Sunteți pe pagina 1din 11

MINISTERUL EDUCAȚIEI A REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

REFERAT

la tema : Comunicarea nonverbală

Elaborat de: Gusin Svetlana Coordonator științific:


Grupa: BA-163 Ustica Veronica

CHISINAU 2017
INTRODUCERE
Comunicarea reprezintă inştiinţare, știre, veste, relație, legătură... Cam acestea ar fi
sinonimele cre ne sunt oferite de către dicționarul explicativ pentru “comunicare”.

În comunicarea interpersonalã, cuvintele nu sunt de ajuns. Uneori, apelul la cuvinte


este chiar inutil (când este zgomot, când distanţa dintre interlocutori este mare, când nu
cunoaştem limba vorbitã de celălalt etc.). Prin „comunicare“ vom înţelege orice
transmitere a informaţiilor, ideilor şi emoţiilor de la o entitate socialã (persoanã, grup
uman, colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor. Dacă etimologia conceptului de
„comunicare“ este clară: communico,are,avi,atum semnifică, în limba latină, acţiunea
de a face ceva comun, de a împărţi cu cineva, de a împărtăşi, nu acelaşi lucru se poate
spune despre înţelesul termenului în literatura de specialitate. În urmã cu peste treizeci
de ani, Franck E.X. Dance (1970) enumera nu mai puţin de cinsprezece sensuri ce pot
fi asociate termenului de comunicare:

1) schimb verbal de gânduri sau idei;

2) proces prin care noi îi înţelegem pe alţii şi, alternativ, ne străduim sã fim înţeleşi de
ei;

3) interacţiune (chiar la nivel biologic);

4) proces care ia naştere din nevoia de a reduce incertitudinea, de a acţiona efectiv şi


de a apăra sau întări eul;

5) proces de transmitere a informaţiilor, ideilor, emoţiilor sau priceperilor prin


folosirea simbolurilor (cuvinte, imagini, figuri, diagrame etc.);

6) transfer, schimb, transmitere sau împărtăşire;

7) proces care uneşte părţile discontinue ale lumii vii;

8) proces care face comun mai multora ceea ce este monopol al unuia sau al unora;

9) totalitatea mijloacelor de transmitere a mesajelor militare, a ordinelor etc.


(telefon,telegraf, radio, curieri);

10) proces de îndreptare a atenţiei cãtre o altã persoanã în scopul reproducerii ideilor;

11) rãspuns discriminatoriu (sau constant) al unui organism la un stimul;

12) transmitere a informaţiei (care constă din stimuli constanţi) de la o sursă la un


receptor;
13) process prin care o sursă trnsmite un mesaj către un receptor cu intenția de a
influența comportamentele ulterioare;

14) proces de tranziţie de la o situaţie structurată în general la o altă situaţie, aflată într-
o formă perfectă;

15) mecanism prin care se exercită puterea.

Comunicarea poate fi ’’verbală’’ când informația este transmisă prin limbajul


articulat, sau ’’nonverbală’’ când nu folosim acest limbaj.

Ca şi comunicarea verbală, comunicarea nonverbală poate fi modelată în termenii de


emiţător, receptor, mesaj, canal de comunicare, efect, feedback şi context al actelor de
comunicare. „Emiţătorul“ este sursa mesajelor; „receptorul“ este destinatarul.
„Mesajul“are o semnificaţie care este „codificată“ de cãtre emiţător şi „decodificată“de
către receptor.

Dacă între aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi eficientă.


Mesajul transmis nu va avea efectul scontat, dacă între niveluri există contradicţii, ceea
ce determină astfel incoerenţa actului de comunicare.

Principalele funcții în comunicarea nonverbală:


• comunicarea nonverbală are menirea de a o accentua pe cea verbală;

• comunicarea nonverbală poate să completeze mesajul transmis pe cale verbală;

• comunicarea nonverbală poate, în mod deliberat, să contrazică anumite aspecte ale


comunicării verbale;

• o altă funcţie a comunicării nonverbale este cea de a regulariza fluxul comunicaţional


şi de a pondera dinamica proprie comunicării verbalizate;

• comunicarea nonverbală repetă sau reactualizează înţelesul comunicării verbale.

Cercetările arată că în domeniul comunicării interumane: 55% din totalitatea mesajului


pe care îl comunicăm este trasmis prin limbajul trupului – elemental non-verbal
(gesturişi atitudine), 38% este transmis prin elementele paraverbale (tonul, ritmul şi
volumul vocii), 7% este transmis prin intermediul cuvintelor (elementul verbal
propriu-zis).

Elementele comunicării nonverbale:


• LIMBAJUL CORPULUI – expresia feţei, gesturi, poziţia corpului);
• LIMBAJUL SPATIULUI – modul in care utilizăm spaţiul personal social, public,
intim;

• LIMBAJUL TIMPULUI – A veni la timp sau a intârzia la o sedinţă, a alege sau nu


să-ţi petreci timpul cu cineva;

• PREZENTA PERSONALA – comunică prin vestimentaţie, accesorii


vestimentare,igienă personală;

• LIMBAJUL TACERII – comunică aprobare, dezaprobare;

• LIMBAJUL LUCRURILOR – colecțiile, obiectele de uz curent


(casă,maşină,bibliotecă);

• LIMBAJUL CULORILOR – culori calde stimulează comunicarea;culorile reci o


inhibă;

• LIMBAJUL PARAVERBAL – calităţile vocii (ritm, rezonanţă,viteză); caracteristici


vocale (râs, plâns,şoptit); parametrii vocali(intensitate, inălţime);

Limbajul corpului influenţează impactul comunicării prin expresia feţei,


mişcareacorpului (gesturi), forma şi poziţia corpului, aspectul general şi prin
comunicarea tactilă. Comunicarea prin expresia feţei include mimica (încruntarea,
ridicarea sprâncenelor,încreţirea nasului, ţuguierea buzelor etc.), zâmbetul (prin
caracteristici, contextul, locul şimomentul folosirii) şi privirea (contactul sau evitarea
privirii, expresia privirii, direcţia privirii etc.). Tindem ca, involuntar, să zâmbim, să ne
încruntăm, să roşim, să micşorăm sau sădilatăm pupilele. Faţa este cea mai expresivă
parte a corpului şi expresia acesteia constituie un mijlocde exprimare inestimabil. În
mod normal, ochii şi partea de jos a feţei sunt privite cel maiintens în timpul
comunicării. Se consideră, de exemplu, că într-o conversaţie cu o femeie,expresia
ochilor este mult mai importantă decât ceea ce exprimă cuvintele.

Mimica este acea expresie a feţei noastre care comunică: fruntea încruntată semnifică
preocupare, mânie, frustrare; sprâncenele ridicate cu ochii deschişi — mirare,
surpriză;nas încreţit — neplăcere; nările mărite — mânie sau, în alt context, excitare
senzuală; buze strânse — nesiguranţă, ezitare, ascunderea unor informaţii.

Zâmbetul este un gest foarte complex, capabil să exprime o gamă largă de ştiri, de la
plăcere, bucurie, satisfacţie, la promisiune, cinism, jenă (zâmbetul Mona Lisei
esterenumit ca semnificaţie, dar şi ca ambiguitate). Interpretarea sensului zâmbetului
variază însă de la cultură la cultură (sau chiar subcultură), fiind strâns corelată cu
presupunerilespecifice care se fac în legătură cu relaţiile interumane din cadrul acelei
culturi.
Privirea.

Modul în care privim şi suntem priviţi are legătură cu nevoile noastre deaprobare,
acceptare, încredere şi prietenie. Chiar şi a privi sau a nu privi pe cineva are unînţeles.
Privind pe cineva confirmăm că îi recunoaştem prezenţa, că există pentru
noi;interceptarea privirii cuiva înseamnă dorinţa de a comunica. O privire directă
poateînsemna onestitate şi intimitate, dar în anumite situaţii comunică ameninţare. În
general,o privire insistentă şi continuă deranjează. De exemplu, în situaţii critice,
revoltă populară, lupte de stradă etc., jurnaliştii sunt instruiţi să evite intersectarea
propriei priviri cu cea a soldatului mânios. Realizarea contactului intermitent şi scurt al
privirilor indică lipsa de prietenie. Mişcarea ochilor în sus exprimă încercarea de a ne
aminti ceva;în jos — tristeţe, modestie, timiditate sau ascunderea unor emoţii. Privirea
într-o parte sauneprivirea cuiva poate denota lipsa de interes, răceala. Evitarea privirii
înseamnăascunderea sentimentelor, lipsă de confort sau vinovăţie, chiar minciună.
Oamenii care nusunt siguri pe ei vor ocoli privirea interlocutorului în situaţii în care se
simt ameninţaţi,dar o vor căuta în situaţii favorabile; există chiar expresia „a te agăţa“
cu privirea. Privirea constituie un mod „netactil“ de a atinge pe cineva, de unde şi
expresia „amângâia cu privirea“. Pupilele dilatate indică emoţii puternice. Pupilele se
lărgesc, îngeneral, la vederea a ceva plăcut, faţă de care avem o atitudine de sinceritate.
Pupilele semicşorează ca manifestare a necesităţii, neplăcerii. Clipirea frecventă
denotă anxietate. Postura/poziţia comunică în primul rând statutul social pe care
indivizii cred că îl au sauvor să îl aibă. Sub acest aspect, constituie un mod în care
oamenii se corelează unii faţăde alţii când sunt împreună. Postura corpului ne dă
informaţii şi despre atitudine, emoţii, grad de curtoazie, căldurăsufletească sau puterea
de negociere. O persoană dominantă tinde să ţină capul înclinat însus, iar cea supusă în
jos. În general, aplecarea corpului în faţă semnifică interesul faţă deinterlocutor, dar
uneori şi nelinişte şi preocupare. Poziţia relaxată, înclinat pe scaun sprespate, poate
indica detaşare, plictiseală sau autoîncredere excesivă şi apărare la cei careconsideră că
au statut superior interlocutorului.

Comunicarea tactilă se manifestă prin frecvenţa atingerii, prin modul de a da


mâna,modul de îmbrăţişare, de luare de braţ, bătutul pe umăr etc.

Limbajul spaţiului, sau proxemica, se referă la percepţia şi utilizarea


spaţiului,incluzând teritoriul şi spaţiul personal. Teritoriul se traduce prin spaţiul
geografic fizic,iar spaţiul personal prin spaţiul psihologic sau perceptual – gândit
uneori ca un „balon”de spaţiu pe care oamenii îl poartă cu ei în activităţile lor de zi cu
zi. În culturile având odensitate a populaţiei ridicată, spaţiul şi teritoriul personal sunt
amplu valorificate. Privarea de spaţiu în locaţiile dens populate este adesea mai
degrabă de ordin psihologic,decât una de natură fiziologică.
Mișcarea corpului

• GESTURI - strângerea pumnilor (mânie, solidaritate);

Brațe deschise (sinceritate, acceptare);

Mâna la gură (surpriză);

• POSTURA CORPULUI - Interlocutorul stă pe marginea scaunului, poziție verticală


(este interesat de ce spunem);

Dacă se lasă pe spate pe fotoliu și incepe să răsfoiască documente (nu-l interesează);


Desfacerea hainei și înclinarea capului (atitudine pozitivă);

Iși sprijină capul în mâini (se plictisește).

Gesturi cu palma

• PALMA DESCHISA – adevăr, onestitate

• ASCUNDE PALMELE (la spate, in buzunar)– minte

• INDREPTATA IN SUS - supunere

• INDREPTATA IN JOS – autoritate

• STRANSA PUMN – agresivitate.

Limbajul vestimentației

• Trebuie să acordăm atenţie modului in care ne imbracăm şi că prinaceasta


comunicăm ceva celor din jur (respect, indiferenţă, superioritate etc)

• Imbrăcămintea trebuie să fie adecvată muncii pe care o efectuăm. Totul trebuie să fie
curat şi călcat.

• In situaţii neoficiale, de lucru, putem practica un stil informal, la care renunţăm


(apelăm la costum) in situaţiile formale.

Limbajul timpului

Stiinţa care se ocupă cu studiul limbajului timpului se numeşte CRONEMICA.

- Această resursă prezintă următoarele particularităţi:nu poate fi inmagazinat sau


stocat.

- Orice am face, timpul se consumă in acelasi ritm, timpul neutilizat sau utilizat
neraţional este irecuperabil.
Limbajul culorilor

Limbajul culorilor este un domeniu care îşi manifestă specificacitatea în funcţie de


contextul socio-cultural. Culoarea, dincolo de percepţia ei afectivă, este şi o oglindă a
personalităţii noastre şi deci influenţează comunicarea.

Altfel spus, culorile exprimă lucruri diferite pentru fiecare om sau cultură în parte.
Culorile semnifică sentimente, emoţii, popoare, ţări sau tradiţii. Fundamentul cultural
al simbolismului culorilor poate avea un impact foarte pronunţat atunci când se
încearcă comunicarea între oameni de pe diferite meridiane, făcând posibile
neînţelegeri sau chiar reacţii negative.

Reacţia noastră faţă de o culoare este instantanee şi are un impact profund asupra
alegerilor pe care le facem în viaţa de zi cu zi.

Deşi, felul în care fiecare individ percepe culorile are o anumită doză de
subiectivism,există culori al căror efect are o semnificaţie universală.

Culorile din zona roşie a spectrului (roşu, portocaliu şi galben) sunt cunoscute sub
numele de culori calde, ele evocând sentimente dintr-un registru pornind de la căldură
şi confort până la o ostilitate şi manie.

Culorile din zona albastră a spectrului (albastru, violet şi verde) cele care poartă
denumirea de culori reci, inspiră calmul şi relaxarea, dar pot totuşi trezi simţãminte
precum mania sau indiferenţa.

Unele culturi străvechi, precum cea egipteană şi cea chinezească, au practicat o


metodă de vindecare prin utilizarea culorilor, numită cromoterapie. Considerată o
modalitate uşoară de terapie, cromoterapia este folosită şi astăzi ca un tip de tratament
holistic sau alternativ.

In cele ce urmează sunt prezentate culorile primare şi cele secundare, alături de


culoarea albă, culoarea neagră şi gri din punctul de vedere al diferitelor culturi ale
lumii. Zicala “Câte bordeie, atâtea obiceiuri” este valabilă şi in cazul culorilor ca şi
simboluri în diferitele ţări ale lumii.

a)Semnificaţia culorii alb

Albul transmite puritate, curăţenie şi neutralitate. Doctorii poartă halate albe, rechia
tradiţională de mireasă este albă, porumbelul alb este semnul unei căsnicii fericite şi al
unor afaceri prospere, un gard împrejmuitor de culoare albă reprezintă un simbol al
unui cămin sigur şi fericit, personajele pozitive sunt mereu zugravite în alb, Dumnezeu
însuşi apare în culoarea alb. In cadrul luptelor desfăşurate de-a lungul timpului, steagul
alb reprezentă predarea părţii care-l arbore, dorinţa acesteia pentru pace.
Cum reiese de mai sus culoarea albă reprezintă pentru occidentali pace, puritate,
viaţă, mirese, îngeri, spitale, personaje pozitive. Insă nu aceleaşi semnificaţii le are în
Orient, aici semnifică funeralii. In China albul este simbolul morţii, iar în Africa
aceasta reprezintă tot ce este rău. In Japonia garoafa albă reprezintă moartea, deci a
oferi cuiva din această ţară garoafe albe ar fii o greşealã imensă. Dacă alăturăm însă
culoarea roşie, japonezii vor recepţiona un alt mesaj. Aici aceste două culori alăturate
reprezintã norocul, deci japonezii vor adopta-o cu totul altă atitudine.

b)Semnificaţia culorii gri

Griul este atemporal, practic şi solid. Un costum preferat de culoare gri se poate asorta
cu orice culoare. Deşi plăcut şi ales adesea în îmbracăminte, oamenii îl desemnează
rareori drept o culoare favorită, întrucât griul e asociat cu o pierdere, cu depresia sau
tristeţea.

Griul e folosit de ecologişti pentru a descrie persoanele pasionate de tehnologiile


mediului înconjurător ce folosesc granitul, cimentul şi alte materiale de construcţii, ca
opus al termenului “verde” folosit pentru a descrie persoanele ce preferă mediul
ecologic. In sens moral, griul este folosit pentru a descrie des consideraţia faţă de
situaţii ce nu au o valoare morală, pentru a evita sau balansa situaţiile extreme de gen
“ori e albã, ori eneagrã”.

In folclor, o viaţă gri exprimă o existenţă fără prea mult sens sau fără un obiectiv
anume. O persoană gri e asociată cu ideea unei persoane triste în general, sau care
trece prin viaţă/societate fără să fie remarcată în vre-un fel.

In folclorul scandinav, griul e folosit pentru tot ceea ce e asociat cu gnomii, hobbiţi,
orcii şi elfii din folclorul popular, pentru că în mare parte faptele acestora se află de
multe ori în afara standardelor morale. In sociologie, griul simbolizează mediocritatea,
sunetul ce poluează societatea, zgomotul de fond al societăţii.

c)Semnificaţia culorii negru

Negrul e purtător al unui mesaj de autoritate şi putere. Intrucât evocă emoţii puternice,
poate deveni copleşitor atunci când apare în exces. Negrul e culoarea îmbrăcămintei
clasice, o explicaţie a acestui lucru poate fi faptul că această culoare îl face pe purtător
să apară mai suplu şi mai sofisticat.

Semnificaţiile culorii negru şi alb sunt opuse în culturile orientale şi cele occidentale.
In Occident el semnificã funeralii, moarte, revoltă, personaje negative, iar portocaliu
este asociat Halloween-ului din cultura americană.
In Africa albul reprezintă tot ceea ce este rău iar negrul, în opoziţie cu albul, semnifică
binele. In Egiptul Antic prin culoarea neagră se înţelegea renaştere. In Kenya şi
Tnzaniase face referire la norii de ploaie ca şi simbol al fertilităţii şi vieţii.

In China negrul este culoarea tradiţională pentru baieţi.

Culoarea negră folosită pentru vopsirea unghiilor reprezintă un simbol clasic de


împotrivire faţă de ceva prestabilit. O femeie cu unghii negre nu e neaparat sub
influenţa unei depresii sau culturi gotice, ea poate comunica în acest fel o atitudine de
revoltă împotriva unor norme sau o înclinaţie către latura întunecată a personalităţii ei.

d)Semnificaţia culorii albastru

Culoarea preferată a celor mai mulţi oameni, albastrul e considerat a inspira încredere,
devotament şi responsabilitate. Albastrul e culoarea cerului şi a mării, dar şi cea a
spiritului, el sugereazã odihnă şi poate determina organismul să producă compuşi
chimici care au un efect calmant. Nu toate nuanţele de albastru evoca liniştea; albastrul
electric sau strălucitor inspiră dramatismul şi dinamismul, e o culoare angajanta care
exprimă însufleţirea sau voiciunea. Anumite nuanţe de albastru sau folosirea în exces a
acestei culori determină apariţia senzaţiei de răceală sau lipsă a afecţiunii.

Albastrul e o culoare unisex, fiind folosită în mod aproape egal de bărbaţi şi femei.

In China, aceasta este culoarea tradiţională a fetiţelor, spre deosebire de culturile


occidentale unde culoarea tradiţională a fetiţelor este rozul, albastrul fiind aici asociat
baieților. Tot în China, aceasta semnifică imortalitatea.

In Iran, albastrul e culoarea paradisului şi a spiritualităţii, dar ea semnifică şi doliul. In


Orientul Mijlociu este culoarea protecţiei, iar pentru israelieni ea semnifică sfinţenia.
Pentru occidentali albastrul înseamnă depresie, tristeţe, conservativism, corporatism,
iar pentru indienii Cherokees, înfrângere şi necazuri.

e)Semnificaţia culorii verde

Verdele ocupă mai mult spaţiu în spectrul vizibil al ochiului uman şi se clasează
pelocul 2, după albastru în preferinţele oamenilor. Verdele e o culoare larg răspândită
în lumea naturală şi poate fi o alegere inspirată pentru interiorul unei case întrucât
suntem obişnuiţi să o vedem pretutindeni. Verdele natural, de la nuanţa pădurii este
considerat a fi liniştitor şi împrospător, cu un echilibru natural între nuanţa rece şi cea
caldă.
In Occident, verdele este culoarea naturii, simbolizeazã fertilitatea, armonia,
prospeţimea, primavăra, renaşterea. Culoarea are o puternică corespondenţă
emoţională cu noţiunea de siguranţă.

In SUA verdele e asociat cu ecologia sau, culoarea mai închisă, cu dolarii.

Pentru Irlanda ea reprezintã norocul, este şi simbolul ţării.

In China, culoarea simbolizează dizgraţie, pălăriile verzi sunt un semn că soţia unui
bărbat îl inşeală.

Pentru musulmani este culoarea sacră, în India reprezintă culoarea Islamului.

In Africa verdele este simbolul corupţiei.

f)Semnificaţia culorii galben

Galbenul străluceşte cu potimism, fericire şi conferă o iluminare interioară. Nuanţele


de galben auriu transmit promisiunea unui viitor plin de împliniri. Galbenul iese în
evidenţă printre celelalte culori şi inspiră o gândire pozitivã şi creativă.

In Evul Mediu galbenul simboliza moartea. Astăzi e asociat cu soarele şi razele sale.
In Orient ea reprezintă sacralitatea, reprezintă un simbol imperial. In China este asociat
cu creşterea şi dezvoltarea, în India este simbolul negustorilor sau fermierilor, iar în
Japonia întruchipează curajul. Pentru egipteni, aceasta este culoarea doliului.

In cromoterapie, culoarea galben se credea ca purifică organismul.

g)Semnificaţia culorii portocaliu

Portocaliul, o rudă apropiată a roşului, este cea mai controversată dintre culori.
Această culoare strârneşte asociaţii puternice negative şi pozitive, fiind apreciată fie ca
adorabilă, fie ca oribilă. Voiciunea portocaliului radiază căldură şi energie.

Pentru occidentali, aceasta simbolizează creativitatea, focul, toamna iar alături de


negru reprezintă Halloween-ul. In Irlanda portocaliul întruchipează religia protestantă.
In cromoterapie, culoarea se credea că vindecă plămânii şi măreşte nivelul de energie
al organismului.

h)Semnificaţia culorii roşu

Roşul determină asociaţiile cu aspectul cel mai personal dintre toate culorile.
Recunoscut a avea o acţiune stimulativă, excitantă, roşul comunică o cantitate de
energie direct proporţională cu nivelul sau amploarea de percepţie a acestei culori.
Roşul are calitatea de a atrage atenţia, şi o utilizare adecvatã a acestei culori poate avea
darul de scoatere în evidenţă a unui element particular.

In Orient, roşul este culoarea purtată de mirese, în Afganistan e culoarea diavolului iar
în Europa Răsăriteană şi Centrală este asociat cu comunismului. In India este simbolul
razboinicului, al purităţii, al căsătoriei. Pentru japonezi, roşul simplu semnifică luptă,
mânie, dar alături de alb culoarea suspicioasă a norocului. In Africa de Sud, doliul este
purtat prin această culoare, iar în cultura pieilor-roşii simbolizeazã masculinitatea.
Pentru occidentali are semnificaţii diverse, de la excitare, dragoste, pasiune, fericire, la
pericol şi interzicere.

In cromoterapie, culoarea roşu se credea că stimulează corpul și mintea și intensifica


circulația sîngelui.

i)Semnificaţia culorii violet

Violetul întruchipezã echilibrul dintre stimularea roşului şi seninătatea albastrului.


Amestecul celor 2 culori de bază poate provoca tulburare sau încordare, dacă roşul
devine predominant. Este îmbinare a unui mesaj mistic cu unul de regalitate, violetul e
culoarea preferată a unor persoane creative sau excentrice.

Culoarea violet semnifică în Occident regalitatea iar in Thailanda este culoarea


doliului,cea purtată de văduve.

Fiecare culoare semnifică ceva în funcţie de contextul cultural în care o întâlnim. Este
important însă să nu ne formăm o idee despre o anumită persoană doar pe baza
limbajului culorilor, ci trebuie să ţinem cont de întreaga paletă a comunicării
nonverbale.

Limbajul tăcerii

• A şti să taci este o calitate a omului preţuită din cele mai vechi timpuri.

• Chiar şi prin tăcere, oamenii cere, oamenii comunic ă ceva: aprobare, dezaprobare,
discreţie, raţiune, păstrarea unei taine, admiraţie.

Ceea ce spunem este mult mai puţin important decât felul cum spunem, pentru că
oamenii tind să creadă mai degrabă mesajele nonverbale decât pe cele verbale.

Nu vei avea niciodată o a doua şansă să produci prima impresie !