, pot beneficia de
pozitionare în timp real, cu anumite date privind corectiile distantelor provenite de statiile
permanente DGPS, amplasate în zonele costiere sau pe uscat, care transmit datele pentru
diversi utilizatori în formatul standardizat RTCM (Radio Tehnical Commiion for Maritim
Services Format);
- utilizatorii care pot mãsura fazele, pot realiza o pozitionare de precizie, pe care o obtin în
postprocesare;
- utilizatorii care dispun de receptionarea semnaluluiGPS în douã frecvente dispun de
posibilitatea de eliminare a erorilor sistematice, generate de efectul influentei refractiei
ionosferice si troposferice;
Actualmente este în discutie posibilitatea de implementare a unei a treia lungimi de
undã, denumitãL5, care sã fie folositã exclusiv de utilizatorii civili [Cina 2000], realizându-se
astfel o separare complectã de utilizatorii militari ai sistemului GPS.

5. Pozitionarea cu ajutorul tenologiei GPS

Ca problemã practicã, pozitionarea cu ajutorul tehnologiei GPS se realizezã prin

determinarea distantelor dintre punctul de statie si satelitii GPS vizibili, matematic fiind
necesare mãsurãtori la minimum 4 sateliti. Acest numãr de sateliti este necesar pentru a ne
putea pozitiona cât se poate de precis, numai pe baza distantelor mãsurate la sateliti.
Dacã am avea mãsurãtori la un singur satelit si am cunoaste pozitia acestuia, cu o
singurã distantã, pozitia noastrã în spatiu ar fi pe o sferã cu centrul în pozitia satelitului si cu
raza, distanta mãsuratã.
Mãsurând distante la doi sateliti pozitia noastrã se îmbunãtãteste, în sensul cã ne aflãm
pe un cerc generat de intersectia celor douã sfere care au în centru cei doi sateliti si în functie
de distanta dintre acestia, cercul nostru de pozitie are o razã mai mare sau mai micã. Pozitia
noastrã se îmbunãtãteste substantial în momentul în care avem mãsurãtori si la un al treilea
satelit, care deja ne localizeazã în douã douã puncte din spatiu. Aceste douã puncte sunt date

13
de intersectia ultimei sfere, cu centrul în cel de al treilea satelit, cu cercul generat de primele
doua sfere determinate. Sigur cã în acest moment putem, relativ usor, sã ne stabilim punctul
în care ne aflãm, însã pentru a fi rigurosi este necesarã a patra mãsurãtoare fatã de un al
patrulea satelit si atunci în mod cert puncul pozitionãrii noastre va fi unic

Pozitionarea cu ajutorul tehnologiei GPS se poate face în diferite modalitãti:

a) Pozitionare absolutã: coordonat ele punct ului P sunt determinate intr -un sistem de
pozitionare globalã, mãsurãtorile pentru determinarea coordonatelor spatiale ale punctului P
fãcându-se cu douã receptoare GPS, din care unul amplasat pe un punct care are deja
coordonate tridimensionale determinate într-un sistem de referintã global (WGS84, ITRFxx,
EUREF, etc).

b) Pozitionare relativã: sunt determinate diferentele de coordonate între douã puncte sau
componentele vectorului (baseline), ce uneste cele douã puncte stationate cu receptoare GPS.
Prin aceastã modalitate se reduc sau se eliminã erorile sistematice (bias), de care este afectatã
distanta dintre cele douã puncte.

c) Pozitionare diferentialã: este asemãnãtoare, ca procedeu, cu pozitionarea absolutã cu

deosebirea cã eroarea care afecteazã distanta de la satelit la receptor este calculatã si aplicatã
în timp real, ca o corectie diferentialã, datã de cãtre receptorul care stationeazã pe un punct de
coordonate cunoscute (base), cãtre receptorul care stationeazã în punctul nou.
Ca si la pozitionarea relativã, sunt eliminate sau diminuate erorile sistematice care afecteazã
mãsurãtorile GPS.
Mãsurãtorile GPS, în geodezie sau ridicãri topografice, se pot executa prin douã
metode principale, care în functie de situatie, de aparaturã, etc. au fiecare diferite variante:
- Metoda staticã care presupune mãsurãt ori cu douã sau mai multe receptoare GPS,
amplasate pe punctele care urmeazã sã fie determinate si care sunt stationate, simultan, o
perioadã mai mare de timp, denumitã sesiune de observatii. Durata acesteia este stabilitã în
functie de lungimea laturilor, numãrului de sateliti utilizabili, de geometria segmentului
spatial observabil, evaluatã de PDOP (Position Dilution of Precision), precum si de precizia
de determinare a punctelor noii retele.
- Metoda cinematicã presupune mãsurãtori cu douã sau mai multe receptoare, din care unul
amplasat pe un punct cu coordonate cunoscute (base) si restul recepoarelor sunt în miscare
continuã sau cu stationãri foarte scurte.

14
 Poziționarea prin mãsurarea fazei codurilor
Aceastã metodã de determinare a timpului de zbor al semnalului, respectiv a
intervalului de timp necesar pentru parcurgerea de cãtre semnalul emis de satelit, a distantei
de la satelit la receptor, se realizeazã utilizând componenta semnalului continutã de codul
disponibil, respective C/A sau P.
Determinarea se realizeazã prin intermediul unui procedeu de corelare încrucisatã a
douã semnale, respectiv cel care soseste de la satelit la receptor si cel generat de receptor care
este o replicã identicã cu cea a satelitului care a emis-o, recunoscut de receptor prin
intermediul secventeiPRN, numitã si amprentã a satelitului receptionat.
Aceste douã semnale sunt identice între ele dar, se gãsesc decalate de timpul necesar
pentru ca semnalul sã parcurgã spatiul de la satelit la receptor (~ 20200km. în ~ 0.067 sec.).
Timpul de zbor reprezintã decalajul de timp necesar pentru ca replica generatã de
receptor sã se alinieze perfect cu semnalul transmis de satelit.

Erorile de orbitã
Este cunoscut faptul cã pentru pozitionarea GPS este necesar sã fie cunoscute orbitele
satelitilor observati (efemeridele), în sensul de a se cunoaste la fiecare epocã de înregistrare
coordonatele cât mai precise ale centrului antenei de emisie a satelitului.
Aceste date referitoare la orbite, reunite în notiunea de efemeride, au o precizie
diferitã, dupã cum urmeazã:
- broadcast, efemeride transmise în mesajul de navigatie care au precizie în jurul a 30-50 de
metri;
- precise, efemeride care sunt calculate si pot fi utlizate dupã perioada de observatii, în cadrul
etapei de procesare a datelor si au precizii metrice si chiar subdecimetrice;
Dupã cum s-a mai specificat, aceste erori au repercursiuni asupra pozitionãrii absolute
si afecteazã în mod direct coordonatele spatiale ale receptorului.
In cazul în care observatiile se realizeazã prin metoda diferentialã sau relativã,
influenta acestor erori în pozitionare este minorã.
Statiile permanente sunt niste receptoare GPS amplasate pe puncte cu coorodonate
cunoscute si care înregistreazã permenent date de la satelitii vizibili. Aceste date pot fi
accesate liber pe Internet sau pot fi cumpãrate contra cost de la un anumit serviciu. Astfel,
dacã un utilizator dispune doar de un receptor GPS, acesta este amplasat pe punctul de
determinat, statia permanentã devenind statie cu coordonate cunoscute si care determinã
punctul nou. Se acceseazã datele disponibile comune în timpul mãsurãtorilor de la statia

15
permenentã si astfel se pot calcula coordonatele punctului nou. Desigur, cu cât numãrul
receptoarelor GPS al unui utilizator este mai mare, cu atât disponibilitãtile cresc. Astfel, statia
permanentã devine un punct de coordonate cunoscute care poate determina toate celelalte
puncte noi, sau poate verifica niste puncte cu coordonate deja cunoscute pe care sunt
amplasate receptoare GPS. La capitolul de prelucrare a datelor GPS se va trata pe larg modul
practic de utilizare a statiilor permanen te.
Statiile permanente pot fi utilizate si pentru controlul coordonatelor utilizatorilor. În
acest caz se cer datele brute din receptoarele GPS amplasate pe punctele noi. Se cautã
intervalul de timp stationat pe fiecare punct si se descarcã din datele statiei permanente
intervalele (intervalul) respectiv. Se calculeazã apoi coordonatele fiecãrui punct nou si se
comparã cu datele prezentate.
În România existã mai multe statii permanente în acest moment. Cea mai cunoscutã
este statia amplasatã pe clãdirea Facultãtii de Geodezie a Universitãtii Tehnice de Constructii
Bucuresti. Are un site pe Internet care poate fi accesat si care furnizeazã date permanent.
Coordonatele statiei sunt determinate în urma corelãrii datelor cu statii permanente din
Europa, pe o lu ngã duratã de timp.

16