Sunteți pe pagina 1din 11

"Sfântul desculţ" - Pe urmele lui NIL

DOROBANŢU

- Unii îl consideră sfânt, alţii doar exaltat. Sigur este că a lăsat în urma lui poveşti
luminoase, care ies din anonimat. Curioşi să-i aflăm povestea, am pornit pe urmele lui,
în satul naşterii şi al morţii, din Mehedinţi -

Misterul din cimitir

Un grup de oameni stau adunaţi în jurul unui mormânt. Doi dintre ei, cei mai zdraveni, cu
braţe groase şi spate lat, şi-au suflecat mânecile şi au început să sape pământul. Loviturile se
aud sacadat. Restul grupului stă într-o aşteptare încremenită. De-o parte şi de alta a gropii, a
prins a creşte câte o movilă de lut. Apoi lopeţile s-au poticnit în beton. O placă groasă, pe care
au spart-o cu târnăcopul. Au săpat mai departe, până când s-a auzit cum lama hârleţului muşcă
în lemn. Unul dintre bărbaţi a lăsat jos cazmaua, s-a aplecat şi a încercat să cureţe capacul
sicriului. Dar mâinile i se afundau tot mai mult în pământ. A scos ţărâna cu pumnii, până a dat
iarăşi de scândură. S-a ridicat în picioare încremenit. Sicriul era gol. Trupul mortului
dispăruse! Vestea s-a răspândit ca un fulger, dincolo de hotarele locului. Nil Dorobanţu nu se
afla în groapa unde fusese pus de familia sa. Întrebări fără răspuns îi măcinau pe toţi cei care
îl cunoscuseră, rude, săteni, autorităţi: unde dispăruseră osemintele? Când fuseseră scoase?
De cine? Dispariţia lor era o dovadă că părintele Nil Dorobanţu fusese sfânt? Altfel cum să fi
ieşit, după 40 de ani, din mormânt? Sau de ce să-l fi furat cineva, dacă nu ar fi fost sfinte
moaşte? Rudele care i-au supravieţuit, un văr, nepoatele, bătrânii din Crainici, care fuseseră la
înmormântare, şi preotul care îl prohodise spun, cu mâna pe inimă, că părintele Nil a fost
înhumat în cimitirul din sat. Şi că nimeni n-a mai umblat la mormântul lui, până în toamna
aceea din anul 2015, când nu l-au mai găsit.

Mireasa de mucegai
Tânăr ofiţer

Când am ajuns la Crainici, era vreme de primăvară târzie, caldă şi ploioasă. Câmpurile şi
colinele, pădurile înşirate de-o parte şi de alta a drumului erau învelite în ceţuri cernite şi
umede. Atmosfera apăsătoare era accentuată de faptul că foarte multe case, bine tocmite şi
frumoase cândva, erau acum în ruină. Prin curţi sau pe uliţe, nici ţipenie de om. Satul întreg
părea pogorât parcă din altă lume, scos la iveală dintr-o cută neştiută a timpului.
Ceva m-a îndemnat ca înainte să bat la uşile celor cu care voiam să vorbesc, să mă opresc la
cimitir, să-i caut mormântul părintelui Nil. Biserica se află într-o margine de sat, la o oarecare
distanţă de şosea, în buza unei păduri. Înconjurată de stufărişuri înalte şi de armate de cruci,
când am văzut-o, m-a trecut un fior. Tot locul are un aer sumbru, iar biserica, frumoasă odi-
nioară, era asemeni unei mirese îngropate de mult. Pereţii exteriori, pictaţi cu chipuri de sfinţi,
se scorojiseră, lăsând să se vadă zidurile de cărămidă, iar fresca pridvorului era, şi ea, înghiţită
de mucegai.
Am luat-o, la întâmplare, prin cimitir, căutând mormântul părintelui Nil Dorobanţu. Nu
aveam nici cel mai mic indiciu despre unde s-ar putea găsi. Şi totuşi, o mână nevăzută m-a
purtat către el. Groapa adăposteşte mai mulţi membri ai familiei lui. Câţiva ucenici ai
părintelui au placat locul cu marmură neagră, ridicând, separat, pentru el, un mic monument
de marmură albă. Pe atunci, nu ştiau că trupul celui pe care îl cinstesc atâta a dispărut.

"Umbla în picioarele goale, de parcă zbura"

În anii călugăriei
Deşi colţurile lăsate ale ochilor şi un abur trist din privire îi trădau suferinţele de-o viaţă,
Veronica Boghici mi-a răspuns bucuroasă la întrebări. Îl are pe unchiul ei, părintele Nil, la
mare evlavie. Nu ştie prea multe despre el, căci era tare discret şi a vieţuit puţin pe-aici, dar
este sigură că e sfânt. "Iubea toată făptura lui Dumnezeu: oameni, animale, păsări, gâze,
plante... Nicio fiinţă pe lângă care trecea nu rămânea fără mângâiere, fără o vorbă bună, fără
ajutor... Ajunsese de pomină, căci umbla numai într-o dulamă aspră, legată cu sfoară, dar îşi
dădea şi ultima bucată de pâine de la gură unuia mai necăjit decât el. Pentru copii avea o
slăbiciune aparte, iar când venea în sat făcea cumva, deşi era sărac, să aibă în buzunare bom-
boane şi ceva parale, pe care le împărţea pruncilor care-i ieşeau în drum. Şi dacă vedea pe
cineva că munceşte singur la câmp, i se alătura imediat, pentru ca omul acela să prindă curaj
şi să sfârşească munca mai repede", povesteşte Veronica Boghici. Dar cea mai vie amintire e
legată de nunta ei, la care a "participat" şi părintele. A venit în sat pe ascuns, că era căutat de
Securitate, şi a urmărit toată nunta din podul unui vecin. Nimeni nu a ştiut că era de faţă. "Dar
să ştiţi că eu i-am simţit binecuvântarea. Nu pot să vă descriu cum anume, dar l-am simţit pe
Dumnezeu în tinda casei, ca să zic aşa. Mai târziu, am aflat că părintele a venit special ca să
mă vadă mireasă şi să se roage pentru mine".
Tanti Vica (aşa i se zice în sat) mă conduce pe uliţele îngheţate. Într-o grădină cu arbori
bătrâni şi gard din ţambre, stă să cadă casa în care s-a născut şi în care a murit părintele Nil.
Femeia îşi reia povestea: "Uite, pe-acolo trecea, mai în fundul grădinii, printre pomii încărcaţi
de roade, îmbrăcat numai într-o rasă simplă, din pânză tare, purtată direct pe piele şi încinsă
cu o sfoară. Şi păşea uşor, ne-simţit, prin iarbă, cu picioarele goale, de parcă zbura. Urca cele
câteva trepte de piatră ale casei, până în foişorul de lemn, şi uneori rămânea cu ochii în zare,
parcă aşteptând pe cineva. Atunci nici nu te auzea dacă-i vorbeai." Întreb de chipul părintelui.
"Avea barbă rară şi ochii mari, cu căutătură adâncă. Te sfredelea câteodată cu ei. Părul îi
cădea lung pe spate, şi mâna dreaptă i se strângea, la răstimpuri, pe crucea mare de lemn, atâr-
nată la gât".
Intrăm în casă. În stânga, în camera cea mai spaţioasă, cu tavanul susţinut de grinzi de lemn,
stăteau mama sa, Ana, şi sora părintelui Nil, Poliana. El locuia în odaia din dreapta, atât de
mică, încât era loc numai de un pat, o masă şi o sobă. "Nici nu-i trebuia mai mult", zice Vica.
"Viaţa lui nu era pe pământ". În spate, mai exista o încăpere pe care părintele o transformase
în paraclis. "Slujea acolo Sfânta Liturghie în fiecare zi. Vreme de zece ani. Dar nimeni nu ştia,
în afară de noi, cei din familia lui. Iar între cei care erau îngăduiţi la slujbele din casa părin-
tească, nu mai trăieşte niciunul." Dacă ar putea, tanti Vica ar repara casa, să rămână mărturie
şi, poate, loc de pelerinaj, dar are şi ea o vârstă înaintată şi trebuie să îngrijească şi de părinţii
care încă trăiesc.

"Răspândea lumină în jurul lui"

Nepoata Vica
Mama Veronicăi Boghici, Leonora, nu mai aude. Îmi înţelege, totuşi, întrebarea, şi-mi spune
că îl are la mare cinste pe părintele Nil, pe care l-a cunoscut îndeaproape. Tatăl Veronicăi, Ion
Dorobanţu, are 91 de ani şi este văr cu părintele Nil Dorobanţu. Au copilărit împreună, chiar
dacă Nicolae, călugărit, mai apoi, cu numele Nil, era mai mare cu cinci ani decât el.
"Nicolae n-a stat mult în sat, că a fost purtat pe la şcoli, la oraş, de către un unchi de-al lui,
generalul Gheorghe Dorobanţu. A făcut Şcoala de Ofiţeri şi a ajuns sublocotenent la Vânători
de Munte, dar a ieşit repede din armată, că nu a vrut să omoare oameni, aşa zicea. Pe urmă a
mai absolvit alte două facultăţi, Teologie şi Filosofie, şi a făcut şi câţiva ani la Facultatea de
Drept, însă pe aceasta nu a terminat-o. A început şi un doctorat în Teologie, cu părintele Du-
mitru Stăniloae, neisprăvit şi acela. Ştia douăsprezece limbi străine. Era un geniu. Însă i s-a
dedicat cu totul lui Dumnezeu. Şi când s-a călugărit, l-a chemat Nechifor, iar mai târziu, când
s-a preoţit, a luat numele de Nil. Noi ne-am obişnuit să-i spunem Nechifor, până în ziua de
azi. Şi să ştiţi că de mic era foarte credincios. Nu făcea pe evlaviosul, chiar era. Altfel, vorbea
cu toată lumea şi era vesel mereu. Iar când se slujea în biserică, nu lipsea pentru nimic în
lume. Era foarte corect şi cuviincios. Nu-mi amintesc să fi făcut vreo trăznaie, aşa cum fac toţi
copiii. Şi părinţii lui erau credincioşi, dar ca ţăranii, aşa, nu din cale-afară. Pe când el, după ce
s-a întors în sat, răspândea lumină în jurul lui", povesteşte bătrânul Ion.
La Crainici, părintele Nil a revenit în 1957, după zece ani de călugărie grea, despre care
rudele sale nu ştiau nimic. Fusese caterisit şi alungat din viaţa monahală. Era considerat
duşman al poporului şi urmărit, pentru că era un predicator aprig, cu mare influenţă asupra
credincioşilor. Unde predica el, se aduna lumea puhoi.
"Mai avea un adăpost într-un grajd, pe câmp, un pic mai sus de sat", îşi reia nea Ion povestea.
"Transformase staulul în paraclis şi slujea. Şi-a zidit acolo o ascunzătoare, în care intra prin
pod şi în care încăpea doar stând pe un scaun. Cine ştie câte nopţi şi zile şi-a petrecut în acea
temniţă? Alţi zece ani şi-a făcut culcuş în munţi, prin Cheile Sohodolului, unde se văd şi acum
peşteri de sihaştri, şi prin alte părţi, până şi în Munţii Vrancei. Dar tot l-a prins Securitatea de
vreo două ori. Până la urmă i-a dat drumul, căci l-au crezut un nebun, care nu e în stare să
răscoale lumea".
A trăit, oare, Ion Dorobanţu vreo întâmplare neobişnuită cu părintele Nil? Da, a trăit, una care
l-a mirat foarte tare. "Prin anii '60, lucram la Drobeta Turnu Severin şi locuiam într-un cămin
muncitoresc. În Postul Paştelui, a venit în oraş şi părintele Nil, care m-a rugat să-l găzduiesc
câteva zile. L-am primit. Ei, şi vă spun drept: timp de o săptămână, cât a stat cu mine, eu nu l-
am văzut să mănânce sau să doarmă. L-am şi întrebat de câteva ori dacă nu-i e foame. Spunea
că nu. Odată mi-a cerut totuşi puţină apă caldă cu sare, s-a clătit cu ea în gură şi mi-a zis:
«Gata, am cinat!». În fiecare seară, pleca la o biserică, unde se ruga toată noaptea" -
povesteşte moş Ion. Regretă acum că nu a stat la ceas de taină mai mult cu părintele. Şi mai
are o părere de rău: că nu a fost să-l vadă când a fost pe patul de moarte. "L-au adus cu o ma-
şină de undeva din Moldova, la mamă-sa acasă. Ni s-a spus că ar fi fost rănit la cutremur, dar
am înţeles că, de fapt, a fost bătut de Securitate. N-am apucat să-l văd. Am amânat să merg la
el şi s-a prăpădit înainte să mai schimbăm două vorbe, să-l întreb cine e vinovat de ce-a păţit.
A murit tânăr, la 57 de ani".

"L-a omorât Securitatea, şi poate tot ea l-a furat din mormânt"


Casa părintească a lui Nil Dorobanţu

Despre sfârşitul pământesc al părintelui Nil ştie ceva mai multe fostul preot al satului,
părintele Ion Nistoran, acum bătrân şi bolnav. Când a fost hirotonit şi trimis în parohie, i s-a
spus să nu-l lase să slujească vreodată pe părintele Nil, că e caterisit. Dar părintele Nil nici nu
l-a ispitit cu aşa ceva. În schimb, părintele Nistoran îşi aminteşte că a avut de câteva ori lungi
discuţii teologice cu părintele Nil şi a rămas profund impresionat de cultura acestuia. "Nu era
un ciudat, aşa cum îl credeau unii, ci un om pătruns de duhul sfânt. Când vorbea de Dum-
nezeu părea că zboară. Avea cuvânt de foc. Nu mi s-a plâns niciodată despre câte a pătimit,
dar se vedea pe chipul lui că suferise mult. A fost de câteva ori arestat şi bătut de Securitate,
judecat şi eliberat până la urmă. Tot Securitatea cred că l-a omorât şi l-a furat apoi din
mormânt", mi-a mărturisit părintele Nistoran.
Când a fost adus, în martie 1977, de undeva din Vrancea, tot pieptul şi spatele îi erau negre de
lovituri. Nu a lăsat pe nimeni să se apropie de el, în afară de sora lui, Poliana, care l-a îngrijit
până la capăt. S-a stins în câteva zile. Părintele Nistoran l-a văzut când era mort deja. "El era
mic de statură şi foarte slab. Când am văzut acea mână de om bătut în halul ăla, m-au podidit
lacrimile". Părintele Nistoran i-a spălat trupul şi l-a pregătit pentru înmormântare. L-a îmbră-
cat în haine civile şi l-a îngropat creştineşte. Nu ştie ce să creadă despre dispariţia din
mormânt. Se poate să-l fi furat Securitatea, cu socotelile ei. Sau poate că e sfânt? Dumnezeu
ştie.

"Sunt multe mărturii despre minunile lui"

Biserica din Crainici

Mormântul familiei şi groapa goală a lui Nil Dorobanţu

Părintele băcăuan Ionel Adam se numără printre cei care cred că Nil Dorobanţu a fost un
sfânt. A fost pe urmele lui, a adunat mărturii de la cei care l-au cunoscut, i-a cercetat dosarul
de la Securitate, a înfiinţat o asociaţie culturală care îi poartă numele. Ce l-a determinat să se
dedice atât de mult memoriei acestui călugăr? "Un sentiment pe care l-am avut în noiembrie
2014, când i-am făcut prima dată un parastas la mormântul din Crainici. Atunci am simţit că
părintele Nil vrea să iasă de sub obroc. Şi, într-adevăr, după aceea, au început să mi se deschi-
dă toate uşile, să aflu faptele lui minunate, de la cei pe care i-a spovedit, împărtăşit şi călăuzit
în credinţă, să ajungă la mine obiecte care i-au aparţinut - de la crucea de piept şi veşminte,
până la Biblia pe care o avea mereu asupra sa şi mai multe fotografii." Părintele Ionel Adam e
conştient că Nil Dorobanţu este controversat. Dar crede că aşa sunt mai toate marile persona-
lităţi duhovniceşti. "Şi părintele Ioan Iovan, de la Vladimireşti, şi părintele Arsenie Boca, pe
care ava Nil i-a cunoscut şi i-a preţuit, au fost contestaţi de unii şi iubiţi de alţii. Şi astăzi sunt
la fel. De ce în cazul părintelui Nil ar fi altfel? Îndrăznelile sale de limbaj, radicalismul său
ascetico-mistic, pledoaria sa patetică în favoarea experienţei spirituale personale au deranjat şi
incomodează până astăzi".

- Părinte Adam, ştim că unul dintre cele mai importante criterii de recunoaştere a sfinţeniei
sunt minunile. Există mărturii, în acest sens, legate de Nil Dorobanţu?

- Da, sunt multe astfel de mărturii. De pildă, maicile de la schitul Tarniţa din Vrancea, unde
părintele Nil a slujit câţiva ani, au povestit că odată "sfântul desculţ" a fost arestat de
Securitate chiar acolo, legat la mâini şi picioare cu lanţuri şi urcat în maşină. Pe drum,
părintele Nil i-a rugat pe securişti să-i dea jos lanţurile că îl strâng rău, dar aceştia au refuzat.
Atunci părintele s-a rugat lui Dumnezeu cu voce tare, iar lanţurile i-au căzut singure. Securiş-
tii au oprit maşina şi au fugit pe câmp de frică. O altă mărturie este culeasă de la o femeie din
Boloteşti - Vrancea, chiar cea căreia i s-a întâmplat minunea. Când era mică, s-a îmbolnăvit
grav, crescându-i o umflătură mare la gât. Mamă-sa credea că o să moară şi nu ştia încotro să
mai meargă. Într-o noapte, părintele Nil i-a bătut la uşă, fără să fi fost chemat, şi a stat doar
cât să-i dea femeii crucea sa de lemn de la gât, îndemnând-o să o atingă de părţile bolnave ale
fetei. Fata s-a vindecat, trăieşte şi astăzi, şi păstrează crucea cu sfinţenie. De asemenea, mo-
nahia Anatolia, tânără fiind la Mânăstirea Măgura Ocnei din judeţul Bacău, unde a slujit
părintele Nil o vreme, îl urmărea noaptea, când se ruga în pădure, la crucea de lângă iaz. L-a
văzut adeseori învăluit în lumină şi înălţat de la pământ. Monahia Neonila, de la schitul
Băimac, copilă fiind, a văzut şi ea că din mâinile părintelui ieşeau scântei când se afla în
rugăciune. La Petreşti - Vrancea, a plecat într-o seară de pe prispa unui credincios, plutind la
un metru deasupra pământului. A ajuns la gară înaintea fraţilor pe care îi binecuvântase pentru
drum şi care plecaseră mult mai devreme. Şi sunt încă foarte multe astfel de istorisiri despre
părintele... În plus, era şi un predicator foarte bun. Aduna mii de oameni, oriunde predica.
Sunt mărturii că şi animalele din pădure veneau în jurul mânăstirii şi ascultau, cu botul pe
labe, cuvântul lui Dumnezeu, rostit de acest călugăr. Dar cel mai bine este să redăm mărturia
unui ofiţer de Securitate, care supraveghea Mânăstirea Vladimireşti, cât a slujit acolo părintele
Nil, şi care nu poate fi bănuit de vreo simpatie pentru cel pe care îl urmărea. Iată ce scrie
securistul, într-un raport aflat în dosarul de urmărire al monahiei Mihaela Nicoară, fosta
secretară a mânăstirii: "Ieroschimonahul Nil Dorobanţu este un om de o vastă cultură
teologică. [...] Se dedică exclusiv activităţii religioase ortodoxe, activitate unde depune un zel
puţin obişnuit, însuşindu-şi calităţi superioare duhovniceşti, imprimând celor din jurul lui un
misticism bolnăvicios. Nu are un loc stabil. Merge din mânăstire în mânăstire, apărând şi
dispărând ca un meteor. În mânăstirea unde apare, face slujba, predică fulminant. Stă o zi sau
două prin chilii şi apoi pleacă, răspunzând la întrebarea unde se duce cu «La Hristos!»,
neîmpărtăşind nici celor mai intimi ţinta călătoriei sale. Majoritatea credincioşilor îl divini-
zează."

Ion Dorobanţu, văr primar

Convingător este şi faptul că şoferul care l-a adus, în 1977, pe Nil Dorobanţu, la Crainici, în
satul său, după ce fusese bătut de Securitate, s-a călugărit pe Rarău. "De altfel, în zonele unde
a predicat părintele Nil, mai ales în Vrancea şi Neamţ, zeci de oameni s-au călugărit ori s-au
preoţit sub puterea cuvântului său."

- Cum vă explicaţi disputa din sânul clerului ortodox, legată de personalitatea părintelui Nil
Dorobanţu?

- O seamă de stareţi şi de ierarhi cu care părintele Nil a avut contacte îl considerau nestăpânit
şi impulsiv, cam exaltat în credinţa sa. Totuşi, mulţi preoţi şi ierarhi îi recunoşteau puterea
duhovnicească şi apelau la el pentru misiuni dificile. Bunăoară, PS Teofil Herineanu,
episcopul Romanului şi Huşilor, deşi îl numea adeseori excesiv de impulsiv şi de capricios, l-
a pus stareţ la schitul Tarcău, director la Seminarul Monahal Văratec, apoi duhovnic la
mânăstirile din Bacău, Măgura-Ocnei şi Bogdana. La un moment dat, părintele Nil a cerut să
meargă în Ardeal, la mânăstirile Râmeţi şi Nicula. La plecare, episcopul Teofil Herineanu i-a
trimis mitropolitului Nicolae Colan o caracterizare a părintelui Nil, ca să ştie cine îi vine în
eparhie: "Sub raport material este complet şi pururi dezinteresat. (...) Nu se dă îndărăt de la
nicio privaţiune, dar râvna sa, mereu trează şi aprinsă, are nevoie de stăvilarul prudenţei, spre
a nu cădea într-o exaltare certată cu raţiunea şi cu bunul simţ. (...) Pe scurt, poate fi
caracterizat în termeni biblici (Matei 10, 16): are foarte mult din inocenţa porumbelului şi
prea puţin din prudenţa şarpelui. Totuşi, supravegheat îndeaproape şi nepermiţându-i-se să
facă nimic fără
Pr. Ion Nistoran, cel care l-a îngropat pe Nil Dorobanţu

avizul superiorilor, poate fi de folos Bisericii, prin cultura ce o posedă".

- Cum vă explicaţi dispariţia rămăşiţelor pământeşti ale părintelui Nil, din cimitirul din Crai-
nici, locul unde a fost îngropat?

- Nu avem motive să ne îndoim că a fost înmormântat la Crainici, pentru că mai trăiesc


preotul care i-a slujit la căpătâi şi rudele care au participat la îngropăciune, care mărturisesc că
acolo a fost depus. Nu putem avansa nici vreo ipoteză hazardată. Dar de ce să nu credem că e
mâna lui Dumnezeu? Oricum, aflarea osemintelor sale nu este obligatorie. Cinstim atâţia
sfinţi ale căror sfinte moaşte nu se mai ştie unde sunt. Nu asta împiedică o eventuală
canonizare a părintelui Nil.

 Claudiu Tarziu

Claudiu Tarziu
 Redactor

Roman, crestin-ortodox, nascut in 1973, in Bacau, a absolvit Facultatea de Drept (Iasi) si


Facultatea de Comunicare si Relatii Publice (SNSPA-Bucuresti). A debutat in presa in anul
1992 si a urcat repede treptele ierarhice, de la reporter la redactor-sef adjunct (cotidianele
locale "Ziua" si "Ultima ora") si redactor-sef (saptamanalul bacauan "Asa"). In paralel, a fost
corespondent al cotidianului "Evenimentul zilei", apoi al ziarului central "Ziua" si al postului
Radio Europa Libera. Din anul 2001 locuieste in Bucuresti, unde a lucrat ca jurnalist de
investigatii la "Cotidianul", "Gardianul" si "Jurnalul national". In 2002 a fondat revista de
cultura crestina si politica "Rost", pe care o conduce si in prezent. A mai publicat in revistele
"Lumea credintei", "Credinta ortodoxa", "Puncte cardinale", "Ateneu" si "Convorbiri literare".

A fost laureat al concursului de presa "Tanarul jurnalist al anului", organizat de Freedom


House, pe 2004 (Sectiunea Economic) si 2005 (Sectiunea Politica). In 2005 a predat un curs
de jurnalism, itinerant, organizat de Asociatia pentru Protejarea si Promovarea Libertatii de
Exprimare, studentilor de la facultatile tehnice din Constanta, Craiova, Ploiesti, Brasov si
Bacau.

Este coautor si ingrijitor al volumelor Testamentul Parintelui Calciu. Ultimele sale cuvinte, cu
un portret biografic si sapte evocari (Ed. Christiana, Bucuresti, 2007) si In cautarea rostului
pierdut. 20 de calauze in cultura nationala (Ed. Timpul, Iasi, 2007).

De la 1 ianuarie 2007 este redactor al revistei "Formula As".

 c_tarziu@yahoo.com
 http://www.formula-as.ro

Articole scrise de Claudiu Tarziu

Afisare: 1 - 40 din 351 articole

 Dr. VASILE SIMILEANU - "Sunt convins că în România nu vor fi atacuri teroriste"


Spectator Numarul curent
 Bunica şi vecinele ei
Spiritualitate Numarul 1282
 VIOREL ILIŞOI, un nume pentru marele reportaj - "Nu-mi place să vorbesc despre
mine. Sunt un ins retras"
Lumea romaneasca Numarul 1282

 Pr. MIHAI CIUHAT (Vălioara, judeţul Hunedoara) - "Diferenţa dintre un popă şi un
preot este capacitatea de jertfă"
Spiritualitate Numarul 1281
 TIA ŞERBĂNESCU - "Deşi premierul Tudose ne linişteşte, se văd semnele unei noi
crize economice"
Spectator Numarul 1281
 Noua luptă de clasă
Accente Numarul 1279
 TIA ŞERBĂNESCU - "Încet dar sigur, PSD castrează Justiţia. Efectele se văd deja"
Spectator Numarul 1278
 FRĂŢIA LUPILOR - Dacii s-au întors la Costeşti
Periscop Numarul 1276
 Republica secretă
Accente Numarul 1275
 GEORGE CRASNEAN - "Când am ajuns prima dată pe Athos, am sărutat pământul"
Spiritualitate Numarul 1274
 TIA ŞERBĂNESCU - "Nu putem avea mari aşteptări de la guvernul Dragnea-bis"
Spectator Numarul 1273
 Biserica Sfânta Precista din Galaţi - Părintele EUGEN BURUIANĂ: "Ne bucură
minunile pe care biserica aceasta le face cu oamenii"
Spiritualitate Numarul 1271
 Anchetă - Vizita preşedintelui Klaus Iohannis în SUA
Spectator Numarul 1271
 Speranţe pentru România
Accente Numarul 1271
 Cum a devenit calul mânz şi nu e de dar
Accente Numarul 1270
 Analiza politică a lunii MAI: TIA ŞERBĂNESCU - "A început restauraţia. PSD e în
căutarea timpului pierdut"
Spectator Numarul 1269
 Proba de elitism
Accente Numarul 1268
 "Formula AS" în Banatul de Munte - Pr. MARINEL ZENOVIE BOBESCU: "Toată
misiunea mea şi toate realizările mele sunt legate de Maica Domnului"
Spiritualitate Numarul 1268
 Dacian Cioloş şi Platforma România 100
Ancheta Numarul 1267
 Pr. IOAN DURĂ - protopop al parohiilor ortodoxe din Belgia şi Olanda - "Biserica
este prima chemată să păstreze identitatea românilor din diaspora"
Spiritualitate Numarul 1266
 TIA ŞERBĂNESCU - "Persoanele care vor să facă ceva pentru ţara lor nu intră în
politică"
Spectator Numarul 1264
 "Formula AS" în judeţul Galaţi - Icoana făcătoare de minuni şi aducătoare de ploaie a
Maicii Domnului
Spiritualitate Numarul 1264
 TIA ŞERBĂNESCU - "Avem cei mai cinstiţi şi mai nevinovaţi corupţi din toată
lumea"
Spectator Numarul 1261
 Băţul de corn
Acasa Numarul 1260
 O decizie salutară a B.O.R.: Celebrarea martirilor şi sfinţilor ortodocşi din închisorile
comuniste
Spiritualitate Numarul 1260
 "Formula AS" în Munţii Poiana Ruscă: Preaminunatele biserici de lemn din Ţara
Făgetului
Spiritualitate Numarul 1258
 TIA ŞERBĂNESCU - "Alianţa PSD-ALDE a dat înapoi în faţa protestelor, dar nu şi-a
schimbat obiectivele"
Spectator Numarul 1256
 Înapoi la repere!
Accente Numarul 1256
 Un sat în palma lui Dumnezeu: AITA
Spiritualitate Numarul 1254
 Inimă lângă inimă
Actualitatea politica Numarul 1253
 Pr. prof. univ. dr. GHEORGHE DRĂGULIN - "Cu Dumnezeu nu trebuie să macini
vorbe. Spune-I ce ai de spus"
Spiritualitate Numarul 1252
 TIA ŞERBĂNESCU - "Între preşedintele Iohannis şi «PSD-Dragnea», coabitarea este
imposibilă. Să ne punem centurile de siguranţă"
Spectator Numarul 1251
 Anchetă "Formula AS" - Ce notă acordaţi noului guvern al României?
Spectator Numarul 1249
 SABINA FATI - "Am vrut să aflu de ce e tot timpul război la Marea Neagră, încă de
acum 3000 de ani"
Periscop Numarul 1248
 TIA ŞERBĂNESCU - "Anul politic 2016 a fost mai rău decât precedentul şi mai bun
decât următorul"
Spectator Numarul 1247
 Anchetă "Formula AS" - Alegerile s-au încheiat. Ce urmează?
Spectator Numarul 1246
 Pronosticuri electorale - Cine câştigă alegerile şi cum ar trebui folosită victoria?
Spectator Numarul 1245
 TIA ŞERBĂNESCU- "Campania electorală are un substrat antijustiţie: ori toţi să
scăpăm, ori toţi să muriţi"
Spectator Numarul 1244
 Bunica Floarea
Asul de inima Numarul 1244
 Pr. PETRU MARCEL SUCIU - "Într-o lume tot mai secularizată, credinţa e un
miracol"
Spiritualitate Numarul 1242

 1
 2
 3
 4
 5
 6
 7
 ›
 »