Sunteți pe pagina 1din 3

AMF II-BIOCHIMIE-Determinarea principalelor constante biologice

TIMPUL DE COAGULARE

1.Descriere

Timpul de coagulare este timpul necesar pentru ca o proba de sange sa coaguleze, in


vitro, in conditii standard. In cazul unei disfunctionalitati, coagularea sangelui se face fie prea
incet, ceea ce inseamna risc de hemoragie, fie prea repede, ceea ce favorizeaza formarea de
cheaguri sangvine.

Timpul de sangerare (TS) arata capacitatea de coagulare globala a sangelui. Valoarea normala
este de 3-4 minute.

Fibrinogenul este o proteina esentiala in formarea cheagului de sange. Valoarea normala este
de 240-290 mg/100ml. Cand valoarea fibrinogenului este crescuta, creste riscul de aparitie a
afectiunilor inflamatorii si reumatismale acute. O valoare scazuta a fibrinogenulu anunta
prezenta unei boli hepatice sau hematologice.

Exista diverse metode pentru determinarea timpului de coagulare. Doua dintre ele sunt mai
des utilizate:
- Metoda lamelei. Pentru masurarea timpului de coagulare prin aceasta metoda, sangele este
aplicat pe lama din sticla, care apoi este introdusa intr-o cutie Petri si mentinuta la 37 grade
Celsius. Timpul necesar este masurat pana la coagularea sangelui.

Recoltarea se face prin spargerea capilarelor de la nivelul pulpei degetelor. Metoda se


foloseste in special atunci cand nu se poate recolta sange venos. Timpul normal de coagulare
este de 1-5 minute. Totusi, metoda este putin sensibila si nu este foarte fiabila.

- Metoda Lee-White. O alta metoda de determinare a duratei necesare pentru formare unui
cheag de sange in conditii standard este Metoda Lee-White. Este adesea folosita pentru
monitorizarea coagularii in timpul tratamentului cu heparina.
Sangele venos este colectat intr-o eprubeta curata si uscata, fara anticoagulant.

Este necesara o seringa sterila, tampon din bumbac si alcool sanitar, doua tuburi de testare
(15-125 mm), cronometru si baie de apa (temperatura 37grade Celsius).
Intervalul normal de coagulare este de 5-10 minute.

Se recolteaza aproximativ 2 ml de sange in seringa si se distribuie aproximativ 1 ml in fiecare


dintre cele doua eprubete si se porneste cronometrul.
Se inchid tuburile si se asaza in baia de apa la 37 grade Celsius.

Dupa fiecare jumatate de minut, prin inclinarea tubului, se urmareste daca sangele s-a
coagulat.

Cand sangele s-a coagulat intr-unul dintre recipiente, se confirma timpul de coagulare cu cel
de-al doilea recipient. Cheagul se examineaza ulterior de mai multe ori pe parcursul a 24 de
ore.

Metoda Lee-White este mult mai precisa, iar procesul de coagulare poate fi mult mai bine
controlat.
AMF II-BIOCHIMIE-Determinarea principalelor constante biologice

Timpul de coagulare este prelungit in urmatoarele conditii:


- deficienta severa a factorilor de coagulare;
- afibrinogeneza;
- administrarea heparinei;
- coagulare intravasculara diseminata (DIC);
- administrarea de medicamente, precum anticoagulante.

Testele de coagulare sunt prelungite in cazul deficitului de factori procoagulanti, insa nu sunt
sensibile pentru depistarea unui deficit de factori anticoagulanti.

Anomaliile in coagularea sangelui pot provoca urmatoarele afectiuni:


- asociate cu cresterea timpului de sangerare: boala de coagulare intravasculara diseminata
(CID), sindromul Bernard-Soulier, trombastenia Glanzmann;
- asociate unei perioade anormale: sindromul Cushing, afectiuni hepatice severe, leucemie si
in cazul deficientei de maduva rosie hematogena;
- asociate deficientei de antitrombina: tromboza venoasa profunda si embolismul pulmonar;
- asociate deficientei ereditare a factorului von Willebrand: boala von Willebrand;
- asociate deficitelor dobandite si ereditare ale coagularii sangelui: hemofilia si
hipercoagularea sangvina (trombofilia).

2.Recomandari
Testul de coagulare este recomandat inaintea unei interventii chirurgicale, pentru a indica
riscul hemoragic, sau atunci cand exista sangerari anormale.

Este recomandat si in cazul in care trebuie monitorizat tratamentul anticoagulant sau pentru
punerea diagnosticului unor boli de sange, precum hemofilia.

3.Pregatire pacient
Nu este necesara o pregatire speciala.

4.Metoda

Se va folosi metoda coagulometrica.

5.Limite si interferente
Volumul mai mic de 1 ml va da un timp mai scurt de coagulare.
Prezenta bulelor de aer, temperatura incorecta de incubare si agitarea eprubetei conduc la
determinarea inexacta a timpului de coagulare.

Sangele colectat in cel de-al doilea tub este mai degraba util pentru a decide timpul corect de
coagulare.

Temperatura baii de apa trebuie sa fie precisa, deoarece cresterea temperaturii accelereaza
coagularea.
AMF II-BIOCHIMIE-Determinarea principalelor constante biologice

Diametrul tuburilor de sticla trebuie sa fie egal, deoarece coagularea este accelerata in tuburi
inguste.

Agitarea tuburilor trebuie evitata, deoarece scurteaza timpul de coagulare.