Sunteți pe pagina 1din 7

SUBSTANTELE TISULARE ACTIVE SI ANTAGONISTII

Substanţele tisulare active sau autacoizii sunt substanţe ce se formeaza şi elibereaza intr-un numar
mare de ţesuturi fiind implicate in numeroase procese fiziologice şi fiziopatologice. Se deosebesc de
neurotransmiţatori intrucat aceştia sunt produşi de catre structuri diferenţiate şi au acţiune limitata.
Substanţele tisulare active nu au in general utilizari farmacologice, dar cum pot produce nenumarate efecte
nedorite, antagonişti ai acestor substanţe se folosesc ca medicament. Principalele substanţe tisulare active
sunt: amine biogene (histamina şi serotonina), polipeptide (kinine, angiotensina), produşi ai endoteliului
vascular (endotelina, oxid nitric), lipide biologie active (eicosanoide: prostagandine, prostacicline şi
leucotriene), PAF.

Histamina şi substantele antihistaminice


Histamina este o amina biogena ce se formeaza in organism prin decarboxilarea histidinei sub
acţiunea histidin-decarboxilazei.
Histamina este larg distribuita in organism. Se gaseşte in structurile de contact cu mediul
inconjurator ce participa la dispozitivul de aparare al organismului impotriva agenţilor straini (tract
digestiv, piele, plamani), in ţesuturile cu dezvoltare rapida, in unii neuroni.
Efectele histaminei sunt consecinta actionarii unor receptol specifici - receptorii histaminergici. S-a
precizat existenta a trei tipuri de receptori histaminergici:
H1 - localizati in muşchiul neted bronşic, gastro-intestinal şi cardio-vascular - produce
bronhoconstrictie, stimularea peristalticii digestive şi vasodilatatie.
H2 localizati in peretele gastric, miocard şi muşchiul neted vascular a caror actionare provoaca
hipersecretie de acid clorhidric, deprimarea inimii şi vasodilatatie.
H3 cu functie de autoreceptori presinaptici inhibitori, la nivelul terminatiilor histaminergice
din sistemul nerves central şi plexul mienteric. Actionarea acestor receptori determina scaderea
influxului calcic.
Eliberarea histaminei poate fi determinata de diferite agresiuni (fizice, chimice), de medicamente
(morfina, d-tubocurarina, polimixine dextrani), de reactia antigen-anticorp, care induce degranularea
mastocitara.
Histamina este putin utilizata clinic: In unele teste farmacologice de determinare a activitatii
secretorii gastrice, pentru diagnosticul de feocromocitom şi, rareori, pentru testarea reactivitatii bronşice la
astmatici.
Antihistaminicele clasice sunt medicamente ce blocheaza selectiv receptorii H1 în timp ce
medicamentele ce blocheaza receptorii H2 sunt denumite blocante H2.
Farmacodinamic histamina administrată parenteral produce următoarele efecte:
- stimularea secreţiei glandelor exocrine, mai ales a secreţiei gastrice, în special de acid clorhidric.
Acest efect este mediat prin receptorii H2.
- stimulează musculatura netedă viscerală, producând bronhoconstricţie (cu dispnee expiratorie),
contracţia musculaturii intestinale şi a miometrului. Aceste efecte sunt mediate prin receptorii H1.
- acţiuni cardiovasculare - dilată capilarele, creşte permeabilitatea lor ducând la extravazarea plasmei
în interstiţiu (edeme).
Aplicată local cutanat produce tripla reacţie a lui Lewis: roşeaţă circumscrisă (apare rapid ca urmare
a capilarodilataţiei), înconjurată de un halou purpuriu (prin dilataţie arteriolară - apare mai târziu prin reflex
de axon), iar la sfârşit apare o papulă centrală (intumescenţă albă) prin extravazare de plasmă. Seamănă cu
o urzicătură şi este însoţită de prurit.
Rolul fiziopatologic - în reacţia atg-atc de tip I (anafilactic), în leziuni mecanice (strivire, energie
radiantă, căldură, arsură, radiaţii ionizante se eliberează histamină). Joacă un rol important în
patomecanismul bolii de iradiere, a şocului traumatic, arsurilor extinse. De asemenea, există unele
medicamente care eliberează direct histamina - morfina, tubocurarina, dextranii, dar si unele toxine
vegetale, animale, microbiene.
Indicaţiile terapeutice: în scop diagnostic pentru evidenţierea unei anacidităţi histaminorefractare; în
afecţiuni reumatice local prin iontoforeză (produce hiperemie); pentru desensibilizare nespecifică în unele
boli alergice (se administrează la început doze infime, apoi în doze progresiv crescânde timp de cca 3
săptămâni).
Antihistaminicele (blocantele H1) sunt substante sintetice ce contin în structura lor gruparea
etilen-amino, comuna cu histamina, ceea ce justifica afinitatea pentru receptorii H1.
Antihistaminicele se comporta ca antagonişti H1 împiedicand sau anuland efectele H1 ale histaminei:
bronhoconstrictia, vasodilatatia şi creşterea permeabilitatii capilare (manifestari clinice ale reactiilor
alergice).
In afara efectelor antihistaminice propriu-zise aceste substante au şi efecte farmacodinamice proprii:
efecte antiemetice - fiind utile şi în "raul de mişcare" (difenhidramina, prometazina, ciclizina),
efect sedativ (prometazina, difenhidramina),
efecte anticolinergice periferice (difenhidramina, prometazina, clemastina),
efecte antiparkinsoniene, (clorfenoxamina),
efect anestezic local (prometazina, difenhidramina);
actiune de potentare a efectului deprimant central al bauturilor alcoolice şi medicamentelor
antianxioase.
Clasificare: Antihistaminicele sunt:
1.de prima generatie cu efecte sedative şi anticolinergice marcate:
-prometazina (romergan),
-cloropiramina (nilfan),
-clemastina (tavegyl) - şi
2.de generatia a doua, de obicei fara efecte sedative şi anticolinergice, dar cu actiune
îndelungata :
-astemizol (hismanal);
-terfenadina (histadin);
-cetirizina (zyrtec).
Antihistaminicele din generatia I, care produc somnolenta şi sedare marcata şi prelungita, nu
trebuie folosite în cursul zilei, de unde şi denumirea de "antihistaminice de noapte".
In stomatologie antihistaminicele de generatia 1 (prometazina) sunt folosite uneori pentru sedare
preoperatorie, datorita efectelor sedative centrale şi antiemetice, iar tripelenamina sol. 1%
(piribenzamina) şi difenhidramina HCI 1 % (benadryl) sunt uneori folosite pentru actiunea anestezica
locala. Actiunea este suficienta, permitand extractii dentare, chiar extractia celui de-al 3-lea molar.
Efectele substantelor antihistaminice sunt potentate de bauturile alcoolice, de aceea asocierea cu
acestea este contraindicata.
BIocantele receptorilor H2 actionează ca antagonişti ai receptorilor H2 prevenind efectul
excitosecretor gastric al histaminei. Consecutiv, sunt utile simptomatic in boala ulceroasä. Principalele
blocante H2 sunt: cimetidina, ranitidina, famotidina.
Prometazina (Romergan) este un derivat fenotiazinic înrudit cu neurolepticele. Antihistaminic
puternic, durata acţiunii 10-12 ore. Are efect deprimant central marcat, produce somn. Este un
antihistaminic de noapte. Se indică pentru efect antialergic dar şi ca somnifer, pentru potenţarea acţiunii
narcoticelor, hipnoticelor, analgezicelor, ca antivomitiv. Se contraindică la şoferi, dispeceri. Nu se
asociază cu alcool.
Cloropiramina (Nilfan) antihistaminic eficace, efect sedativ slab. Se poate administra şi ziua
(antihistaminic de zi). Este bine tolerat. Acţiunea 4-6 ore. Doza 25-50 mg de 3-4 ori pe zi.
Clemastin (Tavegyl) este un antihistaminic energic. Se utilizează şi ziua. Are efect prelungit, potenţă
mare. Doza 2-4 mg/zi.
Clorfenoxamina se utilizează ca antiparkinsonian datorită efectului anticolinergic.
Intoxicaţia cu antihistaminice se manifestă prin somnolenţă, convulsii la copii, leziuni renale.
Antihistaminicele din generaţia a II-a nu au efect central deprimant. Ex. oxatomida - efect
prelungit, astemizol, terfenadina, loratadina (Claritine), desloratadina (Aerius), fexofenadina (Telfast),
cetirizina, azelastina (Allergodil) - local în rinite, conjunctivite alergice). Se contraindică asocierea
astemizolului şi terfenadinei cu unii inhibitori enzimatici (eritromicină, ketoconazol sau suc de grepfruit),
deoarece devin foarte toxice pentru cord, producând aritmii, uneori fatale.
Serotonina şi antiserotoninergicele

Serotonina este un autacoid format prin hidroxilarea şi decarboxilarea triptofanului, larg răspandit in
organism:
perete intestinal
plachete,
sistem nervos central.
Periferic intervine in:
stimularea peristaltismului intestinal,
agregarea plachetară,
vasoconstrictie in ateroscleroză şi unele forme de hipertensiune esentială.
In sistemul nervos central, serotonina actioneazä ca neurotransmitător fiind implicată in:
producerea somnului,
in procesele mintale şi afective,
unele functii motorii şi in functii vegetative - termoreglarea, reglarea tensiunii arteriale, voma,
etc.
In carcinoidoza intestinală cu celule argentafine secretorii de serotonină, aceasta produce:
stimularea peristaltismului intestinal cu colici şi diaree,
hipotensiune arterială şi tahicardie,
bronhoconstrictie şi dispnee, fenomene ce apar, dealtfel, sub formä de crize
Serotonina se comportă ca agonist la nivelul unor receptori specifici - receptori serotoninergici, care la
randul lor, pot fi 5H1 (cu subtipurile 5H1A-D); 5H2 şi 5H3.
Medicamentele antiserotoninice sunt: metisergida (deseril), agonist partial al receptorilor
serotoninergici, utilizat pentru profilaxia crizelor migrenoase şi ca tratament simptomatic la bolnavii cu
carcinoid (tumoră intestinală secretoare de serotonină); ondansetronul (zofran) un antagonist al
receptorilor serotoninergici in unele structuri centrale ce controlează actul vomei, folosit ca antivomitiv,
in stările de vomă puţin influenţate de alte antiemetice - ex. voma post terapie citostatica.
Alte categorii de medicamente pot interfera dispoziţia sau acţiunea serotoninei. Astfel, unele
antidepresive impiedica recaptarea serotoninei in butonul presinaptic la nivelul sinapselor centrale, la
nivelul carora aceasta acţioneaza ca neurotransmiţator, crescand disponibilul acesteia in fanta, cu
corectarea unor tulburari de afect şi, eventual, efecte analgezice. In ameliorarea simptomelor psihice de
catre unele neuroleptice ar interveni şi blocarea unor receptori serotoninergici din creier.

ANTISEROTONINICELE
Serotonina poate fi implicată în unele tipuri de reacţii alergice. Antiserotoninicele blochează
receptorii serotoninici. Prezintă efect antialergic ciproheptadina (Peritol, care se găseşte sub formă de
comprimate şi sirop. Are şi efect antihistaminic H1, central deprimant şi de stimulare a apetitului.

IMUNOSUPRESOARE ŞI IMUNOMODULATOARE
Imunofarmacologia studiază utilizarea medicamentelor ca modulatori ai răspunsului imun.
Principala aplicaţie este folosirea agenţilor imunosupresori şi imunostimulatori. Cele 3 indicaţii
majore ale imunoterapiei sunt: tratamentul bolilor autoimune, a imunodeficienţelor primare şi a
transplantelor de organ.

IMUNOSUPRESOARELE
I.AGENŢI IMUNOSUPRESORI NESPECIFICI
Glucocorticoizii sunt agenţi imunosupresori nespecifici. Acţiunea imunosupresivă se realizează
mai ales prin interferarea răspunsului imun celular. Ei blochează diferite răspunsuri imune mediate
de limfocitele T, induc apoptoza limfocitelor, reduc conţinutul limfoid al ganglionilor limfatici şi al
splinei, dar nu au efecte toxice pe celulele stem din măduva osoasă. Se folosesc în combinaţie cu alte
imunosupresive în prevenirea şi tratamentul rejetului organului transplantat (de măduvă hematogenă, de
cord). Se mai indică în boli autoimune, în special pentru efectul imunosupresiv, dar şi pentru cel
antiinflamator: poliartrită reumatoidă, lupus eritematos, polimiozita, dermatomiozita, vasculitele
sistemice, boala Crohn, afecţiuni autoimune oculare, scleroza multiplă, miastenia gravis. Se pot
administra sistemic sau topic. Corticoterapia sistemică se poate face i.v. de ex. pulsterapia prin
administrarea de metilprednisolon i.v. în doze mari câteva zile (1 g pe priză 3-4 zile succesive), care se
repetă după o săptămână. Minipulsterapia presupune administrarea metilprednisolonului 250 mg pe zi,
câteva zile succesiv. Se monitorizează greutatea corporală, excreţia de lichide, TA, potasemia,
glicemia, coagulabilitatea sângelui. Se administrează dimineaţa. Tratamentul nu se întrerupe brusc,
dozele se reduc treptat cu 10%.
II.AGENŢI CARE BLOCHEAZĂ SPECIFIC FUNCŢIA LIMFOCITELOR T
Ciclosporina (Sandimun) un produs de metabolism al ciupercii Tolypocladium inflatum. Are
proprietăţi imunosupresoare, fără să fie un citotoxic din categoria anticanceroaselor. Efectul
imunosupresiv se exercită asupra imunităţii celulare, suprimând reacţiile imune mediate celular. Este
eficace numai dacă se administrează în momentul imunizării. Se indică în prevenirea rejetului organelor
transplantate, prevenirea reacţiei grefă contra gazdă în cadrul trasplantului de măduvă şi în unele boli
autoimune (poliartrită reumatoidă, glomerulonefrită, boala Crohn, uveită, psoriazis). Se administrează
oral sub formă de capsule gelatinoase, microemulsii sau în perfuzie intravenoasă. Este greu de mânuit
terapeutic: produce nefrotoxicitate dependent de doză, hepatotoxicitate, tremor, convulsii, HTA,
hirsutism. Frecvenţa infecţiilor este crescută, creşte riscul limfoamelor maligne şi a leucemiei.
Tacrolimus (Prograf) este un antibiotic macrolidic produs de Streptomyces tzukubaensis. Deprimă
imunitatea celulară. Se foloseşte pentru prevenirea sau împiedicarea rejetului organelor transplantate şi în
afecţiuni autoimune refractare. Se dă oral şi în perfuzie intravenoasă. Este nefrotoxic, produce cefalee,
fortofobie, tremor, parestezii, tulburări gastrointestinale, afectare heaptică, scăderea toleranţei la glucoză.
Nu se asociază cu ciclosporina datorită riscului mare al nefrotoxicităţii.
Sirolimus (Rapamune) sau rapamicina, un analog structural al tacrolimusului se foloseşte în asociere
cu ciclosporina pentru prevenirea rejetului alogrefei renale. Efecte adverse: hipercolesterolemie,
hipertrigliceridemie, creşte riscul de penumonie interstiţială.
Acidul micofenolic, produs de Penicillium stoloniferum, inhibă proliferarea limfocitelor T şi
producerea de anticorpi de către limfocitele B, de asemenea inhibă aglomerarea leucocitelor în ţesutul
inflamat. Se foloseşte sub formă de micofenolat mofetil (Celcept), care în organism eliberează acid
micofenolic. Se dă oral singur sau în asociere cu alte imunosupresive pentru prevenirea şi tratamentul
rejetului în transplantul de rinichi.
Leflunomida blochează proliferarea celulelor T. Secundar împiedică şi producţia de anticorpi. Are
efect buFn în poliartrita reumatoidă, ameliorând funcţionalitatea articulară. Este bine tolerată, dar poate
produce creşterea tensiunii, rash, ulceraţii bucale, dureri abdominale, afectare hepatică, leucopenie,
alopecie. Se contraindică în caz de imunodepresie severă, infecţii grave, insuficienţă renală, hepatică,
sarcină, alăptare.
III.ANALOGI STRUCTURALI, ANTIMETABOLIŢI ŞI ALŢI AGENŢI IMUNOSUPRESORI
CITOTOXICI
Azatioprina (Imuran) este un agent citotoxic din grupa antimetaboliţilor. Se foloseşte pentru efectul
imunosupresiv intens şi prelungit. Se indică pentru prevenirea rejetului organelor transplantate - renale,
grefă de măduvă osoasă, cardiace; în boli autoimune: lupus sistemic, poliartrită reumatoidă severă, hepatită
cronică activă, sclerodermie, dermatomiozită, anemie hemolitică autoimună, pemfigus, sindrom nefrotic. Se
alege în formele grave care nu răspund la glucocorticoizi. Reacţiile adverse: toxicitate medulară,
leucopenie, trombocitopenie, scăderea toleranţei la infecţii virale, tulburări gastrointestinale,
hepatotoxicitate. Dozele se reduc la cei cu insuficienţă renală.
6-mercaptopurina se foloseşte în anemia hemolitică autoimună, glomerulonefrite, purpură
trombocitopenică idiopatică, forme corticodependente ale bolii Crohn. Produce depresie medulară, necroză
hepatică, tulburări digestive.
Ciclofosfamida este un agent alchilant, care inhibă proliferarea celulelor limfoide şi chiar distruge
celulele limfoide proliferante. Se foloseşte în sindromul nefrotic la copil, lupus eritematos sistemic sever,
vasculite sistemice, transplanturi de măduvă osoasă. Efecte adverse: leucopenie, cistită hemoragică,
cardiotoxicitate.
Metotrexatul este un inhibitor al sintezei nucleotizilor pirimidinici, analog al acidului folic. Se dă la
bolnavii cu transplant de măduvă osoasă, poliartrită reumatoidă, dermatomiozită, psoriazis şi artrită
psoriazică.
IV.IMUNOSUPRESIE SPECIFICĂ
Medicamente proteine - ţintesc specific receptorii membranari ai celulei sau liganzii lor sunt şi sunt
anticorpi tipici sau derivaţi din molecula de anticorp.
Anticorpiîmpotrivaproteinelorimune
Anticorpii policlonali sunt preparaţi prin imunizarea animalelor cu limfocite umane. Dacă sunt
utilizate celule din timus se numesc globuline antimiocite, iar dacă sunt utilizate limfocite din sânge se
obţin globuline antilimfocite. Se utilizează în inducerea imunosupresiei şi tratamentul rejetului acut al
transplantului de organ. Efecte adverse: febră, guturai, hipotensiune, glomerulonefrită, eritem la locul
injectării.
Anticorpi monoclonali murini antilimfocitari induc o stare corespunzătoare unei lipse selective de
răspuns imun sau toleranţe imunologice, fără a distruge nediferenţiat toate celulele proliferative, aşa cum
acţionează citotoxicele. Muromonab este un anticorp monoclonal murin anti CD3, folosit în episoadele
acute de rejet rezistente la glucocorticoizi din transplantul renal. În primele zile poate apare sindromul
eliberării de citokine proinflamatorii manifestată prin febră înaltă, guturai, tremor, greaţă, dureri
abdominale. Rar produce meningită aseptică, edem pulmonar sever sau cerebral. Poate creşte incidenţa
infecţiilor şi a neoplasmelor limfoproliferative.
Anticorpi monoclonali murini umanizaţi şi himerici - prin inginerie genetică anticorpii
monoclonali murini au fost umanizaţi ori s-au creat anticorpi monoclonali himerici. Înlocuirea din
anticorpul monoclonal murin a unui fragment care conţine regiuni care leagă antigenul de şoarece cu un
alt fragment cu structură Ig G umană şi păstrarea fragmentului de anticorp care are acţiune pe receptorii
celulelor T, a dus la crearea anticorpilor monoclonali himerici. Aceste preparate nu induc anticorpi de
neutralizare şi deci utilizarea lor nu este limitată în timp. Ei determină imunomodulare, fără toxicitatea
întâlnită la anticorpii monoclonali anti CD3 convenţionali. Anticorpii umanizaţi reprezintă o etapă
superioară deoarece doar zona de fixare din anticorp a antigenului este de origine murină, tot restul
moleculei fiind de origine umană.
Rituximab este un anticorp monoclonal himeric murin/uman care se leagă de limfocite pre B- şi B
normale şi maligne. Se foloseşte în tratamentul limfoamelor foliculare avansate rezistente la chimioterapie
şi al limfoamelor nehodgkiniene difuze cu celule mari B.
Alemtuzumab este un anticorp monoclonal indicat în leucemia limfocitară cronică cu celule B.
Infliximab este un anticorp monoclonal himeric al TNF-alfa, care se leagă de TNF alfa şi împiedică
legarea citokinei de receptorul său. Se foloseşte în poliartrita reumatoidă şi boala Crohn.
Etanercept este o proteină de fuziune care se foloseşte în poliartrita reumatoidă în cazuri rezistente
la tratament.
Daclizumab este un anticorp monoclonal recombinant umanizat Ig G1, care se foloseşte pentru
prevenirea rejetului de transplant.
Imunoglobulina anti Rh0 (D) este o soluţie concentrată 15% de Ig G umane, conţinând un
titru ridicat de anticorpi împotriva antigenului Rho (D) de pe suprafaţa hematiilor. Se foloseşte
profilactic la o gravidă Rh-negativ pentru a nu forma anticorpi faţă de hematiile fetale Rh pozitiv, care pot
trece în circulaţia maternă. Obiectivul este de a preveni apariţia bolii hemolitice a nou-născutului în cazul
unei sarcini ulterioare. Se administrează după orice episod sensibilizant, de ex. avort spontan sau provocat,
preferabil în primele 72 ore.

IMUNOSTIMULATOARELE
Sunt medicamente care amplifică răspunsul imun al organismul. Se folosesc în imunodeficienţe,
cancer, infecţii virale, fungice. Acţionează atât asupra imunătăţii celulare, cât şi umorale. Nu sunt agenţi
specifici, ci produc o stimulare generală a sistemului imun. Printre ei sunt extracte din bacterii, fungi,
peptide, citokine, compuşi sintetici.
Citokinele reprezintă un un grup larg şi heterogen de proteine cu diferite funcţii. Unele proteine
imunoreglatoare sunt sintetizate în celulele limforeticulare şi joacă roluri de interacţiune în funcţia
sistemului imun şi controlul hematopoezei. În unele situaţii au efecte antiproliferative, antimicrobiene şi
antitumorale. Citokinele produse de limfocite se numes limfokine.
Interferonii (IFN) sunt o familie de glicoproteine cu GM de 15000 - 21000, produşi şi secretaţi ca
răspuns la o infecţie virală sau la un inductor biologic ori sintetic. Inhibă proliferarea celulară, stimulează
fagocitoza macrofagelor, au efect imunomodulator, inhibă replicarea virală în celulele infectate.
Administraţi concomitent cu antigenul interferonii au efect imunosupresor, iar după sensibilizarea
sistemului imunitar la antigen au efect imunostimulator. IFN umani se clasifică în IFN alfa şi IFN beta
induşi de infecţii virale şi bacteriene şi IFN gama produs de limfocitele T stimulate de antigen sau mitogene.
IFN-alfa 2a este o proteină obţinută din E. coli prin inginerie genetică, folosit în hepatita cronică cu virus C,
SIDA. IFN-alfa 2b se foloseşte în leucemia cu celule păroase, melanom malign, sarcom Kaposi la bolnavi
cu SIDA. Efectele adverse: febră, guturai, cefalee, hipotensiune, aritmii, cardiomiopatie, depresie, confuzie.
IFN-beta 1a şi 2b se utilizează în scleroza multiplă, pentru a reduce frecvenţa exacerbărilor clinice. IFN-
gama are efecte de activare fagocitară generând metaboliţi toxici ai oxigenului, capabili să medieze
distrugerea intracelulară a Stafilococului auriu, Chlamydiei trachomatis, Toxoplasma gondii,
Mycobacterium avium intracelular.
Gamaglobulinele sunt un complex de proteine care conţin anticorpi-imunoglobuline. Aceşti anticorpi
acţionează împotriva antigenilor superficiali ai diferitelor virusuri şi pot împiedica pătrunderea acestora în
celule. Preparatele de imunoglobuline se obţin din serul sau plasma mai multor donatori: preparatele
obţinute din serul sau plasma unor donatori aparţinând populaţiei obişnuite ce conţin un spectru larg de
anticorpi şi se pot folosi la bolnavii cu deficit de imunoglobuline sau pentru micşorarea riscului unor
infecţii virotice (la începutul incubaţiei), infecţii de tip-rubeolă, hepatită, rabie, poliomielită, posibil altele.
Preparatele concentrate obţinute din plasma unor persoane imunizate faţă de un anumit virus ce conţin
o cantitate mare de anticorpi specifici. Acestea se indică în tusea convulsivă, hepatita B, infecţii cu virus
varicelo-zosterian.
Interleukinele sunt citokine cu rol de mediatori sau reglatori ai răspunsului imun. Interleukina-2
umană recombinantă -aldesleukina- este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinat în E.coli, se indică
în metastaze renale din carcinom şi melanom, poate produce edem pulmonar, hipotensiune.
Anakinra este un antagonist recombinant al formei neglicozilate a receptorului IL-1 uman, care
blochează activitatea biologică a IL-1 prin inhibarea competitivă a legării IL-1 la receptorul sprecific. Se
foloseşte în poliartrita reumatoidă moderat-severă în monoterapie sau terapie combinată. Poate creşte
incidenţa infecţiilor severe, produce eritem, durere la locul injectării.
Levamisolul este un antihelmintic, imunostimulator pe imunitatea celulară. El poate restaura funcţia
imună deprimată a celulelor B, T, monocitelor şi macrofagelor. T. S-a folosit în tratamentul infecţiilor
cronice, de asemenea în asociere cu fluorouracil în tratamentul cancerului colorectal. În hepatit cronică cu
virus B se foloseşte în asociere cu IFN alfa recombinant.
Inosiplex (Isoprinosine) creşte citotoxicitatea celulelor NK şi activitatea celulelor T şi a monocitelor.
Factorii timici sunt factori naturali, care determină diferenţierea limfocitelor T şi diferenţierea
celulelor stem în protimocite. Preparatele sunt mixturi de polipetide izolate din extract din timus, se
folosesc pentru a creşte funcţia limfocitelor T. Se indică în sindromul di George, în infecţii virale. Pot
produce reacţii alergice.
Timozin este un preparat de proteine hormonale timice purificate, care transportă specificitatea
celulelor T la celule stem limfoide.
Imunomodulatori monobacterieni: Bacillus Calmette-Guérin (BCG) este o tulpină viabilă atenuată
de Mycobacterium bovis. Stimulează celulele natural killer, care pot ucide celulele maligne. Imunoterapia
cu BCG este indicată în tratamentul cancerului de vezică urinară - se injectează direct intravezical şi se
menţine urina în vezică cca 2 ore. Poate produce hipersensibilizare şi şoc. Alte efecte adverse: frisoane,
febră, afectare renală. Se contraindică în sarcină, alăptare, tuberculoză activă sau în antecedente, infecţie
HIV. Cantastim, produs de institutul Cantacuzino dintr-o tulpină patogenă de Pseudomonas aeruginosa,
este folosit pentru prevenirea infecţiilor postoperatorii, la copii cu deficit imun şi infecţii grave.
Imunostimulatorii polimicrobieni - de ex. vaccin polimicrobian este un amestec în părţi egale de
culturi de streptococ, stafilococ şi bacil piocianic. Stimulează rezistenţa nespecifică a organismului şi are
efecte proinflamatorii. Se indică în procese supurative, metrite, anexite. Polidin este un imunomodulator
polimicrobian produs de Institutul Cantacuzino, fiind un amestec de 13 tulpini microbiene omorâteprin
căldură, suspendate în ser fiziologic biliat şi fenolat. Creşte numărul limfocitelor circulante, stimulează
producţia de interferon, activează complementul seric, creşte rezistenţa la infecţii. Se dă profilactic în gripă,
rujeolă, boli ale căilor respiratorii superioare acute şi din sfera ORL, infecţii acute şi cronice în zona
pelvină. Se dă s.c. sau i.m. în doze zilnice de 2 ml, 3-7 zile. Se recomandă în anotimpurile reci, cu
frecvenţă mai mare a infecţiilor acute, îndeosebi infecţii respiratorii la copii, persoane în vârstă. Este util
să se administreze în cure repetate. Bronchovaxom este un imunomodulator polimicrobian lizat din 7
tulpini bacteriene, care se dă oral câte o capsulă pe zi 10 zile pe lună, 3 luni (există capsule pentru copii şi
adulţi).
Rodilemidul are acţiune antivirală, antiinflamatorie, imunomodulatoare, neurotrofică. Este indicat în
herpes simplex, keratită herpetică, herpes Zoster, varicelă, paralizii periferice faciale, scleroză multiplă.
Este contraindicat în hepatita cronică, glaucom, hipertensiune arterială, ateroscleroză.

Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia


a.IMUNOSUPRESIVE Imuran compr., pulb.liof. 50 mg azatioprin
Sandimun sol.inj. 50 mg/ml ciclosporina
Zenapax conc.pt.sol.perf. daclizumab
Prednison compr. 1; 5 mg prednison
b.IMUNOMODULATOARE Decaris vezi Antihelmintice
Roferon A pulb.inj 18 M UI interferon alfa 2a
Intron A pulb.inj.3; 5; 10 M interferon alfa 2b
Avonex pulb.liof.pt.sol.inj. interferon beta1a
Betaferon pulb.liof.9,6 M UI interferon beta1b
Cantastim extr.etan.purif. din Pseudomonas aeruginosa f
a 1 ml
Orostim caps. 250 mg
Polidin f. 2 ml
Rodilemid f. a 10 ml edetamin, cisteină clorh., gluconat de
calciu
Isorel-A sol.inj.obţ.din 60 mg Viscum album

MEDICAŢIA ANTIALERGICĂ
Forma şi compoziţia
Grupa de medicamente Denumirea comercială
MEDICAŢIA ANTIALERGICĂ
I. Histamina şi Histamina f. a 0,1 şi 1 mg histamină
antihistaminice Nilfan draj.25 mg cloropiramină
Clorfeniramina compr. 4 mg clorfeniramină
Clorfenoxamina draj. 20 mg clorfenoxamină
Romergan draj.30 mg, f. 50 mg prometazină, sirop copii 0,1%,
sirop adulţi 0,1% rometazină şi 0,1% efedrină
Clemastin compr.1 mg, sirop 0,067% clemastină
Hismanal compr 5; 10 mg, sol uz int 1mg/ml astemizol
Histadin compr. 60 mg, susp 30 mg/5 ml terfenadină
Claritine compr.10 mg, sirop 1 mg/ml loratadin
Primalan compr.10 mg, sirop 0,05% mequitazina
Alerid/Zyrtec compr.film.10 mg cetirizina
Allergodil compr.film 2 mg. spray nazal 0,14 mg/doză azelastin
Kestine compr. 10 mg ebastin
Aerius compr.film.5 mg, sirop 0,5 mg/ml desloratadină
II. Antiserotoninic Peritol compr. 4 mg, sirop 2 mg/5 ml ciproheptadină