Sunteți pe pagina 1din 82

Evoluţia instituţiei Primarului în România

CAPITOLUL I ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA INSTITUŢIEI PRIMARULUI ÎN


ROMÂNIA
1. Începutul instituţiei primarului în România
1.2. Istoria constituţională şi legală a instituţiei primarului
1.2.1. În perioada Constituţiei din l866 până la primul război mondial
1.2.2. Instituţia primarului în perioada interbelică
1.2.3. În perioada socialistă şi a statului totalitar
1.2.4. In perioada statului de drept

CAPITOLUL II STATUTUL PRIMARULUI


2.1.Consideraţii generale
2.2.Statutul primarului ca autoritate ce reprezintă puterea statală
2.3. Statutul primarului ca autoritate care reprezintă colectivitatea locală care l-a
ales

CAPITOLUL III ALEGEREA PRIMARULUI


3.1. Consideraţii preliminare
3.2. Desfăşurarea alegerilor
3.3. Stabilirea rezultatului alegerilor
3.4. Validarea mandatului de primar
3.5. Depunerea jurământului

CAPITOLUL IV
MANDATUL PRIMARULUI
4.1. Exercitarea mandatului de primar
4.2. Situaţiile în care se prelungeşte mandatul primarului
4.3 Cazurile şi împrejurările în care încetează mandatul primarului înainte de
termen

CAPITOLUL V
ATRIBUŢIILE PRIMARULUI

1
5.1.Atribuţiile primarului prevăzute în Legea nr.215/2001, legea administraţiei
publice locale
5.1.1 Prezentare generală a atribuţiilor primarului
5.1.2. Atribuţiile primarului în calitate de agent al statului
5.1.3. Atribuţiile primarului în calitate de agent al colectivităţii
5.2 Atribuţiile primarului prevăzute de alte legi
5.2.1. Atribuţiile primarului prevăzute de Legea nr.50/1991privind autorizarea
executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor
5.2.2. Atribuţiile primarului prevăzute de legile fondului funciar
5.2.3. Atribuţiile primarului prevăzute de dreptul familiei
3. Delegarea atribuţiilor primarului

CAPITOLUL VI ACTELE PRIMARULUI


CAPITOLUL VII RĂSPUNDEREA PRIMARULUI
CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

2
Originea şi evoluţia instituţiei primarului în Romȃnia

CAPITOLUL I
ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA INSTITUŢIEI PRIMARULUI ÎN ROMÂNIA

1. Începutul instituţiei primarului în România


Procesele parcurse de instituţia primarului au purtat mereu amprenta epocii, a
condiţiilor social-istorice de dezvoltare a poporului român, a aspiraţiilor sale de
libertate, această instituţie fiind una de tradiţie în administraţia românească.
În ţara noastră, autonomia locală şi conducerea comunităţilor locale de către
reprezentanţii proprii au cunoscut forme incipiente, specifice, încă din secolele XIV –
XV. O instituţie specifică de conducere a diferitelor tipuri de comunităţi a fost „sfatul
bătrânilor” care reunea oamenii cei mai respectabili şi cu autoritate şi care aveau un
cuvânt greu de spus în deciziile esenţiale ale acestora.
Dezvoltarea locală este un proces de diversificare şi dezvoltare a activităţilor
economice şi sociale la nivelul unui teritoriu pornind de la mobilizarea şi coordonarea
resurselor şi energiilor existente. Această dezvoltare se află la intersecţia mai multor
domenii de intervenţie publică -în acest sens, putem avea pe lȃngă politicile economice
locale şi politicile urbane de amenajare a teritoriului1.
În România ideea de descentralizare a apărut pentru prima dată, într-o formă
incipientă, este adevărat, în Regulamentele Organice, şi se referea la împărţirea
judeţelor în comune, iar comunele erau de două feluri : sate şi oraşe. Această idee a fost
primită cu încredere şi a devenit unul din idealurile politice înscrise în actele mişcărilor
revoluţionare din 1848. În Moldova ea este pentru prima dată prevăzută în „Dorinţele
Partidei Naţionale”, iar în Muntenia este susţinută de către Proclamaţiunea Revoluţiei
din 1848. Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 1864, denumit Ştatutul lui
Cuza, care este prima Constituţie a Principatelor Unite, a prevăzut-o în art.46 , iar
Programul politic din l863 al Partidului Naţional Liberal i-a dat o formulă completă.
Aceste aspecte, rămase doar la faza de idealuri politice, au fost transformate în principii
consacrate juridic în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, care a reprezentat „o eră
de regenerare politică şi publică” în istoria poporului român prin Legea comunelor din 1

3
aprilie 1864, care pentru prima dată în ţara noastră prin art.83 a introdus şi reglementat
funcţia de primar, primarul funcţionând ca organ executiv în comunele rurale şi urbane
şi Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene din 2 aprilie l864, care a introdus funcţia
de prefect, legi care cu mici modificări au rămas în vigoare până după primul război
mondial.
În această perioadă, primarul din comunele rurale se alegea de alegătorii comunei,
concomitent cu membrii consiliului şi se aproba de către prefect pe când, în comunele
urbane se numea de Domn, dintre primii trei consilieri care obţineau cele mai multe
sufragii în alegeri şi avea o dublă calitate: de şef al administraţiei publice locale şi de
reprezentant al Guvernului în comună.
În calitate de şef al administraţiei publice locale, primarul avea ca atribuţii
administrarea şi apărarea proprietăţii comunei, se ocupa de aprovizionarea acesteia,
întocmea bugetul comunei, verifica aparatul administrativ al comunei şi supraveghea
întreprinderile şi societăţile din comună.În postura sa de reprezentant al Guvernului
primarul veghea la executarea legilor şi regulamentelor generale, era ofiţerul stării
civile şi seful poliţiei locale, având totodată şi dreptul de a emite ordonanţe şi
regulamente de poliţie în situaţii deosebite (revolte, mişcări).
Primarul avea rolul de a supraveghea legalitatea actelor consiliului şi de a-l înştiinţa
pe prefect în situaţia în care consiliul adopta acte ilegale sau care depăşeau limitele
competenţelor sale.

1.2. Istoria constituţională şi legală a instituţiei primarului


1.2.1. În perioada Constituţiei din l866 până la primul război mondial

Constituţia din 1 iulie 1866 a ridicat ideea de descentralizare la rangul de principiu


constituţional şi a introdus principiul descentralizării administrative şi independenţei
comunale (art.107), instituţiile judeţene şi comunale urmând a fi organizate prin legi
speciale elaborate pe baza principiului menţionat.
Potrivit art.4 al Constituţiei din 1866, teritoriul Principatelor Unite Române a fost
împărţit în judeţe, judeţele în plăşi şi plăşile în comune, împărţire care a durat până la
adoptarea Constituţiei din 1923.
În temeiul prevederilor Constituţiei din anul l866, începând cu anul 1874, primarul
comunelor nu mai este ales, ci numit direct de Guvern.Mai târziu, Legea comunală din
7 mai 1887 cu modificările şi completările din 1894 şi Legea organizării comunelor

4
rurale şi administraţiunea plăşilor din 1 mai 1904 au venit cu altă soluţie: primarul era
ales de către consilieri “dintre membrii cu ştiinţă de carte” şi confirmat de prefectul
judeţului. Primarul lucra sub controlul direct al consiliului, făcând acte de administraţie
propriu-zisă şi acte de poliţie comunală.
Actul normativ din 1904 ca şi modificările din 1908 şi 1910 a căutat să facă din
primar un reprezentant exclusiv al intereselor locale, în acest fel deposedându-l de
calitatea sa de agent al puterii centrale. O inovaţie a Legii din 1904, a constat în faptul
că orice cetăţean putea cere primarului să intenteze acţiunile ce credea că aparţin
comunei, cel interesat având posibilitatea să-l reclame prefectului, când acesta refuza
nejustificat.
În acest caz, prefectul putea să-l suspende pe primar, ca măsură disciplinară, printr-o
decizie motivată şi pe termen de cel mult două luni în cursul aceluiaşi an; el putea fi
revocat, în cazurile limitative prevăzute de lege, de către Ministerul de Interne, cu
avizul Consiliului administrativ permanent.
Legile apărute ulterior în mai 1906, aprilie 1908, aprilie 1910 şi martie 1912 au avut
tendinţe centralizatoare, dar n-au modificat în fond organizarea administraţiei noastre
locale stabilită prin legile din 1 şi 2 aprilie 1864 care au continuat osatura acestei
organizări.

1.2.2. Instituţia primarului în perioada interbelică

După Marea Unire din 1918, în temeiul Constituţiei din 1923 şi în baza Legii pentru
unificarea administrativă din l925, teritoriul României era împărţit în judeţe, plăşi şi
comune, care erau la rândul lor rurale şi urbane, fiind extinsă legislaţia vechiului regat
şi în provinciile alipite2.
Alături de primar, această lege instituie încă un organ executiv-delegaţia
permanentă compusă din 2-9 membrii aleşi pe termen de patru ani, organ ce avea şi rol
consultativ pentru primar.Prin reglementările inserate în legea menţionată a crescut
rolul primarului care era ofiţer de stare civilă şi ofiţer de poliţie judiciară, putând lua
măsurile ce se impuneau în caz de urgenţă atunci când ordinea publică şi siguranţa
statului ar fi fost ameninţate.
Primarul avea obligaţia să execute deciziile autorităţilor superioare, informându-le
despre tot ce se întâmplă în circumscripţia administrativ - teritorială, deţinea atribuţii

5
exprese în privinţa eliberării actelor şi certificatelor ce interesau pe cetăţeni în viaţa lor
publică sau civilă şi în ceea ce priveşte publicarea şi executarea legilor şi
regulamentelor.
Primarul putea să ordone prestaţii în natură în cazuri urgente şi îndeplinea toate
actele privitoare la administrarea şi apărarea intereselor comunei, care nu erau date în
mod expres consiliului sau delegaţiei permanente. De asemenea, avea dreptul de a
numi, a înainta în funcţie şi demite pe funcţionarii comunali, de a elibera autorizaţii de
construcţie, reparaţii conform planurilor de aliniere şi regulamentelor.
În calitate de organ executiv al comunei, primarul era însărcinat cu executarea
deciziilor consiliului şi ale delegaţiei permanente, putea delega o parte din atribuţiile
sale unui membru al delegaţiei prin decizie care se aducea la cunoştiinţă prin publicare
şi afişare, reprezenta comuna în justiţie şi avea atribuţii însemnate în administrarea
domeniului privat al comunei.
Reglementările ulterioare au păstrat instituţia primarului cu unele modificări
neînsemnate, mai ales în privinţa atribuţiilor. Anul 1929 a adus cu sine şi noi reforme
administrative prin Legea pentru organizarea administraţiunii locale care avea ca scop o
mai mare descentralizarea administrativă. Prin această lege s-a dat drept de vot la
alegerea consiliilor comunale şi judeţene şi femeilor şi prevedea în art.145 că primarul,
în comunele rurale compuse dintr-un singur sat se alegea prin votul alegătorilor
comunei, iar în celelalte comune se alegea de către consiliul comunal, cu majoritate
absolută de voturi, dintre membrii consiliului sau dintre membrii comunei care aveau
dreptul de a fi aleşi consilieri.
În comunele urbane, primarii se alegeau de către consiliul comunal cu majoritatea
de două treimi din voturi dintre membrii aleşi ai consiliului. Dacă nici unul dintre
candidaţi nu întrunea această majoritate, Ministerul de Interne, numea în funcţia de
primar pe unul dintre cei trei candidaţi care au întrunit cel mai mare număr de sufragii
(art.146).
În conformitate cu Legea pentru organizarea administraţiei locale din anul 1929,
comuna rurală ca unitate de bază era compusă din unul sau mai multe sate; satul
component avea un primar ales pentru doi ani, funcţia având mai mult un caracter
onorific.În cadrul comunelor rurale alcătuite din mai multe sate funcţiona un consiliu
comunal ales (organ deliberativ), din care făceau parte şi primarii sau înlocuitorii
acestora, iar în cazul comunelor cu un singur sat situaţia era asemănătoare cu precizarea
că primarul era ales prin vot obştesc sau direct de adunarea capilor de familie.

6
Comunele urbane (oraşe – municipii) aveau ca organ executiv pe primar cu “ajutorii
de primar”, iar ca organ deliberativ un consiliu ales. La apariţia Legii administrative din
1936 se constată unele modificări faţă de legea anterioară: se menţinea fostul primar şi
prefect, iar consiliile comunale şi judeţene îşi schimbau jumătate din numărul
consilierilor, prin tragere la sorţi, din trei în trei ani.
În baza Legii administrative din 1936 (art.61, lit.g,alin 4), atât prefectul, cât şi
Ministerul de Interne, aveau dreptul să anuleze ordonanţele primarului pe care le
socoteau contrare ordinii de stat, legilor şi regulamentelor de administraţie publică, iar
în baza art.86, alin.2, din lege, prefectul avea dreptul de a amenda pe primari şi ajutorii
de primari; amenda nu putea trece de jumătate din salariul lunar.
Potrivit Legii administrative din 1936, primarii nu mai aveau dreptul să facă
înscrieri sau ştergeri în listele electorale, acest drept revenind judecătoriilor de ocol. În
staţiunile balneoclimaterice, primarul era numit şi nu ales , creându-se totodată
posibilitatea ca mai multe staţiuni balneare şi climaterice din aceeaşi zonă să se asocieze
între ele şi să aibă un primar general.
Ulterior, prin Constituţia din anul l938 şi prin Legea administrativă din august 1938,
pe plan local-administrativ s-au instituit ca unităţi administrative cu personalitate
juridică, ţinutul şi comuna, iar judeţul şi plasa au devenit unităţi fără personalitate
juridică şi a adus noi prevederi referitoare la numirea primarului, acesta fiind numit de
către prefect în comunele rurale şi urbane care nu erau reşedinţă de judeţ, de rezidentul
regal în comunele reşedinţă şi prin decret regal în cazul staţiunilor climaterice şi a
municipiilor3.
Perioada cuprinsă între 1940-1944 îl “găseşte” pe primar în postura de şef al
administraţiei comunale şi preşedinte al consiliului comunal, acesta lua decizii
referitoare la problemele ce interesau comuna, în acest sens existând şi un delegat sătesc
ce asigura legătura între primar şi populaţia satului.

1.2.3. În perioada socialistă şi a statului totalitar

Reformele legislative de după l944 şi până la intrarea în vigoare a primei Constituţii


socialiste din 1948, nu au fost de natură să aducă mari modificări în ceea ce priveşte
regimul administrativ din România care s-a păstrat, Ministerul de Interne fiind organul
care coordona activitatea autorităţilor administrative. Prima Constituţie socialistă din

7
anul 1948 a prevăzut în Titlul VI, art.76 că :“ organele locale ale puterii de stat sunt
consiliile populare locale”, iar în art.82 se stipula că : “organele de direcţie şi execuţie
ale consiliilor populare locale sunt comitetele executive” care se aleg din sânul
consiliilor populare locale, care s-au menţinut şi prin prevederile Legii nr.l7/l949.
Prin adoptarea Legii nr.5/195O pentru raionarea administrativ-economică a
teritoriului României, teritoriul ţării noastre a fost împărţit în : regiuni, oraşe, raioane şi
comune, împărţire care s-a menţinut şi prin Constituţia din anul 1952. În concordanţă cu
prevederile acestei Constituţii prin Legea nr.6/1957 de organizare şi funcţionare a
sfaturilor populare s-a prevăzut că, sfaturile populare erau organe ale puterii de stat, iar
comitetele executive erau organe executive şi de dispoziţie.
Constituţia din anul 1965 marchează revenirea la denumirea de “consilii populare”
ca organe locale ale puterii de stat în unităţile administrativ-teritoriale în care au fost
alese şi prevedea în art.94 că : “comitetul executiv al consiliului popular şi biroul
executiv al consiliului popular sunt organe locale ale administraţiei de stat”. Legea
nr.57 de organizare şi funcţionare a consiliilor populare din anul 1968 aduce “ inovaţii”
în materie. Astfel, preşedinţii comitetelor şi birourilor executive de la comune, oraşe şi
municipii sunt şi “ primarii” acestor localităţi şi prim-secretari sau secretari ai
organizaţiei locale de partid, după caz.

1.2.4. În perioada statului de drept

Imediat după victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 au fost desfiinţate structurile
de bază ale statului totalitar şi s-a declanşat procesul de trecere spre un stat de drept.
Astfel, prin Decretul-Lege nr. 2/l989 au fost desfiinţate consiliile populare, activitatea
acestora fiind preluată de consiliile locale ale Frontului Salvării Naţionale.
Prin Decretul-Lege nr.8 din 7 ianuarie 1990, s-au constituit primăriile ca organe
locale ale administraţiei de stat, care exercitau conducerea activităţii administrative în
aceste unităţi administrativ-teritoriale.
După alegerile generale din 20 mai 1990, în Legea nr.5/1990 s-a prevăzut că, până
la formarea viitoarelor autoritaţi locale, administrarea judeţelor, a municipiului
Bucureşti, municipiilor, oraşelor şi comunelor se va realiza de către prefecturi şi
primării ca organe locale ale administraţiei de stat cu competenţă materială generală.
Tot în această lege era stabilită componenţa prefecturilor şi a primăriilor, iar numirea şi
eliberarea din funcţie a prefecţilor şi primarului general al Capitalei se făcea de către

8
primul-ministru, pe când a primarilor de către prefecţii judeţelor şi de primarul general
al municipiului Bucureşti.
Legile nr. 69/l99l privind administraţia publică locală şi nr.70/l99l privind alegerile
locale, au însemnat un pas fundamental în consacrarea instituţiilor şi principiilor statului
de drept. Adoptarea Constituţiei României în decembrie l99l a semnificat momentul
hotărâtor în trecerea de la totalitarism la democraţie, iar prin legile nr.24/l996 şi
nr.25/l996 au fost modificate legea administraţiei publice locale şi legea electorală,
realizându-se un necesar proces de constituţionalizare a reglementărilor în materie şi de
punere în acord a legislaţiei naţionale cu principiile legislaţiei comunitare.
Legea nr.2l5/200l privind administraţia publică locală, aşează la baza funcţionării
administratiei publice în unităţile administrativ-teritoriale, principiile autonomiei locale
şi al descentralizării serviciilor publice.Se prevede astfel clar că, atât consiliile locale,
cât şi primarii, în calitatea de autorităţi administrative alese, în condiţiile legii, la nivelul
comunelor şi oraşelor se bucură de autonomie4.
În România, după victoria Revoluţiei din Decembrie l989 şi până în prezent, au avut
loc două mari reforme în administraţia publică locală, astfel :
- prima reformă a fost realizată prin Legea nr.69/l99l privind administraţia publică
locală, anterioară adoptării Constituţiei;
- a doua reformă a fost realizată prin Legea nr.24/l996 care a modificat Legea nr.69/l99l
şi desăvârşită prin Legea nr.215/200l prin care au fost puse în concordanţă prevederile
Legii fundamentale cu documentele organismelor europene.

9
CAPITOLUL II
STATUTUL PRIMARULUI

2.1.Consideraţii generale

Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale, prevede în art.66 că,


primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică şi este şeful administraţiei publice
locale, calitate ce îi conferă şi pe cea de a reprezenta comuna sau oraşul în relaţiile cu
persoanele fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie.
Legea prevede că primarul va purta, ca semn distinctiv, o eşarfă în culorile
drapelului naţional, în cadrul unor acţiuni publice, aceasta pentru a pune în evidenţă
prestigiul şi autoritatea funcţiei de primar. Purtarea eşarfei este obligatorie la şedinţele
consiliului local şi la solemnităţi, recepţii, ceremonii publice şi la celebrarea
căsătoriilor, în alte situaţii purtarea acesteia fiind facultativă.
Eşarfa se va purta, aşa cum prevede art.3 din Hotărârea Guvernului nr.62 din 1992,
peste costum, va fi aşezată pe umărul stâng, culoarea albastră fiind dispusă în partea de
sus şi se va încheia în partea dreaptă a corpului cu ciucurele în afară. Cu toate că, în
Legea administraţiei publice locale, nu se stipulează că primarul este funcţionar public
în comparaţie cu art.83 conform căruia, secretarul comunei sau oraşului este funcţionar
public, din procedura de învestire şi din atribuţiile pe care le exercită, primarul este
funcţionar public pe perioada mandatului său. În sprijinul acestei afirmaţii amintim
prevederile alin.(1) al art.77 care stipulează că “în exercitarea funcţiei primarul este
ocrotit de lege” întocmai ca şi funcţionarii publici.
Mandatul primarului este de patru ani şi expiră la depunerea jurămȃntului de către
noul primar. Primarul şi primarul general al Municipiului Bucureşti sunt şefii
administraţiei publice locale şi răspund în faţa consiliului de buna funcţionare a acesteia.
Primarul participă de drept la şedinţele Consiliului Local. El reprezintă comuna sau oraşul
în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice din ţară sau străinătate, precum şi în justiţie.
Primarii şi primarul general al Municipiului Bucureşti răspund după caz, material,
civil, administrativ sau penal, pentru faptele savȃrşite în exercitarea atribuţiilor care le
revin. Mandatul de primar poate înceta înainte de termen, în caz de demisie, pierderea
drepturilor electorale, apariţia uneia din situaţiile de incompatibilitate prevăzute de lege,
deces sau demitere.

10
Textul citat are în vedere ocrotirea primarului şi împotriva eventualelor abuzuri.
Legiuitorul îl ocroteşte pe primar împotriva violenţelor, ameninţărilor, insultelor,
calomniilor şi lovirilor, ocrotirea fiind de natură penală, civilă şi administrativă.
Există două infracţiuni reglementate de Codul Penal care sunt îndreptate contra
autorităţii: ofensa adusă autorităţii (art.238) şi ultrajul (art.239), tot Codul Penal în
art.147 încadrează primarul în categoria funcţionarilor publici: ”Prin funcţionar se
înţelege orice salariat care exercită, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent
dacă şi cum a fost învestit, o însărcinare în serviciul unui organ sau instituţii de stat…”
Primarul poate fi demis din motive stabilite de lege, respectiv, în cazul cȃnd dispoziţiile
acestuia contravin intereselor generale ale statului sau încalcă ordinea de drept şi în cazul
compromiterii cu rea-credinţă a intereselor comunei sau ale oraşului. În această situaţie,
prefectul, conform legii, se poate adresa instanţei, în condiţiile Legii contenciosului
administrativ5.
Primarul este îndreptăţit la despăgubiri în situaţia în care împotriva lui s-a luat o
măsură abuzivă sau ilegală, fiind aplicabile dispoziţiile art.998-999din Codul Civil, în
aceeaşi categorie se încadrează şi prevederile alin.(3) al art.48 din Constituţie: „statul
răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate de erorile judiciare
săvârşite în procesele penale”.

2.2.Statutul primarului ca autoritate ce reprezintă puterea statală

În ceea ce priveşte calitatea de autoritate ce reprezintă puterea statală, sau, în


acelaşi limbaj „agent al statului”, art.69, alin. (l) din Legea nr.215/200l privind
administraţia publică locală prevede că, în exercitarea atribuţiilor de autoritate tutelară
şi de ofiţer de stare civilă, a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la
recensământ, la organizarea şi desfăşurarea alegerilor, la luarea măsurilor de protecţie
civilă, popularizarea legislaţiei, precum şi a altor atribuţii stabilite prin lege, primarul
acţionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau în oraşul în care a fost ales. Deci
prevederile art.69, alin.(1) din Legea nr.215/2001 îi conferă primarului în mod expres şi
calitatea de reprezentat al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales, în acest fel el
nu are doar calitatea de funcţionar public ales, aflat “în serviciul colectivităţii locale”
respective, ci şi în serviciul statului.

11
De asemenea, şi în ceea ce priveşte modalitatea alegerii primarilor se remarcă
elemente distincte în lege, atȃt în privinţa scrutinului care este uninominal faţă de cel pe
bază de listă folosit pentru alegerea consiliilor locale cȃt şi în aceea a validării alegerii
sale, care este realizată de Judecătoria în raza teritorială unde se află comuna sau oraşul
pentru care este candidat.Când primarul acţionează ca reprezentant al statului, între
acesta şi autorităţile de profil ale statului, se stabilesc raporturi de subordonare, primarul
fiind obligat să execute măsurile stabilite de organele de specialitate ale statului în
aceste domenii.
Datorită faptului că aceste probleme exprimă prioritar un interes naţional, şi nu pot
fi lăsate doar la aprecierea primarului de a fi realizate sau nu, şi nu oricum, ci conform
voinţei statale, legiuitorul a prevăzut că, în cazuri excepţionale, când primarul refuză
sau se află în imposibilitatea exercitării uneia din aceste atribuţii, ele se exercită de către
secretar, statul constituind o garanţie suplimentară menită să asigure finalitatea realizării
problemelor din aceste domenii de activitate.
Dispoziţiile art.62, lit.b din Legea 215/2001 stabilesc că: „funcţia de primar,
respectiv de viceprimar este incompatibilă cu orice funcţie de conducere din cadrul
societăţilor comerciale în care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar
majoritar ori din cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale sau regiilor
autonome”. Se poate observa că, sunt nominalizaţi, doar acei funcţionari publici (numiţi
sau aleşi), care deţin anumite funcţii de conducere, sau au calitatea de aleşi locali, în
autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene şi care au abilitatea legală de a
emite sau adopta acte juridice pentru soluţionarea problemelor locale.
Primarii sunt ajutaţi de cȃte un viceprimar la comune sau oraşe, iar primarul general al
Municipiului Bucureşti de doi viceprimari, stabiliţi astfel în conformitate cu prevederile
legii. Mandatul viceprimarului are o durată de patru ani şi expiră odată cu cel al
primarului. Pe toata durata mandatului de primar şi viceprimar contractul de muncă al
acestora la regiile autonome, societăţi comerciale cu capital de stat sau instituţii bugetare
se suspendă. Sunt prevăzute şi alte dispoziţii care conferă drepturi la păstrarea postului,
vechime în muncă şi în specialitate şi la un salariu corespunzător la revenirea pe post.
Primarii şi viceprimarii sunt salarizaţi, potrivit legii pe perioada cȃt deţin funcţia
respectivă.
Dacă aceste persoane ar participa la luarea deciziilor în aceste organisme ar exista
suspiciunea că ar putea să determine în mare măsură sensul (soluţiile) acestora, pentru a
fi profitabile.Ca urmare, primarul ca autoritate administrativă autonomă executivă, prin

12
statutul şi competenţele oferite de lege şi colectivitate, devine „ primul gospodar" al
comunei sau oraşului.
Totodată, primarul exercită în afara competenţelor ce-i revin, în calitatea de ales al
colectivităţii şi atribuţii ale statului, cum ar fi acelea de: ofiţer de stare civilă, întocmirea
listelor electorale, ia măsuri pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice, desigur cu
ajutorul poliţiei, constată încălcările legii şi ia măsuri corespunzatoare pentru
înlăturarea acestora, fiind abilitat în acest sens de lege. Pe aceeaşi linie s-a exprimat şi
practica judiciară care a admis că, pe perioada mandatului de primar, contractul de
muncă al acestuia se suspendă, “salariul” lui de bază stabilindu-se conform legii.

2.3. Statutul primarului ca autoritate care reprezintă colectivitatea locală care l-a ales

Primarul este calificat de art.120 alin. (1) din Constituţia României ca fiind una din
autorităţile publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe,
respectiv autoritatea executivă a autonomiei locale. Se prevede astfel în mod clar că,
primarii în calitatea lor de autorităţi administrative, aleşi în condiţiile legii, la nivelul
comunelor şi oraşelor se bucură de autonomie6.
Privind statutul primarului ca autoritate care reprezintă colectivitatea teritorială care
l-a ales, s-au într-o formulă consacrată în limbajul juridic francez „agent al
colectivitaţii teritoriale”, art.65 din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice
locale, precizează în mod expres că, primarul este şeful administraţiei publice locale şi
al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice, pe care îl
conduce şi controlează. Primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu persoane
fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie.
Primarul este ales de cetăţenii cu drept de vot din localitatea respectivă, iar în
exercitarea majorităţii atribuţiilor sale el apare ca reprezentant exclusiv al colectivităţii
care l-a ales, atribuţiuni care pot fi grupate pe mai multe categorii, astfel :
a) atribuţii exercitate în raporturile cu consiliul local ;
b) atribuţii exercitate în raporturile cu cetăţenii ;
c) atribuţii pe linie financiară ;
d) atribuţii în legătură cu personalul din aparatul propriu al consiliului local ;
e) atribuţii de poliţie administrativă exercitate prin intermediul gardienilor publici şi cu
ajutorul jandarmeriei ;

13
f) atribuţii pentru realizarea serviciilor publice locale : salubritate, transportul în comun,
servicii publice culturale, economice, etc. ;
g) atribuţii de reprezentare, în relaţiile cu terţii, persoane fizice sau juridice, române sau
străine.

14
CAPITOLUL III
ALEGEREA PRIMARULUI

3.1. Consideraţii preliminare

Funcţia de primar este o funcţie tradiţională în administraţia publică locală, nu


numai din Europa, dar şi din alte continente, cum ar fi America, unde a pătruns
influenţa europeană. Legislaţia actuală în vigoare a optat pentru soluţia alegerii
primarului direct de colectivitatea locală, indiferent dacă este vorba de mediul urban sau
rural, stabilind totodată incompatibilitate între funcţia de consilier şi aceea de primar.
Potrivit prevederilor constituţionale, comunele şi oraşele au cȃte un primar, iar
Municipiul Bucureşti are un primar general, ales în condiţiile legii. Procesul electoral
pentru alegerea primarului este stabilit de lege care dezvoltă normele constituţionale.
Prin aceasta, se consacră prevederi care statornicesc reguli privind alegerea primarilor
prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe baza scrutinului uninominal în
fiecare comună şi oraş care constituie o circumscripţie electorală.
Modul de organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de primar este
prevăzut în Legea nr.70/1991 privind alegerile locale, modificată şi completată prin
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.28/2000.
Celelalte norme legale care determină calitatea de alegător aceea de eligibil, listele
electorale ale secţiilor de votare, ca şi cele privind candidaturile şi ale stabilirii
rezultatelor votării, sunt aceleaşi ca şi pentru alegerea consiliilor locale7.
Prevederile legale care privesc constatarea rezultatelor alegerii primarilor au în vedere,
mai întȃi, realizarea condiţiei prevăzute de lege, care precizează că în circumscripţia
electorală respectivă alegerile sunt valabile numai dacă în totalul alegătorilor înscrişi pe
listele electorale au votat cel puţin jumătate plus unu.
Îndeplinirea acestei condiţii este esenţială, întrucȃt, în funcţie de realizarea ei se poate
trece la aplicarea dispoziţiilor legii, adică la constatarea dacă unul dintre candidaţi a
întrunit votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul alegătorilor participanţi la vot.
De asemenea, este prevăzută şi ipoteza în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit
această majoritate, caz în care se organizează un alt tur de scrutin, în cel mult două
săptămȃni, între candidaţi situaţi pe primele două locuri. Este declarat ales candidatul
care obţine cel mai mare număr de voturi.

15
În conformitate cu prevederile art.l din legea menţionată, desemnarea primarului se
face prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe baza scrutinului
uninominal, pe circumscripţii electorale comunale şi orăşeneşti, precum şi în municipiul
Bucureşti şi în sectoarele municipiului Bucureşti.
În baza art.34 din Constituţia României, dreptul la vot reprezintă “posibilitatea
recunoscută şi garantată unei persoane ca, în condiţiile legii, să participe direct la
desemnarea în organele reprezentative ale puterii, iar în cazul autorităţilor administraţiei
publice locale alese la desemnarea acestora”.
Legea nr.70/1991 privind alegerile locale, modificată şi completată prin O.U.G
nr.28/2000 conferă dreptului la vot următoarele caracteristici:
-Votul este universal – ceea ce presupune că au dreptul la vot pentru alegerea
primarului toţi cetăţenii români care îndeplinesc o serie de condiţii minime stipulate în
art.34. alin (1) şi (2) din Constituţia României, cum sunt: vârsta de 18 ani împliniţi până
în ziua alegerilor inclusiv, cetăţenie română, deplinătatea facultăţilor mintale şi
inexistenţa unei condamnări prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea
drepturilor electorale;
-Votul este egal – caracteristică ce rezultă din principiul egalităţii în drepturi a
cetăţenilor. În art.16 alin 1 din Constituţia României se stipulează că “cetăţenii sunt
egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”
Concomitent se precizează că un alegător are dreptul la un singur vot pentru
alegerea primarului, votul având absolut aceeaşi importanţă, indiferent de alegătorul
care îl exercită.
În concordanţă cu cele expuse mai sus, Legea nr.70/1991 privind alegerile locale
prevede în art.2 că “cetăţenii români, fără deosebire de naţionalitate, rasă, limbă, religie,
sex, convingeri politice sau profesie, exercită în mod egal drepturile electorale”.
Totodata legiuitorul a stabilit norme cu privire la balotaj-cazul egalităţii de voturi a cel
puţin doi candidaţi pentru funcţia de primar precizȃnd că, în această situaţie, se
organizează noi alegeri, în termen de două săptămȃni.
Comisia electorală de circumscripţie încheie un proces-verbal pentru primar, privind
toate operaţiunile electorale, centralizarea voturilor şi constatarea rezultatelor alegerilor
şi, împreună cu întȃmpinările, contestaţiile şi procesele-verbale primite de la birourile
electorale ale secţiilor de votare, formează un dosar încheiat, sigilat şi semnat de membrii
comisiei electorale de circumscripţie. Dosarul, astfel format, se înaintează la judecătoria
în a cărei rază teritorială se află localitatea pentru care a fost ales primarul.

16
-Votul este direct – trăsătură ce impune exercitarea dreptului de a alege doar de către
titular, excluzând posibilitatea înlocuirii acestuia de către o altă persoană (prin procură).
-Votul este secret - caracteristică ce asigură alegătorului confidenţialitatea cu privire la
alegerea făcută, orice violare a secretului votului fiind sancţionată de lege, legea
alegerilor locale conţinând prevederi imperative cu privire la asigurarea secretului
votului, astfel încât această caracteristică să constituie o măsură de protecţie a opţiunii
alegătorului.
-Votul este liber exprimat – caracteristică ce conferă, titularului dreptului la vot,
posibilitatea de a şi-l exercita sau de a renunţa la exercitarea lui.
Pentru alegerea primarului, fiecare alegător are dreptul la un singur vot, dreptul la
vot exercitându-se doar în comuna, oraşul, municipiul sau sectoarele municipiului
Bucureşti în care alegătorul îşi are domiciliul. La funcţia de primar pot candida cetăţenii
cu drept de vot care au împlinit până în ziua alegerilor inclusiv vârsta de cel puţin 23 de
ani şi care au domiciliul pe teritoriul circumscripţiei electorale în care urmează să fie
ales, cu excepţia sectoarelor municipiului Bucureşti, unde pot candida persoanele care
au domiciliul în municipiul Bucureşti, indiferent de sector.
În art.37, alin.(3) din legea fundamentală, se prevăd excepţiile de la reglementările
mai sus – menţionate, din care reiese că, nu pot candida la funcţia de primar, persoanele
care fac parte din categoriile cărora le este interzisă asocierea în partide politice:
judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai
armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici, stabilite prin lege organică.
Pentru funcţia de primar se depun candidaturi separat de către partidele politice,
alianţe politice, alianţe electorale sau candidaturi independente; candidaţii independenţi
înscrişi în liste trebuind să fie susţinuţi de minimum 1% din numărul total al alegătorilor
înscrişi pe liste, dar nu mai puţin de 150 de susţinători.
O persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege poate candida, doar pentru
o singură funcţie, de primar şi pentru cea de consilier. Pentru alegerea primarului în
fiecare comună, oraş, municipiu şi sector al municipiului Bucureşti se constituie o
circumscripţie electorală, circumscripţii care sunt numerotate de către prefecţi în termen
de cinci zile de la stabilirea datei alegerilor şi se aduc la cunoştinţa alegătorilor de către
primar, în termen de zece zile de la data stabilită pentru desfăşurarea alegerilor8.
Cei înscrişi în cursa pentru ocuparea funcţiei de primar au posibilitatea să renunţe la
candidatură până la rămânerea definitivă a acesteia pe bază de declaraţie; candidaturile

17
putând chiar să fie contestate de cei interesaţi, contestaţiile fiind soluţionate de biroul
electoral de circumscripţie, iar după expirarea termenului de depunere a candidaturilor
şi rezolvarea contestaţiilor la acestea , ele sunt făcute publice prin presă şi prin oricare
alte mijloace de informare în masă, pe cheltuiala celor interesaţi.
Modelul buletinului de vot pentru primar, diferă de cel pentru consiliile locale,
deoarece primarul este ales prin vot exprimat pe baza scrutinului uninominal, în acest
sens se vor imprima în patrulaterele buletinului de vot: numele şi prenumele
candidatului în ordinea rezultatelor din tragerea la sorţi efectuată de către comisia
electorală de circumscripţie.

3.2. Desfăşurarea alegerilor

Pentru o cât mai bună desfăşurare a alegerilor pot participa observatori străini, cât şi
observatori naţionali, acreditaţi în acest sens; astfel pot fi acreditaţi ca observatori
naţionali reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care au ca unic scop apărarea
dreptului omului şi sunt legal constituite.
Procesul de votare se desfăşoară într-o singură zi cu începere de la ora 600 şi se
încheie la ora 2100. În situaţia în care mai există alegători care nu şi-au exercitat dreptul
la vot, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate prelungi timpul votării
până cel mai târziu la ora 2400, dar numai cu aprobarea preşedintelui biroului electoral
de circumscripţie, ora la care votarea se declară încheiată. Alegătorii vor vota numai la
secţia de votare unde au fost înscrişi în listele electorale.
În secţia de votare vor intra un număr de alegători corespunzător numărului
cabinelor disponibile. La intrarea în sala de votare, alegătorii vor prezenta buletinul sau
cartea de identitate biroului electoral al secţiei de votare care, după verificarea înscrierii
în lista electorală, le vor încredinţa buletinul de vot şi ştampila de votare.
Ştampila cu menţiunea “votat” trebuie să fie rotundă şi astfel dimensionată încât să
fie de mărime mai redusă decât patrulaterul în care se aplică. Alegătorii vor aplica
ştampila în patrulaterul care cuprinde numele candidatului pe care îl preferă, aceştia
votând separat în cabine închise.
După aplicarea ştampilei, alegătorii vor îndoi buletinele de vot astfel încât pagina
albă care poartă ştampila de control să rămână în exterior şi apoi le vor introduce în
urnele special amenajate, având grijă să nu se deschidă. Îndoirea greşită a buletinului de
vot nu atrage după sine nulitatea votului dacă secretul votului este respectat.

18
În situaţia în care buletinul de vot se deschide din greşeală, acesta se anulează,
alegătorului respectiv înmânându-i-se un nou buletin, o singură dată şi se face
menţiunea despre aceasta în procesul- verbal al operaţiunilor de votare.
După procesul de votare, pe actul de identitate al fiecărui alegător se aplică ştampila
cu menţiunea “votat” şi data, iar ştampila încredinţată pentru votare se restituie
preşedintelui secţiei de votare.
Preşedinţii, membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare ca şi personalul
responsabil cu menţinerea ordinii vor vota la secţia de votare unde îşi îndeplinesc
atribuţiile respective, dacă domiciliază în localitatea pentru care se votează la acea
secţie. Pentru o cât mai bună desfăşurare a alegerilor, preşedintele secţiei de votare
poate lua măsuri ca staţionarea unui alegător în cabina de votare să nu se prelungească.
Oricare candidat sau alegător are dreptul de a contesta identitatea persoanei care se
prezintă la vot. În situaţia în care contestaţia este întemeiată, preşedintele va interzice
participarea la vot a alegătorului contestat, va consemna acest aspect în procesul-verbal
şi va sesiza această situaţie organelor de poliţie.
În cazul în care există motive temeinice, preşedintele biroului electoral al secţiei de
votare poate suspenda votarea, această suspendare va fi anunţată prin afişarea la uşa
sălii de votare cu cel puţin o oră înainte şi nu va putea depăşi o oră. Pe perioada
suspendării, urnele de votare, buletinele de vot, ştampilele şi toate lucrările biroului
electoral vor rămâne sub supraveghere permanentă , iar membrii biroului nu vor putea
părăsi sala de votare toti în acelaşi timp9.
Este interzisă prezenţa oricărei persoane în cabinele de vot în afara celei care
votează, excepţie făcând alegătorul care, neputând să voteze singur, are dreptul să-şi ia
un însoţitor în cabina de vot pentru a-l ajuta. La ora 21.00 sau, după caz, la ora 24.00 ,
preşedintele biroului electoral al secţiei de votare declară votarea încheiată.

3.3. Stabilirea rezultatului alegerilor

La încheierea procesului de votare urmează să se stabilească rezultatul alegerilor.


Rezultatul alegerilor pentru funcţia de primar se consemnează într-un tabel separat de
cel al consiliului local şi în care se înscrie numele şi prenumele candidaţilor şi numărul
voturilor obţinute de fiecare.

19
Pe baza tabelului amintit, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare încheie
un proces-verbal în dublu exemplar care va conţine:
-numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale ;
-numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne;
-numărul total al voturilor valabil exprimate;
-numărul voturilor nule;
-numărul voturilor obţinute de fiecare candidat la funcţia de primar;
-expunerea pe scurt a intampinarilor, contestatiilor si a modului de rezolvare a acestora,
cat si a contestatiilor inaintate comisiei electorale de circumscriptie.
Procesul-verbal se semnează de către preşedintele biroului electoral al secţiei de
votare şi membrii acestuia, iar apoi se ştampilează cu ştampila secţiei. Ca şi pentru
consiliul local, biroul electoral al secţiei de votare întocmeşte un dosar separat şi pentru
primar, dosar ce cuprinde: procesele - verbale şi contestaţiile referitoare la operaţiunile
electorale ale secţiei precum şi buletinele nule şi cele contestate, care se înaintează
comisiei electorale de circumscripţie, cu pază militară, în cel mult 24 de ore de la
închiderea votării.
Comisia electorală de circumscripţie va adiţiona pentru fiecare candidat la funcţia
de primar numărul de voturi obţinute, fiind declarat primar candidatul care a întrunit
votul a cel puţin jumătate plus unul din numărul alegărilor participanţi la vot. Daca nici-
unul dintre candidatii propusi de partidele si formatiunile politice participante la alegeri
nu intruneste aceasta majoritate, se organizează un al doilea tur de scrutin, în cel mult
două săptămâni, între candidaţii situati pe primele două locuri şi va fi declarat ales
candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.
Când se constată paritate de voturi a cel puţin doi candidaţi pentru funcţia de primar,
în conformitate cu prevederile Legii nr.70/1991 privind alegerile locale se declară
balotaj şi se vor organiza, de drept, noi alegeri in termen de doua saptamani. La
aceste alegeri vor participa numai candidaţii care s-au aflat în situaţie de balotaj.
În ipoteza în care unul dintre candidaţii între care urmează să se desfăşoare turul al
doilea de scrutin a decedat, renunţă sau nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege
spre a fi ales, la turul al doilea va participa candidatul situat pe locul următor, adică pe
poziţia a treia în primul tur. Dacă una din aceste situaţii se produce în cazul unuia dintre
candidaţii aflaţi în situaţia de balotaj, atunci nu se vor mai organiza alegeri, biroul
electoral de circumscripţie declarându-l primar pe celălalt candidat.

20
Se încheie un proces - verbal de către comisia electorală de circumscripţie privitor la
toate operaţiunile electorale , centralizarea voturilor şi constatarea rezultatului
alegerilor.
Procesul - verbal încheiat de comisia electorală de circumscripţie cuprinde:
numărul alegătorilor din circumscripţia electorală, potrivit listelor de alegători;numărul
total al voturilor exprimate;numărul voturilor obţinute de fiecare candidat;numărul
voturilor nule;numele şi prenumele primarului ales şi partidul sau formaţiunea politică
care l-a propus sau menţiunea de candidat independent;expunere pe scurt a
întâmpinărilor, contestaţiilor şi hotărârilor luate de comisia electorală de circumscripţie,
care sunt definitive.
Dosarul ce va fi încheiat, sigilat şi semnat de către membrii comisiei electorale de
circumscripţie, va cuprinde procesul-verbal împreună cu întâmpinările, contestaţiile şi
procesele - verbale primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare se va înainta
cu pază militară în cel mult 48 de ore la judecătoria în a cărei rază teritorială se află
circumscripţia electorală pentru care a fost ales şi respectiv la Tribunalul Municipiului
Bucureşti, în situaţia primarului general al municipiului Bucureşti.
Certificatul doveditor al alegerii primarului se eliberează de biroul electoral de
circumscripţie, respectiv biroul electoral al municipiului Bucureşti. După ce primarul a
fost ales şi i s-a eliberat certificatul doveditor al alegerii, el încă nu poate intra în
exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, mai înainte de a se îndeplini un alt act
prevăzut de legea organică şi anume validarea alegerii primarului10.

3.4. Validarea mandatului de primar

Operaţiunea prin care o autoritate de stat sau a administraţiei publice locale, aleasă
prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat este confirmată în vederea
ocupării şi exercitării funcţiei respective poartă denumirea de validare.
Pentru ca persoana aleasă să fie confirmată în funcţie este nevoie de o verificare a
acestuia sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei
şi al respectării legii în toate fazele şi operaţiunile electorale: depunerea candidaturii,
campania electorală, votarea propriu-zisă, stabilirea şi constatarea rezultatelor votării.
Cu toate că, de obicei, validarea se efectuează în cazul consilierilor, legiuitorul român a
extins această verificare şi la primari, respectiv la primarul general al municipiului

10

21
Bucureşti, motivat de faptul că această autoritate este aleasă prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat.
Autoritatea judecătorească are sarcina stabilită prin lege de a valida alegerea,
aceasta deoarece se bucură de independenţă, autoritate profesională şi morală, însuşiri
care o recomandă pentru realizarea unei cât mai obiective aprecieri a legalităţii
operaţiunilor votării şi a constatării incompatibilităţilor pentru ocuparea funcţiei
respective.
Legea organică stabileşte ca în termen de 20 zile de la data alegerilor să se valideze
mandatul primarului. Aceasta are loc în camera de consiliu a judecătoriei, de către un
judecător desemnat de preşedintele instanţei în a cărei rază teritorială se află comuna
sau oraşul. Pentru Municipiul Bucureşti, validarea se face de către Tribunalul
Municipiului Bucureşti.
Invalidarea alegerii primarului poate fi invocată numai în condiţiile legii, cȃnd se
constată existenţa unei incompatibilităţi sau încălcarea condiţiilor de eligibilitate, ori
constatarea alegerii sale prin fraudă electorală.
Legea administraţiei publice locale prevede ca în cazul invalidării primarului ales să
se organizeze noi alegeri în termen de 60 zile de la data invalidării, conform prevederilor
stabilite de Legea alegerilor locale.
Spre deosebire de validarea mandatelor de consilieri care se face de către consiliul
local printr-o comisie de validare, validarea alegerii primarului se face, in camera de
consiliu, de către un judecător desemnat de preşedintele judecătoriei în a cărei rază
teritorială se află comuna, oraşul sau municipiul, iar în cazul primarului general al
Capitalei, validarea alegerii sale s-a dat în competenţa unui judecător desemnat de
preşedintele Tribunalului Municipiului Bucureşti, deoarece municipiul Bucureşti nu se
află pe raza teritorială a unei singure judecătorii pentru a fi dată în competenţa
preşedintelui acesteia.
Dosarul întocmit şi înaintat de către comisia electorală de circumscripţie se va
analiza de judecătorul desemnat în acest sens. Prin lege s-a stabilit un termen de 20 de
zile de la data alegerilor în care validarea trebuie realizată. Acest termen s-a impus ca
urmare a aprecierii în timp a finalizarii tuturor operaţiunilor electorale şi chiar a
eventualelor posibilităţi de organizare a unui alt tur de scrutin pentru alegerea
primarului sau a primarului general.

22
Termenul de 20 de zile în cazul validării primarului nu este un termen de decădere
sau de prescripţie, ci un termen de recomandare; o validare sau chiar o invalidare făcută
cu depăşirea acestui termen nu poate fi considerată ilegală.
Primarul, astfel validat, trebuie sa depuna juramantul in fata consiliului a§a cum este
prevazut in legea organica11. In cazul in care acesta refuza sa depuna juramantul este
demisionat de drept, urmand sa se organizeze noi alegeri in termenul stabili de lege.
Instanţa abilitată poate pronunţa şi invalidarea alegerii primarului în situaţia în care se
constată încălcarea condiţiilor de eligibilitate stabilite de Legea nr.70/1991 privind
alegerile locale, potrivit căreia au dreptul de a fi aleşi în funcţia de primar doar cetăţenii
cu drept de vot care au împlinit vârsta de 23 de ani şi numai cei care domiciliază pe
teritoriul unităţii administrativ-teritoriale pentru care candidează şi a dispoziţiilor art.5
care privesc pe cei care “nu pot fi aleşi”.
Pronunţarea invalidării este dată în competenţa aceluiaşi judecător desemnat de
către preşedintele judecătoriei, respectiv de către preşedintele Tribunalului Municipiului
Bucureşti, acest aspect fiind precizat expres în lege.
Judecătorul abilitat va pronunţa o hotărâre pe care o va semna, atât în cazul validării
alegerii primarului, cât şi în cel al invalidării alegerii. Această hotărâre, mai ales în
cazul invalidării, trebuie să fie temeinic motivată şi fundamentată pe documentele
existente la dosar, nefiind admis a se solicita probe în completare.
În lege se stipulează că validarea se face “în camera de consiliu “, de aici decurgând
şi ideea că, atât verificarea dosarului alegerii primarului, cât şi pronunţarea hotărârii nu
se face în şedinţa publică la instanţa de judecată respectivă.
Hotărârea de invalidare a alegerii primarului poate fi atacată ce cel interesat, în
termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa de contencios administrativ, care este
obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În caz de invalidare a alegerii
primarului, Guvernul la propunerea prefectului, va stabili data alegerilor în termen de
cel mult 30 de zile de la data invalidării sau, după caz, de la data rămânerii definitive şi
irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost respinsă acţiunea în anularea
hotărârii de invalidare.
Rezultatul validării sau invalidarii alegerii primarului se aduce la cunostinta
prefectului, potrivit alin.3 al art.64 din Legea nr.215/2001 şi se prezintă în şedinţa de
constituire a consiliului local sau, după caz, într-o şedinţă extraordinară de către un

11
Textul jurămȃntului este acelaşi cu cel al jurămȃntului depus de catre consilierii locali.

23
judecător desemnat de către preşedintele judecătoriei. Se poate observa că prezentarea
rezultatului validării „în şedinţa de constituire a consiliului local”are un caracter relativ
pentru că, din cauza jocului politic, există posibilitatea să nu se întrunească majoritatea
cerută de lege la mai multe convocări consecutive făcute în scopul constituirii şi această
temere este sesizată de către leguitor care foloseşte expresia „sau, după caz, într-o
şedinţă extraordinară”.
În sens contrar, am putea fi în prezenţa alegerii unui nou primar într-un alt tur de
scrutin, precum şi, concomitent, în situaţia recunoaşterii judiciare a valabilităţii alegerii
primarului din primul tur de scrutin ceea ce ar crea o situaţie de fapt şi de drept inedită,
care în condiţiile actualelor reglementări ar fi un adevărat impas juridic fără rezolvare.
Alegerile organizate cu depăşirea termenului de 30 de zile nu pot fi considerate ilegale
întrucât acest termen este unul de recomandare şi nu de decădere. Acest termen curge
“de la data invalidării”, prezentarea hotărârii nemaifiind astfel legată de şedinţa de
constituire a consiliului, deoarece nu există consiliu, iar termenul de 30 de zile pentru
organizarea alegerilor pentru primarul invalidat curge deja.
Un caz special poate fi, când consiliul local neputându-se constitui în termen de 20
de zile sau chiar şi după “prelungirile” acestui termen, validarea sau invalidarea alegerii
primarului nu are cadrul organizatoric prevăzut de art.64, alin.3 din Legea nr.215/2001,
şedinţa de constituire a consiliului local în care să fie prezentat.
Prezentarea rezultatului validării reprezintă actul final al abilitării în funcţia de
primar ( primar general al municipiului Bucureşti) într-o formă solemnă şi protocolară
în faţa autorităţilor locale alese de cetăţeni.

3.5. Depunerea jurământului

După validarea mandatului de primar şi prezentarea rezultatului validării în şedinţa


consiliului local de către persoana abilitată de lege, următorul act obligatoriu este
depunerea jurământului de către cel care a fost ales şi validat pe această funcţie.Pentru
ca primarul să-şi exercite în mod legal atribuţiile funcţiei şi să beneficieze de statutul
special prevăzut de lege, este necesar să depună jurământul. Există însă situaţii în care
primarul care nu a depus jurământul poate exercita în mod legal unele atribuţii cum ar
fi, oficierea unei căsătorii care nu poate fi considerată ca nelegală, chiar dacă s-a
efectuat de primarul care nu a depus jurământul.

24
Depunerea jurământului este stipulată în art.65 din Legea nr.215/2001, legea
administraţiei publice locale, care prevede la alin.1 că:” Primarul depune în faţa
consiliului local jurământul prevăzut la art.34, alin 1”, iar la alin 2 că: “Primarul care
refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept”.
Art.34, alin.1 din Legea nr. 215/2001 prevede conţinutul jurământului care este
identic cu cel depus de către consilierii locali: “Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi
să fac, cu bună-credinţă, tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele
locuitorilor comunei…(oraşului, judeţului). Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Acest text stabilit prin lege nu poate fi modificat prin Regulamentul consiliului local
deoarece legiuitorul nu a delegat această atribuţie altei autorităţi publice. Pentru
depunerea jurământului se creează un cadru special cu o solemnitate aparte, în acest
sens legea stipulează că primarul depune jurământul " în faţa consiliului local" ales de
alegătorii din comuna sau oraşul care l-au ales şi pe primar. Acest lucru nu înseamnă că
primarul este subordonat consiliului local, ci mai degrabă că, primarul se angajează în
faţa colectivităţii, reprezentată prin consilierii locali12.
De la data depunerii jurământului, primarul îşi exercită mandatul, numai după
această dată un primar poate să-şi dea demisia deoarece înainte de a depune jurământul,
un primar nu poate fi considerat demis dintr-o calitate pe care n-a dobândit-o încă.
Drepturile şi obligaţiile primarului stipulate în legea fundamentală şi alte acte
normative încep să curgă după depunerea efectivă a jurământului şi expiră la data
depunerii jurământului de către noul primar, actele emise de primar producând efecte
juridice în mod legal doar pe această perioadă.
După alegere şi depunerea jurământului, primarul este în mod egal şi imparţial
primarul comunei, al tuturor locuitorilor comunei, nu doar al partidului care l-a propus
sau al locuitorilor care i-au acordat votul, fiind, în acelaşi timp, autoritatea publică
abilitată de lege să reprezinte colectivitatea respectivă pe plan intern şi extern.
Legea nu precizează un anumit termen în care primarul trebuie să depună
jurământul cu toate că ar fi fost absolut necesar, având în vedere că, primarul îşi
exercită în mod legal atribuţiile numai după acest act.
Cu toate că prezentarea rezultatului validării alegerii este legată de şedinţa de
constituire a consiliului local, rezultatul validării fiind prezentat în aceeaşi şedinţă,
depunerea jurământului nu mai este legată de şedinţa de constituire a consiliului local,

12

25
de aici rezultând ideea că jurământul se depune într-o altă şedinţă (ordinară sau
extraordinară).
După depunere, jurământul este semnat de către primar şi de către cel în faţa căruia
a fost depus, respectiv de către preşedintele de şedinţă a consiliului local sau, după caz,
de preşedintele instanţei judecătoreşti care a validat alegerea primarului.

26
CAPITOLUL IV
MANDATUL PRIMARULUI

4.1. Exercitarea mandatului de primar

Legiuitorul constituant s-a ferit să precizeze durata mandatului primarului, lăsând


acest aspect pe seama legii organice. Astfel, prin Legea nr.215/200l, legea
administraţiei publice locale, se stabileşte durata mandatului primarului la patru ani, la
fel cu durata consiliilor locale şi a consiliilor judeţene, durata fiind aceeaşi cu cea a
mandatului parlamentar şi prezidenţial stabilit prin Constituţie.
Conform prevederilor Constituţiei şi ale Legii nr.215/200l privind administraţia
publică locală mandatul primarului este de patru ani şi se exercită de la data depunerii
jurmământului în faţa Consiliului local şi expiră la data depunerii jurământului de către
primarul nou ales.
Funcţia de primar este incompatibilă cu :
1) funcţia de prefect şi subprefect;
2) calitatea de funcţionar public în aparatul propriu de specialitate al autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale;
3) calitatea de funcţionar public în aparatul propriu de specialitate al consiliului
judeţean, al prefectului, al serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale
celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale;
4) calitatea de angajat în cadrul autorităţilor admilnistraţiei publice locale respective sau
în cadrul aparatului propriu al prefectului din judeţul respectiv;
5) funcţia de manager sau membru în consiliul de administraţie al regiilor autonome, ori
de conducător al societăţilor comerciale înfiinţate de consiliile locale sau judeţene;
6) calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi cele
asimilate acestora;
7) cu orice funcţie de conducere din cadrul societăţilor comerciale la care statul sau o
unitate administrativ-teritorială este acţionar majoritar ori din cadrul
societăţilor naţionale, companiilor naţionale sau regiilor autonome;
8) cu orice alte activităţi sau funcţii publice, cu excepţia funcţiilor didactice şi a
funcţiilor din cadrul unor fundaţii ori organizaţii neguvernamentale13.

13

27
4.2. Situaţiile în care se prelungeşte mandatul primarului

Primarul ales, al cărui mandat a fost validat şi a depus jurământul, îşi exercită
drepturile şi atribuţiile pe o perioadă de patru ani: “ Mandatul primarului este de patru
ani şi se exercită până la depunerea jurământului de primarul nou-ales.Mandatul
primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă”.
Există împrejurări, prevăzute de lege, în care mandatul primarului se prelungeşte ( este
mai mare de patru ani) sau, dimpotrivă, încetează înainte de împlinirea a patru ani, fiind
mai mic.
Prelungirea mandatului primarului poate fi datorată celor două împrejurări: situaţia
de război şi cea de catastrofă. Simpla situaţie, de fapt, a existenţei uneia sau a celeilalte
dintre aceste împrejurări nu duce, de drept, la prelungirea mandatului primarului, ci mai
trebuie îndeplinită o condiţie, şi anume, adoptarea unei legi organice care să statueze,
atât existenţa împrejurării respective, cât şi prelungirea mandatului.
În cazul măsurii de prelungire a mandatului, este necesară o amplă documentare
asupra urmărilor deosebit de grave ale împrejurării respective pentru comuna sau oraşul
în cauză, gravitatea situaţiei şi necesitatea prelungirii mandatului sunt la aprecierea
exclusivă a Parlamentului şi nu a altei autorităţi publice (Preşedintele României,
Guvernul sau consiliul local).
Prin legea organică de aprobare a prelungirii mandatului primarului este necesar să
se precizeze limita de timp până la care are loc această prelungire, respectiv încetarea
ostilităţilor, lichidarea urmărilor catastrofei. Necesitatea prelungirii mandatului
primarului este determinată de faptul că războiul sau catastrofa nu permit desfăşurarea,
în condiţii corespunzătoare a alegerilor pentru un nou primar. Când aceste evenimente
au încetat, prelungirea mandatului nu se mai justifică şi urmează să se organizeze noi
alegeri pentru primar.
Între art.72, art.39 şi respectiv art.lO5 din Legea nr.215/200l privind admnistraţia
publică locală referitoare la prelungirea mandatului consiliului local şi a celui judeţean
există o perfectă simetrie, în sensul că şi mandatul acestora se prelungeşte în caz de
război sau catastrofă. Astfel, legiuitorul realizează o sincronizare firească între alegerile
celor trei autorităţi ale administraţiei publice locale care sunt desemnate prin vot
universal şi direct, alegeri care, de regulă, se fac la aceeaşi dată pentru toate cele trei
autorităţi.

28
4.3 Cazurile şi împrejurările în care încetează mandatul primarului înainte de termen

Cu toate că mandatul primarului este, de regulă, de patru ani şi expiră la depunerea


jurământului de către noul primar, prin excepţie mandatul de primar poate înceta înainte
de termenul de patru ani.
Situaţiile încetării de drept a mandatului de primar sunt prevăzute de art.72 alin 2
din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale şi sunt:
-demisia;
-intervenţia unei stări de incompatibilitate ;
-schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială;
-imposibilitatea de a fi exercitat mandatul pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive,
cu excepţia cazurilor prevăzute de art.77, alin.2;când se constată, după validarea
mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a
Legii privind alegerile locale;
-a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privată
de libertate; punerea sub interdicţie judecătorească;
-pierderea drepturilor electorale;când, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin prin lege, a
emis 3 dispoziţii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de
instanţa de contencios prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă;
deces.
Mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen, ca urmare a
rezultatului unui referendum local organizat în condiţiile legii. Situaţiile prezentate mai
sus sunt împrejurări de excepţie, limitativ stabilite, neputând fi extinse prin interpretare
sau prin analogie14.
O primă situaţie ce determină încetarea mandatului primarului înainte de termen o
constituie – demisia- care este actul de voinţă unilaterală prin care primarul renunţă din
proprie iniţiativă, de bună voie şi nesilit de nimeni, la mandatul său.
El poate demisiona din motive de sănătate, pentru a ocupa o altă funcţie, ori pentru
că este conştient de pierderea încrederii alegătorilor sau apreciază ca iminentă
suspendarea sau trimiterea sa în judecată.
Manifestarea de voinţă trebuie să fie expresă, exprimată printr-o cerere scrisă şi nu
trebuie să fie motivată. Prefectul nu aprobă demisia primarului, ci numai ia act de
această manifestare de voinţă, fără să o influenţeze şi o înaintează Guvernului în

14

29
vederea organizării de noi alegeri pentru funcţia de primar, în termenul prevăzut de
lege. Primarul demisionat poate oricând să revină asupra demisiei, dar numai până la
emiterea ordinului de către prefect prin care ia act de încetarea mandatului şi declararea
vacantă a funcţiei. Până la alegerea noului primar, atribuţiile acestuia sunt exercitate de
viceprimar.
De asemenea, apariţia uneia din situaţiile de incompatibilitate prevăzutede lege
conduce, la încetarea mandatului de primar înainte de împlinirea celor patru ani pentru
care a fost ales. Se precizează, de asemenea, că alte incompatibilităţi se pot stabili
numai prin lege.
Şi în această situaţie, atribuţiile primarului vor fi exercitate de către viceprimar,
până la data validării mandatului noului primar ales. Schimbarea domiciliului într-o altă
unitate administrativ-teritorială atrage după sine încetarea mandatului înainte de termen,
deoarece se apreciază că, într-o asemenea situaţie, exercitarea cu operativitate şi
eficienţă a atribuţiilor care îi revin este mult mai dificilă, iar interesul său este polarizat
mai mult către localitatea în care şi-a stabilit noul domiciliu. Singura excepţie de la
această dispoziţie imperativă se referă la primarii sectoarelor municiului Bucureşti care
îşi pot schimba domiciliul într-un alt sector fără ca aceasta să atragă încetarea
mandatului.
Mandatul primarului încetează în cazul imposibilităţii de a fi exercitat mandatul pe
o perioadă mai mare de 6 luni consecutive. Prevederile legale în vigoare se referă la
„imposibilitatea“ exercitării funcţiei, ceea ce ar însemna că este vorba de o instituţie
obiectivă, determinată, de exemplu, de starea sănătăţii sau de absenţa din ţară pe o
asemenea perioadă, sau de alte asemenea împrejurări care îl pun în situaţia de a-şi
exercita atribuţiile prevăzute de lege.
Primarul fiind o autoritate executivă, iar funcţia de primar fiind o funcţie publică,
este necesar ca ea să fie exercitată continuu şi presupune îndeplinirea unor acţiuni şi
acte cu o mare frecvenţă, cu caracter cotidian. Aceste acţiuni se repetă chiar în cursul
aceleaşi zile, fapt ce reclamă prezenţa permanentă a celui abilitat de lege să le
îndeplinească şi nu se exercită aşa cum le exercită consiliul local, numai în cadrul
şedinţelor.
Dacă primarul este în imposibilitatea de a la îndeplini pe o perioadă mai mare de 6
luni consecutive, legea prevede că o asemenea situaţie atrage încetarea mandatului
primarului. Acest termen de 6 luni este destul de mare, acesta putea fi şi mai scurt, dar

30
s-a avut în vedere caracterul obiectiv al împrejurărilor care s-au ivit şi care nu pot fi
imputate primarului, fiind independente de voinţa lui.
Legea administraţiei publice locale cere ca această „imposibilitate” să existe
neîntrerupt o perioadă suficient de mare ( 6 luni) şi consideră că nu au importanţă
motivele care au determinat această imposibilitate, ele pot fi cauze obiective sau
subiective.
Frauda electorală sau încălcarea prevederilor Legii alegerilor locale este o altă cauză
care atrage încetarea mandatului înainte de termen. Este necesar ca această situaţie să
fie constatată după validarea mandatului, deoarece dacă este constatată înainte de
validare, atunci aceasta determină invalidarea mandatului şi nu se mai pune problema
încetării mandatului de primar înainte de termen.
Existenţa fraudei electorale sau încălcarea prvederilor Legii alegerilor locale trebuie
constatată de către instanţa de judecată prin hotărâre judecătorească definitivă. Cerinţa
ca hotărârea judecătorească să fie definitivă apare ca firească pentru a nu se lua măsuri
asupra cărora o altă autoritate ar putea să revină.
Condamnarea definitivă la o pedeapsă privată de libertate atrage după sine încetarea
mandatului primarului înainte de termen din două raţiuni: una obiectivă -primarul fiind
privat de libertate nu mai are posibilitatea să-şi exercite atribuţiile prevăzute de lege,
regimul de detenţie fiind un regim strict şi obligatoriu, care reclamă prezenţa
permanentă a persoanei condamnate la locul de detenţie; - una subiectivă – încrederea şi
prestigiul primarului în faţa cetăţenilor din localitate sunt grav afectate.
În ceea ce priveşte punerea sub interdicţie judecătorească, Legea nr.215/2001 nu se
referă la împrejurările în care se apelează la aceasta, dar având în vedere dispoziţiile
vechii legi a administraţiei publice locale nr.69/1991, se poate afirma că, punerea sub
interdicţie se face pentru debilitate sau alienare mintală. Aceste două împrejurări sunt,
potrivit art.5, alin.(2) din Legea privind alegerile locale, cazuri de neeligibilitate, ceea
ce înseamnă că în prezenţa lor, o persoană nu poate fi aleasă consilier sau primar.
În cazul în care aceste împrejurări intervin după ce au avut loc alegerile şi a fost validat
mandatul, ele au drept consecinţă încetarea mandatului celui în cauză15.
“Punerea sub interdicţie” presupune existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive
şi nu provizorie, susceptibilă de a fi anulată, prin care cel în cauză să fie pus sub
interdicţie, nefiind suficient numai un certificat medical care să ateste boala respectivă –

15

31
debilitatea sau alienarea mintală – instanţa fiind abilitată de lege să se pronunţe în
asemenea situaţii pe baza actelor medicale şi a celorlalte probe aflate la dosar.
Pierderea drepturilor electorale reprezintă tot o sancţiune penală, o pedeapsă
complementară care se aplică de instanţa judecătorească în cazul săvârşirii unor anumite
infracţiuni. Prin hotărârea în cauză se precizează şi perioada în care se aplică această
măsură. Ca şi în cazul alienaţiei şi debilităţii mintale, împrejurarea de mai sus constituie
o cauză de neeligitabilitate, dacă este prezentă înaintea alegerii şi de încetare a
mandatului dacă apare după alegere. Condiţia ca hotărârea judecătorească să fie
definitivă fiinţează şi în această situaţie, pentru aceleaşi raţiuni.
O altă situaţie de încetarea a mandatului de primar înainte de expirarea termenului
legal de patru ani o reprezintă emiterea a 3 dispoziţii cu caracter normativ într-un
interval de 3 luni, care au fost anulate de instanţa de contencios – administrativ. Acest
caz de încetare a mandatului primarului este echivalent cu demiterea de drept a
primarului, prefectul luând act de încetarea mandatului, prin ordin. Observăm că, pe
bună dreptate, noua lege nu mai reţine condiţia ca actele să fi fost emise cu rea-credinţă,
condiţie considerată de doctrină excesivă şi care făcea aproape imposibilă demiterea
primarului.
Motivele care determină demiterea primarului sunt aceleaşi care determină şi
dizolvarea consiliului local, adică atunci când emit acte repetate care au fost anulate
irevocabil de către instanţa de judecată, întrucât au contravenit intereselor generale ale
statului sau au încălcat Constituţia şi legile ţării.
O altă situaţie ce determină încetarea mandatului înainte de termen o constituie –
decesul – ce reprezintă o împrejurare obiectivă, independentă de voinţa celui în cauză,
care determină încetarea ca subiect de drepturi şi obligaţii a oricărei persoane fizice. De
la data decesului, funcţia de primar devine vacantă.
Încetarea de drept a mandatului primarului înainte de termen, se constată de către
prefect prin ordin, care este supus unui singur grad de jurisdicţie, hotărârea pronunţată
fiind definitivă şi irevocabilă. Ordinul prefectului prin care se constată încetarea de
drept a mandatului poate fi atacat de către primar la instanţa de contencios administrativ
în termen de l0 zile de la comunicare, fără îndeplinirea procedurii administrative
prealabile.
Data organizării alegerilor pentru funcţia de primar se stabileşte de către Guvern, la
propunerea prefectului, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi
irevocabile a hotărârii instanţei de contencios administratativ sau de la expirarea

32
termenului de 10 zile pentru atacarea ordinului prefectului la instanţa judecătorească,
dacă o asatfel de acţiune nu a fost promovată.
Potrivit prevederilor art.73, alin.(1) din Legea nr.215/200l privind administraţia
publică locală,“mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen ca
urmere a rezultatului unui referendum local organizat în condiţiile legii”. Referendumul
pentru încetarea mandatului de primar se organizează ca urmare a cererii adresate, în
acest sens prefectului, de locuitorii comunei sau oraşului, care sunt nemulţumiţi de
activitatea primarului. Cererea pentru organizarea referendumului va cuprinde motivele
care au stat la baza acesteia, respectiv nesocotirea de către primar a intereselor generale
ale colectivităţii locale, neexercitarea atribuţiilor ce îi revin conform legii, inclusiv a
celor care le exercită ca reprezentant al statului, numele şi prenumele, data şi locul
naşterii, seria şi numărul buletinului sau al cărţii de identitate şi semnătura olografă a
cetăţenilor care au solicitat organizarea referendumului.
Organizarea referendumului poate avea loc dacă este solicitată, în scris, de cel puţin
25% dintre locuitorii cu drept de vot, procent ce trebuie să fie realizat în fiecare dintre
localităţile componente ale comunei sau oraşului respectiv. După primirea cererii pentru
organizarea referendumului, prefectul va proceda la analizarea temeiniciei motivelor
invocate în aceasta, a îndeplinirii condiţiilor stabilite de lege, precum şi la verificarea
veridicităţii şi autenticităţii semnăturilor, în termen de 30 de zile. După efectuarea
acestei verificări, prefectul va transmitae Guvernului prin Ministerul Administraţiei
Publice, o propunere motivată de organizare a referendumului. Pe baza propunerii
prefectului şi a avizului Ministerului Administraţiei Publice, Guvernul se va pronunţa,
prin hotărâre, în termen de 60 de zile de la solicitarea prefectului asupra cererii de
organizare a referendumului. În caz de aprobare a acestei cereri, Guvernul va stabili
data organizării referendumului, care va fi adusă la cunoştinţa locuitorilor comunei sau
oraşului, prin grija prefectului. Cheltuielile pentru desfăşurarea referendumului local se
suportă din bugetul local16.
Referendumul local se organizează prin grija prefectului, cu sprijinul secretarului şi
al aparatului propriu de specialitate al Consiliului local respectiv şi este valabil dacă s-
au prezentat la urne cel puţin jumătate plus unul din numărul total al locuitorilor cu
drept de vot. Mandatul primarului încetează înainte de termen dacă cel puţin jumătate
plus unul din numărul total al cetăţenilor cu drept de vot s-a pronunţat în acest sens.

16

33
În acest caz, prefectul va propune Guvernului, pe baza rezultatului referendumului,
organizarea alegerilor pentru funcţia de primar. Data organizării alegerilor va fi stabilită
de către Guvern, în termen de 3O de zile de la data desfăşurării referendumului.
Legea reglementează şi posibilitatea ca, în anumite situaţii şi condiţii, exercitarea
mandatului de primar să fie numai temporar întreruptă, fie ca o etapă prealabilă a
încetării acestuia, fie a continuării lui ulterioare. Aceasta este situaţia suspendării
mandatului de primar. Art..77 alin (2) din Legea nr.215/2001, legea administraţiei
publice locale reglementează instituţia juridică a “suspendării” din funcţie a primarului.
Legea prevede că mandatul primarului se suspendă de drept numai în cazul în care
acesta a fost arestat preventiv, măsură ce se comunică de îndată prefectului de către
parchet sau de instanţa de judecată. Prefectul, la rândul lui, prin ordin, constată
suspendarea mandatului, ordin pe care îl comunică de îndată primarului. Suspendarea
mandatului primarului, pentru cazul când a fost arestat preventiv, durează până la
încetarea măsurii arestării preventive, iar în cazul în care primarul suspendat din funcţie
a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri în condiţiile legii.
În situaţia suspendării mandatului primarului, precum şi în caz de vacanţă a funcţiei
de primar, atribuţiile ce îi sunt conferite prin legea administraţiei publice locale se
exercită, de drept, de către viceprimar, până la validarea mandatului noului primar, sau,
după caz, până la încetarea suspendării. În această situaţie, consiliul local poate delega,
prin hotărâre, un consilier care va îndeplini temporar atribuţiile viceprimarului.
În situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie, în acelaşi timp, atât primarul, cât şi
viceprimarul, consiliul local deleagă un consilier care va îndeplini, atât atribuţiile
primarului, cât şi pe cele ale viceprimarului, până la încetarea măsurii suspendării din
funcţie a acestora. Dacă devin vacante, în acelaşi timp, atât funcţia de primar, cât şi cea
de viceprimar, consiliul local alege un nou viceprimar care va executa de drept,
atribuţiile primarului, până la alegerea unui nou primar, iar în locul său va fi delegat, în
mod temporar, un consilier local.

34
CAPITOLUL V
ATRIBUŢIILE PRIMARULUI

5.1.Atribuţiile primarului prevăzute în Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice


locale
5.1.1 Prezentare generală a atribuţiilor primarului

Ca autoritate executivă a administraţiei publice locale, primarul are atribuţii care


sunt, de altfel atribuţiile oricărei autorităţi publice din sfera oricărei puteri, acele
abilitări şi îndrituiri cu care legea investeşte o astfel de autoritate pentru a-şi îndeplini
rolul pentru care a fost creată. Din acest motiv, drepturile apar în acelaşi timp ca
obligaţii şi invers, iar purtătorul lor nu le deţine în nume propriu, ci în numele celui care
l-a desemnat în funcţie şi respectiv l-a abilitat.
Primarul nu deţine şi exercită drepturile, obligaţiile şi atribuţiile în nume propriu, ci
în numele colectivităţii care l-a ales şi al statului care l-a abilitat şi i-a recunoscut aceste
drepturi şi obligaţii ca fiind de interes public, atât pentru colectivitatea respectivă, cât şi
pentru stat17.
O parte din atribuţiile primarului interesează numai colectivitatea comunei sau a
oraşului, după caz, altele interesează, atât colectivitatea din localitatea respectivă, cât şi
statul; iar altele interesează, dacă nu în exclusivitate statul, cel puţin îi interesează, în
primul rând, în mod preponderent şi implicit pe locuitorii comunei sau oraşului.
Primarul nu reprezintă doar interesele comunei sau ale oraşului, lucru demonstrat şi de
faptul că legea autorizează intervenţia statului şi aplicarea de sancţiuni primarului a
cărui activitate „contravine intereselor generale ale statului sau încalcă ordinea de
drept”.
Primarii exercită atribuţiile ce le revin doar în limitele stabilite prin lege sau
hotărârile consiliilor locale, întrucât natura juridică a instituţiei primarului este de
„autoritate executivă”. Aceasta nu înseamnă că ei nu pot da dispoziţii, dar acestea au
caracteristicile actelor de execuţie.
Atribuţiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice, obligatorii,
numai în limitele teritoriale ale comunei respective, nefiind de conceput depăşirea

17

35
acestora, competenţa teritorială, ca şi cea materială fiind de ordine publică şi ca atare
obligatorie în a fi respectată.
Principalele atribuţiuni ale primarului sunt prevăzute de art.68 alin. (1) din Legea nr.
215/2001 privind administraţia publică locală, iar realizarea acestora se face având în
vedere dubla calitate pe care o îndeplineşte primarul, „de agent al statului şi de agent al
comunei, cea din urmă primând asupra celei dintâi”.

5.1.2. Atribuţiile primarului în calitate de agent al statului

În calitatea sa de agent al statului în unitatea administrativ-teritorială în care este


ales, primarul:
√ - ”asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a
prevederilor Constituţiei precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor
Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului; dispune măsurile
necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter
normativ ale miniştrilor şi celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice
centrale, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean.” (lit.a).
Mijloacele puse la dispoziţia primarului sunt insuficiente pentru a asigura
respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, deoarece Constituţia
conferă altor autorităţi competenţă extinsă în acest domeniu, iar primarul nu este
principala instituţie prin care garanţiile constituţionale în această privinţă sunt asigurate.
În sprijinul acestei afirmaţii vin şi prevederile art.21 din Constituţie:
(1) „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi
a intereselor sale legitime”;
(2) ”Nici o lege nu poate îngrădi exerciţiul acestui drept”
Asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prin
activitatea autorităţilor locale, în condiţiile statului de drept, înseamnă respectarea
strictă a legalităţii, atât de organele reprezentative locale, cât şi de serviciile publice ale
acestora, de care depinde exerciţiul unor drepturi. În activitatea lor, autorităţile publice
asigură dreptul cetăţenilor de a fi informaţi corect în legătură cu treburile publice,
dreptul la viaţă intimă, familială şi privată.
Autorităţile publice locale sunt implicate şi în ceea ce priveşte realizarea dreptului
de petiţionare, ele având “ obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile
stabilite conform legii”.

36
√ - „ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor,
incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate ale statului.
În acest scop, poate mobiliza populaţia, agenţii economici şi instituţiile publice din
comună sau din oraş, acestea fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de
protecţie şi intervenţie elaborate pe tipuri de dezastre ( lit.h).
Situaţiile enumerate mai sus impun luarea unor măsuri ferme şi operative pe care nu
le-ar putea lua Consiliul local deoarece acesta este o autoritate colegială care se
întruneşte în şedinţe periodice (ordinare sau extraordinare), iar prevenirea ori înlăturarea
efectelor acestor situaţii de excepţie trebuie realizată de îndată, fără întârziere. Pentru
aceste considerente, legiuitorul a dat această atribuţie în sarcina primarului.
Primarul, ca autoritate administrativă autonomă, executivă are anumite drepturi şi
obligaţii pe care le execută în vederea rezolvării treburilor publice locale. Noţiunea de
drepturi şi obligaţii ale primarului, ca subiect de drept administrativ, are un înţeles
caracteristic corespunzător naturii sale de autoritate administrativ - executivă şi de
dispoziţie, a administraţiei publice locale şi calităţii în care acţionează în sfera relaţiilor
sociale, reglementate de norme de drept administrativ. După cum se ştie, în raporturile de
drept administrativ, respectiv în raporturile juridice, care se nasc în desfăşurarea
activităţii executive şi de dispoziţie, ca formă de realizare a autorităţii statului, dar şi a
comunei şi oraşului, primarul nu participă în calitate de titular de drepturi proprii.
În calitatea lui, primarul apare, pe de-o parte, ca purtător al autorităţii de stat dar şi al
colectivitaţilor locale (comună sau oraş), investit cu anumite atribuţii. De aceea, drepturile
pe care le are primarul nu sunt simple facilităţi lăsate la libera sa apreciere în privinţa
exercitării lor. Acestea sunt atribuţii pe care autoritatea executivă, primarul are datoria de
a le exercita, deoarece exercitarea lor constituie însuşi conţinutul activităţii fundamentale
pe care o îndeplineşte în vederea realizării intereselor locale şi ale atribuţiilor statului în
cuprinsul comunei sau oraşului18.
Ca totalitate de drepturi şi obligaţii, competenţa primarului cuprinde atribuţii cu care
este investit în calitatea sa de autoritate executantă, ceea ce din punct de vedere juridic
trebuie privită ca aptitudinea lui legală de a realiza activitatea executivă în comune sau
oraşe, aceasta fiind generală, teritorială, temporară şi personală.
În acest sens se impune a sublinia cȃteva trăsături caracteristice administraţiei publice
locale, valabile şi pentru autoritatea executivă, care constau în caracterul legal şi
obligatoriu al competenţei, în dreptul autorităţii executive de a-şi exercita atribuţiile

18

37
recunoscute de lege ca şi în răspunderea acesteia cu privire la modul în care îşi exercită
aceste atribuţii. Rezultă, deci, că primarii nu pot depăşi sfera atribuţiilor prevăzute de
lege, sau acelea conferite de hotărȃrile Consiliilor Locale.
Actele sau măsurile ce îndeplinesc aceste limite nu produc, în mod legal, efecte
juridice, atribuţiile lor trebuind exercitate numai în condiţiile şi cu respectarea
dispoziţiilor legale, precum şi a celor rezultate din hotărȃrile Consiliilor Locale, sub
sancţiunea anulării actelor care nu respectă aceste condiţii.
O altă caracteristică a compeţentelor primarului constă în dreptul acestuia de a
exercita personal atribuţiile prevăzute de lege, fapt relevant pentru natura sa de
autoritate administrativ-executivă.
În exercitarea acestei atribuţii primarul are şi calitatea de şef al apărării civile,
calitate în care coordonează măsurile de apărare civilă pe întreg teritoriul comunei sau
oraşului, pentru toate instituţiile şi agenţii economici, asigurând protecţia tuturor
persoanelor şi bunurilor materiale ale acestora, indiferent de forma de proprietate.
Primarul ia măsuri prin formaţiile civile de pompieri şi, după caz, a unităţilor sau
subunităţilor militare de pompieri, atât pentru prevenirea cât şi limitarea urmărilor
incendiilor, conform atribuţiilor ce-i revin din prevederile legale în vigoare; acţionează
pentru intervenţia cu operativitate în scopul stingerii incendiilor şi salvarea persoanelor
şi bunurilor materiale aflate în pericol, în caz de incendii, catastrofe sau calamităţi
naturale.
În acelaşi timp, primarul ia măsuri pentru executarea de deblocări, demolări şi de
înlăturare a epidemiilor şi epizootiilor colaborând în acest sens cu serviciile publice de
specialitate ale Ministerului Sănătăţii şi ale Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.
Primarul ia toate măsurile necesare prevenirii şi limitării urmărilor evenimentelor
menţionate, prin serviciile specializate ale statului, iar atunci când evenimentele impun,
aceste acţiuni trebuie sprijinite şi prin participarea efectivă a cetăţenilor.
De aceea, legiuitorul a stabilit norme prin care se creează posibilitatea ca primarul
să apreciaze necesitatea mobilizării populaţiei în asemenea ocazii. Abilitatea primarului,
prin lege, de a mobiliza populaţia este o excepţie şi se justifică prin situaţiile
excepţionale care pun în pericol însăşi viaţa colectivităţii locale din comuna sau oraşul
respectiv.
√ - „asigură ordinea publică şi liniştea locuitorilor, prin intermediul poliţiei,
jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi unităţilor de protecţie civilă care au

38
obligaţia să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile legii, îndrumă şi supraveghează
activitatea gardienilor publici conform angajamentelor contractuale” (lit. i şi j).
Această atribuţie a primarului îşi are originea în contractul de prestări servicii
încheiat cu Corpul Gardienilor Publici organizat la nivel judeţean. Corpurile gardienilor
publici sunt definite ca fiind instituţii publice de interes judeţean şi al minicipiului
Bucureşti, care prestează servicii în condiţiile în care instituţia respectivă dispune de
personalitate juridică.
În raport cu Corpul gardienilor publici, primarii exercită atribuţiile prevăzute de
art.14 din Legea nr.26/1993) modificată prin H.G.R nr.79/1994,respectiv:
- „stabilesc împreună cu organele locale de poliţie posturile şi patrulele de pe teritoriul
localităţilor urbane şi rurale, care, pe lângă atribuţiile de pază, vor participa şi la
apărarea ordinii publice în care sens solicită şi ajutorul jandarmeriei” ;
- „stabilesc competenţa gardienilor publici de a constata şi sancţiona contravenţii
reglementate în condiţiile legii”.
√ - „ia măsurile prevăzute de lege cu privire la desfăşurarea adunărilor publice” ( lit. k);
Regimul juridic privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice este
reglementat de Legea nr.60/199l, modificată şi completată prin O.G nr.55/1994.
Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile şi alte asemenea, care se desfăşoară în zone
publice sau în alte locuri în aer liber sunt adunările publice pe care Legea nr.60/1991 le
reglementează. În temeiul art.4 din această lege, primarii localităţilor sunt obligaţi ca
împreună cu organelle locale ale poliţiei „să asigure condiţiile necesare în vederea
desfăşurării normale a adunărilor publice19”.
Prin dispoziţii, cu consultarea prealabilă a organelor de poliţie, primarii pot proceda
la interzicerea adunărilor publice, dacă deţin date din care rezultă că derularea acestora
ar duce la încălcarea prevederilor art.2, după cum pot ca, împreună cu organizatorii, să
modifice elementele declaraţiei prealabile.
√ - „ia măsuri de interzicere sau suspendare a spectacolelor, reprezentaţiilor sau a altor
manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la
ordinea şi liniştea publică” ( lit.l).
Intervenţiile primarului sunt necesare ori de câte ori manifestaţiile au un caracter
obscen, deranjează liniştea locuitorilor, perturbă buna funcţionare a instituţiilor publice
sau a agenţilor economici, atenuează la suveranitatea sau integritatea statului.
Aprecierea situaţiilor de acest gen, în lipsa unor dispoziţii exprese, trebuie să se facă cu

19
Art. 122 din Constituţie - vezi Constituţia Romȃniei - 2003

39
observarea normelor constituţionale referitoare la drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.
Legea Administratiei Publice locale prevede ca primarul poate sa delege exercitarea
unora dintre atributiile sale viceprimarilor, secretarului sau altor fimctionari din
serviciile Consiliului Local.
Dispoziţia primarilui poate conţine, atât interdicţia de organizare, când este emisă
anticipat desfăşurării manifestaţiilor respective, cât şi suspendarea acestora, când actul
administrativ este emis în timpul desfăşurării evenimentelor.
√ - „controlează igiena şi salubritatea localurilor publice şi a produselor alimentare puse
în vânzare pentru populaţie, cu sprijinul serviciilor de specialitate”.(lit.m)
În exercitarea acestei atribuţii, primarul este obligat să controleze, atât personal, cât
şi prin serviciile publice din subordine, sau prin persoane anume împuternicite,
activităţile care privesc viaţa şi sănătatea publică din localitate, efectuând inspecţii
periodice şi inopinante, cu privire la igiena şi salubritatea localurilor publice de stat sau
private şi calitatea produselor alimentare puse în vânzare.
Controlul se efectuează în condiţiile stabilite prin dispoziţii legale speciale care, de
regulă, împuternicesc pe primar să ia măsurile corespunzătoare, inclusiv aplicarea de
sancţiuni.
√ - „conduce serviciile publice locale; asigură funcţionarea serviciilor de stare civilă şi
de autoritate tutelară, îndeplinind funcţia de ofiţer de stare civilă; supraveghează
realizarea măsurilor de asistenţă şi ajutor social”. ( lit.s,ş).
O altă atribuţie principală a primarului este aceea de a conduce toate serviciile
publice locale organizate de consiliul local, atât pentru rezolvarea problemelor de
interes local, cât şi a celor de interes general. Conducerea serviciilor publice locale
presupune din partea primarului o preocupare intensă şi constantă pentru prognozarea
activităţilor, precum şi un control riguros al modului cum se îndeplinesc atribuţiile
serviciilor de către personalul acestora.
În calitate de ofiţer de stare civilă, primarul înfăptuieşte una din cele mai însemnate
activităţi ale statului şi anume, realizarea şi urmărirea stării civile a persoanei de la
naştere şi până la deces. Activitatea de stare civilă, constă în înregistrarea actelor şi
faptelor de stare civilă, care “ se face în interesul statului şi al apărării drepturilor
personale ale cetăţenilor “ şi se înregistrează în registrele de stare civilă ţinute de
serviciile de stare civilă ale consiliilor locale sub conducerea directă a primarului, în
calitate de ofiţer de stare civilă.

40
În ceea ce priveşte măsurile de asistenţă şi ajutor social, primarul este abilitat să
aprobe acordarea de ajutoare de urgenţă în limita fondurilor prevăzute în bugetul local,
precum şi acordarea indemnizaţiei de naştere.
√ - “ emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege”.( lit.t).
Legea prevede că primarului îi este dată în competenţa exclusivă emiterea tuturor
avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor stabilite prin actele normative în vigoare, fără a se
face nici o distincţie şi fără a se specifica un anumit domeniu.
Această teză a fost confirmată şi de practica judiciară potrivit căreia primarul este
autoritatea locală competentă să elibereze autorizaţii pentru desfăşurarea unor activităţi
economice independente sau organizate ca asociaţii familiale, iar nu Consiliul judeţean.

5.1.3. Atribuţiile primarului în calitate de agent al colectivităţii

În calitatea sa de agent al colectivităţii care l-a ales, primarul exercită următoarele


atribuţii principale :
√ - “asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local, iar în situaţia în care
apreciază că o hotărâre este ilegală, sesizează pe prefect, în termen de trei zile de la
adoptare ( lit.b).
Legea prevede o excepţie de la prima parte a acestei teze ca atunci când primarul
apreciază că hotărârea consiliului local este ilegală, el are obligaţia, nu facultatea, să
sesizeze pe prefect despre aceasta (în cel mult trei zile), prefectul apreciind, în final
dacă este sau nu cazul să solicite instanţei de contencios administrativ anularea
hotărârilor consiliului local.
În situaţia în care prefectul s-a adresat instanţei de judecată, aplicarea actului este
suspendată, iar executarea lui de către primar se mai pune doar după ce s-a pronunţat
instanţa de contencios administrativ prin hotărâre definitivă20.
Dacă prefectul, după ce a primit sesizarea primarului, nu s-a adresat instanţei de
contencios administrativ în termenul prevăzut de lege, primarul are obligaţia să pună în
executare hotărârea consiliului local pe care el o apreciază ca ilegală.
√ - „poate propune consiliului local consultarea populaţiei prin referendum, cu privire la
problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului local ia măsuri
pentru organizarea acestei consultări, în condiţiile legii”.( lit.c).

20

41
În această privinţă, primarul are drept propriu pe care legea îl conferă ca pe o
facultate şi nu ca o obligaţie, drept care constă doar în “ a propune” consiliului local,
care poate să îşi însuşească sau nu propunerea primarului.
Acest drept al primarului este un drept exclusiv al său, pe care nu-l poate delega
viceprimarului sau altei persoane.
√ - “prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări privind
starea economică şi socială a comunei sau a oraşului, în concordanţă cu atribuţiile ce
revin autorităţii administraţiei publice locale, precum şi informări asupra modului de
aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local”. (lit. d).
Această atribuţie a primarului nu trebuie să se constituie într-un demers formal,
întrucât ea urmăreşte identificarea corectă a situaţiilor şi motivelor care creează
disfuncţionalităţi la nivelul activităţii economice şi sociale şi descoperirea mijloacelor
corespunzătoare pentru eficientizarea acţiunii administrative în aceste domenii.
Prezentarea periodică a acestor informări conduce la surprinderea fenomenelor
economice şi sociale în dinamica lor, identificând etape distincte de dezvoltare, care
presupun utilizarea unor pârghii de influenţare diferite.
√ - „întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere al exerciţiului bugetar şi
le supune spre aprobare consiliului local”.( lit.e)
Calitatea de iniţiator al proiectului de hotărâre privind bugetul local şi a celui
referitor la aprobarea contului de încheiere a exerciţiului bugetar îi revin în mod
exclusiv primarului. Cele două proiecte de hotărâre se constituie ca momente diferite în
planificarea şi executarea bugetului local.
Hotărârea privind aprobarea bugetului local trebuie adoptată înainte de începerea
anului bugetar. Hotărârea privind adoptarea contului de încheiere a exerciţiului bugetar
se emite după încheierea anului bugetar.
√ - “exercită funcţia de ordonator principal de credite”( lit.f).
În conformitate cu prevederile Legii privind finanţele publice locale, ordonatorii
principali de credite ai bugetelor locale, sunt preşedinţii consiliilor judeţene la nivelul
judeţelor, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii celorlalte unităţi
administrativ-teritoriale.
√ - “verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local şi
comunică de îndată consiliului local cele constatate”.( lit.g).

42
Încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local este un element central care trebuie
să preocupe activitatea primarului, deoarece bugetul local, odată aprobat devine act
normativ de o importanţă deosebită pentru localitate.
Legislaţia nu permite nici primarului şi nici consiliului local să intervină în mod
direct, atunci când activitatea acestor organe se dovedeşte nesatisfăcătoare, generând
disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte încasarea ritmică a veniturilor bugetului local,
reprezentat în special din taxe şi impozite locale.
√ - “ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea pericolelor provocate de animale, în
condiţiile legii”.(lit.n).
Aceste măsuri se referă la securitatea faţă de pericolele care vin din partea
animalelor domestice sau a celor sălbatice. În primul caz, măsurile vizează obligaţiile ce
revin locuitorilor care deţin în proprietate sau pază animale domestice, care dacă sunt
lăsate libere sau fără supraveghere pot prezenta pericole pentru persoane sau bunuri. În
cel de-al doilea caz, primarul are competenţa de a stabili măsuri de natură să prevină
sau să combată pericolele provocate de animale sălbatice pentru persoane şi bunuri.
√ - “ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localităţii şi îl supune
spre aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic
general, precum şi ale planurilor urbanistice zonale şi de detaliu”. (lit.o).
Rolul primarului în acest domeniu este de a lua măsuri pentru elaborarea planului
urbanistic general, desigur cu sprijinul serviciilor de specialitate, competenţa aprobării
acestuia aparţinând consiliului local şi a asigura respectarea prevederilor acestuia.
Legislaţia prevede că proiectul propus de primar trebuie să fie aprobat cu votul a cel
puţin două treimi din numărul consilierilor21.
√ - „asigură întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice proprietate a comunei sau a
oraşului, instalarea semnelor de circulaţie, desfăşurarea normală a traficului rutier şi
pietonal, în condiţiile legii”.(lit.q).
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, drumurile sunt căi de comunicaţie
terestră, altele decât căile ferate, special amenajate pentru circulaţia vehiculelor şi
pietonilor.
Întreţinerea străzilor, inclusiv a trotuarelor, pieţelor, marcajelor, zonelor liniilor de
tramvaie şi spaţii aferente străzilor va fi asigurată de către primar. Acesta are obligaţia
ca drumurile publice din comună sau oraş să fie menţinute permanent în stare de

21

43
viabilitate în vederea exploatării raţionale a întregii reţele rutiere în condiţii de siguranţă
a circulaţiei.
√ - “exercită controlul asupra activităţilor din târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de
distracţii şi ia măsuri pentru buna funcţionare a acestora”.( lit.r).
În acest domeniu sunt incidente dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr.19/1996,
privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a pieţelor,
târgurilor şi oboarelor, regulament care este de fapt o măsură de tutelă administrativă
asupra autorităţilor administraţiei publice locale, deoarece ea afectează dreptul de
iniţiativă în reglementarea acestor tipuri de relaţii sociale.
Încă din art.2 al acestei hotărâri de guvern se desprinde scopul acesteia de a
organiza comerţul „în zonele publice în condiţii de protecţie optimă a consumatorilor şi
de concuranţă loială a agenţilor economici”.
Atribuţia primarului este de a elibera autorizaţia de funcţionare şi de a controla
modul în care, atât acesta, cât şi regulamentul pieţelor este respectat. Primarul poate, de
asemenea, să suspende autorizaţia de funcţionare a pieţei sau o poate revoca, în funcţie
de motivul care a determinat încetarea activităţii pieţei.
√ - “propune consiliului local spre aprobare, în condiţiile legii, organigrama, statul de
funcţii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a paratului
propriu de specialitate”.(lit.ţ).
Organigrama şi statul de funcţii trebuie să cuprindă definirea compatimentelor
aparatului propriu, a personalului, precum şi pregătirea necesară pe care trebuie să o
posede.
Structura aparatului propriu şi numărul de personal trebuie să fie în concordanţă cu
specificul şi nevoile lor, în limita mijloacelor financiare de care dispun şi cu respectare
prevederilor legale în vigoare.
Primarul are obligaţia ca toate aceste propuneri să le supună aprobării deliberative a
consiliului local, pentru ca să devină acte juridice cu forţă obligatorie.
√ - “numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul din aparatul propriu
de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, cu excepţia secretarului;
propune consiliului local numirea şi eliberarea din funcţie în condiţiile legii, a
conducătorilor regiilor autonome, ai instituţiilor şi serviciilor publice de interes local”.
(lit.u).

44
Primarul este singura autoritate a administraţiei locale care are competenţa de a
numi şi elibera personalul din aparatul propriu al consiliului local, cu excepţia
secretarului, care se numeşte şi eliberează din funcţie prin ordin al prefectului.
Mai mult decât atât, legiuitorul a conferit primarului competenţa de a propune
consiliului local, eliberarea din funcţie a conducătorilor agenţilor economici şi
instituţiilor de interes local. Se poate constata că, primarul doar propune eliberarea lor
din funcţie, hotărârea aparţinând în exclusivitate consiliului local ca autoritate
deliberativă care, de fapt, i-a şi numit.
√ - „răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public
şi domeniului privat al comunei sau al oraşului”.(lit.v).
Legea contabilităţii prevede că persoanele juridice au obligaţia să înregistreze în
contabilitate bunurile mobile şi imobile care fac parte din patrimoniul unităţii
administrativ-teritoriale.
În conformitate cu prevederile art.124 din Legea nr.215/2001, legea administraţiei
publice locale “toate bunurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse
inventarierii anuale”.
Potrivit acestor norme, primarului, ca reprezentant al persoanei juridice, îi revine ca
atare obligaţia de a răspunde de înregistrarea bunurilor de către serviciile de specialitate,
precum şi administrarea modului cum se întreţin şi se conservă toate bunurile din
domeniul public şi din cel privat al comunei sau oraşului. În acest sens, primarul
prezintă, anual Consiliului local, un raport asupra situaţiei gestionării bunurilor.
În alin.2 al art.68 din legea administraţiei publice locale se mai face o precizare:
„primarul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege sau de alte acte normative,
precum şi însărcinările date de Consiliul local22”.
Această dispoziţie trebuie înţeleasă, în cea de-a doua teză a sa, nu în sensul că
primarului i s-ar putea stabili atribuţii şi de către consiliul local, întrucât pe de o parte
atribuţiile nu se stabilesc decât prin lege iar, pe de altă parte ar fi afectat principiul
funcţionării autonome a acestor două instituţii.
Potrivit art.68 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/200l : “primarul
prezintă consiliului local informări asupra modului de aducere la îndeplinire a
hotărârilor consiliului local”.
Această atribuţie nu trebuie să conducă la ideea că ar exista un raport de
subordonare a primarului faţă de consiliul local. Este vorba de prezentarea unei

22

45
“informări”, nu a unui raport, despre îndeplinirea unei obligaţii - “aducerea la
îndeplinire a hotărârilor consiliului local” pe care tot legea o stabileşte în sarcina
primarului, instituţia primarului fiind prin natura sa o autoritate publică executivă.
Necesitatea prezentării acestei informări rezidă din faptul că autoritatea deliberativă
trebuie să cunoască stadiul îndeplinirii măsurilor pe care le-a stabilit şi, dacă este cazul,
să intervină cu noi măsuri pentru rezolvarea corespunzătoare a problemelor care le-au
constituit obiectul. Consiliul local nu-l va trage la răspundere pe primar în urma
prezentării acestei informări.

5.2 Atribuţiile primarului prevăzute de alte legi


5.2.1. Atribuţiile primarului prevăzute de Legea nr.50/199 privind autorizarea
executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor

Una dintre atribuţiile principale ale primarului este aceea de „a emite avizele,
acordurile şi autorizaţiile date în componenţa sa prin lege”, iar în acest caz are atribuţia
de a emite actele menţionate după cum prevede Legea nr.50/1991, privind autorizarea
executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, lege modificată şi
completată prin Legea nr.453/2001
În conformitate cu prevederile acestei legi “construcţiile civile, industriale, agricole
sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire,
emisă în condiţiile legii şi a regulamentelor privind proiectarea şi executarea
construcţiilor”.
Primarii avizează emiterea autorizaţiilor de către preşedinţii consiliilor judeţene
pentru investiţiile care se aprobă de Guvern; investiţiile care se realizează în
extravilanul comunelor, inclusiv anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole;
investiţiile care se amplasează pe terenuri care depăşesc limita a două sau mai multe
unităţi administrativ-teritoriale.
Primarii municipiilor sau oraşelor emit autorizaţiile de construire pentru
construcţiile şi lucrările de orice fel din intravilanul şi din extravilanul localităţilor, cu
excepţia celor emise de preşedinţii consiliilor judeţene.
Prin Ordonanţa Guvernului nr.5/2002 au fost introduse noi prevederi faţă de Legea
nr.50/1991 în ceea ce priveşte emiterea autorizaţiilor de către primarul general al
municipiului Bucureşti, primarii de sector şi primarii comunelor. Primarul general al
Capitalei emite autorizaţii cu avizul primarilor de sectoare pentru investiţiile ce se

46
amplasează pe terenuri care depăşesc limita administrativ-teritorială a unui sector şi cele
din extravilan, precum şi lucrările de construcţii reprezentând monumente istorice
pentru care se va obţine, în prealabil, şi avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
Primarii sectoarelor emit autorizaţiile urbanistice din cadrul sectoarelor cu excepţia
celor emise de preşedinţii consiliilor judeţene şi de primarul general al capitalei iar
primarul comunelor pentru locuinţe individuale şi anexele gospodăreşti ale acestora;
pentru alte lucrări şi construcţii ce se execută în intravilanul localităţilor, cu excepţia
celor emise de preşedinţii consiliilor judeţene fiind, necesar avizul compartimentului de
specialitate din cadrul aparatului propriu al consiliului judeţean.
Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile locale
enumerate mai sus, fac cunoscute solicitantului elemente privind regimul juridic,
economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc
cerinţele urbanistice ce trebuie îndeplinite, precum şi lista cu avizele şi acordurile
necesare în vederea autorizării.
Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile
de la data înregistrării cererii, cerere care va cuprinde, atât elementele de identificare a
imobilului pentru care se solicită certificatul, cât şi elementele ce definesc scopul
solicitării.
Primarul trebuie să emită autorizaţia de construire în cel mult 30 de zile de la data
înregistrării cererii, pe baza documentaţiei depuse care va cuprinde: certificatul de
urbanism; dovada titlului asupra terenului şi / sau construcţiilor; proiectul pentru
autorizarea executării lucrărilor de construcţii; avizele şi acordurile legale necesare,
stabilite prin certificatul de urbanism, precum şi dovada privind achitarea taxelor legale.
În situaţia depunerii unei documentaţii tehnice incomplete, aceasta se restituie
solicitantului în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menţionarea în scris a
elementelor necesare în vederea completării acesteia.
Terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitaţie
publică, în condiţiile respectării documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului
în vederea realizării de către titular a construcţiei. Terenurile aparţinând domeniului
public al statului sau al unităţilor administrativ–teritoriale se pot concesiona doar în
vederea realizării de construcţii sau obiective de interes public23.

23

47
Primarul, în calitate de reprezentant al persoanei juridice civile – comuna, oraşul,
municipiul – poate să concesioneze, fără licitaţie publică, cu plata taxei de redevenţă,
stabilită conform legii, sau pot fi date în folosinţă pe termen limitat, terenuri destinate
executării de construcţii, în conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.50/1991
modificată şi completată prin Legea nr.453/2001 pentru:
-realizarea de obiective de utilitate publică sau de binefacere, cu caracter social, fără
scop lucrativ, altele decât cele care se realizează de către colectivităţile locale pe
terenurile acestora;
-pentru realizarea de locuinţe de către Agenţia Naţională pentru Locuinţe, potrivit legii;
pentru realizarea de locuinţe pentru tineri până la împlinirea vârstei de 35 de ani;
pentru strămutarea gospodăriilor afectate de dezastre, potrivit legii;
-pentru extinderea construcţiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului, în cazul
în care vecinii, nu au, ori nu îşi exercită dreptul de preemţiune, dacă construţiile sunt
realizate anterior în regim de concesionare, precum şi dacă terenurile învecinate sunt
improprii realizării de construcţii noi, independente datorită suprafeţei şi dimensiunilor
acestora;
-pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice şi de
arhitectură, cu avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Ministerului
Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, atunci când terenul se află în zona de
protecţie a acestora;
În cazul concesiunii de terenuri prin licitaţie, aceasta se va efectua în condiţiile legii,
de comisiile instituite în acest scop, prin hotărâre a consiliilor locale şi / sau judeţene,
respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Comisiile funcţionează la
sediile consiliilor locale în a căror rază administrativ-teritorială sunt situate terenurile.
Limita minimă a preţului concesiunii se stabileşte, după caz, prin hotărârea
Consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului
local, astfel încât să asigure recuperarea în 25 de ani a preţului de vânzare al terenului,
în condiţiile de piaţă, la care se adaugă costul lucrărilor de infrastructură aferente.
În baza procesului verbal de adjudecare a licitaţiei sau a hotărârii Consiliului local,
pentru situaţiile prevăzute la art.12 al Legii nr.50/1991, se va încheia actul de
concesiune, care se va înregistra de către concesionar în evidenţele de publicitate
imobiliară, în termen de 10 zile de la data adjudecării sau emiterii hotărârii.
Actul de concesiune va fi semnat de primar în calitate de reprezenatnt al comunei,
oraşului sau municipiului şi de către câştigătorului licitaţiei pentru concesionarea

48
terenului respectiv. Concesionarea terenurilor se face în conformitate cu prevederile
legii, durata acesteia fiind stabilită de către consiliile locale, consiliile judeţene,
respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în funcţie de prevederile
documentaţiilor de urbanism şi de natura construcţiei.
Contravenţiile la regimul de autorizare a construcţiilor se constată de către organele
de control ale consiliilor judeţene şi ale consiliilor locale pentru faptele săvârşite în
cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale.
Primarul comunei, oraşului sau municipiului aplică sancţiunile prevăzute în
procesele verbale de constatare a contravenţiilor încheiate şi înaintate de organele de
control din unitatea administrativ-teritoriale unde s-a săvârşit contravenţia.
Concomitent cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile constatate primarul poate
dispune oprirea executării lucrărilor precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare
a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără
autorizaţie, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul
verbal de constatare a contravenţiei.
În situaţia în care persoanele sancţionate contravenţional nu s-au conformat în
termen dispoziţiilor din procesul verbal de contravenţie, autoritatea administraţiei
publice locale va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz – încadrarea
lucrărilor în prevederile autorizaţiei, desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal, iar în
cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenul limită de executare a măsurilor mai
sus menţionate.
În cazul în care nu sunt respectate termenele limită stabilite, măsurile dispuse de
instanţă vor fi duse la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie,
cheltuielile urmând a fi suportate de către persoanele vinovate.
Potrivit prevederilor art.32 din Legea nr.50/1991, cu modificările şi completările
ulterioare: “Persoanele fizice şi juridice care realizează lucrări de construcţii în
condiţiile prezentei legi, au obligaţia de a executa integral lucrările la termenul prevăzut
în autorizaţie”. Lucrările de construcţii se consideră finalizate dacă s-au realizat toate
elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor.

5.2.2. Atribuţiile primarului prevăzute de legile fondului funciar

În scopul stabilirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor


forestiere în condiţiile Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările

49
şi completările ulterioare şi ale Legii nr.1/2000, modificată şi completată prin O.U.G
nr.102/2001, aprobata prin Legea nr.4OO/2002 pentru atribuirea efectiva a terenurilor
celor îndreptăţiţi şi eliberarea titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau
municipiu se constituie, prin ordin al prefectului, o comisie condusă de primar care este
preşedintele acesteia.
Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea şi
controlul comisiei judeţene numită prin ordin al prefectului şi condusă de acesta în
calitate de preşedinte.
În conformitate cu prevederile H.G nr.1172/2001 modificată şi completată prin H.G.
nr. 72O/2002 comisiile comunale, orăşăneşti sau municipale se constituie prin ordin al
prefectului şi vor fi formate din: primar – preşedinte al comisiei; viceprimar; secretarul
unităţii administrativ-teritoriale - secretarul comisiei; un specialist în măsuratori
topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătăţiri funciare sau un
specialist în cadastru general, de regulă din cadrul serviciilor comunitare pentru
cadastru şi agricultură; un inginer agronom sau horticol din cadrul centrului agricol, al
oficiului de consultanţă sau din aparatul de specialitate al consiliului local; un jurist din
sistemul de organizare a agriculturii şi alimentaţiei sau din aparatul de specialitate al
prefecturii ori al autorităţilor administraţiei publice locale; un reprezentant al
inspectoratului silvic teritorial sau şeful ocolului silvic ori împuternicitul acestuia; şefii
districtelor silvice ale căror păduri se află în limitele cadastrale ale localităţii; un
specialist în cadastru forestier şi amenajarea pădurilor şi 1-3 reprezentanţi ai
proprietarilor care au solicitat terenuri conform Legii nr.169/1997 şi Legii nr.1/2000.
Primarul va asigura conducerea şi coordonarea comisiei locale, orăşeneşti sau
municipale, iar în situaţia în care este în imposibilitatea exercitării atribuţiilor stabilite
prin lege cauzate de boală, demisie ori suspendare, viceprimarul preia prerogativele
acestuia.
În calitate de preşedinte al comisiei comunale, orăşeneşti sau municipale, primarul
conduce şi coordonează această comisie care îşi desfăşoară activitatea în plen în
prezenţa majorităţii membrilor, cu prezenţa obligatorie a primarului sau, după caz, a
viceprimarului. Hotărârile comisiilor comunale, orăşăneşti sau municipale se adoptă cu
votul majorităţii membrilor lor şi se consemnează într-un proces verbal care este semnat
de toţi cei prezenţi. Pentru adoptarea hotărârilor, comisiile vor solicita prezentarea
tuturor actelor necesare şi vor lua act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii
de către vecini.

50
Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, formulată de fiecare persoană
îndreptăţită. Când sunt mai mulţi moştenitori, cererea se poate face şi în comun, fiind
semnată de fiecare dintre ei. Cererea împreună cu actele necesare se depun la consiliul
local în a cărei rază teritorială este situat terenul, fie personal, fie prin poştă înlăuntrul
termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
Comisiile locale vor realiza tabele cu suprafeţele propuse a se atribui, tabele care se
aprobă prin proces verbal de către comisiile comunale, orăşeneşti, municipale, după
care vor fi afişate la sediul Consiliului local pentru luarea la cunoştinţă de către cei
interesaţi. Fiecare tabel va fi semnat de membrii comisiei, cu menţiunea datei afişării.
Persoanele nemulţumite pot face în termen de 5 zile de la afişare, contestaţie adresată
comisiei judeţene, pe care o depun la secretarul comisiei comunale, orăşăneşti sau
municipiului care este obligat să o înregistreze şi să o înainteze prin delegat la secretarul
comisiei judeţene în termen de 3 zile. După analizare, comisia judeţeană, prin hotărâre,
va soluţiona contestaţiile, va valida sau va invalida propunerile şi le va transmite prin
delegat, în termen de 3 zile comisiilor subordonate, care le vor afişa imediat la sediul
consiliului local şi vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestaţii
hotărârea comisiei judeţene. De la data comunicării sub semnătură persoanele
nemulţumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene la judecătorie în
termen de 30 de zile.
Pentru familiile din zona montană care se încadrează în prevederile art. 43 din
Legea nr.18/1991, republicată, la consiliile locale se va constitui o comisie formată din:
primar, secretarul consiliului local, inginerul agronom de la ocolul agricol, delegatul
comisiei judeţene pentru zona montană şi 5-10 gospodari şi intelectuali care se bucură
de prestigiu în localitatea respectivă24.
Comisia analizează în plen cererile primite stabileşte familiile îndreptăţite să
primească în proprietate terenuri agricole, iar consiliul local va propune prefectului
emiterea ordinului pentru atribuirea în proprietate a acestor terenuri.
Punerea în posesie cu terenuri agricole a persoanelor îndreptăţite, pe bază de
măsurători topografice, se va efectua în conformitate cu prevederile art.27 din Legea
nr.18/1991, republicată, de către specialişti în măsurători topografice, cadastru agricol,
organizarea teritoriului, îmbunătăţiri funciare şi cadastru general. Punerea în posesie se
face prin întocmirea procesului verbal, conform machetei prevăzute în anexa nr.52, prin

24

51
semnarea acestuia de către primar, secretar, specialistul în măsurători topografice şi
proprietar.
Pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate,
planurile de parcelare, procesele - verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor,
comisia judeţeană emite titlurile de proprietate care vor fi semnate de prefect, secretarul
general al prefecturii, de directorul general al Direcţiei Generale pentru Agricultură şi
Industrie Alimentară şi de directorul Oficiului Judeţean de Geodezie, Cadastru şi
Cartografie.
În situaţia în care mai rămân terenuri neatribuite, comisia le va delimita pe planul
cadastral, după care le va preda consiliului local în administrare, urmând să fie folosite
în conformitate cu prevederile legii.
Proprietarii de terenuri care nu vor asigura cultivarea acestora şi protecţia solului,
vor fi somaţi în scris de către primăriile comunale, orăşăneşti sau municipale să execute
aceste obligaţii. Cei care nu dau curs somaţiei şi nu execută obligaţiile în termenul
stabilit din motive imputabile lor, vor fi sancţionaţi anual, în raport cu categoria de
folosinţă a terenului. Obligarea la plata sumei se face prin act motivat, iar sumele se fac
venit la bugetul local.
Primarul comunei, oraşului sau municipiului constată contravenţiile şi aplică
sancţiunile în ceea ce priveşte încălcarea normelor privind evidenţa, protecţia, folosirea
şi ameliorarea terenurilor agricole sau silvice, dacă faptele nu sunt săvârşite în astfel de
condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni.
În conformitate cu prevederile Legii fondului funciar, republicată, persoanelor
cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de
familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru
diferenţa dintre această suprafaţă şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de
producţie, sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeţei
prevăzută la art.3, lit.h din Legea nr.187 din 1945, pentru înfăptuirea reformei agrare.
Cetăţenii cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren
de până la 10 ha de familie şi cărora li s-a aplicat cota de reducere, pot formula cerere
pentru suprafeţele de teren care au constituit această cotă. Cererile se formulează în
cazul în care cota de reducere a depăşit procentul de 5%, şi se depun la primăria
localităţii în raza căreia se află terenul pentru care urmează să se reconstituie dreptul de
proprietate, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, în termen de 90 de zile de
la data intrării în vigoare a legii ( 4 noiembrie 1997), sub sancţiunea decăderii.

52
Primarul va constitui un registru special, parafat, numerotat şi sigilat, în care se vor
înregistra, în ordine cronologică, cererile depuse de persoanele îndreptăţite şi va emite,
la cerere, un bon cu numărul de înregistrare, iar pentru cererile depuse prin poştă, se va
menţiona, pe confirmarea de primire, numărul de înregistrare a cererii şi data acesteia.
Primarul sau secretarul consiliului local este obligat să primească cererea şi să o
înregistreze, indiferent dacă aceasta cuprinde sau nu toate menţiunile şi dacă nu este
însoţită de toate actele. În acest caz, primarul sau secretarul este obligat să comunice
solicitantului ca înlăuntrul termenului de 90 de zile să depună toate actele sub
sancţiunea decăderii acestuia din termen.
Nerespectarea obligaţiilor de către primar sau secretar atrage după sine, atât
răspunderea administrativă şi disciplinară a acestora, potrivit legii, cât şi plata de daune
cominatorii sau, după caz, şi de daune interese.
După expirarea termenului de 90 de zile, primarul este obligat ca, în termen de 30
de zile, să întocmească situaţia privind categoriile de persoane, terenurile agricole
solicitate şi balanţa fondului funciar pe localitate, în vederea reconstituirii dreptului de
proprietate, potrivit legii. Înlăuntrul acestui termen, primarul le va transmite prefectului,
sub semnătură.
În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de
comisia judeţeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face
plângere la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul25.
Dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată
înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub
sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume
stabilite de instanţă.

5.2.3. Atribuţiile primarului prevăzute de dreptul familiei

În art.68 alin.1, lit.s din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale se
prevede că: ”Primarul conduce serviciile publice locale; asigură funcţionarea serviciilor
de stare civilă şi de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistenţă
şi ajutor social”.
Primarul este şeful acestor servicii şi răspunde în faţa consiliului local de
funcţionarea lor. Este vorba de serviciile publice organizate în structura aparatului

25

53
propriu de specialitate al consiliului local, care se deosebesc de cele autonome prin
aceea că nu dispun de conducere proprie, de buget propriu şi nu au autonomie
organizatorică, funcţională şi gestionară în raport cu consiliul local.
Textul introduce o distincţie, importantă şi anume aceea de a considera organizarea
şi funcţionarea serviciilor de stare civilă şi autoritate tutelară ca fiind obligatorie; ele se
disting de serviciile publice facultative care se înfiinţează în funcţie de necesităţile
locale şi de existenţa surselor de finanţare.
Importanţa acestor servicii este, cu atât mai mare, cu cât trebuie avut în vedere
faptul că, primarul acţionează ca reprezentant al statului în cazul exercitării atribuţiilor
de autoritate tutelară şi stare civilă.
Codul familiei reglementează activitatea de autoritate tutelară în art.158-160. În
conformitate cu art.158 din codul familiei: „Atribuţiile de autoritate tutelară aparţin
organelor executive şi de dispoziţie ale consiliilor comunale, orăşăneşti sau de sector al
municipiului Bucureşti”.
Primarii localităţilor sunt definiţi ca autorităţi executive autonome şi, drept urmare,
au obligaţiile ce decurg din Codul familiei, referitor la autoritatea tutelară. Având în
vedere cele expuse mai sus, primarul poate emite următoarele dispoziţii:
√ de instituire a tutelei, în condiţiile art.113: „În cazul în care ambii părinţi fiind morţi,
necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti, puşi sub interdicţie, dispăruţi ori
declaraţi morţi, copilul este lipsit de îngrijirea ambilor părinţi…”;
√ cu privire la aprobarea inventarului după numirea tutorelui (art.126 din Codul
familiei);
√ prin care încuviinţează vânzarea bunurilor minorului, în condiţiile în care veniturile
sale nu sunt suficiente pentru a-i asigura întreţinerea (art.127 din Codul familiei);
√ cu privire la stabilirea anuală a sumelor necesare întreţinerii minorului;
√ prin care se aprobă darea de seamă a tutorelui şi descărcarea sa de gestiune (art.135
din Codul familiei);
√ prin care se încuviinţează minorului să-şi schimbe felul învăţării sau să-şi stabilească
domiciliul la tutore;
√ cu privire la încetarea tutelei (art. 140 şi 142 din Codul familiei);
√ de instituire a curatelei pentru cazurile următoare:
-dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă,
nu poate personal să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele în condiţii
mulţumitoare şi, din motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant;

54
-dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate nici
personal, nici prin reprezentanţi să ia măsuri necesare în cazuri a căror rezolvare nu
suferă amânare;
-dacă, din cauza bolii, sau din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat să
îndeplinească un anumit act în numele persoanei ce o reprezintă sau ale cărei acte le
încuviinţează;
-dacă, o anumită persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la
domiciliu, nu a lăsat un mandatar general;
-dacă, o persoană a dispărut fără a avea ştiri despre ea şi nu a lăsat un mandatar general
(art.157 din Codul familiei).
√ prin care se îngăduie părintelui să ţină legătura în mod personal cu copilul său
(art.111 din Codul familiei).
În domeniul stării civile, primarul poate emite următoarele dispoziţii:
√ privind stabilirea numelui copilului din căsătorie, în cazul când părinţii au neînţelegeri
în legătură cu numele ce urmează să-l poarte minorul (art.62 alin.2 din Codul familiei);
√ cu privire la aprobarea cererii de înscriere, prin menţiune pe marginea actelor de stare
civilă a numelui ori a prenumelui, care a fost înregistrat în altă limbă decât cea maternă
ori cu ortografia altei limbi materne, retradus sau cu ortografia limbii materne, atât la
rubricile care îl privesc pe titular, cât şi la cele privind părinţii.
Efectele acestei aprobări se extind asupra copiilor minori ai persoanelor în cauză, iar
când soţii au nume de familie comun, efectele se extind şi asupra celuilalt soţ, în ambele
situaţii, dacă acesta din urmă îşi dă consimţământul. Când soţii nu se înţeleg în ceea ce
priveşte extinderea efectelor aprobării asupra copiilor minori, decide autoritatea
tutelară. (art.2O din O.G. nr.4l/2OO3)26.
Referitor la măsurile de asistenţă şi ajutor social este de reţinut că, printr-o serie de
acte normative, sunt stabilite măsuri care vizează asigurarea protecţiei sociale a unor
anumite categorii de persoane, în a căror aplicare sunt direct implicate şi autorităţile
administraţiei publice locale-consiliile locale, ca autorităţi deliberative şi primarii, ca
autorităţi executive.
Primarul este abilitat să aprobe acordarea unor ajutoare sociale, ajutoare pentru
încălzirea locuinţei, ajutorul social ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul
militar obligatoriu, alocaţia pentru copiii nou-născuţi, precum şi ajutoare de urgenţă în
conformitate cu dispoziţiile Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat. Primarul

26

55
este cel care organizează activitatea de primire, înregistrare şi soluţionare a cererilor
pentru acordarea acestor ajutoare, asigurând evidenţa şi plata drepturilor stabilite
conform prevederilor legale în vigoare.

5.3. Delegarea atribuţiilor primarului

Legea administraţiei publice locale impune posibilitatea primarului să delege unele


din atribuţiile sale viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari din serviciile de
specialitate ale consiliului local.
În conformitate cu prevederile art.70 alin. (1) din Legea administraţiei publice
locale : “primarul deleagă viceprimarului sau, după caz, viceprimarilor, prin dispoziţie
emisă în cel mult 30 de zile de la validare, exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit
art.68, alin.1, lit.j), m), p), r), v), x) şi y).
Primarului ca autoritate executivă îi sunt conferite o multitudine de atribuţii. Pentru
ca acestea să poată fi exercitate în bune condiţii, de calitate superioară şi de eficienţă,
legea oferă posibilitatea primarului de a se degreva de unele dintre aceste atribuţii
transferându-le, fie viceprimarului, fie secretarului, fie anumitor funcţionari din aparatul
propriu de specialitate al consiliului local.
În ceea ce priveşte transferarea unor atribuţii ale primarului către viceprimar, este
firesc să fie aşa, întrucât viceprimarul are un statut care se aseamănă în mai multe
privinţe cu cel al primarului. Fiind ales de consiliu, dintre consilieri, viceprimarul este şi
el un „ales local” şi încă ales de două ori: o dată prin votul direct şi universal al
alegătorilor, pentru funcţia de consilier (tot aşa cum a fost şi primarul); şi o dată ales
prin vot indirect, de către consilieri, cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, pentru
funcţia de viceprimar.
Delegarea atribuţiilor se face prin dispoziţie scrisă şi trebuie să cuprindă în afară de
atribuţia pe care înţelege să o delege şi prezicerea perioadei în care aceasta va fi
exercitată de către persoana delegată.
Persoanele abilitate prin dispoziţia de delegare vor exercita atribuţiile delegate în
numele primarului, nu în numele propriu, iar eventualele acte pe care le emit vor fi
semnate în numele instituţiei primarului.Delegarea atribuţiilor prin dispoziţie scrisă se
dă la începutul mandatului de viceprimar, într-un termen relativ scurt, de cel mult 30 de
zile de la validarea mandatului şi este lăsată la libera opţiune a primaruluicare apreciază
care dintre atribuţiile sale urmează a le delega şi cărei persoane.

56
Referitor la atribuţiile care pot fi delegate, legea enumeră atribuţiile pe care primarul
le delegă viceprimarului ceea ce înseamnă că nu toate şi nici “oricare” motiv pentru
care dispoziţiile alin.1 mai cuprind două coordonate: una precizează atribuţiile care pot
fi delegate viceprimarului, aceasta fiind o normă de recomandare, şi cealaltă precizează
expres şi limitativ atribuţiile care nu pot fi delegate viceprimarului, şi nici altei
persoane, aceasta fiind o normă prohibitivă, imperativă.
Tot în art.70 din Legea administraţiei publice locale se prevede:
- alin.(2): „atribuţiile de ofiţer de stare civilă pot fi delegate viceprimarului, secretarului
sau altor funcţionari cu competenţe în acest domeniu, potrivit legii”.
- alin (3): „atribuţiile ce revin primarului, ca reprezentant al statului, potrivit art.69 cu
excepţia celor de ofiţer de stare civilă, precum şi cele prevăzute la art.68 alin.(1), lit.a)-
f), h), i), k), l),şi t) nu pot fi delegate”.
În ceea ce priveşte atribuţiile de stare civilă, legea conferă posibilitatea primarului
de a le delega viceprimarului, ori secretarului comunei (oraşului) , ori altui funcţionar
din aparatul de specialitate al consiliului.
Nu pot fi delegate atribuţiile ce revin primarului ca reprezentant al statului, cu
excepţia celor de ofiţer de stare civilă. Primarul rămâne competent să exercite oricând
una sau alta din atribuţiile delegate, actele sale efectuate în legătură cu atribuţiile
delegate fiind întru-totul valabile27.
Delegarea de atribuţii viceprimarului este o obligaţie şi nu o facultate a primarului,
întrucât legea foloseşte sintagma „primarul deleagă viceprimarilor…” şi nu “ primarul
poate delega…”
Pentru exercitarea aceleiaşi atribuţii primarul poate delega una sau mai multe
persoane, fără ca în această situaţie să fie vorba de un conflict de competenţă.
Persoanele delegate exercită atribuţiile ce le-au fost delegate în numele primarului,
nu în numele funcţiei pe care o deţin ele, şi tot astfel întocmesc şi semnează actele pe
care le presupune executarea atribuţiei în cauză.
În caz de vacanţă a funcţiei de primar, precum şi în caz de suspendare din funcţie a
acestuia, atribuţiile primarului vor fi exercitate de drept de către viceprimar. Aceasta
înseamnă că momentul declarării vacanţei funcţiei de primar, este faptul juridic care
marchează data la care viceprimarul preia atribuţiile primarului. Ne aflăm în prezenţa
unui exerciţiu temporar, întrucât el durează până la validarea mandatului noului primar
sau încetarea suspendării.

27

57
Susţinerea are la bază caracterul reprezentativ al viceprimarului care este ales dintre
consilieri iar soluţia aleasă de legiuitor este mai aproape de spiritul european al Cartei
pentru Autonomia Locală adoptată la Strasbourg. Atribuţiile viceprimarului vor fi
delegate, prin hotărâre a consiliului local, unui consilier, care le va îndeplini în mod
temporar.
Un caz deosebit este acela când, atât primarul, cât şi viceprimarul sunt suspendaţi
din funcţie, consiliul local fiind obligat să delege un consilier care va îndeplini
atribuţiile reunite ale celor două funcţii până la încetarea măsurii suspendării din funcţie
a acestora. De aici decurge obligaţia prefectului de a comunica, de îndată, ordinul prin
care constată suspendarea mandatului, nu doar primarului şi viceprimarului, ci şi
consiliului local.
În situaţia în care, atât funcţia de primar, cât şi cea de viceprimar devin vacante,
consiliul local va alege din rândul consilierilor un nou viceprimar, căruia i se vor aplica
dispoziţiile alin (1) şi (2) din art.82 al Legii administraţiei publice locale, respectiv va
executa de drept atribuţiile primarului până la alegerea unui nou primar, iar în locul său
va fi delegat, în mod temporar, un consilier local.
În cazul dublei vacanţe, Guvernul va stabili data alegerii primarului, în termen de 30
de zile de la data când cele două funcţii au devenit vacante. Indiferent de caracterul
obligatoriu sau facultativ al delegării, primarul trebuie să controleze modul în care cei
delegaţi îşi exercită atribuţiile delegate şi să ia măsurile necesare pentru îndeplinirea lor
corespunzătoare. Altfel, raţiunea delegării de atribuţii nu ar exista, legea putând atribui
direct aceste atribuţii unor alte autorităţi sau funcţionari publici.

58
CAPITOLUL VI
ACTELE PRIMARULUI

În conformitate cu prevederile art.71 din Legea nr.215/2001, legea administraţiei


publice locale: „În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter
normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la
cunoştinţa publică sau după ce au fost communicate persoanelor interesate, după caz”.
Activitatea executivă a administraţiei publice locale este încredinţată, potrivit
dispoziţiilor legale, autorităţii executive a primarului; ea se desfăşoară şi se exercită
numai în domeniul administrativ, fiind stabilită în sarcina unei singure persoane, care
reprezintă întreaga instituţie juridică. În această calitate, primarul trebuie să vegheze, în
mod permanent, la satisfacerea şi realizarea intereselor locale şi, ca atare, acţiunea sa
trebuie să fie spontană, el neavând nevoie să fie solicitat pentru a-şi exercita atribuţiile.
Este necesar ca primarul să prevadă şi să ia toate măsurile care sunt dictate de
împrejurări, din propria iniţiativă solicitând consiliului local să adopte proiectele de
hotărâri pe care le propune. În realizarea atribuţiilor sale, primarul trebuie să satisfacă,
atât interesele generale ale colectivităţii locale, dar şi cele individuale operativ, la timp
şi energic, transpunând în fapt prevederile legale şi cele ale hotărârilor consiliului local
întrucât deţine monopolul execuţiei.
În vederea realizării competenţelor sale, primarul va trebui să emită acte, motiv
pentru care legiutorul l-a abilitat să emită dispoziţii. Primarul, ca subiect de drept
administrativ, precum şi ca reprezentant al persoanei juridice civile a unităţii
administrativ - teritoriale îşi îndeplineşte atribuţiile şi îşi desfăşoară activitatea prin acte
juridice şi prin fapte materiale sau operaţii cu caracter material - tehnic.
În dreptul public, respectiv în dreptul administrativ, actele de autoritate publică sunt
manifestări unilaterale de voinţă şi pot crea norme juridice cu caracter general, obiective
şi impersonale, precum şi norme juridice individuale subiective28.
Primarul, administrând în numele unităţii administrativ teritoriale patrimoniul
acesteia şi reprezentând persoana juridică civilă, face acte patrimoniale sau acte
bilaterale. Prin urmare, actele de autoritate făcute de primar au forme de acte unilaterale
cu caracter individual; actele făcute de acesta ca gestionar al bunurilor din patrimoniul

28

59
comunei sau oraşului sunt patrimoniale, contractele de gestiune având formă bilaterală,
fiind necesare două manifestări de voinţă pentru a produce efectele urmărite de părţi.
Primarul emite dispoziţii care sunt acte juridice ce exprimă o voinţă manifestată
unilateral şi produc în mod direct efecte juridice, au caracter de actualitate şi sunt
obligatorii pe întreg teritoriul comunei sau oraşului, executarea lor fiind asigurată prin
exercitarea forţei publice de către autoritaţile statului.
Activitatea executivă a primarului se realizează şi prin acte materiale sau operaţii cu
caracter material - tehnic, care sunt caracterizate de reproducerea prin ele însele a
efectelor juridice.
Acestea constau în fapte de serviciu, activităţi materiale, acte pregătitoare ale actelor
administrative care, deşi nu produc efecte juridice, prin ele însele, fără realizarea lor nu
ar putea fi adoptate actele administrative corespunzatoare de organele competente, cum
sunt: avizele, rapoartele, aprobările, procesele - verbale şi acte de executare a actelor
administrative.
Deoarece primarul numeşte şi eliberează din funcţie personalul din aparatul propriu
şi face propuneri consiliului local privind eliberarea din funcţie a conducătorilor,
comerciaţilor şi ai instituţiilor publice de interes local, el încheie şi, după caz, desface
contracte de muncă ale acestora în condiţiile Codului Muncii şi ale legislaţiei muncii.
Dispoziţiile trebuie emise doar în sfera de competenţă a autorităţii executive şi în
domeniile sale de activitate cum ar fi: social, edilitar - gospodăresc, cultural,
administrativ, apărarea ordinii şi liniştii publice şi a rezolvării problemelor cetăţenilor.
Ca şi în cazul celorlalte acte administrative, dispoziţiile primarului trebuie să
îndeplinească condiţiile de formă şi fond, cu alte cuvinte să fie emise în cadrul
competenţei sale materiale şi teritoriale, în baza şi în condiţiile legii corespunzător
scopurilor acesteia.
Dispoziţiile trebuie să aibă un conţinut clar, să cuprindă măsuri concrete, cu o
relatare simplă şi neechivocă, care să facă înţelegerea şi executarea lor corectă.
Din dispoziţiile art.71 se desprind următoarele idei:
● Dispoziţia primarului trebuie să conţină o serie de elemente de care depinde eficienţa
sa. Astfel, ea trebuie elaborată în formă scrisă, condiţie ce decurge din obligativitatea
comunicării actului administrativ.
● În acelaşi timp, dispoziţia va cuprinde o serie de elemente de identificare: în sensul că
se indică de cine este emisă, se menţionează denumirea, numărul şi data emiterii sale. În

60
unele cazuri practica administrativă înregistrează şi prezentarea în partea introductivă,
pe scurt, a conţinutului dispoziţiei.
Totodată, dispoziţia cuprinde individualizarea stării de fapt la care se referă şi care
justifică intervenţia ei. De obicei, în partea introductivă a dispoziţiei se menţionează şi
referatul, informarea sau raportul prin care primarul a fost sesizat sau luării unei
anumite măsuri şi compartimentul sau funcţionarul care a întocmit documentaţia
respectivă.
Este necesar să se menţioneze temeiul de drept al dispoziţiei, respectiv articolele din
diferite acte normative care conferă primarului atribuţia de a emite dispoziţii în cazul
unei anumite stări de fapt.
Partea dispozitivă cuprinde, de fapt, manifestarea de voinţă propriu-zisă a
primarului de a naşte, modifica sau stinge un anumit raport juridic. În această situaţie
suntem în prezenţa conţinutului principal al actului administrativ.
De asemenea, trebuie indicate persoanele sau organele cărora li se comunică
dispoziţia, aplicată semnătura şi parafa primarului, iar conform prevederilor art.85
alin.(1), lit.d, din Legea administraţiei publice locale, secretarul este cel care avizează
pentru legalitate dispoziţiile primarului.
Legea actuală prevede în mod expres că dispoziţiile emise de primar pot avea, atât
caracter normativ, cât şi caracter individual. Cele cu caracter normativ au o arie
restrânsă la cazurile prevăzute de lege şi reglementează relaţiile sociale din cuprinsul
activităţii executive pe plan local şi produc efecte juridice doar după ce sunt aduse la
cunoştinţa publică29.
În mare parte, aceste dispoziţii cu caracter normativ au efecte juridice limitate la
intervalul de timp în care au loc evenimentele sau efectele acestora. Printre aceste
dispoziţii normative se numără: luarea măsurilor pentru prevenirea şi limitarea efectelor
calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor, şi alte asemenea masuri prevăzute
de lege.
Dispoziţiile cu caracter individual au aria cea mai largă în cadrul actelor
administrative, emise de primar; ele rezolvă unul sau mai multe cazuri concrete de
interes local, dar şi de interes general pentru care se creează, se modifică sau se sting
unele drepturi şi obligaţii sau se dispune şi interzice o activitate în domeniile care intră
în componenţa sa, potrivit legii.

29

61
Dispoziţiile produc efecte numai din momentul în care sunt aduse la cunoştinţa
persoanelor interesate prin comunicare sau publicare în presa locală sau prin afişare la
sediul consiliului local şi în alte locuri special amenajate, accesibile publicului. În
unităţile administrativ-teritoriale unde minorităţile naţionale au o pondere însemnată,
dispoziţiile primarului se aduc la cunoştinţa publică şi limba minorităţilor naţionale.Este
vorba de dispoziţiile cu caracter normativ, deoarece în cazul acestora, există obligaţia
juridică de a fi aduse la cunoştiinţa publică sub sancţiunea inexistenţei lor, celelalte
comunicându-se persoanei în cauză.
Executarea şi organizarea executării dispoziţiilor este o preocupare constantă a
primarului, a secretarului dar şi a aparatului propriu al consiliului local. Controlul
legalităţii actelor emise de către primar se efectuează de către prefect în conformitate cu
prevederole art.122 alin.(4) din Constituţia României, art.27 şi art.135 din Legea
nr.215/2001, legea administraţiei publice locale. Practica judiciară a întărit această
regulă, astfel prefectul, potrivit dispoziţiilor legale poate ataca în faţa instanţei de
contencios administrativ dispoziţiile emise de primarul unui municipiu privind
organizarea manifestărilor publice, dacă le consideră ilegale, fiind date cu depăşirea
competenţei acestuia stabilită prin legea administraţiei publice locale.
Această regulă este completată cu una de excepţie care se referă la actele emise de
primarii sectoarelor municipiului Bucureşti şi care în afara controlului efectuat de
prefect, sunt supuse şi controlului ierarhic administrativ, din partea primarului general
al municipiului Bucureşti, în baza prevederilor art.18, alin.(5) din Legea administraţiei
publice locale.
Acest control nu este numai de legalitate, ci şi de oportunitate, cu toate celelalte
trăsături care caracterizează controlul administrativ ierarhic, inclusiv pe planul
măsurilor pe care le poate lua autoritatea care exercită acest control. Prefectul
examinează legalitatea dispoziţiei emisă de primar şi, în cazul în care consideră că
aceasta este ilegală, va solicita primarului reanalizarea dispoziţiei în cauză, cu propuneri
motivate de modificare sau revocare a acesteia. În urma intervenţiei prefectului este
posibil ca publicarea dispoziţiei primarului să nu mai aibă loc, dacă însuşi primarul va
accepta că dispoziţia sa este ilegală sau are dubii în legatură cu legalitatea acesteia.

62
CAPITOLUL VII
RĂSPUNDEREA PRIMARULUI

Legea română consacră un regim juridic al răspunderii primarului capbil să satisfacă


două exigenţe şi anume: evitarea arbitrariului,abuzului, a caracterului şicanator care ar
putea determina atitudinea prefectului şi a Guvernului, mai ales datorită unor aspecte
politice; menţinerea în fruntea colectivităţilor locale a unor personalităţi integre, demne
şi reprezentative, capabile să-şi îndeplinească misiunea, mai ales în perioada de tranziţie
în care se află societatea românească, în ansamblul său, în general şi administraţia
publică, în particular.
În conformitate cu prevederile alin.(1) al art.154 din Legea nr.215/2001, legea
administraţiei publice locale: ”Consilierii, primarii, viceprimarii, primarul general al
municipiului Bucureşti, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, secretarii şi
personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale şi, respectiv, consiliilor judeţene răspund, după caz, administrativ, civil sau penal
pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii 30”.
Natura juridică a normei de drept încălcate atrage după sine răspunderea, astfel:
-administrativă – când persoanele în cauză au săvârşit contravenţii;
-civilă – când sunt încălcate normele dreptului civil;
-penală – când faptele săvârşite sunt reglementate de normele dreptului penal;
-materială – când sunt încălcate normele dreptului muncii.
Răspunderea juridică se stabileşte în raport cu persoanele care săvârşesc fapte ilicite
în exercitarea unui mandat ( primari, viceprimari, preşedinţii şi vicepreşedinţii
consiliilor judeţene, consilierii locali şi judeţene), fie în raport cu funcţionarii publici
(secretarul localităţii sau al judeţului, personalul ce compune aparatul propriu de
specialitate al consiliilor judeţene şi locale).
Răspunderea disciplinară intervine atunci când primarii săvârşesc o abatere
disciplinară, adică o încălcare a îndatoririlor de serviciu. Pentru a fi vorba de o abatere
disciplinară este necesar ca fapta săvârşită de primar să fie comisă cu vinovăţie, să-i
poată fi firesc imputabilă.
Fapta poate fi săvârşită:
- prin acţiune – emiterea unor dispoziţii, acte ce nu avea voie;

30

63
- prin inacţiune – nu a emis dispoziţii, nu a efectuat acte, a omis ceva ce avea obligaţia
să facă.
În prima formă, primarul şi-a depăşit competenţele, limitele mandatului său, iar în
cel de-al doilea caz nu şi-a exercitat competenţele în deplinătatea lor. În ambele cazuri,
primarul vinovat va răspunde disciplinar.
Există două sancţiuni disciplinare mai importante: suspendarea şi încetarea
mandatului de primar prevăzute de Legea nr.215/2OOl privind administraţia publică
locală.
Astfel, mandatul primarului se suspendă de drept, în cazul în care primarul a fost
arestat preventiv şi încetează de drept când în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, prin
lege, primarul a emis 3 dispoziţii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au
fost anulate de instanţa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă şi irevocabilă.
Măsura suspendării de drept a mandatului de primar durează până la încetarea
arestării preventive, iar încetarea de drept a mandatului de primar are ca temei o acţiune
culpabilă acestuia în exercitarea atribuţiilor, este un fel de revocare de drept din funcţie
pentru necorespundere, dar o necorespundere culpabilă.
Răspunderea administrativă se angajează în cazul în care are loc o neîndeplinire sau
îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor funcţiei publice, având un grad de pericol social
mai mare. Aprecierea gradului de pericol social se face prin lege, care stabileşte expres
situaţiile în care fapta funcţionarului public constituie contravenţie, deci abatere
administrativă.
Tocmai pentru că gradul de pericol social al unei asemenea fapte este mai ridicat,
sancţiunile aplicabile sunt mai severe.
Răspunderea civilă a primarului intervine atunci când prin exercitarea defectuoasă
sau neexercitarea funcţiei s-au adus daune materiale şi morale unor persoane fizice şi
juridice.
Răspunderea civilă a primarului se poate angaja în două situaţii:
√- situaţia cauzării unui prejudiciu unei terţe persoane prin fapte materiale în timpul şi
în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, ipoteză în care cel păgubit poate
pretinde despăgubiri de la funcţionar în temeiul art.998-999 Cod Civil, ori de la
funcţionar împreună cu organul din care face parte;
√ -situaţia în care s-a cauzat un prejudiciu unei terţe persoane, iar despăgubirea a fost
acordată victimei de unitatea în care este încadrat funcţionarul public.

64
Atunci când legiuitorul a prevăzut că, primarii răspund civil pentru încălcarea
obligaţiilor de serviciu, a avut în vedere răspunderea civilă delictuală şi nu contractuală,
pentru că între funcţionarul public şi serviciul public ori particularii păgubiţi prin actul
administrativ emis ori prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, nu există încheiate
contracte.
Răspunderea penală a primarilor se angajează în cazurile în care aceştia săvârşesc
anumite infracţiuni specifice, prevăzute şi sancţionate de Codul Penal, cum sunt:
delapidarea (art.223), retragerea ori distrugerea unor dosare , registre, documente sau
orice alte înscrisuri (art.246), neglijenţă în serviciu (art.249), luarea de mită (art.254),
primirea de foloase necuvenite (art.256), traficul de influenţă (art.257), falsul material
în înscrisuri oficiale (art.288) şi falsul intelectual (art.289).
În ceea ce priveşte răspunderea juridică pentru opiniile exprimate de aleşii locali,
printre care şi primarul, legea administraţiei publice locale nu face nici o precizare în
acest sens. În această situaţie vor fi aplicabile prevederile constituţionale în materie.
Răspunderea materială intervine în situaţia în care primarul printr-o faptă ilicită
săvârşită în legătură cu serviciul ori în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu,
cauzează un prejudiciu organului din care face parte funcţia pe care o deţine; ea este o
instituţie a dreptului muncii31.
În stabilirea răspunderii materiale, paguba ce trebuie să fie reparată, nu cuprinde
foloasele nerealizate de cel păgubit, ca urmare a faptei săvârşite de cel încadrat în
muncă. De asemenea , persoana care a încasat o sumă nedatorată este obligată să
restituie acea sumă, iar dacă a primit bunuri ce nu i se datorau şi nu mai pot fi restituite,
este obligată să plătească contravaloarea lor, calculată în condiţiile legii.
Neresponsabilitatea nu poate avea în vedere decât actele şi faptele pe care aleşii
locali le fac în exercitarea mandatului, respectiv în cadrul exercitării atribuţiilor
prevăzute de lege în cazul primarilor şi viceprimarilor. Ca atare, aleşii locali nu se mai
pot prevala de această protecţie pentru acelea care nu izvorăsc din natura mandatului, ci
sunt exprimate cu titlu personal.
De asemenea, protecţia aleşilor locali nu poate fiinţa nici în cazul insultelor,
calomniilor, defăimărilor şi a altor infracţiuni de acest gen, indiferent în ce cadru şi sub
ce formă s-ar săvârşi acestea, deoarece ele nu pot fi considerate ca izvorând din natura
exercitării mandatului de primar.

31

65
CONCLUZII

În conformitate cu dispoziţiile art.120, alin.(1), din Constituţia României autorităţile


administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt
consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii. Această instituţie reprezintă o
modalitate de exprimare practică a realizării principiului autonomiei locale, cu atribuţii
de autoritate publică autonomă, distinctă de cealaltă autoritate deliberativă, garantată de
prevederile legale privind alegerea şi validarea sa.
Primarul, ca autoritate administrativă autonomă executivă, prin statutul şi
competenţele conferite de lege şi colectivitate, devine primul gospodar al comunei sau
oraşului. El este autoritatea administrativă publică locală unipersonală, eligibilă,
reprezentativă şi mandatată să hotărască în problemele ce interesează colectivitatea
locală, acţionând în acelaşi timp şi ca reprezentant al statului în localitatea în care a fost
ales.
Administraţia publică locală reprezintă aceea totalitate a organelor cu competenţă
generală ale locuitorilor unei unităţi administrativ - teritoriale - judeţul şi comuna. Spre
deosebire de administraţia publică centrală, competenţa la nivelul întregii ţări,
administraţia publică locală este de competenţa - îşi exercită atribuţiile - numai în limitele
unităţii administrativ teritoriale, în care aceasta funcţionează sau, cum susţinea prof. A.
Teodorescu, a căror autoritate se termină la hotarele teritoriale ale circumscripţiei
respective. Potrivit art. 3 alin.(3) din Constituţia Romȃniei teritoriul statului nostru este
organizat în următoarele unităţi administrativ -teritoriale comune, oraşe şi judeţe. Potrivit
art. 18 din Legea Administraţiei Publice Locale nr. 215/2001, unele oraşe pot fi declarate
municipii, în condiţiile legii. Municipiile pot avea subdiviziuni administrativ - teritoriale
a căror delimitare şi organizare se stabilesc prin lege.
Activitatea executivă a administraţiei publice locale este încredinţată, potrivit
dispoziţiilor legale, autorităţii executive a primarului, ea se desfăşoară şi se exercită
numai în domeniul administrativ, fiind stabilită în sarcina unei singure persoane, care
reprezintă întreaga instituţie juridică.
În această calitate, primarul trebuie să vegheze, în mod permanent la satisfacerea şi
realizarea intereselor locale şi ca atare acţiunea sa trebuie să fie spontană, el netrebuind
să fie solicitat pentru a-şi exercita atribuţiile.

66
Este necesar ca primarul să prevadă şi să ia toate măsurile care sunt dictate de
împrejurări, din propria iniţiativă, solicitând Consiliului local să adopte proiectele de
hotărâri pe care le propune. În realizarea atribuţiilor sale, primarul trebuie să satisfacă,
atât interesele generale ale colectivităţii locale, dar şi pe cele individuale, operativ şi
energic, transpunând în fapt prevederile legale şi cele ale hotărârilor Consiliului local
întrucât deţine monopolul execuţiei.
Primarul are posibilitatea să-şi înceapă mandatul şi să-şi conceapă şi desfăşoare
acţiunile pe baza unor reglementări noi, superioare celor anterioare, în strictă
conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu Carta Europeană a Autonomiei
Locale, racordate la legislaţia în materie existentă în ţările Uniunii Europene, cu
administraţie publică eficientă continuând de fapt, tradiţiile democratice ale
administraţiei publice române din perioada interbelică cu valorificarea corespunzătoare
a elementelor progresiste acumulate în perioada ce a urmat.
În activitatea sa , primarul apare, pe de o parte, ca purtător al autorităţii de stat, dar
şi al colectivităţii locale, comună sau oraş. De aceea, drepturile pe care le are primarul
nu sunt simple facultăţi, lăsate la libera sa apreciere în privinţa exercitării lor. Aceste
drepturi sunt atribuţii pe care autoritatea executivă, primarul, are datoria de a le
exercita, deoarece exercitarea lor constituie însuşi conţinutul activităţii fundamentale pe
care o îndeplineşte în vederea realizării intereselor locale şi ale atribuţiilor statului în
cuprinsul comunei sau oraşului.
În prezent, instituţia primarului prezintă o importanţă deosebită, acesta fiind organul
executiv al administraţiei publice locale care are două categorii de atribuţii, aşa cum
este general admis şi în dreptul comparat: de autoritate executivă a consiliului local,
deci de realizare a autonomiei locale şi de autoritate ce reprezintă puterea statală la
nivelul comunei, deci de realizare a unor servicii statale.
Activitatea executivă înfăptuită de administraţia publică se realizează în cea mai
mare parte a ei în teritoriu deoarece, de regulă, autorităţile centrale nu pot rezolva
singure şi în mod exclusiv acele sarcini executive ce revin în mod specific nivelului
local de abordare.
Având în vedere importanţa activităţii pe care o desfăşoară primarul la nivelul
localităţii, la care a fost ales, mi-aş permite să fac următoarele propuneri de lege
ferenda:
l. Deoarece la alegerile anterioare, la nivelul unor localităţi au fost alese în funcţia de
primar, prin folosirea a diferite metode dolosive, persoane fără nici o pregătire şi unele

67
chiar cu antecedente penale, se impune modificarea legii, în sensul de a nu se permite
depunerea candidaturii la funcţia de primar decât a acelor persoane care au ca studii
minime liceul cu examenul de bacalaureat şi cazierul nepătat, chiar dacă pentru faptele
comise acestea au fost reabilitate.
2. Intrucât la nivelul multor localităţi hotărârile instanţelor de judecată, definitive şi
irevocabile, nu sunt puse în aplicare şi nici nu se dă răspuns la petiţii în termenul
prevăzut de lege, prefectul să fie abilitat de lege să emită un ordin prin care să poată
dispune:
- diminuarea indemnizaţiei, ca unică formă de retribuire a primarului, cu 1O – 2O% pe
timp de 3 – 6 luni ;
- suspendarea primarului din funcţie pe timp de 1 – 2 luni cu neplata indemnizaţiei pe
această perioadă.
3. De asemenea, se impune punerea în acord a prevederilor Legii nr.215/2OOl privind
administraţia publică locală cu prevederile Legii nr.l5l/l998 privind dezvoltarea
regională.
Consider că, prin materializarea celor trei propuneri de lege ferenda, formulate mai
sus, se va încheia cea de a doua etapă a reformei administraţiei publice locale din ţara
noastră, începută cu legile nr.69/l99l privind administraţia publică locală şi nr.7O/l99l
privind alegerile locale.
Adoptarea Constituţiei în decembrie l99l, a semnificat momentul hotărâtor în
trecerea de la totalitarism la democraţie, şi în spiritul prevederilor legii fundamentale s-
au adoptat legile nr.24/l996 şi nr.25/l996 de modificare a legilor administraţiei publice
locale şi a celei electorale, prin aceasta realizându-se procesul de constituţionalizare a
reglementărilor în materie şi de punere în acord a legislaţiei naţionale cu principiile
legislaţiei comunitare. Cea de a doua etapă a reformei administraţiei publice locale a
fost desăvârşită prin adoptarea Legii nr.215/2OOl a administraţiei publice locale, prin
care a fost abrogată Legea nr.69/l99l cu modificările ulterioare.
Reforma administraţiei publice locale, ca parte integrantă a reformei instituţionale,
constituie una din priorităţile României în procesul de tranziţie spre o societate deschisă
şi o economie de piaţă liberă şi concurenţială, precum şi în eforturile de integrare în
Uniunea Europeană.

68
BIBLIOGRAFIE

Ion Alexandru – „Administraţia publică,” Teorii, realităţi, perspective, ediţia a II-a,


Editura Lumina Lex, Bucureşti, 200l ;
Ion Deleanu – “ Drept Constituţional şi Instituţii politice”, Tratat, vol. I, Editura All
Beck, Bucureşti, 2002 ;
3. Antonie Iorgovan – “Tratat de Drept Administativ”, vol I, ediţia a III-a, curs
universitar, Editura All Beck, Bucureşti, 2OOl ;
4. Corneliu Manda – „Drept administrativ – Tratat elementar,” Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 200l ;
5. Liviu P. Marcu –„Istoria dreptului românesc”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, l997
6. Rodica-Narcisa Petrescu – „Drept administrativ”, ediţie revăzută şi adăugită, Editura
Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2001 ;
7. Valentin Prisăcaru – „Tratat de drept administrativ”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită,
Editura All, Bucureşti, l996 ;
8. Valentin Prisăcaru – „Actele şi faptele de drept administrativ”, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001 ;
9. Ioan Şantai – „Dreptul administrativ şi ştiinţa administraţiei”, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca, 2001 ;
10. Anibal Teodorescu – „Tratat de drept administrativ”, vol. I, editia a II-a, Institutul
de Arte Grafice, Bucureşti, l929 ;
11. Verginia Vedinaş – „Drept administrativ şi instituţii politico-administrative”,
manual practic, Editura Lumina Lex, Bucureşti. 2OO2.

II. ACTE NORMATIVE


Constituţia României – Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din
21 noiembrie 1991;
Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr.4 din 4 ianuarie l954, modificat şi completat
prin Legea nr.4 din 4 aprilie l956 şi republicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr.l3 din l8 aprilie l956. După republicare Codul familiei a mai suferit modificări prin
O.U.G. nr.25 din 9 iunie l997 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

69
nr.l2O diln12 iunie l997 şi Legea nr.23/l997 publicată în Monitorul Oficial al României
nr.35 din 28 ianuarie l999;
Legea nr.5/199O – privind administrarea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor
până la alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.92 din
2O iulie 199O ;
Legea nr.29/199O – legea contenciosului administrativ, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.l22 din 8 noiembrie l99O ;
Legea nr.18/1991 – legea fondului funciar, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 37 din 2O februarie l99l ;
Legea nr.5O/199l – privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru
realizarea locuinţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7
august l99l şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.3 din l8 ianuarie
l997 ;
Legea nr.6O/199l – privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.192 din 25 septembrie l99l ;
Legea nr.6l/199l – pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire
socială, a ordinii şi liniştii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.l96 din 27 septembrie l99l şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.387 din l8 august 2OOO ;
Legea nr.69/1991 – legea administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial
nr.238 din 28 noiembrie 1991, cu modificările ulterioare, în prezent abrogată;
Legea nr.70/1991 – privind alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 239 din 28 noiembrie 1991;
Legea nr.26/1993 – privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Corpului gardienilor
publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1O8 din 28 mai l993 ;
Legea nr.l8/l996 – privind paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din ll aprilie l996;
Legea nr.107/1996 – legea apelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 244 din 8 octombrie l996;
Legea nr.ll9/l996 – privind starea civilă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 282 din ll noiembrie l996;
Legea nr.54/l998 – privind circulaţia juridică a terenurilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1O2 din 4 martie l998;

70
Legea nr.15l/1998 – privind dezvoltarea regională, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.265 din l6 iulie l998 şi modificată prin O.U.G. nr.268/2OOO
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.662 din 15 decembrie 2OOO ;
Legea nr. 189/1998 - legea finanţelor publice locale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 4O4 din 22 octombrie l998 ;
Legea nr.213/l998 – privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie l998;
Legea nr 219/l998 – legea concesiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.459 din 26 noiembrie l998 ;
Legea nr.62/l999 - privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării
contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 2l mai l999;
Legea nr.l88/l999 - privind Statutul Funcţionarilor Publici, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 6OO din 8 decembrie l999;
Legea nr.l/2OOO – pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar
nr.l8/l99l şi ale Legii nr.l69/1997 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.8 din12 ianuarie 2OOO ;
Legea nr.3/2000 – privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000;
Legea nr.10/2001 – privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie l945 – 22 decembrie l999, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 75 din l4 februarie 2001;
Legea nr.215/2OOl – privind administraţia publică locală, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 2O4 din 23 aprilie 2OOl ;
Legea nr.326/2001 – legea serviciliilor publice de gospodărie comunală, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 200l;
Legea nr.350/200l – privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din l0 iulie 2001;
Legea nr.4l6/2OOl – privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.4Ol din 2O iulie 2OOl ;
Legea nr.453/2001 – pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea

71
locuinţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august
2001;
Legea nr.544/2001 – privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octomblrie 2001;
Legea nr.66/2OO2 – pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr.226/2OOO privind circulaţia juridică a terenurilor cu destinaţie forestieră, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.74 din 31 ianuarie 2OO2 ;
Legea nr.75/2OO2 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier
naţional, republicată ;
Legea nr.349/2OO2 – pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor
de tutun, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.435 din 21 iunie 2OO2
;
Legea nr.48/2OO3 – pentru aprobarea O.G. nr.63/2OO2 privind atribuirea sau
schimbarea de denumiri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din
3 februarie 2OO3 ;
Legea nr.52/2OO3 – privind transparenţa decizională în administraţia publică, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.7O din 3 februarie 2OO3 ;
Legea nr.53/2OO3 – Codul Muncii publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.72 din 5 februarie 2OO3 ;
Decretul-Lege nr.8/1990 – privind organizarea şi funcţionarea organelor locale ale
administraţiei de stat publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 8
ianuarie 1990;
H.G.R nr.62/1992 – privind stabilirea modelului eşarfei pentru primar, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.27 din 25 februarie 1992;
H.G.R. nr.25O/l992 – privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din
administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1O8 din 27 mai l992,
modificată prin Hotărârea Guvernului nr.578 din 22 septembrie l992, publicată în
Monitorul Oficial al României, nr.254 din 12 octombrie l992, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.ll8 din 13 iunie l995 ;
H.G.R. nr.19/1996 – privind aprobarea Regulamentului – cadru de organizare şi
funcţionare a pieţelor, târgurilor şi oboarelor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 21 din 30 ianuarie 1996;

72
H.G.R. nr.614/2001 – pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii
nr.lO/2Ool privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie l945 – 22 decembrie l989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 379 din 11 iulie 2OOl;
H.G.R. nr.1099/2001 – pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 noiembrie 2001;
H.G.R. nr.l157/2OOl – pentru aprobarea normelor privind arborarea drapelului
României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României, publicat
în Monitorul Oficial al României, nr.74l din l9 noiembrie 2OOl ;
H.G.R nr.1172/2001 – pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de
constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de
proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor ;
H.G.R. nr.72O/2OO2 – pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind
procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului
de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor
de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr.l.172/2OOl, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.526
din 3 iulie 2OO2 ;
O.G. nr.43/1997 – privind regimul juridic al drumurilor, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 221 din 29 august l997;
O.G. nr. 161/2000 – pentru modificarea şi completarea Legii nr.l8/l996 privind paza
obiectivelor, bunurilor şi valorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 557 din 9 noiembrie 2000;
O.G. nr.13/2OOl – privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor
comunitare pentru cadastru şi agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.46l din 13 august 2OOl ;
O.G. nr.6O/2OO1 - privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 241 din ll mai 2OO1;
O.G. nr.8O/2OOl – privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile şi
instituţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din l
septembrie 2OOl ;

73
O.G. nr.8l/2OOl – privind înfiinţarea şi Organizarea Institutului Naţional de
Administraţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.542 din l
septembrie 2OOl ;
O.G. nr.84/2001 – privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice
comunitare de evidenţă a persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 544 din l septembrie 2OO1;
O.G. nr.86/2OO1 – privind serviciile publice de transport public de călători, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partaea I, nr. 544 din l septembrie 2OO1;
O.G. nr.88/2OO1 – privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice
comunitare privind situaţii de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.544 din l septembrie 2OO1;
O.G. nr.5/2002 – pentru modificarea şi completarea art.4 din Legea nr.50/1991 privind
autorizarea executării construcţiilor, republicată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.70 din 31 ianuarie 2002;
O.G. nr.2l/2OO2 – privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.86 din l februarie 2OO2 ;
O.G. nr.27/2OO2 - privind exercitarea dreptului de petiţionare, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 84 din l februarie 2OO2;
O.G. nr.33/2OO2 – privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de
către autorităţile publice centrale şi locale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.88 din 2 februarie 2OO2 ;
O.G nr.35/2OO2 – pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare
a consiliilor locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9O din 2
februarie 2OO2 ;
O.G. nr.36/2OO2 – privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.92 din 2 februarie 2OO2 ;
O.G. nr.4l/2OO3 – privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor
persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.68 din 2
februarie 2OO3 ;
O.G. nr.42/2OO3 – privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de iluminat public,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.68 din 2 februarie 2OO3 ;O.U.G
nr.28/2000 – pentru modificarea şi completarea Legii nr.70/1991 privind alegerile
locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 13 aprilie 2000;

74
O.U.G. nr. 82/2OOO - pentru modificarea şi completarea Legii nr.l88/l999 privind
Statutul Funcţionarilor Publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
293 din 28 iunie 2OOO;
O.U.G. nr. 284/2OOO - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/l999 privind
Ştatutul Funcţionarilor Publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
696 din 27 decembrie 2OOO aprobată cu modificări prin Legea nr.661/2OO1, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 3O noiembrie 2OOl;
66. O.U.G nr.102/2001 – privind modificarea şi completarea Legii nr.1/2000 privind
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr.18/1991, republicată, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr.400 din l7 iunie 2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002 ;
67. O.U.G. nr.67/2OO2 – privind instituirea unor interdicţii pentru aleşii locali şi
funcţionarii publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9O din 2
februarie 2OO2.

75
76
77
78
79
80
81
82