UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de geografie

Domeniul : Geografie
Program de studii : Geografia Turismului

PORTOFOLIU LA CLIMATOLOGIE

Profesor îndrumător :
Constantin Dana

Portfoliu realizat de :
Nicolau Ștefania

București 2017
 CUPRINS

1. Descifrarea telegramei sinoptice……………3

1.1 Schema Bjerknes…………………………....4

2. Frecvența nebulozității……………………...5

3. Roza vânturilor……………………………...6

4. Harta sinoptică de bază……………….…….7

5. Atlasul norilor………………………………8
 1. Descifrarea telegramei sinoptice folosind Codului Sinoptic
Internațional

15083 31659 63515 10214 20145 39978 40145 57045 71011 85830

15 - România
083 - Dej

3 - lipsă și în secțiunea 1 și în 3 ; nu au fost precipitații

1 - cu personal, grupa este inclusă
6 - înălțimea bazei norilor inferiori este între 1000 și 1500 m
59 - vizibilitatea 9 km

6 - 6/8 (7/10-8/10) ; grad de acoperire a cerului

35 - direcția vântului 345°-354°
15 - 15 m/s

1 - cifră de control
0 - temperatura este pozitivă
214 - +21,4°C

2 - cifră de control
0 - temperatura este pozitivă
145 - +14,5°C

3 - cifră de control
9978 - 1997,8 hPa
4 - cifră de control
0145 - 1014,5 hPa

5 - cifră de control
7 - mai scăzută decât cu 3 ore mai înainte. În scădere (uniform sau neuniformă)
045 - 4,5 hPa
7 - cifră de control
10 - aer cețos (în bancuri, mai mult sau mai puțin continuu)
11 - ace de gheață

8 - cifră de control
5 - 5/8 grad de acoperire a cerului
8 - cumulus și stratocumului, alții decât cei formați prin etalarea norilor cumulus, baza norilor
cumilis la nivel diferit celui al norilor stratocumulus
3 - altocumulus transclucidus la un singur nivel
0 - nu există nori superiori

1.1 Schema Bjerknes

2. Frecvența nebulozității
3. Roza vânturilor
 4. Harta sinoptică de bază

Figura 2. Situația sinoptică la suprafața terenului, la ora 06 UTC pe 15 decembrie 1948, superimpusă pe
câmpul geopotențial la nivel de 500 hPa și domeniul topografic relativ (H500-H1000 TR)

Analiza situației sinoptice a suprafeței terenului la ora 06 UTC, la 15 decembrie 1948.

Contextul sinoptic la suprafața pământului în care a fost produs intensitatea maximă a răcirii prin
aer în Oltenia (determinată de acest val intens rece) a fost ca Urmează: pe 15 decembrie 1948 la
06 ore UTC (08 OIR), jumătatea Europei de nord-vest a fost sub influența marelui ciclon islandez,
centrat la est de Islanda, cu valori mai mici de 985 hPa în centru. Cea mai mare parte a Europei se
afla sub influența centurii mari de anticoncole formate între anticolonele Azore, cu valori mai mari
de 1025 hPa la centru și est-europene, cu valori foarte bine dezvoltate în centrul mai mult de 1045
hPa, centrate pe În Câmpia Rusă și se unesc spre est cu cel ruso-sibirian. Dorsalul anticiclonei est-
europene a fost extins spre vest (105 hPa - figura nr.2) asupra Italiei și a Mediteranei spre nordul
Africii.
În altitudine, la nivel de suprafață geopotențială de 500 hPa, cea mai mare parte a Europei
continentale se afla sub influența unui câmp geopotențial ridicat, în timp ce circulația atmosferică
era un blocaj (litera "Ω" a curbei de nivel 560 a barajului - Figura nr. 2).Ca urmare a acestui tip de
mișcare sub forța Coriolis, talveaua geopotențială și miezul geopotențial redus situat deasupra
Mării Negre și a României, au continuat mișcarea de retrogradare spre sud-vest, determinând
continuarea și chiar intensificarea adveției cu aer foarte rece Peste România.
La nivelul izobaric de 850 hPa, mișcarea est și nord-est a fost continuată, în timp ce aerul extrem
de rece, cu valori sub -10.0 ° C (deasupra sud-estului României și a Mării Negre de Vest) are
izotermia de -12.0 ° C Deasupra câmpiei sud-estice a Olteniei (Figura 3). Acestea explică minimul
absolut de -28,5 ° C la Corabia, adăugând totodată efectul de inversare termică în aproape toată
iarnă, care determină scurgerea aerului rece pe formele scăzute de relief și cea cu temperaturi mai
ridicate pe formele superioare de relief .
 5. Atlasul norilor

Familia norilor superiori

Baza acestora se află la înălțimi cuprinse între 5000 și 13000 de metri (aproximativ 16.000 și
43.000 de picioare).
Această familie cuprinde următoarele genuri:
– Cirrus (Ci)
– Cirrocumulus (Cc)
– Cirrostratus (Cs)

Norii cirrus
Cirrus (abreviere Ci) sunt un gen de nori de altitudine mare separați cu aspect fibros în formă
de filamente, bancuri sau benzi albe. Sunt constituiti din cristale de gheață si nu dau precipitații.
Norii cirrus se formează când vaporii de apă îngheață în cristale de gheață la altitudini de
peste 8000 de metri. Datorită umidității rare la o altitudine mare, ei tind să fie foarte subțiri.
SPECII
- Cirrus fibratus (Ci fib) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de fibre drepte
sau neregulate.
- Cirrus uncinus (Ci unc) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de fibre,
asemeni unor cârlige
- Cirrus spissatus (Cc spi) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de pete alb-
gri dense.
- Cirrus castellanus (Ci cas) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de
creneluri.
- Cirrus floccus (Ci flo) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de pâlcuri.
(cirrus fibratus)
 (cirrus fibratus)

Norii cirrocumulus
Cirrocumulus (abreviere Cc) este un gen de nori de altitudine mare care se prezintă în bancuri
sau pături, compuși din elemente mici în formă de granule, valuri sau riduri. Sunt constituiți din
cristale de gheață și nu dau precipitații.
Norii cirrocumulus prezintă atât caracteristici stratiforme cât și caracteristici cumuliforme și
apar adesea sub formă de pete albe însoțite de smocuri cu margini vag definite. Acești nori sunt
organizați de obicei în rânduri la fel ca alți nori stratiformi sau cumuliformi, dar fiind de
dimensiuni mici au aspect foarte fin și dau cerului un aspect similar cu solzii unui pește.
SPECII
- Cirrocumulus stratiformis (Cc str) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de
pânză cumuliformă.
- Cirrocumulus lenticularis (Cc len) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de
lentile alungite.
- Cirrocumulus castellanus (Cc cas) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de
creneluri.
- Cirrocumulus floccus (Cc flo) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de
pâlcuri.
 Norii cirrostratus
Cirrostratus (abreviere Cs) este un gen de nori, de altitudine mare, cu un aspect fibros sau
neted acoperind parțial sau integral cerul ca un voal noros transparent și albicios. Sunt formați
din cristale de gheață și produc fenomenul optic de halo. Nu dau precipitații. Norii Cirrostratus
sunt localizați la peste 5,5 km înălțime în atmosferă și indică prezența umidității ridicate în
straturile superioare ale atmosferei.
SPECII
- Cirrostratus fibratus (Cs fib) - nori de altitudine joasă care se prezintă sub formă de fibre,
dar mai puțin fragmentate decât norii cirrus.
- Cirrostratus nebulosus (Cs neb) - nori de altitudine mare care se prezintă sub formă de văl
și acoperă cerul în întregime.
Familia norilor mijlocii
 Baza este situată între 2000 și 7000 de metri (aproximativ 6500 si 23.000 de picioare).
Cuprinde următoarele genuri:
– Altocumulus (Ac)
– Altostratus (As)

Norii altocumulus
Altocumulus (abreviere Ac) este un gen de nori de altitudine medie care sunt grupați în
bancuri, pături, grămezi sau șiruri de culoare albă sau gri. Norii altocumulus sunt constituiți, în
general, din picături de apă, dar uneori pot conține și cristale de gheață. Nu dau precipitații.
SPECII
- Altocumulus stratiformis (Ac str) - nori de altitudine medie care se prezintă sub formă de
pânză cumuliformă.
- Altocumulus lenticularis (Ac len) - nori de altitudine medie care se prezintă sub formă de
lentile alungite.
- Altocumulus castellanus (Ac cas) - nori de altitudine medie care se prezintă sub formă de
creneluri.
- Altocumulus floccus (Ac flo) - nori de altitudine medie care se prezintă sub formă de
pâlcuri.
(altocumulus perlucidus)

(altocumulus stratiformis)
(altocumulus stratiformis opacus)

Norii altostratus
Altostratus (abreviere As) este un gen de nori de altitudine medie care se prezintă sub forma
unui strat sau a unei păture de culoare albăstruie sau cenușie cu aspect striat, fibros sau uniform.
Acoperă în întregime sau parțial cerul și au o întindere orizontală foarte mare, iar pe verticală
grosimea lor atinge sute sau mii de metri. Din acest gen de nori pot cădea precipitații care se
evaporă înainte de a atinge solul (virga) sau ploaie slabă.
(altostratus opacus)
(altostratus translucidus)
(altostratus translucidus)
Familia norilor inferiori
Baza situată între 0 și 2000 de metri (aproximativ 6500 de picioare).
Cuprinde următoarele genuri:
– Stratocumulus (Sc)
– Stratus (St)
– Nimbostratus (Ns)

Norii stratocumulus
Stratocumulus (abreviere Sc) este un gen de nori sub formă de banc, gramadă sau pătura de
culoare gri sau albicioși cu unele parți sumbre. Norii stratocumulus sunt constituiți din picături
de apă sau zăpadă grăunțoasă. Prezintă precipitații continue sub formă de burniță, ploaie de
intensitate slabă sau ninsoare de intensitate slabă.
SPECII
- Stratocumulus stratiformis (Sc str) - nori de altitudine joasă care se prezintă sub formă de
pânză cumuliformă.
- Stratocumulus lenticularis (Sc len) - nori de altitudine joasă care se prezintă sub formă de
lentile alungite.
- Stratocumulus castellanus (Sc cas) - nori de altitudine joasă care se prezintă sub formă de
creneluri.

(stratocumulus castellanus)
(stratocumulus perlucidus)

Norii stratus
Stratus sunt nori de joasă altitudine caracterizați prin stratificarea orizontală și o bază joasă,
uniformă. Termenul de stratus se referă la un nor plat fără caracteristici importante și de obicei
de culoare albă sau gri. Numele de stratus vine din limba latină, prefixul strato- însemnând
stratificat.
Norii Stratus produc burniță sau ninsori slabe cantitativ sub formă de grăunțe de zăpadă.
Acești nori se pot forma ca urmare a disipării ceții de dimineață.
SPECII
- Stratus nebulosus (St neb) - Apar ca nori fără caracteristici notabile sau ca un văl alb sau
gri. Se întâlnesc la altitudini joase și indică stabilitate în atmosferă și implicit o stabilitate
a fenomenelor meteorologice asociate. Produc adesea burniță și grăunțe de zăpadă.
- Stratus fractus (St fra) - nor cu o aparență de pânză fracturată. Sunt produși deseori din
specia stratus nebulosus, fiind frânți de vânt. Apar adesea asociați cu norii ce dau
 precipitații moderate. Se pot forma și la poalele munților și pot fi asociați cu
Nimbostratus.

Norii nimbostratus
Nimbostratus (abreviere Ns) este un gen de nori care se prezintă cu grosime și întindere foarte
mare. Norii nimbostratus sunt constituiți din picături de apă (deseori supraracită), uneori din
cristale de gheață și fulgi de zăpadă, iar câteodată dintr-un amestec de particule lichide și solide.
Sub baza inferioară pot apărea nori deșirați, zdrențăroși care pot fi sudați de ei. Prezintă
precipitații continue de ploaie sau ninsoare.

Familia norilor de dezvoltare verticala

Baza pleacă de la 500 de metri iar vârful ajunge până la înălțimea norilor superiori.
Cuprinde următoarele genuri:
– Cumulus (Cu)
– Cumulonimbus (Cb)

Norii cumulus
Cumulus (abreviere Cu) este un gen de nori separați sub forma de grămezi având un contur
bine delimitat și cu dezvoltare mai mult pe verticală. Au un aspect de vată și culoare alb-
strălucitor. Sunt constituiți din picături de apă și se formează prin advecție asociată cu o
expansiune rapidă pe vertical.
SPECII
- Cumulus fractus (Cu fra) - nor cumuliform de dimensiuni mici cu forme neregulate,
zdrențuite, forma fiind într-o permanentă schimbare.
- Cumulus humilis (Cu hum) - nor cumuliform mici, baza în general este plană cu umbre
gri luminoase. Sunt denumiți nori de vreme bună.
- Cumulus mediocris (Cu med) - nor cumuliform cu o dezvoltare moderată pe verticală,
prezintă umbre gri moderate la bază. Uneori din cumulus mediocris pot cădea precipitații
de slabă intesitate.
- Cumulus congestus (Cu con), în aviație sunt abreviați Tcu de la termenul în limba
engleză Towering Cumulus - nor cumulifor cu o dezvoltare mare pe verticală, cu o bază
 de culoare gri închis. Pot produce vânt, turbulențe și averse cu o intensitate moderată spre
puternică.

(cumulus congestus)
(cumulus congestus)

(cumulus congestus)
(cumulus fractus)

(cumulus mediocris)
(cumulus mediocris)

(cumulus tuba)
 Norii cumulonimbus
Cumulonimbus, din limba latină cumulus (grămadă) și nimbus (nor de furtună), este un nor
dens, înalt, ascoiat cu furtuni și instabilitate atmosferică, format din vapori de apă sub acțiunea
unui vânt ascendent. Norii Cumulonimbus se pot forma izolat, grupați sau de-a lungul unui front
atmosferic rece sub forma liniilor de furtuni. Acești nori sunt capabili să formeze fulgere și alte
fenomene severe cum ar fi tornadele.
SPECII
- Cumulonimbus calvus (Cb cal) - nori de furtună foarte înalți cu un vârf sub forma unei
căciuli similari cu Cumulonimbus congestus.
- Cumulonimbus capillatus (Cb cap) - nori de furtună foarte înalți cu vârful fibros, datorită
prezenței cristalelor de gheață. Adeseori au aspectul unei nicovale.
- Cumulonimbus incus (Cb inc) - sunt similari cu speciile calvus și capilatus și prezinta de
asemenea aspect de nicovală.
BIBLIOGRAFIE

1 Considerations upon the Air Temperature Characteristics in Oltenia in December ;

Andreea Floriana Marinică1, Dana Maria (Oprea) Constantin2, Ion Marinică3, Victor
Viorel Vătămanu4
1
Klimacampus, Germany, 2 University of Bucharest, Faculty of Geography, Romania, 3, 4
Regional Meteorological Center Craiova, Romania

2 https://ro.wikipedia.org