Universitatea ,,Politehnica’’ din Bucuresti

Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor

Dioxidul de Titan

Coordonator: Prof. dr. ing. Ecaterina Andronescu

Student: Draghici Elena Cristina

1
 Cuprins

Introducere ................................................................................................................................. 3
Aplicatii ale TiO₂ in celulele fotovoltaice .................................................................................. 5
Autocuratarea ............................................................................................................................. 8
Nanoparticule de TiO₂ in alimente si produse de ingrijire personala ....................................... 11
Grefele osoase .......................................................................................................................... 14
Concluzii .................................................................................................................................. 16
Bibliografie............................................................................................................................... 17

2
 Introducere

Stiinta suprafetei oxizilor de metal reprezinta un domeniu relativ tanar ce se bucura de

o continua crestere a interesului. Tendinta generala pentru a face urmatorul pas este de a merge
mai departe catre sisteme mai realiste si mai complexe, dand oportunitatea cercetatorilor sa
dezvolte un interes catre suprafetele oxidice. Acestia sunt motivati de dorinta de a contribui la
numeroasele aplicatii in care suprafetele oxidice joaca un rol important; la urma urmei,
majoritatea metalelor oxideaza imediat atunci cand sunt expuse la mediul ambiant.

Popularitatea acestui domeniu este data de faptul ca suprafetele de TiO₂ monocristalin

pot fi utilizate intr-o gama larga de aplicatii, precum si asteptarea ca intelegerea proprietatilor
suprafetei la nivel fundamental va ajuta la imbunatatirea materialelor si a performantei device-
urilor in multe domenii. Dioxidul de titan reprezinta un sistem preferat pentru experimente
deoarece este potrivit multor tehnici experimentale. Cristalele poleite si cu o calitate superioara
a suprafetei pot fi achizitionate extrem de usor de la diversi vanzatori.

Inainte de a starui pe actualele rezultate ale stiintei suprafetelor, va fi prezentat un scurt

rezumat al aplicatiilor dioxidului de titan. TiO₂ este folosit in cataliza eterogena, ca
fotocatalizator, in celulele solare pentru producerea de hidrogen si energie electrica, ca senzor
pentru gaze, ca pigment alb (in vopsele si produse cosmetice), ca invelis protector impotriva
coroziunii, ca invelis optic, in ceramica, si in device-uri electrice precum rezistoarele. Este
important in stiintele pamantului, joaca un rol important pentru biocompatibilitatea
implanturilor osoase si i se gaseste un rol in forma nanostructurala pentru bateriile pe baza de
Li.

Proprietatile fotoelectrice si fotochimice ale TiO₂ sunt, de asemenea, un subiect activ

cercetat. Munca initiala a cercetatorilor Fujishima si Honda [1] asupra fotolizei apei pe
electrozii de TiO₂, fara o interferenta externa, si a ideii ca starea defectului de suprafata poate
juca un rol in descompunerea apei in H₂ si O₂, a stimulat majoritatea lucrarilor timpurii asupra
TiO₂. Din pacate, TiO₂ are un randament cuantic scazut pentru conversia fotochimica a energiei
solare. Folosirea suspensiei coloidale cu adaugarea unor molecule de colorant a aratat
imbunatatirea eficientei celulelor solare, si a mutat convertorii fotoelectrochimici pe baza de
TiO₂ in lumea competitivitatii economice.

3
 De departe, cercetarea cea mai activ urmarita a titanului este folosirea acestuia pentru
degradarea fotoasistata a moleculelor organice. Dioxidul de titan este un semiconductor iar
perechea electron-gol creata la iradierea cu lumina solara se poate separa iar purtatorii de
sarcina rezultati pot migra pe suprafata unde reactioneaza cu apa si oxigenul adsorbiti pentru a
produce specii radicalice. Acestea ataca orice molecula organica adsorbita si pot duce, in cele
din urma, la descompunerea completa in CO₂ si H₂O. Aplicatiile acestui proces sunt diverse, de
la purificarea apei reziduale, la dezinfectia bazata pe proprietatile bactericide ale TiO₂ (spre
exemplu, dezinfectarea salilor de operatie ale spitalelor), folosirea invelisului de auto-curatare
a parbrizelor masinilor si ca invelis protector pentru marmura (spre exemplu, la protejarea
statuilor antice grecesti impotriva factorilor mediului). A fost chiar demonstrat ca injectarea
subcutanata a unei suspensii de TiO₂ in soareci, si ulterior iradierea cu raze din spectrul UV
apropiat, poate incetini sau opri dezvoltarea celulelor tumorale.

Anual, in intreaga lume, se produce un volum impresionant de pigmenti de TiO₂: cca 4

milioane de tone. Pigmentul de TiO₂ este folosit in orice tip de vopsea datorita indicelui sau
ridicat de refractie. Proprietatile suprafetei joaca un rol important chiar si in aceste aplicatii cu
larga raspandire, de exemplu: degradarea fotocatalitica a liantului din vopsea reprezinta o
problema majora in industria vopselelor. Dioxidul de titan este nontoxic si sigur, si poate fi usor
disperat. In forma sa pura, poate fi folosit chiar si ca aditiv alimentar sau in produsele
farmaceutice si cosmetice.

Electrozii de TiO₂ nanostructurat au fost, de asemenea, in centrul atentiei. O aplicatie

deosebit de interesanta este implemetantarea unor pelicule de TiO₂ nanocristalin in device-urile
electrocromice. Aceste device-uri controleaza transmisia de lumina in ferestre sau reflexia
luminii in oglinzi sau display-uri. Acestea se bazeaza pe doi electrozi complementari (TiO₂ si
WO₃), ce-si schimba culoarea in urma ciclurilor de reducere/oxidare induse de curentul electric.
[2]

4
 Aplicatii ale TiO₂ in celulele fotovoltaice

Celulele fotovoltaice pe baza de electrozi de TiO₂ nanocristalin au fost studiate la scara

larga. O prezentare schematica a structurii si a principiilor de functionare a DSSC (dye-
sensitized solar cell= celule fotovoltaice cu un cost redus, ce apartin grupului de celule solare
cu pelicula subtire[3]) este data in figura 1. In mijlocul sistemului se afla dioxidul de titan
nanocristalin mezoporos ce prezinta pe suprafata sa un strat de vopsea ce transfera sarcina.
Pelicula este pusa in contact un cu electrolit redox. Fotoexcitarea vopselei injecteaza un electron
in banda de conductie a TiO₂. Electronul poate fi dirijat catre circuitul exterior pentru a conduce
incarcatura si a produce curent electric.

Starea initiala a vopselei este ulterior restabilita de donarea electronilor de catre

electrolit, de obicei un solvent organic ce contine un sistem redox, precum cuplul
iodura/triiodura. Regenerarea sensibilizatorului efectuata de iodura previne recapturarea benzii
de conductie a electronului de catre vopseaua oxidata. Iodura este in schimb regenerata de catre
reducerea triiodurii la contra-electrod, circuitul fiind completat prin intermediul migrarii
electronice prin sarcina exterioara. Tensiunea generata sub iluminare corespunde diferentei
dintre nivelul Fermi al TiO₂ si al potentialului redox al electrolitului. Per total, device-ul
genereaza curent electric din lumina solara fara a suferi vreo transformare chimica permanenta.

5
 Fig.1. Structura (A) si (B) principiul operatiei si schema nivelului energetic al celulei fotovoltaice
nanocristalina cu vopsea sensibilizata. Fotoexcitarea sensibilizatorului (S) este urmata de injectarea
electronului in banda de conductie a unei pelicule de oxid semiconductor, ce este regenerat la contra-
electrod de catre electronii trecuti prin sarcina. Potentialele se refera la electrodul normal de hidrogen
(NHE). Tensiunea circuitului deschis al celulei fotovoltaice corespunde diferentei dintre potentialul redox al
mediatorului si al nivelului Fermi al peliculei nanocristaline indicate cu o linie punctata. Nivelele de energie
desenate pentru sensibilizator si mediator redox potrivesc potentialele redox din starea de baza a
sensibilizatorului dublu deprotonat N3 si cuplul iodura/triiodura.

6
 Cahen si colaboratorii sai au explicat cauza fotocurentului si a fototensiunii in celulele
fotovoltaice cu vopsea nanocristalina mezoporoasa sensibilizata din punct de vedere al
separarii, recombinarii, si al transportului de sarcina electronica precum si din punct de vedere
al energiei electronice.

Cauza de baza a fototensiunii este schimbarea concentratiei de electroni in conductorul

de electroni nanocristalin ce rezulta din injectia cu sarcina fotoindusa din vopsea. Pichot si
Gregg [4] au descoperit ca fototensiunea a fost determinata de catre variatia potentialului chimic
fotoindus, nu de catre campurile electrice aflate in echilibru.

Maximul de fototensiune este dat, mai de graba, de diferenta energiilor electronului

dintre nivelul redox si capatul benzii de conductie a electronului conductor decat de orice fel
de diferenta a potentialul electric al celulei, la intuneric. Mezoporozitatea si nanocristalinitatea
semiconductorului sunt importante nu doar pentru cantitatea mare de vopsea ce poate fi
adsorbita pe o suprafata foarte mare, dar si pentru alte doua motive importante: 1) dau voie unor
mici particule ale semiconductorului sa devina aproape de tot epuizate dupa imersia in electrolit
(permitand pentru fototensiuni mari) si 2) proximitatea electrolitului pentru toate particulele
face ecranizarea electronilor injectati posibila, prin urmare a transportului lor. [5]

7
 Autocuratarea

Dioxidul de titan este un pigment natural folosit pentru distribuirea culorii albe în
vopsele, cerneluri, plastice, hârtie, ceramică, cosmetice şi chiar alimente. Atunci când este
folosit ca pigment, dioxidul de titan este inert, dar când se fixează în particule extrem de fine,
degajă catalizatori. Ceea ce înseamnă pur şi simplu că atunci când este expus la lumină, în cazul
de faţă mai ales la lumina ultravioletă, acesta are capacitatea de a acţiona ca un catalizator
pentru diferite reacţii chimice. Prin expunerea la lumina ultravioletă, dioxidul de titan
eliberează electroni energetici, care la rândul lor reacţionează cu oxigenul şi cu umezeala din
aer pentru a forma radicali liberi şi extrem de reactivi de superoxid şi de hidroxil. Aceştia
antrenează pe loc orice compuşi organici aflaţi în preajmă, descompunându-i în apă şi în dioxid
de carbon.

Murdăria de pe ferestre este în cea mai mare parte un amestec de compuşi organici care
se pot descompune ca reacţie la activitatea fotocatalitică a unui strat subţire de dioxid de titan
aplicat pe geam. Dar lumina mai are şi o altă influenţă asupra dioxidului de titan: il face hidrofil.
În mod normal sticla este hidrofobă, deci de aceea apa tinde să formeze mărgele pe o suprafaţă
de sticlă. Când mărgelele se scurg, ele lasă dâre de apă. Dar când pe suprafaţa sticlei se aplică
dioxid de titan, apa în loc să facă mărgele se împrăştie uniform ca o peliculă. Ceea ce înseamnă
că atunci când ploaia va stropi fereastra, apa se va împrăştia uniform pe suprafaţa acesteia şi se
va scurge fără să lase nicio urmă. Deci este înlăturată prin clătire orice urmă de murdărie care
a rezistat efectului fotocatalizator al dioxidului de titan.

Dar nu numai sticla poate beneficia de generarea radicalilor liberi de către dioxidul de
titan. Acesta poate împiedica cimentul să devină cenuşiu. Poate că cea mai bună exemplificare
a acestei tehnologii este biserica Jubileului din Roma, terminată în anul 2003. Construită din
beton cu proprietăţi de auto-curăţare, biserica este proiectată să dureze o mie de ani, timp în
care se speră că îşi va păstra luciul alb. Substanţele purtate prin aer pot fi descompuse atunci
când intră în contact cu o suprafaţă de dioxid de titan activată de lumină. Gresia cu peliculă de
dioxid de titan din toalete şi camere de operare poate distruge germenii la momentul intrării în
contact cu aceştia, contribuind astfel la stoparea răspândirii bolilor.

În Japonia, prin intermediul pietrelor de pavaj acoperite cu o astfel de peliculă, s-a reuşit
o reducere a efectelor poluării. Ca urmare a unui studiu s-a constatat că pavajul fotocatalizator
descompunea cam 15% din oxidul de azot emis de maşinile care călătoreau pe acea şosea.

8
 Vopselele a căror formulă conţine dioxidul de titan fotocatalizator pot combate poluanţii
din interior cum ar fi fumul de ţigară, formaldehida şi benzenul. Prelungirea vieţii fructelor
depozitate pe raft poate fi posibilă prin eliminarea gazului de etilenă care grăbeşte coacerea
acestora, iar praful de dioxid de titan este folosit în tratarea apei poluate. [6]

Fig.2. Dioxidul de titan [6]

Substantele urat mirositoare precum amoniacul, hidrogenul sulfurat, acetaldehida,

toluenul, metantiolul etc. implica riscuri serioase asupra sanatatii sau al confortului.
Concentratiile lor in aerul de interior sunt mereu scazute, ceea ce este foarte convenabil pentru
purificatoarele de aer pe baza de TiO₂. Un curatator de aer de tip fotocatalizator este compus de
obicei din filtre pe baza de TiO₂, lampi UV, si un ventilator pentru circularea aerului. O
caracteristica a filtrelor este reprezentata de dispunerea lor in forma unui figure de miere sau o
structura de pori tridimensionali pentru o cadere de presiune minima. Figura 3 reprezinta niste
filtre ceramice poroase acoperite cu TiO₂, pentru a fi folosite la purificarea aerului.
Nanoparticulele de TiO₂ sunt dispersate in corpul filtrelor cu carbon activ, zeoliti, etc. ca co-
adsorbanti.

Fig.3. Fotografie a filtrelor ceramice

poroase acoperite cu TiO₂

9
 In contrast cu unica functie de adsorbtie a filtrelor pe baza de carbon active in
curatatoarele de aer conventionale, un filtru fotocatalizator pe baza de TiO₂ poate descompune
poluantii in loc de a-i acumula, si astfel prezinta mai bune performante de curatare, precum se
poate observa in figura 4. In plus, curatatoarele de aer de tip fotocatalitic pot de asemenea
distruge bacteriile ce circula in aerul de interior, ceea ce este foarte important pentru spitale,
institutiile ce au in grija persoane in varsta, scoli etc.

Aceste curatatoare de aer sunt disponibile la diferite dimensiuni, ce au fost proiectate

astfel incat sa poata curate aerul dintr-o masina sau intr-o fabrica intreaga/ spital. Dupa o
folosire pe termen lung, filtrele pot fi otravite cu HNO₃ sau H₂SO₄ formati in timpul indepartarii
amoniacului sau a hidrogenului sulfurat. Filtrele otravite pot fi refacute doar prin simpla lor
spalare cu apa. La ora actuala, exista mai mult de 30 de companii ce fabrica curatatoare de aer
de tip fotocatalizator in Japonia. Unele aere conditionate au fost de asemenea echipate cu filtre
fotocatalitice de TiO₂. [7]

Fig.4. Exemplu al curatarii de oxid de azot (NOx) intr-o

camera obisnuita de apartament. Curba a: scaderea naturala
a NOx din camera; curba b: concentratia de NOx se schimba
atunci cand curatatorul de aer pe baza de carbon activ este
pus in functiune; curba c: concentratia de NOx se schimba
atunci cand curatatorul de aer ce contine fotocatalizator
iradiat pe carbonul activ, este in functiune; curba d:
standardul de mediu pentru NOx

10
 Nanoparticule de TiO₂ in alimente si produse de ingrijire personala

Dioxidul de titan este un aditiv folosit frecvent in multe tipuri de alimente, produse de
ingrijire personala, si alte tipuri de produse de larg consum folosite de oameni, ce apoi pot intra
in sistemul de canalizare si ulterior sa patrunda in mediu ca efluent tratat evacuat in apele de
suprafata sau biosolide aplicate pe terenurile agricole, deseuri incinerate sau depozite de
deseuri.

Alimentele cu cel mai mare continut de TiO₂ includ bomboanele, dulciurile si gumele
de mestecat. Printre produsele de ingrijire personala, pastele de dinti si cremele impotriva
razelor ultraviolete contin intre 1% si 10% titan. In timp ce alte creme contin titan, in afara
colorarii lor in alb, majoritatea sampoanelor si a deodorantelor contin cel mai scazut nivel de
titan (<0,01 µg/mg).

Pentru mai multe produse farmaceutice de larg consum, continutul de titan a variat de
sub limita de detectie a instrumentului (0,0001 µg Ti/mg) pana la 0,014 µg Ti/mg. Microscopul
electronic si testarea stabilitatii alimentare a TiO₂ (E171) sugereaza faptul ca aproximativ 36%
dintre particule sunt mai mici de 100 nm in macar una dintre dimensiuni iar asta face sa se
disperseze usor in apa formand coloizi destul de stabili. Totusi, filtrarea produselor de consum
si a produselor de ingrijire personala solubilizate in apa indica faptul ca mai putin de 5% din
totalul de titan a fost capabil sa treaca de porii cu dimensiuni cuprinse intre 0,45-0,7 µm.

O analiza a expunerii umane la TiO₂ din mancare, realizate in Monte Carlo, a identificat
faptul ca, copiii, au cea mai mare expunere deoarece TiO₂ este cel mai mult concentrat in
dulciuri decat in alte tipuri de alimente, iar un adult obisnuit din SUA este expus la TiO₂ de
ordinul a 1 mg Ti/ kilogram corp intr-o zi.

Nanomaterialele de TiO₂ din mancare, produse de consum si produse de uz casnic

depozitate in canalizare intra in statiile de epurare a apelor uzate. Cu toate ca statiile de epurare
sunt capabile sa elimine majoritatea particulelor de TiO₂ din canalizare, particulele de TiO₂ ce
masoara intre 4 si 30 nm au fost inca gasite in efluentul tratat. Aceste nanomateriale sunt apoi
eliberate in apele de suprafata, unde pot interactiona cu organismele vii.

Un studiu ce si-a propus monitorizarea nanomaterialelor de TiO₂ a gasit ca, cele mai
mari concentratii din apele raului sa fie direct in aval de o statie de epurare. Nanomaterialele de
TiO₂ indepartate din apele uzate, prin asociere cu bacteriile pot totusi sa ajunga in mediul
inconjurator daca biomasa este aplicata pe teren.

11
 Desi eliberarea nanomaterialelor de TiO₂ in mediul inconjurator a fost demonstrata
calitativ, cuantificarea cantitatii eliberate este greu de determinat. Acelasi lucru este valabil si
pentru expunerea umana, deoarece rata estimata de adsorbtie a diferitelor tipuri de
nanoparticule variaza de la 0 la 8,5% in functie de tipul, dimensiunea si forma nanoparticulelor.
Pentru ca este imposibil sa se determine toate sursele sau sa se masoare cantitatea de
nanomateriale de TiO₂, emisiile sunt adesea modelate pentru a anticipa mai bine impactul
nanomaterialelor de TiO₂ asupra mediului.

Studiile de toxicitate reflecta in principal un risc din cauza nanoparticulelor de TiO₂

inhalate (ce poate duce la inflamatii sau chiar astm). De asemenea, titanul a fost corelat cu boala
Crohn din cauza aportului gastro-intestinal si a fost clasificat ca fiind posibil cancerigen. Cu
toate acestea, o evaluare a riscurilor nu a fost inca publicata si trebuie acordata atentie atunci
cand se compara expunerea cu efectul. Nu s-au raportat numai modificari care au proprietati
toxicologice divergente, dar, de asemenea, invelisul, marimea si forma modifica toxicitatea
nanoparticulelor si doar un mic numar dintre acestea au fost testate. Odata ajunse in mediul
inconjurator, chiar mai putin se stie despre modul in care nanomaterialele de TiO₂ afecteaza
organismele, cu toate ca s-a aratat faptul ca nanotuburile de TiO₂ inhiba cresterea algelor si
bioacumuleaza. Cu toate acestea, mai multe studii au aratat ca dioxidul de titan tinde sa fie mai
putin periculos pentru organisme decat alte nanomateriale, cum ar fi nanotuburile de carbon
multi-wall, nanoparticulele de oxid de ceriu si cele de oxid de zinc. Anterior, dimensiunea
particulelor a fost general acceptata ca un factor major in toxicitate, particulele mai mici tinzand
sa fie mai toxice. Desi, studii recente au aratat ca dimensiunea particulelor este doar un singur
factor (chiar minor) ce influenteaza toxicitatea particulelor. Evaluarea riscurilor pentru anumite
materiale este inca destul de dificila, deoarece studiile de nanotoxicologie au rareori suficiente
informatii fiabile cu privire la caracteristicile fizico-chimice ale nanoparticulelor testate.

O gama larga de alimente de culoare alba au fost selectate din supermarketuri. Unele
alimente au fost etichetate ca avand un continut de TiO₂, iar altele nu au fost dar produsele erau
de culoare alba sau contineau un invelis alb (spre exemplu glazura). Toate cele 89 de produse
au fost asimilate si concentratia de Ti determinata. Saisprezece dintre produsele alimentare au
fost asimilate in triplicat. Conformitatea dintre cele 3 exemplare a fost mai mic de 30%. Media
martorului a fost de 0,579 µg de Ti. Crema de nuca de cocos a avut cea mai mare concentratie
de Ti (3,59 μg / mg). Restul concentratiilor de Ti au depasit cinci ordine de marime, de la
0,00077 pana la 210 µg Ti/ mg produs. Unele alimente au avut concentratii de Ti sub limita de
detectie. Cele mai mari 20 de concentratii de titan in alimente sunt prezentate in figura 5.

12
 Fig.5. Prezinta expunerea simulata la TiO₂ a populatiei din SUA, cu o medie de 1-2 mg
TiO₂/kg corp/zi pentru copiii sub 10 ani si aproximativ 0,2-0,7 mg TiO₂/kg corp/zi pentru
ceilalti consumatori. [8]

Fig.6. Histograma expunerii medii zilnice la TiO₂ pentru populatia SUA. Barele de eroare
reprezinta limitele superioare si inferioare

13
 Grefele osoase

Grefele osoase sunt folosite pentru repararea si reconstruirea oaselor bolnave din sold,
genunchi, coloanal vertebrala si alte oase si articulatii. Grefarea oaselor este folosita pentru
multe tipuri de proceduri ortopedice ce necesita oase pentru a se vindeca, spre exemplu
pierderea osoasa cauzata de unele tipuri de fracturi sau chiar cancer.

Principalele doua motive pentru a utiliza grefarea oaselor sunt de a stimula osul sa se
vindece si asigurarea sprijinului scheletului prin completarea lacunelor intre doua oase. Un
substituent al grefei osoase este folosit ca ,,fertilizator’’ pentru a stimula si accelera procesul de
vindecare al oaselor. Pana in prezent, alternativa dominanta pentru grefare a fost folosirea
grefelor osoase donate. Recoltarea tesuturilor din surse donatoare prezinta riscul transmiterii
bolilor infectioase si provocarea raspunsurilor imunogene. De aceea, exista o nevoie tot mai
mare de grefe osoase alternative.

Au fost proiectati o multime de substituenti ai grefelor osoase, de la materiale naturale

pana la cele sintetice. Indiferent de sursa lor, inlocuitorii sintetici ai oaselor ar trebui sa ofere,
in mod ideal, atat suport fizic imediat cat si un mediu biocompatibil care sa sporeasca
vascularizarea si sustinerea osteogenezei si biomineralizarii. In particular, structurile poroase
interconectate sunt esentiale pentru penetrarea celulelor, cresterea celulelor, interactiunea
celula-celula si vascularizare, si de asemenea, pentru a perminte schimbul suficient de nutrienti
si deseuri. In asociere cu proprietatile osteoconductive, inlocuitorul osos ar trebui sa ofere, de
asemenea, suport structural cu integritate mecanica.

Dioxidul de titan este ales ca substituent de grefa osoasa deoarece acest material a fost
dovedit ca indeplineste multe dintre aceste cerinte. TiO₂ s-a dovedit ca fiind biocompatibil,
mareste regenerarea oaselor si are si un anumit grad de efect bacteriostatic.

S-a realizat, de asemenea, un studiu al interconectivitatii pe cateva mostre de

substituenti ai grefelor osoase comercializati, iar rezultatele au fost comparate cu substituentul
de grefe osoase din TiO₂. Rezultatele studiului de interconectivitate sunt prezente in figura 7,
care afiseaza interconectivitatea volumului porilor in functie de dimensiunea conexiunii. Toti
substituentii de grefa osoasa au fost foarte bine interconectati prin deschideri de pana la 50 µm.
Cu toate acestea, interconectivitatea substituentului de grefa osoasa din TiO₂ depaseste
interconectivitatea oricarui alt subtituent, in special la dimensiuni minime de conectare mai
mari de 75 µm. [9]

14
Fig.7.

15
 Concluzii

In concluzie, de la productia sa comerciala de la inceputul secolului al XX-lea, dioxidul

de titan a fost folosit la scara larga ca pigment in creme de plaja, vopsele, pasta de dinti etc. In
1972, Fujishima si Honda au descoperit fenomenul de disociere fotocatalitica a apei pe un
electrod de TiO₂ sub actiunea razelor UV. De atunci, s-au epus eforturi enorme pentru
cercetarea dioxidului de titan, efort ce a condus la numeroase aplicatii promitatoare in domenii
ce variaza de la celule fotovoltaice si fotocataliza pana la senzori.

Noi proprietati fizice si chimice ies la iveala atunci cand dimensiunea materialului
devine din ce in ce mai mica, dar si multe provocari grave legate de poluare si de mediul
inconjurator. TiO₂ reprezinta de asemenea o speranta in ceea ce priveste criza energetica prin
utilizarea eficienta a energiei solare captata de device-urile fotovoltaice.

Cu toate acestea, dioxidul de titan sau E171 a fost clasificat de Agentia Internațională
pentru Cercetare în Domeniul Cancerului ca posibil cancerigen pentru oameni [10]. Iar copiii
sunt cel mai frecvent expusi din cauza faptului ca cea mai mare concetratie de TiO₂ este intalnita
in dulciuri si guma de mestecat.

16
 Bibliografie

[1] A. Fujishima and K. Honda, “© 1972 Nature Publishing Group,” Nature,

vol. 238, p. 37, 1972.

[2] U. Diebold, “The surface science of titanium dioxide,” Surf. Sci. Rep., vol.
48, no. 5–8, pp. 53–229, 2003.

[3] Wikipedia, “No Title.” [Online]. Available:

https://en.wikipedia.org/wiki/Dye-sensitized_solar_cell.

[4] F. Pichot and B. A. Gregg, “The Photovoltage-Determining Mechanism in

Dye-Sensitized Solar Cells,” J. Phys. Chem. B, vol. 104, no. 1, pp. 6–10,
2000.

[5] X. Chen and S. S. Mao, “Titanium dioxide nanomaterials: Synthesis,

properties, modifications and applications,” Chem. Rev., vol. 107, no. 7,
pp. 2891–2959, 2007.

[6] “Autocurăţarea şi dioxidul de titan - Scientia.ro.” [Online]. Available:

http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-tehnologie/4956-autocuratarea-si-
dioxidul-de-titan.html. [Accessed: 12-May-2018].

[7] A. Fujishima and X. Zhang, “Titanium dioxide photocatalysis: present

situation and future approaches,” Comptes Rendus Chim., vol. 9, no. 5–6,
pp. 750–760, 2006.

[8] A. Weir, P. Westerhoff, L. Fabricius, K. Hristovski, and N. von Goetz,

“Titanium dioxide nanoparticles in food and personal care products.,”
Environ. Sci. Technol., vol. 46, no. 4, pp. 2242–50, Feb. 2012.

[9] R. Sabetrasekh, H. Tiainen, S. P. Lyngstadaas, J. Reseland, and H.

Haugen, “A novel ultra-porous titanium dioxide ceramic with excellent
biocompatibility,” J. Biomater. Appl., vol. 25, no. 6, pp. 559–580, 2011.

17
[10] “Dioxid de titan sau E171.” [Online]. Available:
http://cesamancam.ro/e171-dioxid-de-titan.html. [Accessed: 12-May-
2018].

18