Sunteți pe pagina 1din 10

Liberalism si democratie – Norberto Bobbio

- Norberto Bobbio apartine familiei politice si intelectuale a stangii democratice


europene interbelice si calitatea lui de baza ce reiese din operele sale este
consecventa
- Pt liberalism, diferentele sociale si economice nu sunt un rau in sine, ci semnul
unei societati care functioneaza, al unei activitati economice sanatoase.
- Potrivit lui Bobbio, libertatea si egalitatea sunt, fiecare in parte, valorile central
ale liberalismului, si respectiv, democratiei. Liberalismul este mai egraba o
linie majora a gandirii politice, in timp ce democratia este o metoda de
guvernare. Liberalismul are in vedere ingradirea puterii in scopul promovarii
individului, iar democratia promoveaza individual prin largirea accesului la
putere.
- Privite istoric, lib. si dem. Sunt procese antitetice: lib isi propune ca tinta
limitarea drastica a domeniului de exercitiu al puterii, in schimb democratia
vizeaza permanenta extindere a acestui domeniu, pana la complete sa
suprapunere cu scoietatea.
- Si lib si dem. Au ca punct de plecare o conceptie individualista asupra
societatii, cu singura, dar complicata deosebire ca nu concep individul in
acelasi mod.
- De regula, lib. valorizeaza individul sub specia libertatii si a singularitatii
destinului, pe cand democratia isi reprezinta individual sub specia egalitatii si a
destinului solidar.
- In acceptia sa cea mai comuna, prin liberalism se intelege o conceptie despre
stat, conform careia statul are puteri si functii limitate; ca atare el se opune
statului absolute. Prin democratie, se intelege una din numeroasele forme de
guvernare, si anume aceea in care puterea se afla nu in mainile unuia sau ale
catorva, ci in mainile tuturor, sau mai bine zis, ale majoritatii; ca atare, ea se
opune formelor autocratice de guvernare, ca monarhia sau oligarhia.
- Antiteza dintre lib si democratie
- Este vorba pe de o parte de exigenta de a limita puterea, iar pe de alta parte, de
exigent e a o imparti. Anticii – scria Benjamin Constant – urmareau o impartire
a puterii sociale intre toti cetatenii. Asta numeau ei libertate. Modernii urmaresc
securitatea posesiunilor private; ei numesc libertate garantiile acordate prin
intermediul unor institutii, acestor posesiuni private
- Premisa filosofica esentiala a statului liberal o constituie doctrina drepturilor
omului, care afirma ca omul, toti oamenii fara discriminare, au in mod natural,
anumite drepturi fundamentale, ca dr la viata, la libertate, la siguranta, la
fericire, dr pe care statul treb sa le respecte sis a le garanteze impotriva oricarei
posibile incalcari din partea alctuiva.
- Dreptul natural, ca doctrina conform careia exista legi care nu sunt datorate
vointei umane, si care, preced formarea oricarui grup social
- Locke, unu dintre oarintii liberalismului modern, pleaca de la starea de natura
descrisa ca o stare de libertate perfecta si de egalitate guvernata de o lege de
natura, care “ii invata pe toti oamenii care vor sa o consulte ca, fiind toti egali si
independent, nimeni nu treb sa dauneze vietii, sanatatii, libertatii sau bunurilor
altora”
- Dpdv istoric, statul liberal apare printr-o eroziune continua si progresiva a
puterii absolute a regelui si in per istorice de criza mai acuta, printr-o rupture
revolutionara.
- Dpdv rational, statul liberal este explciat ca rezultat al unui accord intre inidvizi
care sunt liberi in starea initiala si care convin la stabilirea obligatiilor strict
necesare pt o convietuire stabile si pasnica
- Afirmarea dr naturale si contractualismul sunt strans legate
- Fara individualism, nu exista liberalism
- Liberalismul este o doctrina a statului limitat, fie in privinta puterii, fie in
privinta functiilor sale
- Pt a desemna primul caz, Notiunea curenta folosita este statul de drept, iar pt a
desemna cel de-al doilea caz este stat minimal
- Lib. concepe statul atat ca stat de drept cat si ca stat minimal
- Statul liberal se afirma in lupta impotriva statului absolut, in apararea statului
de drept si imp statului maximal, in apararea statului minimal
- Din statul de drept fac parte toate acele mecanisme constitutionale care
impiedica exercitiul aritrar si ilegitim al puterii si impieidca sau descurajeaza
abuzul acesteia sau exercitiul sau illegal: controlul puterii executive de catre
puterea legislative sau controlul guvernului de catre parlament, o autonomie
relativa a tuturor formelor si nivelurilor guvernarii locale fata de guvernarea
central
- Dpdv al individului, din acre se pune pb liberalismului, statul e vazut ca un rau
necesar: fiind un rau, chiar daca necesar, statul treb sa intervina cat mai putin
posibil in sfera de actiune a indivizilor.
- Si la Kant si la Smith, doctrina limitelor, indatoririlor statului se bazeaza pe
primatul libertatii individului fata de puterea suverana si, in consecinta, pe
subordonarea sarcinilor suveranului, drepturilor sau intereselor individului
- Tema libertatii individuale ca unic obiectiv al statului si cea a statului ca mijloc
si nu ca scop in sine
- Lib., ca teorie a statului, este modern, in vreme ce democratia, ca forma de
guvernare este antica; dem. Este definite ca guvernare a celor multi, a
majoritatii sau a celor saraci, o guvernare a poporului.
- In sensul lor larg, cand se extind la sfera economica, lib si egalitatea sunt valori
anititetice, in sensul ca nu se poate actualiza pe deplin una dintre ele, fara
limitarea sensibila a celeilalte: o societate liberala si de liber schimb este
inevitabil inegalitara; tot astfel, o societate egalitara este in mod inevitabil
neliberala.
- Conceptia liberala este individualista, conflictuala si pluralista, in timp ce
conceptia egalitara este totalizanta, armonioasa si monista
- Pt liberal, principalul obiectiv este expansiunea personalitatii individuale, chiar
daca dezvoltarea personalitatii mai bogate si inzestrate se poate face in
dtreimentul dezvoltarii personalitatii mai sarace si mai putin inzestrate; pt
egalitar, princ obiectiv este dezv comunitatii in ansamblul ei, chiar cu pretul
reducerii sferei de libertate a particularilor
- Sg forma de egalitate care este compatibila cu libertatea este egalitatea in
libertate: ceea ce inseamna ca oricine treb sa se bucure de o libertate
compatibila cu lib celuilalt si sa poate face tot cea ce nu lezeaza egala libertate
a celorlalti. Aceasta forma de egalitate a inspirat 2 principii fundamentale care
au fost enuntate in norme constitutionale: egalitatea in fata legii si egalitatea in
drepturi
- - lib si dem sunt destinate sa nu se intalneasca
- Lib este compatibil cu dem, dar democratia poate fi cons ca o dezv naturala a
statului liberal, insa doar daca ea nu este privita din perspec idealului sau
egalitar, ci din perspec formulei sale politice, care este suveranitatea populara
- S-a ajuns la o asemenea interdependenta intre cele doua, incat, daca la inceput
s-au putut forma state liberale care nu erau democratice, astazi, nu ar mai putea
fi concepute state liberale nedemocratice, si nici state democratice, care sa nu
fie si liberale. Astazi, metoda democratic este necesara pt pastrarea dr
fundamentale ale persoanei, care stau la baza statului liberal. Pastrarea acetsor
drepturi este necesara pt o functionare corecta a metodei democratice.
- Idealurile liberale si metoda democratic s-au intrepatruns in asa masura In
evolutia lor incat, astazi, numai statele care au luat fiinta prin revolutii liberale
sunt democratice si numai statele democratice protejeaza dr omului; toate
statele autoritare din lume sunt deopotriva antiliberale si antidemocratice
- Legatura reciproca dintre liberalism si democratie eszte posibila deoarece
ambele au acelasi punct e plecare: individual
- Intreaga istorie a gandirii politice este dominate de o mare dihotomie:
organicism si individualism(atomism). Cu aproximatie, organicismul este antic,
iar individualismul modern
- In vreme ce organicismul cons statul ca un imens copr alc din part ice
contribuie, fiecare dupa propria destinatie impreuna cu toate celelalte la viata
intregului, fara sa atribuie totusi nicio autonomie indivizilor particulari ;
individualismul cons statul ca un ansamblu de indivizi si ca un rez al activitatii
lor si al raporturilor pe care le stabilesc intre ei. Principiul constitutive al
oragnicismului a fost formulta o data pt totdeauna de Aristotel, in primele pag
ale Politicii. Pt a gasi o teorie individualista complete, este nevoie sa ajungem
pana la Hobbes, care porneste de la ipoteza unei stari de natura in care exista
numai indivizi separate unii de altii de pasiunile si intersele lor contradictorii si
constransi sa se reuneasca de comuna cord intr-o societate politica pt a evita
dsitrugerea reciproca
- Atat individualismul liberal cat si cel democratic iau nastere in opzitie cu
diferitele forme de organicism, prin intermediul a 2 procede diferite: prin
perimarea totalitatii si prin dizolvarea interna a unitatii globale compacte.
- De-a lungul sec al XIX, procesul de liberalizare si cel de democratizare au
continuat sa se dezvolte cand impreuna, cand separate, dupa cum extinderea
sufragiului era cons o integrare necesara a statului liberal sau un obstacol in
calea dezvoltarii lui, o crestere sau o diminuare a libertatii.
- Raportul dintre liberalism si democratie poate fi:
a. Lib si idem sunt compatibile si deci compozabile, in sensul ca poate exista
un stat liberal si democratic fara a se exclude, insa in acest fel un stat liberal
si nedemocratic sau un stat democratic si neoliberal – rap de posibilitate
b. Lib si democratia sunt opuse, in sensul ca dem dusa pana la consecintele
sale extreme sfarseste prin a distruge statul liberal – rap de imposibilitate
c. Lib s idem sut legate in mod necesar, in sensul ca numai dem este in masura
sa realizeze pe deplin idealurile liberale si numai statul liberal poate fi
conditiia actualizarii democratiei – rap de necesitate

Tirania majoritatii
- Cele doua aripi ale liberalismului European, cea conservatoare si cea radical
sunt f bine reprezentate de 2 autori liberali majori din sec trecut, si anume:
Alexis de Toqueville si John Stuart Mill. In ciuda diferentelor de traditie,
cultura si temperament, opera lor repr intrutotul ceea ce era comun in cele 2
traditii princ ale gandirii liberale europene, cea engleza sic ea franceza
- Toqueville a fost mai degraba liberal si nu democrat. Era ferm convins ca lib
religioasa si morala, mai mult decat cea economica, repr baza oricarei vieti
civile. Toata viata a fost muncit de intrebarea daca va putea supravietui
libertatea in societatatea dmocratica si cum? In limbajul lui Toqueville,
democratie inseamna pe de o parte acea forma de guvernare in care toti
participa la lucrul public si care e contrariu aristocratiei sip e de alta parte,
societatea care se inspira din idelaul de egalitate si care va sfarsi prin a inghiti
societatile traditionale fondate pe o ordine ierarhica de neschimbat.
Amenintarea la adresa democratiei ca forma de guvernare etse pt Toqueville ca
de altfel si pt Mill tirania majoritatii: pericolul ca democratia sa evolueze ca o
actualizare progresiva a idealului egalitar este nivelarea, care conduce la
despotism. Privind democratia ca pe o exaltare a valorii de egalitate, poilice si
sociale, Toqueville se dovedeste a fi adesea un autor liberal si nu unul
democrat. El aseaza lib individului inaintea egalitatii sociale avand convingerea
ca poparele democratice nu traiesc pt egalitate, astfel incat, chiar daca vor
”egalitate in libertate”, ele vor vrea, atunci cand nu o pot obtine pe aceasta si
“egalitatea in sclavie”.
- Tirania majoritatii este un principiu care acorda mai multa importanta fortei
numarului decat individualitatii particulare. “mai multi oameni la un loc sunt
mai luminati si mai intelepti decat unul singur”, numarul prevaland asupra
calitatii.
- Pt un liberal ca Toqueville, puterea este mereu nefasta. Pb politica prin
excelenta este cea relative nu atat la cine detine puterea, cat la modul in care
este controlata si limitat aceasta.
- Cand se acorda unei puteri oarecare, indif ca este vb de un rege sau un popor,
de o democratie sau de o aristocratie, dr si posibilitatea de a face orice =
germenele tiraniei
- Toqueville simtea totala nepotrivire intre idealul liberal, pt care ceea ce
conteaza este independeta persoane in sfera morala si sentimentală si idealul
egalitar, care vrea o societate compusa din indivizi asemanatori in privinta
aspiratiilor, a gusturilor, a nevoilor si a conditiilor

- Spre deosebire de Toqueville, Millera si liberal si democrat: el cons democratia


ca o edzvoltare fireasca si consecventa a principiilor liberale.
- Mill este un utilitarist declarat si convins; Mill intelegea fericirea ca placer, ca
absenta a durerii. De altfel, utilitarismul este preocupat nu de utilitatea
individului separata de cea a altor indivizi, ce de utilitate sociala
- La fel ca si Toqueville, Mill se temea de tirania majoritatii si o cons unul dintre
pericolele de care societatea treb sa se pazeasca
- Cea mai buna forma de guvernare este democratia reprezentativa care
constituie urmarea naturala a unui stat care vrea sa asigure cetatenilor sai
libertatea maxima\
- Cea mai buna guvernare libera este cea in care toti participa la beneficiul
libertatii. Unul dintre remediile ce pot fi aduse tiraniie majoritatii este ca la
alegeri sa participe si clasele populare. Participarea la vot are o mare putere
educative
- In afara de cei care dau faliment, si de debitorii periculosi, Mill ii exclude de le
dreptul de vot pe analfabeti si pe cersetori. Mill este favorabil votului feminine.
Femeile au mai mare nevoie de vot decat barbatii, intrucat, fiind mai slabe dpdv
fizic, ele depind pt protectia lor de societate si de lege.
- Al doilea remediu impotriva tiraniie majoritatii consta pt Mill intr-o schimbare
a sistemului electoral, adica in trecerea de la sistemul majoritar la sist
proportional.

- Incepand cu cea de-a doua jumatate a sec trecut, a avut loc intrarea pe scena
politica a miscarii muncitoresti, care s-a inspirat tot mai mult din doctrinele
socialiste, opuse celor liberale, fara a refuza in schimb metoda democratic.
- Exista un criteriu distinctive constant si determinant care separa doctrina
socialista de toate celelalte: critica proprietatii private ca sursa princ a
“inegalitatii dintre oameni” si eliminarea ei totala sau partial ca proiect al
societatii viitoare.
- In vreme ce raportul dintre liberalism si socialism a fost unul de opozitie neta,
rap dintre socialism si democratie a fost mai degraba, inca de la inceput, unul
de complementaritate, asa cum fusese pana atunci rap dintre democratie si
liberalism.
- Socialismul cons ca incompatibil cu liberalismul, nu era deloc incompatibil cu
democratia. Pt a intari leg de compatibilitate dintre socialism si democratie, au
fost avansate 2 teze: s-a afirmat ca procesul de democratizare ar fi produs
constituirea unei societati socialiste, bazate pe transf institutiie proprietatii si pe
colectivizarea princ mijloace de productie; in al doilea rand s-a avansat ideea ca
numai odata cu constituirea soc socialiste s-ar fi consolidat si largit participarea
politica si ar fi devenit posibila realizarea pe deplin a democratiei. Pe baza
acestor 2 teze, rel indisolubila dintre democratie si socialism a fost infatisata
din perspec princ curenteale socialismului ca o conditie necesara a constituirii
soc socialiste, iar din perspec curentelor democratice ca o conditie a dezv
democratiei insesi.

- In favoarea superioritatii democratiei socialiste fata de cea liberala exista mai


multe argumente: in vreme ce democratia liberala s-a nascut ca democratie
reprezentativa, democratia socialista va fi o democratie directa , fara
reprezentanti. In plus, in vreme ce in democratia liberal dr poporului de a
participa direct sau indirect la deciziile politice nu este insotit de o distribuire
mai echitabila a puterii economice, in democratia socialista aceasta distribuire
mai echitabila devine unul dintre primele obiective ale schimbarii regimului
economic, realizand idealul ultimo al democratiei care este deplina egalitate
intre oameni.
- Faptul ca miscari politice atat de diferite, precum cea liberala sic ea socialista
au imbratisat idealul democratic, democratia este un fel de numitor comun al
tuturor regimurilor care s-au dezvoltat in tari mai avansate dpdv economic si
politic. Nu trebuie totusi sa credem ca notiunea de democratie a ramas aceeasi
in trecerea de la democratia liberala la cea sociala.
- Dem sociala pretinde ca e superioara in rap cu cea liberal, fiindca a inserat
propria declaratie de drepturi, dr sociale, care se adauga dr de libertate; fata de
democratia socialista, in schimb, ea este numai o prima faza.
- Aparitia si raspandirea doctrinelor si miscarilor socialiste ca si alianta acestora
cu partidele democratice au redeschis conflictul istoric dintre liberalism si
democratie.
- Prin neoliberalism se intelege astazi in rpimul rand o dcotrina economica,
consecventa, liberalismul politici fiind doar o modalitate de actualizare a
acestuia, nu mereu necesara.
- Diferenta dintre cele 2 princiopii devine mai clara daca ne imaginam cui li se
opun ele: democratia se opune guvernarii autoritare, iar lib. totalitarismului.
- Nucleul liberalismului classic: o teorie a limitelor puterilor statului, derivate din
presupunerea drepturilor sau intereselor individului, precedente formarii puterii
politice, dintre care nu poate lipsi dr la propr individuala.
- Lib. este doctrina “statului minimal”. Spre deosebire de anarhisti, pt care statul
este raul absolute si deci treb eliminate, liberalii cred ca statul este tot un rau,
dar unul necesar si de aceea el treb conservat intre anumite limite pe cai posibil
restranse.

- 3 autori liberali: Pierre Manent, Karl Popper, Ludwig von Misses


- Pierre Manent vedea in democratie un sistem care nu mai are absolute niciun
“concurent ideologic credibil” . Devenita unica, democratia pare a pierde chiar
calitatea de regim in masura in care acesta presupune multiplicitatea.
- Dem este un mijloc prin care se incerca evitarea cu orice prêt a tiraniei.
- Ludwig von Misses: dem si piata auin comun alegerea. Dar, in vreme ce
alegerea democratic este un rara, desfasurata la interval precise determinate,
alegerea consumatorului este cotidiana, orientata de preferinte si gusturi
imposibil de reglementat.
- Dem este schita imperfecta a alegerii zilnice. Dem nu “mai” este regim politic,
ci religie; dem nu este regim politic, ci mijloc de a evita violenta; dem nu este
regim politic, ci incarnarea imperfecta a pietei.
- Dem. este o religie (Manent), un banal mijloc (Popper), o anticipare a pietei
libere (Misses).
- Solutia conservatoare afirma ca democratia ajunsa religie a unei vointe slabe,
care se vrea pe sine se incoroneaza cu un discurs de tip istoric care treb sa
evoce evolutia intelectuala a regimului numit democratie. Solutia social-
democrata sustine ca dem. secreta un discurs in care este conditionata de
recunoasterea erorii proiectului utopic. Sol libertariana vede in dem. acel popas
intermediary al unei vointe tari a carei forta deplina s-a manifestat abia in piata
libera

- Stanga a fost intotdeauna progresista, a crezut in perfectibilitatea omului si a


societatii, in timp ce dreapta a fost mai sceptica si a pus accentual pe” ordine”,
a acceptat inegalitatilesi nu a redus gandirea politica la rationalismul
exclusivist; pe plan economic, stanga a sustinut interesele muncitorilor si a
preconizat interventia statului in mecanismul pietei, in timp ce dreapta a
incurajat initiativa particulara si dezvoltarea economiei de piata. De la o vreme
insa, stanga politica ainceput sa se combine cu dreapta economica, iar dreapta
politica a acceptat principii din arsenalul stangii economice.
- O def a democratiei: “forma de guvernamant constituita din reguli care permit
rezolvarea conflictelor sociale fara a fi nevoie sa se faca apel la violenta”.
- Distinctia stanga-dreapta se bazeaza pe distinctia intre sacru si profane, stanga
inclinand de regula spre ateism.