Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Infecţiile genitale înalte cuprind diferite forme de infecţii utero-anexiale, complicate sau nu:
endometrite, salpingite, abcese tubo-ovariene, pelviperitonite cu origine genitală. Cei mai
frecvenţi agenţi patogeni implicaţi sunt cei cu transmitere sexuală, în special Chlamydia
trachomatis şi Neisseria gonorrhoeae, dar mai pot fi implicaţi şi alţi germeni precum cei ai florei
vaginale aerobe (Streptococ de grup B, Stafilococ aerob, E. coli) sau anaerobe (Bacteroides
Prevotella, Gardnerella vaginalis)
1. În caz de suspecție la infecție genitală înaltă trebuie inițiată antibioterapia fără a aștepta
rezultatele bacteriologice efectuate în laborator cu scop de a păstra maximal posibil
fertilitatea pacientei. (grad B)
2. În caz de IGÎ necomplicată spitalizarea pacientei si/sau administrarea de preparate i/v nu
este mai avantajoasă comparativ cu tratamentul ambulator. Pronosticul este același în
ambele cazuri. Deci este recomandat tratamentul în ambulator și administrarea orală a
preparatelor. (grad B)
3. De primă linie este combinația de medicamente- Ofloxacina 400 mg x2/zi plus
Metronidazol 500 mg x2 /zi timp de 14 zile dacă nu sunt contraindicații ( grad B).
Examinarea la Gonococ este obligatorie (grad B)
În cazul în care se depistează Neisseria gonorrhoeae ( sau are o prevalență înaltă, sau
prezența factorilor de risc...) trebuie de administrat complementar Ceftriaxon 500 mg i/m
( grad A)
4. Din mai multe protocoale studiate la acest subiect cel mai eficient s-a dovedit a fi următorul
6. În caz de IGÎ ce se depistează dupa inserția unui DIU se recomandă extragerea DIU și
analiza bacteriologică ( grad B).
Cu toate acestea, aceste protocoale par să nu fie adaptate la cazurile clinice întîlnite.
Antibioterapia ATO trebuie să acopere originea polimicrobiană a infecțiilor ( streptococi,
anaerobi, enterobacterii). Ținînd cont de caracterul polimicrobian, de rezistența sporită la
enterobacterii în comunitate , de necesitatea de a acoperi spectrul de bacterii anaerobe și agenții
responsabili de BST se recomandă următoarea schem[a de taratment :
*În caz de șoc septic , sepsis, imunodepresie poate fi adaugata Gentamicina 3-8
mg/kg/zi în 1 injecție i/v, nu mai mult de 5 zile.
** Aceasta schemă nu acoperă toate situațiile bacteriologice ( rezistența unor gonococi
la Fluorchinolone, rezistența unor enterobacterii...)
***Reevaluarea antibioterapiei este indispensabilă peste 72 ore în funcție de tabloul
clinic și rezultatele examenului microbiologic.
**** Avind în vedere biodisponibilitatea bună la administrarea orală a Ofloxacinei,
Metronidazol și Doxiciclina din moment ce a dispărut febra și nu sînt tulburări digestive
este posibilă administrarea per os a acestor AB.
10. Dacă durata intervenției chirurgicale se prelungește ( de ex. Mai mult de 3 ore ),
sau piederea de singe estimată este mai mare de 1500 ml, o doză suplimentară de
antibiotic ar putea fi administrată peste 3-4 ore de la doza inițială. (III-C)
14. La pacientele obeze (IMC > 35 kg/m2 ), trebuie dublată doza de antibiotic. (III-B)
- Este contraindicat mai multor grupe de pacienți- copii, adolescenți, gravide, mame care
alăptează.
-1g de Azitromicină acoperă 3-5 cicluri de dezvoltare a chlamidiilor (48-72 ore-1 ciclu).
- Azitromicina este de 50-100 ori mai activă in vitro contra M. genitalium comparativ cu FQ sau
tetraciclinele .
- Studii clinice arată că este o eficacitate de 86% daca se asociază Ceftriaxon 200 mg i/m o doză
+ Doxiciclina 200 mg/zi 14 zile comparativ cu 98% în cazul asocierii Ceftriaxon 250 mg i/m o
doză + Azitromicina 1,0 g pe saptamina timp de 14 zile în BIP
Rusia, 2014
Cefalosporine generația III
+
Azitromicina
1g pe sapt., 2 sapt.
+
Nitroimidazol
Mycoplasmoza urogenitală
Următoarele micoplasme au potențial patogen :
-Mycoplasma genitalum
-M. fermentas
-M. hominis
-M. penetrans
-M. pneumoniae
-Ureaplasma urealyticum.
Terapia se inițiază atunci cînd sunt manifestări clinice de proces inflamator urogenital.
Dacă Mycoplasma este în titru mai mic de 1000 c/ml și fără manifestări clinice atunci pacienta
nu necesită tratament antibacterian.
-tetracicline
-macrolide
-lincosamide
-aminoglicozide
-fluorochinolone
Scheme de tratament
Azitromicina 0,25 mg p/o 1/zi, 6 zile sau
plus
Chlamidioza Urogenitală
Agentul patogen este Chlamydia trachomatis.
Tratamentul de I linie
I linie
Dacă pacientul are alergie la Cefalosporine sau Peniciline, tratamentul de alternativă este :
Sifilis
Trihomoniaza
Tratament de I linie
Tratament de alternativă
Femeilor care alăptează se recomandă întreruperea alăptării pentru 12-24 ore după ce I s-a
administrat 2 g de Metronidazol. Tratamentul matern este compatibil cu alăptarea dacă pacienta
primește Metronidazol 400 mg de 3 ori/zi , 7 zile. Concentrația medicamentului în laptele matern
este compatibil cu alăptarea.
Antibiotice. Macrolide
Eritromicina
Antibiotice. Quinolone
Nu s-au observat condropatii sau alte modificari musculo- scheletale la copii (Briggs si
Freeman - Lippincot 2008– numar redus de paciente care au primit fluoroquinolone in primul
trimestru de sarcina)
Sulfamidele si trimetoprimul
Sulfamidele
Trimetoprim
Efect teratogen la animale
Tetraciclinele
Doxiciclina
risc redus de malformatii fetale, daca se administreaza in trim II si III (Czeizel et al, 1997)
utilizata la nevoie – antibiotic de rezerva
Metronidazolul
Utilizat in sarcina pentru tratamentul vaginitei trichomoniazice, amebiaza
Colegiul American de Obstetrica si Ginecologie – utilizare limitata numai in amoebiaza, in
trimestrul I
In dozele recomandate – fara risc teratogenic
Administrarea metronidazolului se asociaza cu un risc crescut de nastere prematura (studiul
Premet, 2006)
Evitarea administrarii inainte de nastere!
Poate fi utilizat in perioada de alaptare
Nitrofurantoinul
Date limitate
Nu se stie daca traverseaza placenta
Nu exista raportari legate de un posibil efect teratogen
Contraindicata administrarea prenatala si la nou nascut – reactii hemolitice la NN
Se excreta in lapte – nu sunt raporate efecte adverse la copil