Sunteți pe pagina 1din 8

MEDICAŢIAHEMOSTAZEIŞICOAGULĂRII

Hemostaza fiziologică implică reacţia vasculară (contracţia vaselor),


factorul trombocitar (plachetar) care cuprinde aderarea trombocitelor la
peretele vascular şi agregarea lor, procesul de coagulare prin intermediul
celor 12 factori plasmatici, procesul de fibrinoliză. În condiţii patologice pot
să apară 2 procese: stări de hipercoagulabilitate) ce duc la tromboză
intravasculară) şi sindroame hemoragipare, datorită insuficienţei proceselor
de coagulare. În primul caz se folosesc medicamente antitrombotice, iar în al
doilea caz se intervine cu medicaţie hemostatică.

B.XIII.2.1.MEDICAŢIAANTITROMBOTICĂ

Este indicată pentru tratamentul şi profilaxia afecţiunilor


tromboembolice. Cuprinde 3 grupe: antiagregante plachetare,
anticoagulante şi fibrinolitice.
ANTIAGREGANTELE PLACHETARE sunt medicamente care
pot inhiba agregarea şi alte funcţii ale plachetelor.
Acidul acetilsalicilic sau aspirina are acţiune antiagregantă
plachetară de lungă durată. Acţiunea se produce la doze mici: 75-100 mg pe
zi (Aspenter).
Sulfinpirazona (Anturan) este un derivat de fenilbutazonă. Are şi
efect uricozuric.
Dipiridamolul se administrează oral. Are şi efect coronarodilatator.
Ticlopidina (Ipaton, Ticlid) se utilizează pentru prevenirea
trombozelor cerebrale.
Clopidogrel (Plavix) acţionează prin blocarea selectivă şi
ireversibilă a receptorilor pentru ADP de la nivel plachetar şi se indică după
intervenţii de chirurgie cardiovasculară (by-pass-uri, stent-uri), în
prevenirea IMA, accidentului vascular cerebral.
Medicamente mai noi cu efect antiagregant plachetar sunt:
eptifibatida - un inhibitor peptidic de tip RGD a receptorilor plachetari
GPIIb/IIIa, tirofibanul - un inhibitor nepeptidic al receptorilor plachetari
GPIIb/IIIa şi abciximabul - un anticorp monoclonal blocant al receptorilor
GPIIb/IIIa.
ANTICOAGULANTELE pot acţiona direct prin interferarea cu
factorii coagulării, de exemplu heparina şi substanţele ce fixează calciul sau
pot acţiona indirect prin interferarea cu sinteza hepatică a factorilor de
coagulare importanţi (antivitaminele K).
a. Substanţele fixatoare ale ionilor de calciu îşi realizează
efectul fie prin precipitare, fie prin complexare şi astfel dispare calciul
ionizat. Oxalatul de sodiu precipită calciul şi formează oxalat de calciu. Se
foloseşte pentru sângele prelevat pentru examinările de laborator; este toxic
pentru organism, putând produce hipocalcemii periculoase. EDTA se
foloseşte in vitro. Citratul de sodiu nu are toxicitate mare, deoarece
complexează calciul în formă neionizată. În soluţie de 3-3,5 % se foloseşte
pentru conservarea sângelui.
b. Heparinele şi heparinoizii sunt anticoagulante directe active
in vitro şi in vivo.
Heparina standard este o substanţă naturală stocată în mastocite,
se obţine prin extracţie din ficat, plămâni. Se foloseşte sub formă de sare de
sodiu şi calciu. Dozarea se face în unităţi internaţionale (U.I.) Se
administrează parenteral (i.v., s.c). Nu se administrează i.m. datorită riscului
producerii hematoamelor locale. Se administrează la interval de 4 ore
(pentru dozele mici) sau de 8 ore (pentru dozele mari). Efectul apare imediat
si se manifestă prin prelungirea timpului de coagulare. Eficacitatea
tratamentului se urmăreşte prin controlul timpului Howell, care trebuie să
crească de 2,5–3,5 ori. Indicaţii: chirurgia cardiovasculară, tromboze
(coronariene, venoase masive, embolie pulmonară), tromboflebite şi
hematoame pentru aplicare locală. Efectele adverse: trombocitopenie, reacţii
alergice, alopecie, osteoporoză, sângerări din leziuni preexistente (ulcere). Ca
antidot se utilizează sulfatul de protamină. Este contraindicată la alergici,
la cei cu hemoragii (ulcer, apoplexie). Se poate folosi la gravide. Doza este de
25 000 - 30 000 U.I. pe cale i.v. Se mai foloseşte preparatul Calciparine s.c.
la 12 ore interval. Există şi preparate locale - unguente, creme.
Heparinele cu masă moleculară mică s-au izolat din heparina
standard, au efect lent şi de lungă durată, folosindu-se pentru profilaxia
trombozelor venoase şi a emboliilor în chirurgia ortopedică, la pacienţi
hemodializaţi. Riscul de hemoragii este mic. Enoxaparina (Clexane) se
administrează s.c şi are durata acţiunii de 18 ore. Nadroparina
(Fraxiparine) se administrează într-o doză pe zi. Alţi compuşi: dalteparina
(Fragmine), reviparina (Clivarine).
Heparinoizii sunt compuşi macromoleculari asemanatori
heparinei. La noi în ţară se comercializează preparatul Lasonil unguent, care
conţine heparinoid şi hialuronidază, fiind folosit în tromboflebite
superficiale, hematoame, contuzii musculare.
c. Antivitaminele K sau anticoagulantele orale interferă cu
sinteza unor factori de coagulare la nivelul ficatului. Se leagă în proporţie
mare de proteinele plasmatice, unde pot avea loc unele interacţiuni.
Medicamentele nu au acţiune în sângele prelevat. Efectul in vivo are un timp
de latenţă. Dispariţia efectului de la oprirea administrării necesită 2-10 zile.
Pentru controlul efectului anticoagulant se urmăreşte indicele de
protrombină (timpul Quick). Nivelul acestuia trebuie să scadă la valori de
20-25% pentru efect sigur (respectiv timpul Quick trebuie să crească).
Efectele adverse: hemoragii spontane (epistaxis, hemoragii digestive). Sunt
contraindicate la gravide (au efect teratogen), boala ulceroasă, apoplexie, 4-5
zile după naştere şi intervenţii chirurgicale, extracţii dentare. Cel mai utilizat
este acenocumarolul (Trombostop), timpul de latenţă a instalării efectului
de 1-2 zile, dispariţia efectului în 1-3 zile. Se foloseşte pentru prevenirea
trombozelor la cardiaci şi în tratamentul trombozelor venoase profunde,
trombozelor arteriale. Antagonizarea efectului în caz de supradozare se face
prin administrarea de vitamină K1 (fitomenadionă). Alt compus este
warfarina, cu un timp de latenţă de 36-70 ore şi un efect care se menţine 5-
7 zile de la prima doză.
MEDICAŢIA FIBRINOLITICĂ este o medicaţie eroică în
tromboze masive (embolie pulmonară gravă, infarct miocardic). Tratamentul
se face cât mai precoce în primele ore (până la 20 de ore de la producerea
accidentului). Se administrează numai în perfuzie. Se folosesc urokinaza,
extrasă din urină şi streptokinaza o proteină de origine bacteriană. In caz
de supradozare apar hemoragii. Alţi compuşi: alteplaza şi anistreplasa
(Eminase). Costul tratamentului este foarte mare.

B.XIII.2.2.HEMOSTATICELE

Sunt medicamente capabile să oprească sângerarea.


HEMOSTATICELE CU ACŢIUNE VASCULARĂ pot acţiona sistemic
sau local. Pentru aplicare locală se folosesc vasoconstrictoare: adrenalina
(1‰, 1:10 000 în epistaxis, extracţii dentare), substanţe astringente (produc
vasoconstricţie, coagularea proteinelor) - clorura de fier, acidul tricloracetic.
Sistemic în caz de fragilitate capilară se utilizează carbazocrom
(Adrenostazin) un derivat asemănător adrenalinei, care creşte rezistenţa
capilarelor şi scade timpul de sângerare. Se foloseşte la diabetici, înaintea
intervenţiilor chirurgicale, în ORL. Etamsilatul (Dicynone) un compus
sintetic care combate fragilitatea vasculară se administrează parenteral.
Bioflavonoizii sau vitamina P sunt activi în caz de carenţă vitaminică.
Scad fragilitatea şi cresc rezistenţa capilarelor. Rutozidul se administrează
injectabil, tarosinul (rutozid cu vitamina C, care are efect sinergic) se dă oral,
troxerutinul (Troxevasin , Venoruton) se dă sistemic dar şi local (unguent,
gel), fiind folosit în boala varicoasă deoarece are şi acţiune venotonică.
HEMOSTATICELE PROCOAGULANTE
Vitaminele K: Vitamina K1 sau fitomenadiona se găseşte în plante,
vitamina K2 este sintetizată de unele bacterii (inclusiv flora intestinală),
vitamina K3 sau metilnaftochinona este un compus de sinteză. Ele acţionează
la nivelul ficatului activând unii factori ai coagulării (II,VII, IX, X). Se
folosesc pentru tratamentul şi profilaxia hemoragiilor provocate prin deficit
de vitamină K, care poate apare în cazul unei flore intestinale insuficiente
sau unui aport insuficient de la mamă (la nou născut), în supradozare de
anticoagulante orale. Vitamina K1 este liposolubilă, se poate administra oral
sau parenteral. Injectarea intravenoasă trebuie făcută lent, cu multă
prudenţă deoarece poate produce hipotensiune. Vitamina K3 este
hidrosolubilă, se poate administra i.m sau i.v., dar nu la sugari deoarece
poate produce hemoliză şi icter nuclear.
Venostatul (Reptilase) este un extract din veninul unui şarpe şi
conţine o enzimă, o hemocoagulază. Se foloseşte injectabil pentru
tratamentul hemoptiziilor şi pentru profilaxia sângerărilor chirurgicale.
Factorii de coagulare se obţin din sângele recoltat: fibrinogenul,
globulina antihemofilică (factorul VIII). Pentru acţiunea locală se folosesc:
trombina umană liofilizată sub formă de pulbere sau dizolvată în ser, se
aplică la locul hemoragiei, fibrina umană sub formă de burete îmbibat cu
soluţie de trombină se aplică pe plăgile chirurgicale sângerânde când nu este
posibilă ligatura. Sângele venit în contact cu trombina coagulează în
matricea de fibrină. Gelatina sub formă de burete acţionează similar fibrinei.
HEMOSTATICELE ANTIFIBRINOLITICE se folosesc în stări de
hiperfibrinoliză care pot apare în cancere metastatice, la prostatici, în
ginecologie, în şoc toxico-septic, dar şi după extracţii dentare. Acidul
aminocaproic se poate administra oral, local şi i.v. Local se foloseşte în
hemoragii postextracţii dentare. Acidul tranexamic (Exacyl) se poate
administra oral şi i.v. Acidul aminometilbenzoic (Gumbix) este
asemănător acidului tranexamic. Aprotinina (Katein, Trasylol) interferă
cu acţiunea plasminei şi este şi un inhibitor de proteaze. Se foloseşte în şoc
toxicoseptic, în pancreatita acută. Se administrează i.v. injectabil sau în
perfuzie.

B.XIII.3.SUBSTITUENŢIIDEPLASMĂ
Sunt soluţii ale unor substanţe macromoleculare care introduse în
circulaţie determină expansiunea volumului lichidului intravascular de unde
denumirea de “plasma expander”, refăcând volemia.
Dextranii sunt polizaharide ce se prepară biosintetic. Se folosesc
Dextranul 40 şi Dextranul 70, cu masă moleculară relativă în jur de 40 000,
respectiv 70 000, în soluţii. În colapsul hipovolemic măresc volumul
circulant - efect de volum - şi cresc presiunea arterială către normal, măresc debitul cardiac.
Reduc vâscozitatea sângelui şi determină desfacerea pachetelor de hematii agregate - efect
antisludging (dextranul 40). În caz de şoc, acest efect, alături de dilatarea pasivă a capilarelor
poate contribui la ameliorarea microcirculaţiei. Indicaţii: şocul hipovolemic, ca mijloc
terapeutic de urgenţă şi temporar, pentru pierderi de plasmă sau sânge de ordinul a 1000-1500 ml.
Pentru pierderi mai mari este necesară suplimentarea de sânge; pentru profilaxia trombozelor
după intervenţiile chirurgicale ginecologice şi ortopedice; în sindroamele ischemice periferice.
Efecte adverse: supraîncărcarea circulaţiei; edem pulmonar; dificultăţi în determinarea grupelor
sanguine şi a VSH-ului; reacţii alergice (erupţii cutanate, prurit, şoc anafilactic).
Albumina umană se foloseşte în soluţie izotonă 5%, acţionând ca substituent de plasmă
în condiţii de hipovolemie. Soluţia hipertonă 25% acţionează prin aport de proteine şi reface
volemia.
Hidroxietilamidonul (HAES) este un complex de molecule de amilopectină hidroxilată.
Se utilizează polizaharidul cu masa moleculară
450.000. Se găseşte sub formă de soluţii perfuzabile 6% şi 10%. Soluţia 6% are presiune coloid-
osmotică similară albuminei umane, creşte volumul plasmatic, ameliorează circulaţia sangvină,
hemodinamica şi transportul oxigenului. Se foloseşte pentru tratamentul şi profilaxia hipovolemiei
şi şocului (hemoragic, traumatic, septic, termic); pentru hemodiluţie terapeutică în tulburările
microcirculaţiei periferice, cerebrale, retiniene, placentare. Poate produce reacţii anafilactice,
scăderea timpului de coagulare, creşterea timpului de sângerare. Se contraindică în insuficienţa
cardiacă severă, renală, coagulopatii severe, pacineţi dializaţi, hematocrit sub
30%.
Polimeri peptidici pe bază de gelatină - se folosesc cei cu masa moleculară de 30.000
- 35.000, obţinuţi din gelatina denaturată. Cresc volemia, efectul durează 24 ore, nu sunt
imunogenici , nu produc anticorpi, nu interferă cu coagularea sau grupele sanguine. Preparate:
Haemaccel, Marisang, Gelofusine, Plasmagel, sol. perfuzabilă 3,5%. Prezintă incompatibilitate cu
sânge sau plasmă.
În tratamentul stărilor de hipovolemie se mai folosesc şi soluţii cristaloide, care
difuzează uşor prin peretele vascular, mărind volumul masei circulante numai pentru o
perioadă scurtă (20-30 minute). Corespund mai mult pentru combaterea deshidratării, a exicozei.
De ex. serul fiziologic (soluţie NaCl 0,9%, soluţie izotonă); soluţie Ringer (izotonă, izoionică
cu plasma); soluţie de glucoză 5,4% (izotonă).
MEDICAŢIA SISTEMULUI SANGVIN

I. SUBSTITUENŢI DE PLASMĂ
Naturali Albumina umană flac. inj. 100 ml albumină umană 5%
Plasmă defibrinată flac.pulb.(se diz.în 500 ml ser fiz.)
Plasmă uscată flac. 150 ml
Artificiali Dextran 40 flac.sol.perf. 10% în ser fiz sau G5% 500
ml
Dextran 70 flac.sol.perf. 6% în ser fiz sau G 5% 500
ml
Gelofusine flac.sol.perf. 4% succinilgelatină, 500 ml

Plasmasteril flac.sol.perf. 6% hidroxietilamidon (HES) şi


0,9% NaCl - 500 ml
II. ALTE SOLUŢII I.V.
Clorură de sodiu sol.inj. 10,20% fiole a 10 ml
Ser fiziologic sol.inj. 0,9% fiole a 10 ml Sol.perf. 0,9%
saci p.v.c. 250, 500 şi 1000 ml
Ringer’s saci p.v.c. a 1000 ml sol. 8,6 g NaCl, 0,33 g
CaCl2, 0,3 g KCl
Sol.Ringer lactată saci p.v.c. 250, 500 ml
Glucoză sol.perf. 5; 10, 20; 30 % , flac a 250 şi 500
ml f a 10 ml sol. 33%
Sorbitol sol.perf. 5% saci p.v.c 500 ml
Bicarbonat de sodiu flac. 100 ml, 250 ml
8,4%
Natrii chloridi sol.perf.0,9% NaCl, 5% glucoză flac.500
infundibile cum ml
glucosi 5%

IV. ANTITROMBOTICE
Anticoagulante naturale Heparina f 5000 UI/ml a 5 ml

Calciparine seringi preumplute 5000 UI/0,2 ml


fiole + seringi 12.500UI/0,5 ml, 25.000
UI/ml heparinat de calciu
Fragmin f 2500UI/ml a 4 ml, 10.000 UI/ml
dalteparină sodică
Clexane f 20 mg/0,2 ml, 40 mg/0,4 ml, 60 mg/0,6
ml, 80mg/0,8 ml enoxaparina
Fraxiparine sol.inj.s.c. 9500 UI AXa/ml nadroparină

Clivarin seringi preumplute 1432 UI/ 0,25 ml,


3426 UI/ 0,6 ml reviparină
Innohep sol.inj.1000UI antiFXa/ml tinzaparina

Troparin sol.inj.3000UIAXa/0,3 ml certoparina


Grupa de medicamente Denumirea Forma şi compoziţia
comercială
IV. ANTITROMBOTICE(contin.)

Anticoagulante orale Trombostop/Sintrom compr. 2 mg acenocumarol


Orfarin compr. 3; 5 mg warfarină
Antiagregante plachetare Plavix compr.film. 75 mg clopidogrel
Ticlid/Ipaton compr.film. 250 mg ticlopidină
Thrombo ASS/ compr.film. 50 mg acid acetilsalicilic/
Aspenter compr.film. 75 mg - ,, -
Dipiridamol compr.film. 25 mg, f 10 mg
Reopro f 2 mg/ml-5 ml abciximab
Integrilin sol.perf.0,75 mg/ml, f 2 mg/ml-10 ml
eptifibatida
Ilomedin conc.ptr.sol.perf.20 microg/ml iloprost
Aggrastat conc.ptr.sol.perf.0,25 mg/ml-50 ml
tirofiban
Fibrinolitice Streptase pulb.liofil. 250.000, 750.000, 1.500.000
U.I. streptokinază
Ukidan pulb.liof. 5000, 250.000 U.I. urokinază

Actilyse pulb.liof. 20 mg alteplază (sin. Tissue


plasminogen activator)
Rapilysin pulb.ptr.sol.inj.10 U reteplaza
Metalyse pulb.+solv.ptr.sol.inj.6000, 10000 U.I.
tenecteplaza
V. HEMOSTATICE-COAGULANTE

1.Cu acţiune vasculară Adrenostazin f. 0,3 mg/ml a 5 ml carbazocrom


Etamsilat/Dicynone f. 250 mg/2 ml etamsilat
Rutosid f. 80 mg
Tarosin compr. 50 mg acid ascorbic, 20 mg rutozid

Difebiom compr. 100 mg antocianozid


2.Cu acţiune coagulantă Fitomenadiona f. 10mg/ml vitamina K1
sistemică Crioconcentrat de flac.
globulină antihemofilică
A congelat
Fibrinogen uman flac. 1 g prod. liofilizat
3.Cu acţiune coagulantă Trombină uscată sterilă flac. 2 g pulbere
locală Bureţi de fibrină flac. cu fibrină umană liofilizată
Pudră de fibrină flac. 2 g
Gelaspon benzi din burete de gelatină
Tachocomb burete de colagen învelit cu fibrinogen
uman, trombină, aprotinină

Grupa de medicamente Denumirea comercială Forma şi compoziţia


V. HEMOSTATICE-COAGULANTE (contin.)
4.Cu acţiune antifibrinolitică Gumbix compr. 100 mg, f 50 mg
ac.aminometilbenzoic
Exacyl sol.buvabilă 100 mg/ml, f 10 ml
ac. tranexamic
Trasylol/Gordox f 500.000 UIK/50 ml aprotinină
5.Cu acţiune antiheparinică Protamină sulfat f 50 mg