AK-47 (prescurtarea denumirii Автомат Калашникова образца 1947 года, în română Automat

Kalașnikov model 1947) este o pușcă de asalt creată în 1947 de Mihail Kalașnikov și folosită în
timpul Războiului Rece ca armă standard de armatele statelor din Blocul Estic și ale țărilor aliate cu
acesta.
AK-47, cea mai populară pușcă de asalt din lume, are costuri foarte mici și se întreține foarte ușor,
fiind optimă pentru războiul de gherilă.
După mai multe modernizări, AK-47 a fost adoptată la scară largă de Armata Roșie, iar în timpul
Războiului Rece a fost produsă în fabrica de armament IJMAȘ, (ИЖМАШ; abrevierea
denumirii Ijevski Mașzavod, Ижевский Mашзавод) din Ijevsk, care construia și autovehicule,
îndeosebi motocicletele IJ.
Spre deosebire de principalul concurent pe piața internațională de armament, pușca
americană M16, automatul „Kalașnikov” este ușor de demontat și rămâne funcțional chiar și după ce
e scufundat în apă ori îngropat în nisip. Aceste avantaje tehnice s-au dovedit decisive în
timpul războiului din Vietnam și i-au sporit popularitatea. Oficial, între 70 și 100 de milioane de
exemplare au fost fabricate până acum în întreaga lume, AK-47 fiind cea mai răspândită armă de
foc din lume.

Istoric[modificare | modificare sursă]

„Kalașnikov” este dezvoltarea puștii de asalt Maschinenpistole 43 și 44 (MP 43, MP44)
redenumită Sturmgewehr 43 și 44 și versiunile din 1945, Stg 45, concepute în Germania de echipa
de tehnicieni condusă de Hugo Schmeisser și fratele său Hans (fiii unui celebru constructor de
arme, Louis Schmeisser). Aceștia au construit și serii de arme semiautomate anterioare pentru
dotarea armatei republicii de la Weimar apoi a Germaniei naziste, fiind salariați ai firmei C. G.
Haniel. O parte din producție a fost executată de firma Carl Walther din Zella-Mehlis. Iar o
versiune Stg 45, ușor modificată, a fost fabricată de altă firmă celebră constructoare de arme de
foc, Mauser.
După retragerea, în 1945, a armatei americane din zona de ocupație est-germană din
provincia Turingia, unde activase colectivul condus de frații Schmeisser (în Suhl), regiunea a trecut
sub ocupație militară sovietică, conform înțelegerii prealabile a alianței anglo-americano-sovietice.
Tehnicienii germani de la C. G. Haniel au fost obligați să lucreze în Germania pentru armata
sovietică și să instruiască tehnicienii sovietici în vederea dezvoltării unui armament nou. În 1946,
frații Schmeisser, un grup de tehnicieni și familiile lor au fost strămutați cu un tren special în
orașul Ijevsk de lângă munții Ural, pentru a lucra în continuare în cadrul programelor sovietice, care
au dus la apariția puștii de asalt AK-47. Această armă păstrează în mare măsură design-ul
versiunilor germane Stg 43, Stg 44 și Stg 45 (aceasta din urmă copiată în 1945 și de
francezi: AME1).
Armele de asalt germane Stg 44-45 au fost concepute ca replică la dotarea armatei sovietice cu
automatele tip Pistolet-pulemiot Șpaghina, PPȘ-41, (cu încărcător circular), conceput de
constructorul Gheorghi Șpaghin care s-a inspirat la rândul său după arma americană Thompson,
Model 1921.