1.

5 Metode de comutaţie
LI1 LE1

LI2 LE2
cj c1
c2
c2 cm
c1

LIi LEk

Comutaţia = Conexiune (asociere) temporarǎ între canale de pe o linie de

intrare şi canale de pe linii de ieşire dintr-un comutator; exemplu: canalul (interval
temporal, purtǎtor, etc.) cj de pe linia de intrare LIi este asociat temporar canalului
cm de pe linia de ieşire LEk → notaţie: (LIi, cj) ↔ (LEk, cm);

Se utilizeazǎ preponderent în reţele de arie mare (WAN);

Se poate utiliza şi în reţele locale sau de acces (LAN/AN);


Tipuri de comutaţie:

 Comutaţia de circuite (de nivel fizic);

 Comutaţia de pachete (cel puţin de nivel 2);
 Comutaţia de celule (ex. ATM – Asynchronous Transfer Mode);
 Comutaţia de etichete multiprotocol (ex. MPLS – Multi-Protocol Label
Switching = tehnicǎ de comutaţie / rutare = generalizare de nivel 2 şi 3);
 Comutaţia opticǎ.
 1.5.1 Comutaţia de circuite

CC = comutaţie de canale TDM / FDM, de nivel fizic;

Se stabileşte o corespondenţă între douǎ staţii / terminale, prin intermediul unui

circuit (fizic), pus la dispoziţia lor pe toată durata comunicaţiei.

Circuitul poate fi o concatenare de canale fizice de tip TD sau FD;

Fazele circuitului:
1.Stabilirea; controlatǎ de protocoale de semnalizare (împreunǎ cu eliberarea); ex.:
apelarea în reţelele de telefonie; se alocǎ fix resurse pe durata întregii utilizǎri a
circuitului;
2.Transferul datelor (utilizarea); timp de propagare = constant; se garanteazǎ pǎstrarea
ordinii unitǎţilor de date; se pot implementa soluţii de control erori / flux capǎt-la-
capǎt (E2E);
3.Eliberarea; dacǎ circuitul nu e permanent; se elibereazǎ resursele “ blocate” în faza
de stabilire, la cererea unui teminal (dintr-un singur capǎt).
 1.5.1 Comutaţia de circuite (contin.)

Pe durata transferului, la cele două capete ale circuitului trebuie să se folosească

aceleaşi debite şi acelaşi mod de reprezentare a informaţiei. În intervalele de timp
în care nu se transmit date, circuitul nu este utilizat, capacitatea sa de transmisiune
fiind astfel irositǎ.

Utilizarea comutaţiei de circuite:

 Telefonie PSTN (cu comutatoare = centrale telefonice; PBX – Private
Branch Exchange);
 în reţele WAN;
 ISDN (Integrated Services Data Network), GSM, reţele optice.

Avantajul comutaţiei de circuite: tehnicǎ eficientǎ pentru transmisiuni de timp

real = trafic multimedia (MM) cu debit constant;
 1.5.1 Comutaţia de circuite (contin.)

Dezvantaje CC:
 Ineficienţa în utilizarea benzii în cazul traficului variabil (intermitent, de
debit variabil);
 Lipsa de resurse disponibile → blocaj → pierderi;
 Nu se poate utiliza pentru transfer de date pe distanţe mari, decât dacǎ
circuitele sunt foarte bune (ex. FO).
 1.5.2 Comutaţia de pachete

Mesajul (datele) care trebuie transmis este divizat în pachete de lungime
limitată, fiecare pachet conţinând informaţia necesară pentru a-l distinge de
celelalte pachete din reţea şi pentru a indica lungimea sa.

Reteaua (nodurile) trateaza independent fiecare pachet.

intre cele 2 terminate nu exista un circuit fizic stabilit intre capete, ci:
 exista o asociere logica (circuit virtual - CV) – comunicatii orientate pe
conexiune (CO – connection oriented) = avantajul pastrarii secventei
pachetelor + control erori / flux;
 nu exista nici o asociere logica (fara CV, cu datagrame = DG) - comunicatii
fara conexiune (CL – connectionless) → in continuare, se va prezenta numai
DG!

Pachetele succesive transmise pe un circuit din reţea pot proveni de la surse

diferite şi pot avea destinaţii diferite. Fiecare pachet este rutat în reţea sub
controlul comutatoarelor reţelei, numite şi centre de comutaţie sau noduri, până
ajung la destinaţia lor.
 1.5.2 Comutaţia de pachete (contin.)

Fiecare pachet contine adresa destinatiei si adresa sursei, iar nodurile
(comutatoarele de pachete) dirijeaza (forward) pe baza acestor adrese (in special,
adresa destinatie) in directia de propagare a pachetului (retea destinatie = target);

AE AF GA GA
A CP CP G
BA
B
FA AE
FA
CE AF
C CP CP F
FA
E
AE
D

CP - Comutator de pachete
A, B, C, D, E, F, G – Echipamente terminale de date (calculatoare)
B A - Pachet, A= Adresa destinaţiei, B= Adresa sursei
 1.5.2 Comutaţia de pachete (contin.)
- Dirijarea = LIi → LEj
LIi LEj
- TR = tabela de rutare
S D S D

pachet pachet
TR

dirijarea (forwarding) se face prin consultarea tabelei de rutare (completata

anterior de catre protocoalele de rutare); se cauta in TR adresa retelei destinatie;
practic, functia F este realizata hardware (asemanator comutatoare LAN);

Obs. Aceasta nu e o comutatie propriu-zisa;

entitatea de dirijare (F) + TR + algoritmul / protocolul de rutare = Ruter

(Internet);
Prot. rutare
TR Ruter
F
 1.5.2 Comutaţia de pachete (contin.)

Obs. Cautarea in TR consuma timp → se pot asocia memorii cache pe fiecare
port de intrare LI, astfel incat urmatoarele DG cu aceeasi destinatie sa fie
directionate catre acelasi port de iesire LE → nu se mai cauta in TR pentru fiecare
datagrama (ci numai la prima).

entitatea de dirijare (F) + TR + algoritmul / protocolul de rutare = Ruter

(Internet);

Avantaje CP - DG:
 detectie / corectie de erori – se poate implementa in oricare nod;
 abilitatea de a se adapta automat la schimbările survenite în topolgia reţelei;
 nu exista blocaj, nu sunt pierderi, atat timp cat exista cai disponibile (rute);
 conversie de viteza = posibila;
 alocarea dinamica a resurselor → eficienta.
 1.5.2 Comutaţia de pachete (contin.)

Dezavantaje CP – DG, fata de CC:
 timp de transfer mai mare si variabil → probleme la aplicatii de timp real;
 canale netransparente (deranjeaza in anumite situatii);
 comutatie lenta (daca se face SW) deoarece pachetele au lungimi variabile;
 echivalentul blocajului = cresterea intarzierilor.
 1.5.3 Comutaţia de celule (ATM)

Asynchronous Transfer Mode (ATM) este o tehnologie universala de comutatie
si multiplexare bazata pe blocuri de date (celule ATM) de lungime constanta;

ATM = tehnologie CO (poate trata oricare tip de trafic): voce, audio, video,
MM, timp real, date;

1 celula ATM = lungime constanta (53 octeti) → posibilitatea de a utiliza

comutatia HW = foarte rapida;

ATM are nevoie de un nivel de adaptare intre nivelul ATM si nivelele superioare
din stiva, denumit AAL (ATM Adaptation Layer) → este necesar un AAL diferit
pentru diferite cerinte de nivel superior!!

Niv. superior
AAL
ATM Stiva de protocoale ATM
Fizic
 1.5.3 Comutaţia de celule (contin.)

ATM = tehnologie CO → se utilizeaza canale virtuale, identificate cu un numar
VCI (Virtual Channel Id), care sunt multiplexate in fascicule virtuale, identificate
cu un numar VPI (Virtual Path Id);

Toate celulele care contin acelasi VPIk fac parte din acelasi fascicul k, iar toate
celulele care contin acelasi VCIm fac parte din canalul m;

CO (la cerere) → circuit virtual = concatenare ce canale virtuale (VCI):

se pot defini circuite virtuale permanente PVC (Permanent Virtual Circuit) =

prestabilite, nu mai e nevoie de semnalizari pentru stabilire si eliberare circuit;
VCI1
VPI1 … VPI VCI Informatie
Mediu VCIN
Fizic VCI1
VPI2 … Header - 5 octeti 48 octeti
VCIM
 1.5.3 Comutaţia de celule (contin.)
LIi LEj

VPI1 VCI1 VPI2 VCI2

Celula intrare i Celula iesire j

Comutatia ATM = comutatie de fascicul + comutatie de canal:

(VPI1, VCI1, LIi) ↔ (VPI2, VCI2, LIj)

in nodurile de tranzit se poate face numai comutatie de fascicule (nu si de

canale);

Alegerea rutei intre comutatoare ATM se face cu protocoale de rutare

asemanatoare celor de la comutatia de pachete.
VCI1
VCI2

VCI1
VCI2 VCI3
VCI3
 1.5.3 Comutaţia de celule (contin.)

Avantaje ATM = universalitate:

 orice trafic (voce, audio, video, MM, timp real, date);
 orice distanta;
 orice mediu fizic;
 oricare nivele superioare;
 viteze mari;
 emuleaza comutatia de circuite;
 garanteaza calitatea serviciilor (QoS).
 1.5.3 Comutaţia de celule (contin.)

Dezavantaje ATM:
 cost mare (o interfata ATM = 10 ori mai scumpa decat una Ethernet);
 complexitate mare – protocoale de semnalizare = complicate;
 functionare 1-la-1 → atunci cand e nevoie de n-la-m e nevoie de construirea
de arbori peste ATM;
 incompatibilitate cu LAN – Ethernet → e necesara o tehnologie speciala de
emulare a unui LAN peste ATM (LANE – LAN Emulation);
 segmentare excesiva pentru unele aplicatii;
 overhead mare (informatia de control).

Solutie: in ultimii ani, ATM este inlocuit cu MPLS, care preia unele dintre
principalele idei din ATM.
1.5.4 Comutaţia de etichete multiprotocol (MPLS)

MPLS (MultiProtocol Label Switching) este o metoda de comutatie rapida de
pachete inspirata de ATM ↔ comutatia de etichete de tip ATM e mai eficienta
(rapida) decat dirijarea traditionala a pachetelor, care e bazata pe analiza antetului
fiecarui pachet si cautare in tabela de rutare;

MPLS e plasat la nivelul 3 OSI (peste nivelul 2-legatura de date si sub nivelul
3-traditional), inlocuind dirijarea prin cautare in TR cu o comutatie (swapping) de
etichete;

Orice protocol de nivel 3 (IP,IPX etc) → ”Multiprotocol”

Comutatie de etichete → ” Label Switching”

IP (3)
MPLS
Leg. date (2)
Fizic
1.5.4 Comutaţia de etichete multiprotocol (contin.)

La intrarea intr-un domeniu MPLS fluxurile de pachete sunt mai intai clasificate
in clase de echivalenta dirijate diferit (FEC – Forwarding Equivalence Class);

Fiecarei clase FEC i se asociaza un identificator de lungime fixa (20 biti) numit
eticheta (label) MPLS;

fiecare pachet care apartine unei clase FECi este etichetat cu eticheta clasei
respective (ei), eticheta adaugandu-se in fata antetului de nivel 3 (IP);

Etichetele au valabilitate locala pe legaturile dintre nodurile comutatoare (ca si

VCI-urile la ATM);

Când un ruter comutator pe bază de etichetă (LSR – Label Switch Router)

primeşte un pachet etichetat, foloseşte eticheta din antetul pachetului pentru a găsi
următorul hop şi eticheta corespunzătoare cu care va transmite acest pachet =
comutatie de etichete (utilizeaza tabelul de comutatie a etichetelor):

(ei , LI1) ↔ (ej , LI2)

1.5.4 Comutaţia de etichete multiprotocol (contin.)

Comutatia de etichete se realizeaza rapid, fara cautare, prin adresare indexata
la tabelul de comutatie;

Utilizarea acestei metode implică stabilirea în prealabil a rutei pe care pachetele

trebuie s-o urmeze spre o anumită destinaţie, iar o asfel de rută se numeşte rută
comutată pe bază de etichete (LSP – Label Switched Path). O rută de acest tip este
definită printr-o succesiune de etichete, câte una pentru fiecare hop şi, deoarece
corespondenţa între etichete este menţinută de fiecare ruter (LSR), o rută (LSP)
este determinată de valoarea etichetei iniţiale la primul ruter al LSP.

La iesirea din domeniul MPLS si reintrarea intr-un domeniu cu rutare

traditionala (IP), etichetele sunt eliminate de ruterul de iesire (Edge Router), care
dirijeaza in continuare pachetul prin forwarding traditional;
1.5.4 Comutaţia de etichete multiprotocol (contin.)

Dirijare MPLS

e2
LSR LSR
Dirijare e1 e3 Dirijare
normala (IP) normala (IP)

ER ER
LSR
Domeniu
MPLS
ER
Cale MPLS
Domeniu
(LSP)
IP
1.5.4 Comutaţia de etichete multiprotocol (contin.)

Avantaje MPLS:
 este mai rapida decat cautarea in TR la nivel IP (se pot folosi chiar
comutatoarele ATM);
 este compatibila cu orice nivel arhitectural (protocol) 2 sau 3;
 flexibilitate datorata:
o lucreaza ca rutarea de nivel 3, avand simplitatea comutatiei de nivel 2 →
MPLS permite realizarea de ierarhii de rutare (mai multe nivele de etichete)
si tehnici «tunel»;
o posibilitatea de a lucra cu ruterele traditionale;
 faciliteaza cresterea performantelor retelei prin implementarea de functii de
inginerie de trafic (TE – Traffic Engineering) → rutarea pe anumite cai;
 ofera suport pentru realizarea de retele virtuale private (VPN);
 asigura suport suplimentar pentru controlul calitatii serviciilor (QoS);
 etichetare flexibila (depinde de ruterul de intrare) – un acelasi pachet poate fi
etichetat diferit (si e tratat diferit) daca soseste pe unul sau altul dintre doua rutere
de intrare din domenii diferite.