Psihopatologia corupției

Caracteristicile corupției

Nevoie de recunoaștere

Oamenii de obicei nu se trezesc într-o dimineață și decid brusc să devină corupți. Corupția este
un proces măsurat încet care înconjoară victimele. Corupția începe cu semințele nemulțumirii,
nefericirii și nevoia de recunoaștere. Nevoia de recunoaștere este o nevoie psihologică puternică.
Resentimentul fermentează de-a lungul timpului până când se ajunge la punctul de basculare
atunci când oamenii nefericiți se simt obligați să ia măsuri pentru a deveni fericiți. Corupția oferă
iluzia fericirii. A fi membru al unui grup corupt oferă recunoașterea personală de către alți
membri ai grupului. Grupurile corupte oferă de asemenea justificări pentru activități ilegale.

Un grup dintr-un grup

Grupurile corupte formează un grup dintr-un grup care se separă de mainstream. Grupurile
corupte își stabilesc propriile identități prin adoptarea de nume unice pentru grupurile lor.
Numele de grup reprezintă un mijloc de identificare a persoanelor care se află în grup și a celor
care nu sunt membri ai grupului. Numele de grup identifică cine sunt membrii grupului și, mai
important, numele grupurilor oferă identități unice care dau puterii și statutului membrilor
grupului.

Fidelitate față de datorie față de comunitate

Membrii grupurilor corupte jură supunere față de grupurile lor, ignorând datoria lor față de
comunitatea mai mare. Valorile personale înlocuiesc valorile comunității. Membrii corupți ai
grupului devin loiali valorilor individuale și valorilor grupului. Grupurile corupte formează
coconi în care funcționează. În cocon, membrii grupului corupți validează activitățile corupte ale
celorlalți. Scopul coconului este acela de a ține idei noi. Cu cât grupul este mai corupt, cu atât
devine mai strâns țesătura coconului. Activitățile din interiorul coconului devin noua normă.
Dacă toată lumea din grup este coruptă, atunci corupția este percepută ca o activitate normală.
Activitățile corupte sunt văzute ca fiind greșite doar atunci când ideile din exterior pătrund în
țesătura coconului. Ideile noi creează un standard împotriva căruia să se judece activitățile
corupte. Activitățile corupte devin greșite numai atunci când sunt comparate cu standardele
morale sau juridice menținute în afara cocoanelor grupurilor corupte.

Noi, împotriva lor, paradigma

De asemenea, separarea de grupuri creează o paradigmă împotriva noastră împotriva lor.

Grupurile corupte formează ideologia că, dacă nu sunteți pentru noi, sunteți împotriva noastră.
Grupurile corupte sunt construite pe neîncrederea celor din afară. Orice încercări de
dezmembrare a grupurilor corupte determină ca membrii grupului corupt să cerceteze vagoanele
pentru a se apăra împotriva grupurilor concurente. Grupurile corupte vor merge la o durată
extraordinară pentru a rămâne viabile și, în cele mai multe cazuri, pentru a menține puterea. Dacă
se descoperă activitatea ilegală a grupurilor corupte, atunci activitățile lor sunt percepute ca
imorale și ilegale. Atâta timp cât coconul respinge ideile din afara, grupul va rămâne pentru
totdeauna corupt.

Instituțional "Nu"

Membrii grupurilor își asumă identitatea grupului din care fac parte. Grupurile cu identitate
puternică sunt mai puțin susceptibile de a accepta un compromis din partea grupurilor
concurente; pentru a face acest lucru ar duce la o pierdere de identitate de grup. Compromisul,
prin definiție, mandatează ambele grupuri să adopte idei de la un alt grup sau grupuri. Grupurile
care nu sunt corupte pot accepta compromisuri, deoarece scopul ambelor grupuri este de a face
ceea ce este cel mai bine pentru comunitate. Cu toate acestea, grupurile corupte nu pot accepta
compromisuri deoarece caută câștiguri personale și nu împărtășesc valori comune ale
comunității. În plus, dacă grupurile corupte acceptă compromisuri, atunci ar trebui să se
confrunte cu faptul că activitățile lor sunt falimentate moral și legal. Țesătura coconului
grupurilor corupte trebuie să rămână intactă pentru ca grupul corupt să rămână viabil. Nici un
compromis nu este activ, indiferent de modul în care invităm termenii. Cu cât grupurile corupte
sunt mai puternice, cu atât sunt mai corosive și înrădăcinate grupurile corupte devenind.

Nevoia de putere

Cea mai rapidă modalitate de a se simți bine pentru oamenii nesiguri despre ei înșiși este să se
așeze pe ei înșiși. În guvern, precum și în sectorul privat, puterea este cea mai rapidă cale de a
ridica o persoană deasupra unei alte persoane. Atâta timp cât oamenii nesiguri rămân la putere,
se pot ascunde în spatele "măștii de putere". Liderii nesiguri nu vor accepta idei noi, deoarece
altcineva poate obține recunoașterea și uzurparea puterii grupurilor corupte. Persoanele care
prezintă idei noi amenință liderii nesiguri. Nevoia de putere nu rămâne statică. Ca un drog
dependent, puterea cerea putere tot mai mare. Liderii nesiguri nu dispun adesea de competențele
necesare pentru a excela, astfel încât recurg la corupție pentru a păstra și a câștiga mai multă
putere. Liderii nesiguri nu pot renunța la putere, căci să-și expună nesiguranța. Fără o identitate,
liderii nesigure intră în nimicitatea abisului uman.

Conducerea bună dăunează corupției

O bună conducere împiedică corupția. Cu o conducere bună, oamenii respectă liderii lor și se
manifestă respect în schimb. Conducerea bună creează un mediu în care oamenii se pot simți
bine despre ei înșiși și despre grupul mai mare din care fac parte. Mediile politice și sociale
actuale sunt extrem de vulnerabile la corupție. Oamenii care au putere vor să o păstreze, iar
oamenii care nu au puterea vor să-și ia puterea. Ambele grupuri recurg adesea la corupție ca
mijloc de a menține iluzia fericirii și de a menține masca de putere ferm în loc pentru a evita
confruntarea cu nesiguranța lor. Mă tem pentru America dacă corupția devine noua normă.

https://www.psychologytoday.com/intl/blog/let-their-words-do-the-talking/201808/the-
psychopathology-corruption

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/european-semester_thematic-factsheet_fight-
against-corruption_ro.pdf

Copyright page. (2017). In P. Nichols & D. Robertson (Eds.), Thinking about Bribery:
Neuroscience, Moral Cognition and the Psychology of Bribery (pp. I-Iv). Cambridge: Cambridge
University Press.