Ministerul Educației din Republica Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Întreprinderea, funcțiile
și tipurile ei

Lucrul Individual

Coordonator: Bradu Margareta

Executor: Copeţchi Alina, gr5

Chișinău, 2015

1
 Cuprins

Introducere……………………………………………………………………...............................3

Capitolul I Aspecte teoretice privind întreprinderea, funcţiile şi tipurile întreprinderi

.……………………………………………………………………………………………………4

Capitolul II Analiza Întreprinderilor din Republica Moldova…………………………………….7

Capitolul III Probleme și soluții în domeniul întreprinderilor……………………………...…..12

Concluzii ………………………………………………………………………………………...15

Bibliografia………………………………………………………………………………………16

2
 Introducere
Întreprinderea este o unitate economică producătoare, care combină factorii de producţie in
scopul obţinerii unor bunuri sau servicii, care, fiind realizate pe piaţă, aduc proprietarului
întreprinderii un anumit profit.

Întreprinzătorul este o persoană sau un grup de persoane care are inițiativa organizării și
gestionării unei întreprinderi, asumării riscurilor ce decurg dintr-o asemenea activitate, în scopul
obținerii unui profit căt mai mare posibil.

Actualitatea temei: Întreprinderea, ca celulă de bază a economiei, este un rezultat al

diviziunii sociale a muncii şi al autonomizării proprietăţii. În prezent ea este factorul principal în
funcționarea economiei de piață, avînd mai multe funcții și trăsături.

Scopul lucrării: Această lucrare are drept scop de a crea o viziune clară asupra conceptului
de întreprindere, a identificării functiilor şi tipurilor întreprinderii,a analizei întreprinderilor din
Republica Moldova dar şi a problemelor și soluțiilor în domeniul întreprinderilor.

Metodele de cercetare: În cadrul elaborării referatului m-am axat pe utilizarea metodelor de

crecetare precum cele generale: istorico-logică, de descriere a modelului dezvoltării
întreprinderii pe parcursul timpului, metoda analizei, sintezei, inducției și deducției.

Structura lucrării: Referatul este compus din trei capitole, astfel, Capitolul I descrie
aspectele teoretice despre întreprindere, funcţiile şi tipurile întreprinderii, Capitolul II este axat
pe analiza întreprinderilor din Republica Moldova, iar Capitolul III redă problemele și soluțiile
în domeniul întreprinderilor. Totodată în cadrul referatului este inclusa și Concluzia axata pe
generalizarea temei , dar și Bibliografia care include cărți și monografiile de baza ale referatului.

Rolul practic al lucrării: Lucrarea este un exemplu eficient pentru exemplificarea pe scurt a
temei microeconomice- întreprinderile, funcțiile și tipurile lor. Referatul dat raspunde la
întrebarile ce este o întreprindere, cine este întreprinzătorul, care sunt funcțiile, trăsăturile
întreprinderilor dar şi clasificarea lor.

În mod general, o întreprindere este considerată orice activitate ce are ca scop să vândă un
produs sau un serviciu pe piaţă. Astfel, întreprindere poate fi considerată o uzină, o fabrică, o
societate comercială, un magazin, un butic, o consignaţie, un cabinet medical, o bancă sau un
birou notarial. Proprietarii întreprinderii sunt cei responsabili de comportamentul lor, sunt cei
care încasează beneficiile şi suportă costurile funcţionării întreprinderii. Întreprinderile îşi pot
desfăşura activitate în diferite domenii: industrie, construcţii, agricultură, transporturi,
telecomunicaţii, comerţ, sectorul social-cultural, artă şi altele. Totuşi, un rol hotărâtor pentru
avuţia unei naţiuni îl joacă firmele care produc bunuri şi servicii în sfera producţiei materiale.

3
Capitolul I Aspecte teoretice privind întreprinderea, funcţiile
şi tipurile întreprinderii.
Economia de piaţă reprezintă un mod de organizare şi funcţionare a economiei în care
raportul dintre cerere şi ofertă determină priorităţile în producerea bunurilor, în alegerea
metodelor de organizare şi combinare a factorilor de producţie, iar preţurile reglează accesul la
bunurile economice. Economia de piaţă se bazează pe preponderenţa proprietăţii private, pe
libera iniţiativă, pe existenţa concurenţei, pe formarea liberă a preţurilor, pe un sistem financiar
modern etc. Aşa cum bunurile materiale furnizate în mod spontan de natură sunt, în marea lor
majoritate, inadecvate şi insuficiente consumului, oamenii au căutat să-şi satisfacă nevoile, dela
cele mai elementare până la cele mai complexe, muncind şi producând diferite bunuri.
Dezvoltarea producţiei de mărfuri în sistemul economiei de piaţă a făcut necesară crearea unor
organizaţii economice corespunzătoare, numite întreprinderi sau firme. Modul de organizare şi
funcţionare al firmelor a evoluat continuu odată cu necesităţile producţiei, circulaţiei şi a
consumului de bunuri.
Termenul de întreprindere provine din cuvântul francez entreprise şi poate fi definit ca o
organizaţie autonomă care îşi asigură existenţa şi dezvoltarea prin folosirea şi comercializarea
unor produse cu scopul de a obţine profit. Termenul firmă vine de la englezul firm şi are o
utilizare mai îngustă. Dicţionarele explicative dau definiţia firmei ca fiind denumirea
convenţională sub care funcţionează o întreprindere însă dicţionarele economice consideră aceşti
doi termeni ca fiind sinonimi.
Întreprinderea cunoaşte mai multe definiţii în dependenţă de punctul de vedere adoptat care
poate fi din punct de vedere economic, juridic etc. Astfel din punct de vedere economic
întreprinderea, indiferent de forma de proprietate şi dimensiune, este o formă de organizare
umană autonomă, care reuneşte resurse materiale, umane şi financiare, combinându-le în modul
cele mai eficient, în scopul producerii de bunuri şi servicii destinate a fi vândute pe piaţă în
vederea satisfacerii nevoilor clienţilor şi obţinerii de profit. Termenul întreprindere in juridică
este abordat ca un obiect de drept, adică un ansamblu de bunuri, drepturi şi obligaţii, fie un
subiect de drept, adică o unitate dotată cu personalitate în numele căreia se vor realiza acte şi
fapte juridice.
Conform legislaţiei in vigoare şi anume Leegii Nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi, art.3 stabileşte că întreprinderea constituie un agent economic
cu firmă (titulatură) proprie înfiinţată de antreprenor în modul stabilit de legislaţie.
Dupa Dumitru Moldovanu întreprinderea este o unitate economică producătoare, care
combină factorii de producţie in scopul obţinerii unor bunuri sau servicii, care, fiind realizate pe
piaţă, aduc proprietarului întreprinderii un anumit profit.
Ansmblul proceselor care au loc in cadrul intreprinderii sunt puse in evidenta de functiile
sale care sunt următoarele:
a) Funcţia de producere prin intermediul careia se asigura producerea de bunuri si servicii;
b) Funcţia comercială cuprinde ansamblul activitatilor legate cu aprovizionarea cu facturi de
productie si de desfacere a produselor de prospectare a pietei si cele de reclama;
c) Funcţia financiar-contabilă reprezinta acele activitati legate de evidentierea operatiilor
financiar contabile, masurarea rezultatelor exercitiului , desfasurarea operatiilor intreprinderii
pe piata monetara si financiara , relatiile ei cu bugetul de stat;

4
d) Funcţia de personal are ca obiectiv angajarea lucratorilor, determinarea marimii salarilor,
calificarea si perfectionarea cadrelor.
Activitatea unei intreprinderi este indisolubil legata de intreprinzator , adica de o
persoana sau un grup de persoane care organizeaza si conduce o intreprindere in scopul obtinerii
de profit. Salariatii intreprinderii desfasoara activitatea economica si sunt grupati in lucratori
productivi, personal tehnic, economic, de specialitate si personal administrativ.
Diversitatea tipurilor de intreprinderi existente in tara noastra necesita clasificarea lor
dupa mai multe criterii:
a) După domeniul de activitate întreprinderile pot fi: întreprinderi industriale - unitati care
produc sau fabrica bunuri din materiale prime cumparate si obtin produse finite, întreprinderi
comerciale - unitati care au ca obiectiv principal de activitate cumpararea, depozitarea si
vanzarea marfurilor, întreprinderi agricole - unitati care au ca obiectiv principal de activitate
producerea si comercializarea produselor agricole, întreprinderi de constructii, întreprinderi
de transport şi alte tipuri de intreprinderi.
b) După forma de proprietate asupra capitalului, întreprinderile pot fi: publice(de stat),
private(particulare) şi mixte.
c) După natura juridică unitatile economice pot fi organizate sub doua forme intreprinderi
publice si intreprinderi sociale sau societati comerciale: întreprinderi publice-apartin in
totalitate sau parţial statului şi întreprinderi sociale sau comerciale(S.C.).
Descrierea juridică a societatăților comerciale în Republica Moldova este:
 întreprindere individuală (II) - întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de
proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.
Răspunderea o duce cinci sau mai multe persoane fizice. Calitatea de membru o poate
avea persoana fizică de la vârsta de 16 ani şi persoana juridică. Patrimoniul întreprinderii
individuale se formează pe baza bunurilor cetaţeanului (familiei) şi altor surse care nu
sunt interzise de legislaţie. (Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de
bunurile personale ale antreprenorului).
 societate în nume colectiv (SNC) - reprezintă o întreprindere fondată de două și mai
multe persoane juridice și (sau) persoane fizice care și-au asociat bunurile în scopul
desfășurării în comun a unei activități de antreprenoriat, sub aceeași firmă, în baza
contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea. Numărul asociaţilor nu
poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. O persoană
fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei singure societăţi în nume colectiv.
 societate în comandită (SC) - Art. 16 din Legea cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi prevede că societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de
două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în
scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în
baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea. Articolul 136 alin. 1
din Codul Civil al Republicii Moldova CC RM precizează ca societatea în comandită este
societatea comercială în care, alături de membrii care practică în numele societăţii
activitate de întreprinzător (comanditaţi) există unul sau mai mulţi membri finanţatori
(comanditari) care nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii. SC este
persoană juridică. La societatea în comandită numărul total al membrilor în cumul
aritmetic nu trebuie să depăşească 20 de persoane, indiferent câţi sunt comanditaţi sau
comanditari, important fiind ca cel puţin câte unul să reprezinte câte o parte.
5
  societate pe acţiuni (SA) - societatea comercială al cărei capital social este în întregime
divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii. Patrimoniul
societăţii se constituie ca rezultat al plasării acţiunilor, al activităţii sale economico-
financiare şi în alte temeiuri prevăzute de legislaţie. Societatea poate fi înfiinţată de o
singură persoană. În acest caz, decizia de înfiinţare a societăţii va fi luată de această
persoană de sine stătător şi se va perfecta sub formă de declaraţie de fondare a societăţii.
Societatea poate fi înfiinţată de un singur fondator (alcătuită dintr-un singur acţionar)
numai în cazul în care fondatorul (acţionarul) nu este o altă societate comercială alcătuită
dintr-o singură persoană. In societatile pe actiuni de tip închis (cu excepţia celor
agricole) numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50).
 societate cu răspundere limitată(SRL) - o întreprindere fondată de persoane juridice şi
(sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a
unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza actului de constituire.
SRL este persoană juridică. Societatea cu răspundere limitată poate fi înfiinţată şi de o
singură persoană juridică sau fizică. In societăţile cu răspundere limitată numărul
asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
 cooperativă de producţie - întreprindere înfiinţată în scopul desfăşurării în comun
a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe
munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul
acesteia. Cooperativa de producţie este o întreprindere de drept privat cu scop lucrativ
(inclusiv comercial). CP este persoană juridică.
Membri poate fi cinci sau mai multe persoane fizice. Calitatea de membru o poate
avea persoana fizică de la vârsta de 16 ani şi persoana juridică.
 cooperativă de întreprinzător - întreprindere ce are scopul de a contribui la obţinerea
de către membrii săi a profitului. Prin derogare de la aceasta prevedere, membri
ai cooperativei agricole de întreprinzător de prestariservicii pot fi persoanele care
produc produse agricole în gospodariile personale auxiliare. Cooperativa de
întreprinzător este persoană juridică. Membri poat fi cinci sau mai multe persoane
fizice. Calitatea de membru o poate avea persoana fizică de la vârsta de 16 ani şi
persoana juridică.
d) După modul de formare al capitalului S.C. pot fi: societăţi de persoane – acastea se
constituie la baza calitatilor persoanelor ale asociatilor care se cunosc intre ei si se inteleg intre ei
sa participe la formarea si functionarea societatii; societăţi de capital - personale nu se cunosc
singurul lor rol fiind acela de a participa la construirea si dezvoltarea patrimoniului. La aceste
societati elementul esential il formeaza capitalul ,persoana neavand nici un rol.
Firma societăţii este o forma de identificare si se compune dintr-o denumire proprie ,
comerciala , pentru a deosebi de firma altor societati si va fi insotita de mentionarea tipului de
societate dupa natura juridica.
e) După dimensiunile lor exista: microîntreprinderi, întreprinderi mijlocii, întreprinderi mari, şi
grupuri de întreprinderi.
f) După apartenenţa nationala exista: întreprinderi naţionale şi întreprinderi mulţinationale

6
Capitolul II Analiza întreprinderilor din Republica Moldova.

Întreprinderea este definită ca fiind cea mai mică unitate legal constituită, care dispune de
autonomie decizională şi este organizată ca să desfăşoare, în unul sau mai multe locuri, una sau
mai multe activităţi pentru producerea de bunuri şi servicii. În cele ce urmeaza vom analiza
activitatea, tipurile de întreprinderi care funcționeaza în Republica Moldova.

La data de 01.03.2015, Registrul de stat al Camerei Inregistrării de Stat conține informații

despre 168 570 persoane juridice și întreprinzători individuali, dintre care:
 89 075 societăți cu răspundere limitată
 64 300 întreprinzători individuali
 4 634 societăți pe acțiuni
 3 958 cooperative (cooperative de producție, cooperative de consum și cooperative de
întreprinzător)
 1 522 întreprinderi de stat și municipal
 1 860 organizații necomerciale
 3 221 altele (filiale, reprezentanțe, societăți în comandită, întreprinderi de arenă,
întreprinderi intergospodărești, colhozuri, asociații de gospodării țărănești și alte
întreprinderi).

Structura numărului de întreprinderi care sînt înregistrate pe teritoriul Republicii

Moldova, conform formelor juridice de organizare.

Din schema afişată putem observa că cele mai multe întreprinderi în Republica Moldova
sunt societăţile cu răspundere limitată cu 53% iar apoi urmează întreprinderile individuale cu
38%, mai apoi urmează cu 3% societăţile pe acţiuni, cu 2% cooperativele iar cele din urmă
organizaţii necomerciale cu 1% şi altele cu 2%.

7
 Întreprinderile înregistrate în anii 2000-2015

Analizînd schema de mai sus putem afirma că cele mai multe întreprinderi s-au înregistrat
în anul 2007 fiind cu 11480 la numar după care urmînd anul 2008 cu 9902 întreprinderi iar cele
mai puţine înregistrate pina la moment se consideră anul 2004.

Genurile de activitate declarate la momentul înregistrării pînă la data de 01.01.2015

În Republica Moldova se practică diferite genuri de activitate, cele mai des întîlnite sunt
comerţul cu ridicata cu 30% din totalul înregistrat, după care urmează comerţul cu amănuntul cu
23% , industria prelucrătoare cu12%, agricultura cu 6%, transport şi telecomunicaţii cu 5%,
tranzacţii imobiiare şi hoteluri si restaurant cu 4%, activităţi financiare cu 2%, sănătate şi
asistenţă social 1%, construcţii cu 2% şi alte servicii cu 11%.

8
Evoluția numărului întreprinderilor radiate din Registrul de stat în anii 2013-2014

Analizînd numărul întreprinderilor care se înregistrează şi se radiază în registrul de stat al

Camerei Înregistrării de Stat putem afirma cu certitudine că numărul celor radiate este mic ceea
ce este îmbucurător penrtu economia naţională deoarece odată ce avem mai multe întreprinderi
economia creşte şi este în continuă dezvoltare obţinînd în acest plan o concurenţă care este
benefică pentru dezvoltarea diferitor ramuri ale economiei. Pe parcursul anului 2013 au fost
înregistrate mai puţine radieri din registrul de stat.

Evoluția înregistrării întreprinderilor cu investiții străine și a capitalului investit în

capitalul social în perioada anilor 01.01.1990 - 01.01.2015

Notă: în numărul întreprinderilor înregistrate nu se includ întreprinderile radiate din Registrul

de stat

9
 La capitolul întreprinderilor înregistrate cu capital străin cele mai multe au fost înregistrate în
anul 2007 fiind la număr de 750 iar cele mai puţine înregistrate în anul 2000, aceste înregistrări
variind diferit. Cel mai înalt capital străin investit se înregistrează în anul 2001 iar cel mai mic
capital investit în capitalul social se înregistreayă intre anii 1995-1996.

Sortarea după numărul de întreprinderi

Nr. Țara Nr. întreprinderi % Capitalul investit (mln. lei)

1 România 1547 16 478
2 Italia 1162 12 1630
3 Turcia 1076 11 293
4 Rusia 911 9 1108
5 Ucraina 865 9 217
6 Germania 401 4 665
7 S.U.A. 382 4 546
8 Cipru 302 3 1367
9 Israel 289 3 43
10 Franța 224 2 137
11 Marea Britanie 221 2 473
12 Siria 213 2 9
13 Bulgaria 169 2 52
Altele 2003 21 4617
TOTAL 9765 100 11635

Sortarea după investițiile în capitalul social

Nr. Țara Nr. Capitalul investit (mln. %

întreprinderi lei)
1 Olanda 156 2033 17
2 Italia 1162 1630 14
3 Cipru 302 1367 12
4 Rusia 911 1108 9
5 Germania 401 665 6
6 S.U.A. 382 546 5

10
7 România 1547 478 4
8 Marea Britanie 221 473 4
9 Austria 92 438 4
10 Insulele Virgine 76 323 3
Britanice
11 Spania 64 313 3
12 Turcia 1076 293 2
13 Ucraina 865 217 2
Altele 2510 1751 15
TOTAL 9765 11635 100

11
Capitolul III Probleme și soluții în domeniul întreprinderilor.

Întreprinzătorul este un coordonator, un gestionar de resurse, capabil să îmbine resursele și

să le organizeze pentru a dezvolta și a pune pe piață inovația. În Republica Moldova se dezvolta
preponderent întreprnderile mici și mijlocii.
Principalele slăbiciuni ale unei firme nou create pot fi racordate la cinci categorii de probleme:
A. probleme financiare – îndatorarea prea mare, subestimarea capitalului social, un plan de
finanţare rău fundamentat etc.,
B. probleme legate de piaţă – supraestimarea pieţei potenţiale, schimbarea bruscă a
conjuncturii, declinul neprevăzut al sectorului de activitate, concurenţa acerbă, calcularea
greşită a preţului de vânzare şi a costului, calitatea necorespunzătoare a produselor etc.,
C. probleme de organizare – organizarea tehnică necorespunzătoare, alegerea structurii
interne neadecvate activităţii, costuri de administrare prea mari etc.,
D. probleme legate de amplasare – lipsa sau insuficienţa în regiune a forţei de muncă
necesare, distanţa prea mare de instituţiile financiare şi de credit, depărtarea unităţilor de
producţie de birourile de administraţie, costuri de transport ridicate etc.,
E. probleme de relaţii – având în vedere relaţiile cu asociaţii, dar şi relaţiile cu familia.

Complexitatea accesului întreprinderilor la resursele financiare, de asemenea, este

confirmată de gradul scăzut de penetrare a creditelor în Republica Moldova. Rata creditelor
acordate sectorului privat a fost de 36,5% din PIB în 2008; în 2010 acest indicator s-a redus până
la 33,3%, iar în 2014 a crescut la 39,7%.
Chestionarile antreprenorilor din Republica Moldova arată, că problema accesului la
resursele financiare a fost şi rămâne a fi pentru ei cea mai acută atât în perioada pre-criză (2007),
cât şi în prezent. Dificultatea principală pentru antreprenori în procesul accesului la finanţe a
devenit rata înaltă a dobânzii. Compararea răspunsurilor, obţinute în anii 2007 şi 2011 au arătat
că рroblemele existente în procesul de acces la resurse financiare s-a agravat. În primul rând, s-a
redus ponderea antreprenorilor care nu se confruntă cu probleme legate de resursele financiare
(de la 9,3% în a.2007 la 2,9% în a.2011).
Principalele probleme ale întreprinderilor, ce ţin de accesul la sursele de finanţare în baza
sondajelor în a.2007 şi a.2011 sunt: rata înaltă a dobânzii, procedura costisitoare de perfectare a
creditului, procedura îndelungată şi dificilă de obţinere a creditului, frica de riscul nerambursării
creditului. Ponderea antreprenorilor, care s-au confruntat cu cauze concrete de acces complicat la
finanţările externe s-a majorat: cu 20,7 p.p. a crescut ponderea antreprenorilor, care au indicat ca
problemă- рrocedura îndelungată şi dificilă de obţinere a creditului; această problemă s-a
deplasat de pe locul trei după importanţă pe locul doi; cu 11,7 p.p s-a majorat ponderea
respondenţilor, care s-au confruntat cu frica de nerambursare a creditului; cu 8,7 p.p. a crescut
ponderea antreprenorilor, pentru care o problemă reprezintă rata înaltă a dobânzii, procedura
costisitoare de perfectare a creditului, şi anume această problemă şi în a.2007, ca şi în a.2011 a
fost o problemă principală, legată de resursele financiare. Astfel, аccesul la finanţare este dificil
în special pentru ÎMM-urile din Republica Moldova.
2 Sondaje efectuate de către IEFS și ME 12 Deși sectorul este destul de stabil, sunt probleme
structurale ce necesită o atenție sporită. Prin instituirea biroului de credit privat, care are un

12
impact pozitiv pe un termen mediu şi lung, ar trebui să reducă cerinţele creditorilor de garanţii
colaterale şi să crească accesul la creditare pentru companiile mai mici.
IMM-urile din Republica Moldova participă destul de activ la fabricarea bunurilor şi
serviciilor, satisfăcînd cererea, în special pe piaţa internă. Caracteristic pentru Republica
Moldova este lipsa cooperării dintre întreprinderile mari şi IMM-uri, de aceea IMM-urile
contribuie, în primul rînd, la saturarea pieţei de consum. O economie dezvoltată nu înseamnă
altceva decît întreprinderi sănătoase, business orientat spre o dezvoltare continuă, implementarea
noilor tehnologii, şi cel mai important – un consumator cu putere mare de cumpărare.
Corupţia, legea imperfectă, instabilitatea politică, presiunea fiscală, accesul limitat la credite,
procedurile dificile de obţinere a licenţei de activitate. Acestea sunt câteva dintre problemele pe
care le întâmpină oamenii de afaceri din Republica Moldova.Structurile publice care presteaza
servicii catre sectorul privat sunt excesiv de birocratizate cu luarea de mita de catre oficiali
responsabili pentru emiterea permiselor, colectarea platilor, pastrarea ordinii. Comportamentul
persoanelor de drept atinge uneori limita anarhiei. Ei abuza de autoritate ca organ suprem de
control pentru a persecuta agentii economici. Institutiile de supraveghere financiara, ca, de
exemplu, cele de administrare fiscala si vamala dau dovada de lipsa de profesionalism.
Interpretarea unilaterala a legislatiei fiscale sau atitudinea preconceputa a inspectorilor fiscali
induc in eroare platitorii de taxe. Sunt cazuri cind agentul economic plateste mai multe taxe decit
ar trebui si chiar daca acest lucru se stie. Organele fiscale nu-l instiinteaza, cu toate ca normal ar
fi s-o faca. Trebuie sa acordam o atentie deosebita activitatii vamei, pentru ca coruptibilitatea
vamesilor nu favorizeaza numai contrabanda, dar si dezvoltarea economiei tenebre. Marile
cantitati de bunuri intrate ilegal in tara ii fac pe concurenti locali sa ascunda activitatea
economica pentru a ramine competitive si astfel, contribuie la amplificarea evaziunii fiscale.În
Republica Moldova fenomenul corupției influențiaza semnificativ activitatea întreprinderilor.
Aici putem sa vorbim și despre faptul obținerii unor avantaje a unei întrepinderi în detrimentul
alteia, care poate avea un pericol nu doar pentru economie, dar și pentru sanătatea societății.
Legea imperfectă- este și ea o problema pentru întreprinzatorii din Moldova. Din mai multe
puncte de vedere legislația este cea care îl pune pe întreprinzator la risc, atunci cind vine vorba
de începerea unei afaceri. Cu toate acestea de curînd se observă schimbări esențiale în domeniul
ce ține de pornirea unei afaceri sau de modul de înregistrare a acesteia, timpul pentru asta fiind
destul de scurt. Instabilitatea politică deasemenea este un factor care influențiază asupra
dezvoltării întreprinderilor, aici vorbim și despre investitori străini, despre atragerea capitalului
strain, care este destul de greu de făcut în condițiile instabilității politice.
Puncte slabe:
1. Eficienţă redusă a implementării bazei legislative.
2. Dezechilibrul dezvoltării sectorului IMM-urilor în profil teritorial.
3. Dialog şi conlucrare ineficientă între întreprinzători şi autorităţile publice.
4. Capacitate financiară limitată a statului pentru susţinerea IMM-urilor.
5. Nivel scăzut de elaborare şi absorbţie a inovaţiilor.
6. Monopolizarea sectoarelor economiei naţionale şi concurenţa neloială.
7. Infrastructură de suport în afaceri şi a pieţei de capital sub dezvoltate.
8. Nivel scăzut al culturii antreprenoriale şi al formării profesionale.
9. Slaba cunoaştere a tehnicilor de export/acces pe pieţe externe şi cota redusă a
IMM-urilor la export.
10. Nivelul scăzut de competitivitate a IMM-urilor.
13
 Datorită proceselor de emigrare a forţei calificate de muncă, Republica Moldova se
confruntă cu o micşorare a forţei de muncă calificată. Aproape 15% din numărul total al
întreprinderilor, conform rapoartelor BERD şi a Băncii Mondiale, au indicat lipsa cadrelor
calificate drept una dintre cele mai mari constrîngeri. 36% din totalul populaţiei din categoria de
vîrstă 25-34 ani angajaţi în cîmpul muncii nu au studii profesionale. Calificările devin tot mai
importante pentru Moldova odată cu îmbătrînirea rapidă a populaţiei.
În prezent, educaţia antreprenorială este parte componentă a cursurilor opţionale de profil
economic care se conţin în Curriculumul Naţional ca ore opţionale recomandate de Ministerul
Educaţiei. Implementarea cursului de educaţie antreprenorială în învăţămîntul preuniversitar se
realizează prin intermediul Asociaţiei obşteşti Junior Achievement Moldova, programele căreia
şi toate procesele educaţionale se desfăşoară în coordonare cu Ministerul Educaţiei. Instituţiile de
formare profesională de toate nivelele, în funcţie de specializare, includ cursuri de formare şi
dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale, inclusiv în învăţămîntul secundar profesional, unde sînt
rezervate cursului respectiv 72 de ore anual.
Sub aspect comparativ cu statele din Europa, Republicii Moldova îi este caracteristică o
polarizare din punct de vedere economic extrem de pronunţată, jumătate din PIB fiind realizat în
capitală, care, la rîndul ei, deţine doar 25% din populaţia ţării, Moldova are o populaţie rurală de
circa 60%, ceea ce constituie cea mai mare pondere rurală din Europa. Ponderea rurală excesivă
şi polarizarea societăţii îşi are impactul său negativ sub aspect economic, astfel propunem unele
soluții: stimularea dezvoltării echilibrate şi durabile a IMM-urilor pe întreg teritoriul Republicii
Moldova; asigurarea dezvoltării infrastructurii de suport a IMM-urilor în regiuni; promovarea
participării IMM-urilor în cooperarea transfrontalieră şi regională.

14
 Concluzii

Analizănd situația întreprinderilor din Republica Moldova am ajuns la concluzia ca aceasta

este o verigă importantă care se conturează în cadrul economiei naționale, reieșind din funcțiile
ei de bază. - funcţia de cercetare-dezvoltare; funcţia de producţie; funcţia comercială; funcţia
financiar-contabilă; funcţia de personal; funcţia de prelucrare a datelor şi activitate juridică;
funcţia strategică de previziune a pieţei; funcţia strategică a activităţii de marketing;
În Republica Moldova întreprinderea are mai multe piedici în dezvoltarea optimă, precum
corupţia, legea imperfectă, instabilitatea politică, presiunea fiscală, accesul limitat la credite,
procedurile dificile de obţinere a licenţei de activitate, cu toate acestea se observă o ameliorare a
situației pe parcursul ultimilor ani, în special prin activitatea Organizațiilor Interguvernamentale,
sau a implimentării noilor reguli în domeniul afacerilor. Are loc dezvoltarea pieței de desfacere,
dar și a calității muncitorilor, și a producției.
Așadar, analizînd gama conceptelor legate de întreprindere, am eleborat un referat accesibil
tuturor, ușor de înțeles, care cuprinde esențialul desfășurat cu referire la ceea ce este și ce
reprezintă întreprinderile. De altfel recomand acest referat oricarui potenţial economist sau
iubitor de economie, dornic să înţeleagă pe scurt modul de organizare funcțiile, datele statistice
principale și trăsăturile întreprinderilor din Republica Moldova.

15
 Bibliografie

1) Moldovanu D. , Curs de teorie economică, Chișinău, Editura ARC, 2006

2) Hamuraru M. , Țaruș V. ,Capsîzu V. , Teorie Economică , Microeconomie, Concepte și
aplicații, Chișinău , CEP USM, 2012
3) Popescu C. , Gavrilă I. , Ciucur D. Teoria economică generală, Volumul I, Microeconomie,
Editura ASE, București, 2005
4) Tomșa A. Teoria economica, V.I Microeconomie, Chișinău, ASEM, 2012
5) Zbârciog V. , Zbârciog N. , Microeconomie aplicată, Editura Evrica, Chișinău, 2001
6) Legea Nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi
7) Legea Nr. 1134 privind societăţile pe acţiuni din 02.04.1997, cu modificări intrate în vigoare
la 01.01.2008
8) http://www.cis.gov.md/statistica#a
9) http://data.worldbank.org/

16