Referat : Apendicita acută

la copii. Peritonita la copii.

Efectuat: Beșleagă Domnica

grupa 1306, anul VI
Curator: Revenco Ina

2018
Apendicita acută

Apendicita acută este o afecțiune provocată de inflamația apendicelui ileo-cecal,

caracterizată printr-un ansamblu de tulburări anatomo-clinice locale și generale. Frecvența
apendicitei acute oscilează intre 0,5 – 3,2 la 1000 copii. Frecventa maxima este intre 8 si 15
ani, cu o usoara prevalenta a sexului masculin. Din acest motiv apendicita acută fost
numită ,, boala tinereții,, ce se datorează țesutului limfoid bogat din apendice la copii,
motiv pentru care apendicele a fost numit o veritabilă ,,amigdală abdominală,,.

Apendicele vermicular apare în a 11-12-a săptămină de viață intrauterină cînd intestinul

subțire ocupă flancul drept al abdomnului și crește mai repede comparativ cu poțiunea
distală a intestinului. Creșterea intestinului se oprește cind cecul se poziționează în fosa
iliacă dreaptă. Dacă în urma creșterii diferențiate, care dă aspectul de rotație intestinală ,
intestinul se oprește într-unul din stadiile sale apendicele se poate poziționa anormal,
determinînd variațiuni de poziție:

- Poziție normală (69% cazuri)

- Poziție retrocecală (29% cazuri )
- Poziție subhepatică (3% cazuri )
- Sediul pelvian (3% cazuri)

Etiopatogenie

Cauze favorizante :

-regimul alimentar hipoproteic și sărac in celuloză,care favorizează procesele de putrefacție

și exacerbare microbismului local.

- staza întreținută de constipație (prezența de coproliți duce la o compresie mecanică a

pertelui apendicelui și la inflamație).

- infecții intestinale produse pe cale hematogenă , digestivă pot cauza și colite sau enterite.

- verminozele (oxiuri, ascarizi,etrc.) prin leziunile produse la nivelul mucoasei favorizează

grefarea unor microbi aerobi sau anaerobi.

Cauze ocazionale:

-traumatismele regiunii ceco-apendiculare

-schimbarea obiceiurilor alimentare

-surmenajul

-hiperfoliculinemie
-particularități anatomice ale regiunii ceco-apendiculare, adevărat fund de sac, bogat în
floră microbiană și țesutul limfoid

- apendicele poate fi transformat într-o cavitate închisă prin obturarea comunicării cu cecul
prin coproliți, corpi străini (sîmburi) , bride, torsiune în propriul mezou.

Clasificare

În dependență de modificările morfopatologice deosebim:

1. Forme distructive-supurative:
- Apendicita flegmanoasă
- Apendicita gangrenoasă
- Apendicita gangrenoasă perforativă
2. Forme nedistructive :
- Apendicita catarală
- Apendicita cronică

Dificultățile diagnoscticului apendicitei acute la copil sunt cauzate de particularitățile

anatomo-fiziologice ale organismului în creștere :

- Modificările funcționale ale SNC asigură debutul identic al multor afecțiuni somatice
și chirurgicale ( febră, vomă, dereglarea funcției intestinului).
- Inflamația apendicelui vermicular evoluează extrem de rapid.
- Mecanismele de delimitare ale inflamației sunt foarte slab dezvoltate.

Tabloul clinic

Evoluția simptoamelor la nou-născut și copilul mic este: durerea abdominală , vomele

multiple, sensibilitate dureroasă la palparea abdomenului sau regiunii pelviene, febră,
hiperleucocitoză. Un fapt ce merită să fie de menționat este că o criză acută de apendicită
debutează adesea în mijlocul nopții, trezind copilul din somn.

La nou-născuți tabloul clinic se rezumă la : distensie abdominală , vome, diaree. Reacția

febrilă apare abia în urma perforației apendicelui vermicular. Folosirea antibioticelor ,
aplicarea pungii cu gheață estompează și la această vîrstă simptomele apendicitei acută.
După instalarea peritonitei generalizate apar semne ca : edemul inflamator al peretelui
abdominal subombelical, tegument lucios, circulație colaterală venoasă evidentă etc. La
sugar este prezentă agitație, perturbarea somnului, refuzul alimentației, vome, diaree,
distensie abdominală, o ușoară tensiune a peretelui abdominal în fosa iliacă dreaptă.
Durerea de debut se manifestă prin țipete , agitație neobișnuită de durată mai lungă
comparativ cu durerile în caz de invaginație.
La examenul clinic gasim un copil cu facies suferind, care evita sa se miste, uneori
schioapata; cind se intinde flecteaza piciorul drept sau ambele picioare; abdomenul nu se
misca o data cu miscarile respiratorii. La palpare constatam sensibilitate (durere) in fosa
iliaca dreapta, hiperestezie cutanata (durere doar la atingerea tegumentului), contractura
musculara sau aparare localizate sau generalizate.

Diagnosticul

Diagnosticul pozitiv se pune pe baza simptomatologiei, a examenului fizic (incluzând şi

tuşeul rectal care poate decela prezenţa iritaţiei fundului de sac peritoneal Douglas), a
analizelor de laborator (leucocitoză cu neutrofilie, probe inflamatorii modificate- VSH,
proteina C reactiva, fibrinogen) .

Ecografiei abdominale - poate identifica apendicele, poate depista prezenta lichidului

intraperitoneal sau poate diagnostica o alte patologie care să prezinte simptome
asemanatoare (limfadenita mezenterica, torsiunea de ovar, invaginatia intestinala acuta…).

Radiografia abdominala pate arata prezenta unui coprolit sau a unei anse intestinale
dilatate in cadranul abdominal inferior drept. Uneori este necesara si o radiografie toracica,
pentru diagnosticul diferential cu o afectiune pulmonara acuta.

In cazuri exceptionale se poate apela la tomografia computerizata sau chiar la RMN.

Diagnosticul apendicitei acute la copil trebuie pus cât mai rapid de la debutul
simptomatologiei, altfel apar complicaţiile destul de rapid.

Diagnosticul diferenţial trebuie să excludă alte afecţiuni cu simptomatologie

asemănătoare:

1. afecţiuni cu leziuni intraperitoniale – cea mai numeroasă categorie de pacienți care ajung
a laparatomie pentru fals abdomen acut (gastroduodenită, enterită acută, enterocolită,
colon spastic , boala Crohn, invaginație intestinală ).

2. afecţiuni cu leziuni de vecinătate, extraperitoniale ( pneumonia bazală, pleurita, pleurezia

bazală , colită renală ).

3. afecţiuni generale c simptomatologiea acută abdominală (afecțiuni neuropsihice, purpura

reumatoidă Henoch-Schonlein, cetoacidoza diabetică ).

Tratamentul

Chirurgical – constă in lapatatomie, apendicectomie ( bontul apendicular fiind legat cu un fir

neresorbabil , și va fi înfundat în bursa cecală). Remarcă că recunoașterea suferinței în
primele 48 ore de evoluție este urmată de sancțiune chirurgicală de urgență. În cazurile cu
peritonită apendiculară, operația va fi amînată cîteva ore – timp necesar măsurilor
medicale de corectare a modificărilor hidroelectrolitice etc. Existența unui plastron
apendicular necesită un tratament cu antibiotice , repaus la pat, regim hidric etc. Totodată
prezența unui plastron apendicular,la un moment dat și în anumite circumstanțe(abces
apendicular) poate deveni un abdomen acut chirurgical , care necesită pentru rezolvare un
tratament operator. Intervenția chirurgicală se efectuează sub anestezie generală. În
apendicitele complicate cu peritonită – anestezie generală cu respirație dirijată. Aspectele
tehnice și tactice depind de sediul și gradul lezinilor apendicular , prezența complicațiilor.

Complicațiile postoperatorii :

- Peritonita prelungită , abcese interintestinale, pelviene, subhepatice.

- Peritonitele terțiare ( reacția excesivă a mecanismelor de apărare locală și generală ).
- Supurații parietale ( abcesul parietal )
- Eventrații sau chiar eviscerații.
- Ocluzia intestinală mecanică sau mixtă.
- Abcese reziduale intraabdominale
- Fistulă stercorală ( dezunire a ligaturii bontului).

Toate complicațiile se pot rezolva chirurgical prin reintervenții.

Peritonitele
Peritonita este inflamația peritoneului, mai exact a seroasei peritoneale, o foita subțire
care captuseste partea interioara a peretilor abdominali și care acoperă organele de la
acest nivel.

Peritonita este una dintre complicatiile care pun viața in pericol, de aceea, este nevoie de
instituirea unui tratament cît mai repede posibil. In cazul copiilor, de cele mai multe ori,
peritonita este o complicație a apendicitei.

Sunt 2 tipuri majore de peritonita: cea primara si cea secundara.

Peritonita primara se produce cand o infectie trece din circuitul sangvin și din nodulii
limfatici în peritoneu. Este o forma rară de peritonita (1% din cazuri).

Cea mai frecventa este peritonita secundară – determinată de pătrunderea florei

microbieneîn caz de afecțiuni chirurgicale sau trauma organelor cavității abdominale.

Ambele tipuri de peritonita sunt grave și pot duce la deces dacă nu sunt tratate cît mai
repede.
CAUZE

- Ruperea apendicelui sau colonul perforat – toate acestea pot cauza peritonita, din
cauza raspandirii bacteriilor in cavitatea abdominala.
- Pancreatita. Inflamatia pancreasului (pancreatita) complicata de o infectie poate
cauza peritonita daca bacteriile se raspandesc in afara pancreasului.
- Diverticulita. Inflamatia diverticulilor colonici (diverticulita) are simptome
asemanatoare celor specifice apendicitei, dar prezente adeseori in partea stanga a
abdomenului. Peritonita se poate produce in urma perforarii peretelui subtire al
diverticulului afectat.
- Procedurile medicale precum dializa peritoneala. In cadrul acestui tip de dializa, o
parte a peritoneului este folosita pe post de dializor. O infectie cauzata de
contaminarea echipamentului, de pilda, poate duce la aparitia peritonitei.
- Lovituri. Ranile sau loviturile pot cauza peritonita din cauza bacteriilor sau
chimicalelor care pot ajunge la peritoneu.

COMPLICAȚII

Netratată, peritonita poate cauza: pătrunderea bacteriilor în sange (bacteriemie),

răspandirea infecției în tot corpul (septicemie).

SIMPTOME

Printre manifestarile peritonitei, se numara:

- Durerea abdominală
- Senzația de abdomen plin sau sensibilitatea sau încordarea la palparea acestuia
- Febra
- Stările de greață si de vomă
- Pierderea poftei de mancare
- Diareea
- Incapacitatea de a elimina gazele intestinale
- Oboseala

Particularitatile peritonitei la copii

In cele mai multe cazuri, peritonita la copii apare ca o complicatie a apendicitei - peritonita
apendiculara. Este important ca simptomele sa fie observate repede de parinti sau de
supraveghetorii copilului. Cu cat tratamentul este instituit mai repede, cu atat sunt mai
mari sansele de recuperare. La copiii mici, care nu pot încă să vorbească, urmatoarele
simptome ar putea fi cauzate de peritonită:

- Scîncetele
 - Refuzul total al hranei
- Abdomen încordat
- Febră
- Diareea
- Varsaturile
- Flexia coapselor din cauza durerilor abdominale.

DIAGNOSTIC

In cadrul examinarii, medicul chirurg pediatru palpeaza abdomenul copilului, care este
dureros in partea dreapta, jos. In completare, este nevoie de: analize de sange (care arata,
printre altele, prezenta bacteriilor în sînge), explorări imagistice (radiografie abdominala,
tomografie) și analiza lichidului peritoneal.

TRATAMENT

Peritonita este o urgență chirurgicală. Pentru tratarea peritonitei, este nevoie de spitalizare.
Terapia include:

- Laparatomie
- Înlăturarea precoce sau izolarea focarului
- Sanarea intra- și postoperatorie a cavității abdominale
- Decompresia tractului gastro-intestinal.

Terapia conseravativă intensivă postoperatorie include:

- Profilactica și tratamentul insuficienței poliorganice

- Detoxificarea , rehidratarea
- Normalizarea microcirculației
- Antibioticoterapia
- Protecția antioxidatantă
- Imunocorecția
- Lupta cu pareza intestinală.