Sunteți pe pagina 1din 15

1

Entorsa gleznei

KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ


2

Este o afecțiune traumatică a gleznei produsă printr-o mișcare forțată peste limitele
fiziologice ce determină leziuni variate ale capsulei articulare, ligamentelor ce stabilizează
glezna, uneori și ale cartilajului articular.

Entorsa gleznei poate fi împarțită în:

 Entorsă capsulară anterioară: examinarea descoperă durere la extensia activă a gleznei sau la
flexia ei pasivă maximă;

 Entorsă medială prin eversiune: este produsă prin rotația externă si abducția gleznei;

 Entorsă laterală prin inversiune: este tipul obișnuit de entorsă, cel mai frecvent. Aceste entorse
apar de obicei în timpul mersului sau alergării pe un teren denivelat. Cele mai multe entrorse
laterale afectează ligamentul talo-fibular anterior;

 Entorsă cu diastazis: reprezintă 1%din totalul entorselor de gleznă. Apare secundar unei rotații
externe foarte mari sau a unei hiperextensii a gleznei. Durerea apare sau se accentuează la
rotația externă sau extensia gleznei.
3

Cauze:

Entorsele de gleznă apar atunci când ligamentele care fac legătura între oasele piciorului
și cele ale gambei sunt întinse sau rupte. O leziune prin inversiune, cea mai frecventă cauză de
entorsă de gleznă, apare atunci când glezna este rotată în exterior și talpa piciorului este adusă în
interior. Rezultă astfel întinderea sau ruperea ligamentelor din exteriorul gambei. Într-o entorsă
de glezna înaltă, un tip mai rar de entorsă de glezna, ligamentele superioare și cele din exteriorul
gambei sunt de asemenea răsucite, mărind astfel severitatea entorsei și timpul de vindecare. Într-
o leziune prin eversiune, glezna se rotește în interior și talpa piciorului spre exterior, lezând
ligamentele din partea interioară a articulației. Leziunile ligamentelor variază de la simple
întinderi sau răsuciri minore către răsuciri severe de ligamente. Se va face o stadializare a
leziunii de către medicul specialist:
4

- gradul I :reprezintă întinderea sau o mică ruptură a ligamentelor, prezentând o ușoară


sensibilitate, edem (umflare a gleznei) și rigiditate. Apare durere la mers.

- gradul II reprezintă o rupere mai mare de ligamente dar nu totală cu durere, edem și echimoză
(învinețire) moderate. Zonele lezate sunt sensibile la palpare și există durere în timpul mersului;
5

- gradul III reprezintă ruperea completă a ligamentului afectat însoțită de edem și echimoză
severe. De cele mai multe ori mersul este imposibil întrucât glezna se poate deplasa în exterior și
există o durere puternică, deși durerea inițială poate să scadă imediat în intesitate.

Simptome:
De obicei este resimțită imediat durerea pe partea pe care s-a produs entorsă. De
cele mai multe ori glezna începe să se umfle imediat și poate de asemenea să apară
echimoză. Zona afectată este de obicei sensibilă la palpare. Într-o entorsă ușoară, edemul se
6

ameliorează în câteva zile. Severitatea simptomelor depinde de cât de mult s-a produs ruperea
ligametului afectat.

În entorsele mai severe apare incapacitatea mersului și chiar incapacitatea punerii greutății în
picior și glezna este instabilă. La început apare de cele mai multe ori o durere
extremă care se ameliorează în interval de o ora. Multe persoane simt sau aud în momentul
entorsei senzația de rupere a ligamentelor sau o pocnitură. Dacă o entorsă nu se vindecă în mod
corespunzător, articulația gleznei va deveni predispusă către o nouă leziune. Acest lucru apare
și la un traumatism minor, cum este cel la coborârea unei pante sau mersul pe o suprafață pavată.
Unele persoană acuză durere și edem care persistă.

Consult de specialitate:

Se recomandă adresarea imediată la medic dacă membrul inferior este poziționat într-un unghi
anormal.

Se recomandă adresarea la medic pentru o entorsă de glezna dacă:

- s-a auzit o pocnitură în tmpul entorsei;

- există durere moderată sau severă, edem și echimoza severe;

- există incapacitatea mersului sau punerea greutății în picior pe partea afectată sau dacă glezna
sau membrul inferior se simt instabile;

- există amorțeli și furnicături (parestezii) care rămân și după leziune.

Medici specialiști recomandați: Evaluarea, diagnosticul sau tratarea entorsei de glezna se fac de
către:

- medic de medicină de urgențe;


7

- internist, medic de medicină de familie, medic generalist;

- medic ortoped;

- medic de medicină sportivă;

Pentru un tratament de recuparare după entorsă se recomanada:

- fizioterapeut

- medic ortoped.

Măsurile de prim-ajutor în cazul entorselor constau în:

 Protejarea zonelor afectate: folosirea atelelor sau carjelor protejează articulația;

 Repaus: nu trebuie însă să renunțați complet la activitatea fizică. Dacă ați suferit de o
entorsă de gleznă,cum avem în cazul de față,puteți să lucrați cu alți mușchi pentru a nu vă
pierde condiția fizică.De exemplu puteți pedala la o bicicletă medicală,folosind doar
piciorul sănătos;

 Aplicarea unui pachet de gheață: puneți un pachet cu gheațăpe zona afectată imediat
după producerea leziunii traumatice,pentru a limita tumefactia. Nu lasați gheața prea mult
timp deoarece poate afecta țesuturile;

 Compresie: este recomandat să se utilizeze pe zona afectată bandaje elastice sau feși
compresive.

Investigații:

Medicul specialist va face o anamneză pentru a cunoaște cum s-a produs entorsă de
glezna și va întreba despre aspectul leziunii primare. Apoi se va face un examen obiectiv al
gleznei, piciorului și tălpii și chiar și al genunchiului pentru a se observă dacă sunt prezente și
alte leziuni asociate. Pacientul va fi rugat să miște piciorul în sus și în jos și chiar să facă câțiva
pași dacă este posibil. Se va face mobilizarea gleznei și a piciorului de către medic pentru a se
obseva dacă ligamentele sunt intacte. Dacă entorsă este ușoară, nu este nevoie să se face
radiografie. Dacă entorsă este mai severă, va fi nevoie de un examen radiologic pentru a se
observă dacă s-a produs ruptură de ligamente sau fractură unui os, lucru posibil în același timp
cu entorsă. Examenul radiologic se va face la copil mai ales datorită posibilelor leziuni ale
oaselor aflate în creștere și întreruperea normală a creșterii
8

Tratament:

Tratamentul inițial al entorsei de glezna se face în felul următor:

- protecție - se folosește o bandă foarte strânsă de protecție, cum ar fi un ciorap medical strâns
sau alte dispozitive de suport ale gleznei, alături de o fașă compresiva, cum ar fi un bandaj
elastic, în primele 24-48 de ore;

- gheață - în primele 24-72 de ore sau până când dispare edemul, se aplică pachete de
gheta timp de 10-20 de minute la fiecare 1-2 ore în timpul zilei;
9

- -AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) trebuie administrate conform sfatului


medicului;
-antiinflamatoare locale (spray, crema ,gel) in cazul entorselor care nu au necesitat
imobilizare;
-antialgice la nevoie;
-anticoagulate in cazul imobilizarii in aparat gipsat.

-compresie - aplicarea unei fașe elastice compresive ajută la reducerea edemului și trebuie
purtată în primele 24-36 de ore.
10

Aceste fașe compresive nu oferă protecție, de aceea este nevoie de gips protectiv mai ales
dacă se dorește susținerea greutății în piciorul lezat. Nu se aplică o fașă compresiva prea strâns.
Se va face slăbirea bandajului dacă este prea strâns. Semnele care apar atunci când bandajul este
prea stramt sunt amorțeală, furnicături, durere accentuată, răcirea picioruluisau edem în zona
aflată sub bandaj

- ridicarea gleznei deasupra nivelului inimii timp de 2-3 ore pe zi dacă este posibil pentru
reducerea edemului și echimozei.

Majoritatea entorselor de glezna se vindecă de la sine cu un tratament corespunzător și


exerciții de refacere. De obicei se face tratament chirurgical pentru ligamentele rupte, dacă
acestea sau doar unul dintre ele este rupt complet sau dacă glezna rămâne instabilă și după
exercițiile de refacere. Este luat în considerare tratamentul chirurgical și pentru fractura oaselor
asociate.

Tratament ambulator (la domiciliu):Exercițiile de refacere după entorsa de glezna pot fi


efectuate la domiciliu pentru a se asigura o vindecare corespunzătoare și a preveni durerea
11

cronică și instabilitatea.Dacă după o entorsă nu sunt efectuate exerciții de reabilitare, glezna


poate rămâne slăbită și instabilă. Aproape 25% din persoanele cu entorsă de glezna prezintă
durere și slăbire a articulației pe termen lung.

La aproape 48 de ore de la traumatism, unii experți recomandă băi alternanțe rece-cald


pentru a se diminua edemul și inflamația. Pentru a se efectua aceste băi alternante se introduce
glezna într-un recipient cu apă înghețată (rece cât poate fi tolerată) timp de 30 secunde. Apoi se
introduce glezna într-un alt recipient umplut caldă cât de mult poate fi tolerată la 40 grade C,
timp de 30 de secunde. Acestea se efectuează succesiv timp de 5 minute, astfel încât prima și
ultima submersie să fie în apă rece. În mod ideal aceste băi alternative se fac de 3 ori pe zi. Băile
alternative se pot efectua timp de 2 săptămâni, iar dacă edemul și echimoza persistă atât de mult
timp se recomandă consultul medicului.

În cazurile de entorsă minoră de gleznă, exercițiile de reabilitare încep imediat după traumatism
în paralel cu exercițiile de mers. În entorsele mai severe și mai dureroase este posibil că
exercițiile de mers să nu poată fi efectuate, deși cu ajutorul cârjelor și a gipsului protector se
poate susține greutatea în picior, cum de altfel și cu ajutorul altor dispozitive de protecție și
susținere a gleznei. Dacă durerea este severă se recomandă purtarea cârjelor sub control medical.
În general, dacă durerea este suportabilă, se încearcă mersul și susținerea greutății în picior
folosind cârjele sau gipsul de protecție, întrucât aceste activități fizice grăbesc procesul de
vindecare.

Entorsele de gleznă au nevoie de o medie de 6 săptămâni pentru a se vindecă dar în unele cazuri
pot să dureze chiar 4 luni în funcție de severitatea acestora. Un gips protector, un suport elastic
sau alte forme de susținere a gleznei trebuiesc purtate în tot acest timp pentru a proteja
ligamentele. După vindecarea gleznei, folosirea unui dispozit de suport al gleznei ajută la
prevenirea unui nou traumatism.

Exercițiile de reabilitare variază în funcție de preferințele fizioterapeutilor. Vor fi descrise mai


multe tipuri de exerciții în următoarele rânduri:
12

Exerciții de miscare ale gleznei:

Aceste exerciții se vor începe imediat după traumatism în timp ce se pune gheață pe
gleznă. Se vor repeta aceste seturi de exerciții de 10 până la 30 de ori pe zi. Fiecare set se
efectuează timp de 3-5 minute.

- se efectuează literele alfabetului cu degetele de la picioare, antrenând în mișcare și glezna;

- se poziționează talpă piciorului pe podea în momentul în care se stă în șezut pe scaun. Cu


mișcări lente se mișcă genunchiul dintr-o parte în altă în timp ce talpă piciorului se menține pe
podea.

Se pot face exerciții de mișcare a degetelor de la piciore folosind un prosop. Acesta se


poziționează pe podea și cu ajutorul degetelor de la picioare în timp ce călcâiul se menține fix pe
podea, se va trage acesta către corp și apoi se va îndepărta în același mod.

Exerciții de întindere ale gleznei:

Cu aproximativ 48- 72 de ore după traumatism, se vor începe exercițiile de întindere ale
tendonului Ahile, care face legătură dintre cufa musculară din partea posterioară a gambei și
oasele de la nivelul calcâiului.
13

Exercițiile de întindere necesită un prosop - dacă nu se pot face în picioare se vor efectua în șezut
ținând genunchii drepți și în jurul tălpii se prinde un prosop. Lent și cu grijă se trage de prosop și
se ține ridicat timp de 15 secunde până când se simte întinderea musculaturii. Într-o entorsă a
gleznei moderată sau severă, la început poate să fie prea dureros să se tragă de degete atât de
mult încât să se simtă întinderea musculaturii. Se va face acest lucru cu prudență și sub controlul
durerii. O mică durere este un lucru normal, dar nu este nevoie că această să devină moderată sau
severă. Se vor repetă exercițiile de 15-20 de ori pe zi timp de o săptămâna. Apoi se vor face
întinderi ale tendonului lui Ahile ca parte a exercițiilor zilnice de rutină pentru a se menține
flexibilitatea.

Se realizează apoi întinderea musculaturii posterioare a gambei. Dacă sunt posibile aceste
exerciții se efectuează în ortostatism cu față la un perete și cu mâinile la nivelul umerilor fixate
pe perete. Se va poziționa piciorul lezat în spatele celui sănătos, stând pe vârf. Se mențin
călcâiele pe podea și partea posterioară a membrelor inferioare în poziție dreapta. Încet se va
îndoi genunchiul aflat în față până când se simte întinderea musculaturii gambei. Se vor repeta
aceleași mișcări.

Exerciții de întarire a musculaturii:

Odată ce se poate suporta menținerea greutății pe picior fără apariția durerii sau
edemului, se vor începe exercițiile de întărire a musculaturii. Aceste exerciții trebuiesc făcute
timp de 3-5 secunde. Se vor face 15-20 de repetări o dată sau de 2 ori pe zi timp de 2-4
săptămâni, în funcție de severitatea leziunii.

Se vor începe cu talpa piciorului poziționată pe podea în sens invers peretelui, un obiect sau
mobilă. După ce se creează un confort în această poziție se încearcă atașarea unui cordon de
cauciuc de talpă pentru a se creea o rezistență. În aceeași poziție în picioare se vor apropia
picioarele pe podea. Se va apasă pe piciorul afectat spre interior împotriva celuilalt picior.

Apoi se va poziționa călcâiul celuilalt picior peste piciorul afectat. Se vor apasă unul împotriva
celuilalt.
14

Exerciții pentru control si balans:

Când este posibil statul în picioare fără durere, se vor începe exercițiile de balans și
control. Una dintre metodele de a face acest lucru este poziționarea doar în piciorul afectat,
țînând brațele ridicate în lateral cu ochii deschiși. Când este posibil acest lucru timp de 60 de
secunde se vor începe și alte exerciții pentru mișcare.

Se stă doar în piciorul afectat cu brațele ridicate astfel:

- de-a lungul toracelui cu ochii deschiși;

- brațele lateral cu ochii închiși;

- cu brațele la piept și ochii închiși;

Se vor face aceste exerciții timp de 60 de secunde de 6 ori pe zi.


15

Bibliografie

-METODOLOGIE ȘI TEHNICI DE KINETOTERAPIE, CONSTANTIN FLORIN

DRĂGAN,Ed:NAȚIONAL,PAG:28-33;

-KINETOTERAPIE,PETRU MĂRCUȚ,Ed: UNIVERSITĂłII DIN ORADEA, 2006,PAG:75-82

S-ar putea să vă placă și