3.2 PROCEDURI Apa Canal

PROCEDURI TEHNICE
DE EXECUTIE
OBIECTIV: LOT 1
PROCEDURI TEHNICE DE EXECUTIE
CUPRINS
1. TRASARE LUCRARI ...........................................................3

2. SĂPĂTURI ...........................................................................8
3. ARMARE ............................................................................ 25
4. COFRARE .......................................................................... 41
5. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE BETONARE ............. 56
6. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE TENCUIELI .............. 89
7. EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE APĂ DIN PEHD .. 100
8. CONFECTII METALICE................................................... 109
9. IZOLATII HIDROFUGE .................................................... 112
10. DRUMURI ......................................................................... 118
11. IMBRACAMINTI RUTIERE BITUMINOASE CILINDRATE,
EXECUTATE LA CALD .......................................................... 120
12. EXECUTAREA SUBTRAVERSARILOR SI A
SUPRATRAVERSARILOR ..................................................... 132
13. INSTALATII ELECTRICE ............................................... 144
14. FUNDATII DIRECTE ....................................................... 149
15. PANOURI SANDWICH ................................................... 156
16. SUDAREA CONDUCTELOR DIN PEHD ....................... 162
17. SUDAREA CAP LA CAP ................................................ 166
18. EXECUȚIA LUCRĂRILOR DE TERASAMENTE .......... 173
19. CĂMINE DE VIZITARE, ROBINETE ȘI APARATURĂ . 182
1. TRASARE LUCRARI
1. SCOP
Prezenta procedură are drept scop să se descrie modul de realizare a trasarii lucrarilor.
2. DOMENIUL DE APLICARE
Procedura se aplica la RETELE CANALIZARE.
3. DOCUMENTE DE REFERINŢA, STANDARDE, NORME TEHNICE, DATE DE

INTRARE
• STAS 9824/1- 87 -Trasarea pe teren a construcţiilor civile, industriale si agrozootehnice;

• STAS 9824/0-74 - Trasarea pe teren a construcţiilor. Prescripţii generale;
• STAS 9824/4-83 - Trasarea pe teren a construcţiilor. Lucrări de arta;
• STAS 9824/5-75 - Trasarea pe teren a construcţiilor. Trasarea reţelelor, canale
• STAS 9824/3-74 - Măsurători terestre.Trasarea pe teren a drumurilor publice;
• Normativ C 83/75 - Executarea trasării in detaliu;
• Normativ C 56/85 - Recepţia lucrărilor de construcţii si instalaţiile aferente.
• SR ISO 8322-1/ 1995 - Construcţii imobiliare. Instrumente de măsurat. Metode de
determinare a preciziei de utilizare. Partea 1 Teorie.
determinare a preciziei de utilizare. Partea 2. Instrumente de masurat,rulete de măsurat
determinare a preciziei de utilizare. Partea 3 Instrumente de nivelment
determinare a preciziei de utilizare. Partea 4.Teodolite
determinare a preciziei de utilizare. Partea 5.Instrumente optice de verticalizare
determinare a preciziei de utilizare. Partea 6.Instrumente cu laser
determinare a preciziei de utilizare. Partea 7.Instrumente utilizate pentru trasare
• SR EN 3330-96 - Măsurări terestre. Semnale pentru puncte geodezice.
• SR EN 3371 -90 - Măsurări terestre. Jaloane de lemn si metalice.
• SR EN 4855/80 - Măsurări terestre. Planuri topografice de baza.
• SR EN 7008/96 - Măsurări terestre. Repere de nivelment.
• Proiect tehnic de execuţie 4R11
• Proces de amonte/ Furnizor intern(extern)
• Proces verbal de predare - primire amplasament Ordin de începere a lucrărilor,
Autorizaţie de construcţie.
4. DEFINIŢII SI PRESCURTĂRI
4.1. Definiţii
Conform STAS 4032-1/90 : Lucrări de drumuri. Terminologie
Traseu = proiecţia axei drumului pe un plan orizontal, si este format din aliniamente
racordate
prin curbe
Ampriza = fasie de teren ocupata de elementele constructive ale drumului, in secţiune
transversala si măsurata in proiecţie orizontala ;
Verificare = confirmare, prin examinare si furnizare de dovezi obiective, a faptului ca au fost
satisfăcute condiţiile specificate ;
Confirmare = satisfacere a condiţiilor specificate ;
Aprobare = acceptarea unui document de catre o entitate organizatorica sau o persoana,
prin
care documentul primeşte un caracter executoriu. Conform SR EN ISO 9000-2001
Proces = ansamblu de activităţi corelate sau in interacţiune care transforma elementele de
intrare in elemente de ieşire
Procedura = mod specificat de efectuare a unei activităţi sau a unui proces
Procedura tehnica de execuţie - mod specificat de execuţie a unui proces dupa cerinţe
tehnice (Reglementari tehnice, normative,standarde)
Responsabilul de proces = proprietarul de proces, care răspunde de activitatea sa in
realizarea unui produs
Proprietar de proces = "seful" pe acea porţiune a procesului Produs = rezultatul unui proces
Manualul calităţii = documentaţia care descrie sistemul de management al unei firme
Planul calităţii = document care specifica proceduri de execuţie si resursele necesare
4.2. Prescurtări
DN - drum naţional
SPL = sef punct lucru
SL = sef lot
SS = sef şantier
PTE = procedura tehica de execuţie
PCCVI = plan control calitate, verificări si incercari
CQ = controlul calităţii
PVT = proces verbal trasare
PROPRIETAR DE PROCES
Proprietarul de proces defineşte funcţii pentru fiecare angajat din subordinea sa pentru
corelarea activităţilor si tinere sub control a interfeţelor ce apar la realizarea trasării, precum
si atingerea indicatorilor de performanta.
Proprietarul de proces răspunde:
- pentru conţinutul acestei proceduri
- pentru ca procedura este respectata
- de atingerea indicatorului de performanta
Pentru procesul documentat in aceasta procedura, proprietar de proces este SPL.
6. DESCRIERE SI RESPONSABILITĂŢI
6.1. Responsabilităţi
Şeful punctului de lucru - răspunde de aplicarea corecta a prezentei proceduri si de

trasarea pe teren si materializarea punctelor de sprijin.
Responsabilul CQ - urmăreşte aplicarea procedurii, a proiectului de execuţie, intocmirea
corecta a inregistrarilor de calitate si evidenta acestora.
6.2. Descriere procedura
6.2.1. Operaţiuni premergătoare

6.2.1.1. Condiţii de mediu : aceasta procedura se va aplica numai pe vreme buna pentru
trasare (zi insorita cu temperaturi normale).
6.2.1.2. Aparatura (dispozitive)utilizate : pentru trasarea lucrărilor de construcţii se folosesc
aparate optice (nivele, teodolite) instrumente de măsurat lungimi (metru, ruleta, lant etc).
6.2.1.3. Verificări obligatorii ale aparaturii:

a) periodice : toate aparatele optice si de măsurat lungimi vor fi verificate metrologic de
către
unităţi abilitate in acest sens. Fiecare aparat va avea o fisa de evidenta, unde sunt trecute
numărul si seria buletinului de verificare metrologica. Verificarea metrologica se face anual
sau ori de cate ori intervin defecţiuni si sunt necesare intervenţii la aparatul in cauza.
b) inainte de aplicarea proceduriifzilnic):
- se verifica daca aparatul are disponibile toate comenzile de reglaj
- daca este calat (adus pe poziţie orizontala)
- daca este posibila, prin vizualizare directa, reperarea tuturor punctelor in care se vor face
citiri
- este asigurata stabilitatea in staţia de citire, nu exista vibraţii in zona
6.2.1.4. Materiale pentru efectuarea încercărilor: borne de beton, tarusi metalici si de lemn,
spalieri de beton, pensoane, vopsea, sfoara pentru trasat.
6.2.2. Efectuare procedura
6.2.2.1. Descriere succinta :

a) Mod de acţionare a instalaţiilor din dotare
In cazul folosirii de aparate optice pentru masurat(teodolit sau nivela) se fixează aparatul pe
un reper fix, se centrează, apoi se calează, aducând bula de aer in cercul de calare. Se
pliază stadia (mira) si se face o citire către reperul următor. Se citeşte, dupa caz, unghiul pe
verticala,
orizontala si distanta.
b) Prevederi STAS
Trasarea pe teren a drumurilor publice proiectate consta in pichetarea si reperarea unor
puncte caracteristice ale traseului.
Conform STAS 9824-3/74, dintre punctele caracteristice se pot enumera :
- inceputul si sfârşitul traseului;
- vârfurile de unghi(intersectia aliniamentelor) ;
- direcţionări de traseu ;
- puncte principale ale curbelor de tip arc de cerc si a celor progresive care racordează
aliniamentele;
- intrarea si ieşirea din curbele progressive;
- bisectoarea;
- schimbarea declivitatii terenului in lungul traseului si lateral acestuia, in zona amprizei
drumului;
- intersecţiile traseului drumului cu diverşi factori naturali (ape, vai, viroage);
- intersecţiile traseului drumului cu lucrări existente (cai ferate, conducte, canale de irigaţii,
cabluri telefonice, electrice etc);
- intrarea si ieşirea din localităţi;
- intrarea si ieşirea de pe poduri;
- puncte la capetele zidurilor de sprijin sau apărătorilor de mal;
- puncte in dreptul bornelor kilometrice pe drumurile existente ;
- puncte marcând construcţiile existente in zona de maxim 25 m, fata de traseul drumului.
Distanta dintre punctele materializate pe teren va fi de maxim 25 m la drumurile cu
imbracaminti bituminoase sau rigide, iar pentru celelalte categorii de drumuri, intre 25 şi 50
m.
Toleranta la măsurătorile executate direct pe teren cu panta sub 3°, este data de Relaţia :
Td= 0,03 D(m) ,in care D= distanta măsurata ;
- pentru distantele măsurate pe terenuri cu pante intre 3° - 10° , tolerantele se majorează
cu 35%;
- pentru pantele cuprinse intre 10° -15° , tolerantele se majorează cu 70% ,iar in cazul
pantelor mai mari de 15° toleranta se dublează.
Tolerantele la măsurarea unghiurilor orizontale sunt date de relaţiile :
- teodolite : Td= 6√n
- tahimetre : Td= 5√n
unde n reprezintă numărul direcţiilor măsurate in tur de orizontA
Eroarea pentru inchiderea pe orizontala a drumuirii este data de relaţia : fa = ± Pc√n
in care : PC = precizia aparatului de măsura. n= nr staţiilor de drumuire.
Tolerantele de inchidere pe coordonate a punctelor finale ale drumului, fata de
coordonatele punctelor de sprijin pe terenuri cu pante de pana la 3° sunt următoarele :
- măsurători directe : Txy = 0,03 √D+D/5000 (m)
- măsurători indirecte : Txy = 0,003 √D+D/2600 (m) unde D= desfăşurarea drumuirii.
Pentru pante ale drumului cuprinse :
- intre 3°<p<10° se vor majora tolerantele cu 25% ;
-intre 10°<p<15°cu 25%
-peste 15° cu 100%.
7. RESURSE
7.1. Resurse umane

- topometrist-1
-SPL-1
-muncitor-1
7.2. Resurse materiale

Materiale pentru efectuarea trasării: borne de beton, tarusi metalici si de lemn, spalieri de
beton, pensoane, vopsea, sfoara pentru trasat, ciocan de 5 kg.
8. DATE DE IEŞIRE - ÎNREGISTRĂRI
8.1. Inregistrare
- recepţie trasare
8.2. Documente
- carnet de pichetaj
- proces verbal de trasare lucrări
- comunicare rezultate + atentionare in caz de neconformitati
- documente privind urmărirea rezolvării neconformitatilor.
8.3. Raportare
- nu este cazul
8.4. Arhivare
- conform procedurii de sistem - Controlul înregistrărilor calităţii.
Proces din aval / Client intern(extern)

Execuţie lucrări de construcţii (terasamente, fundaţii drum si poduri, podeţe)
responsabilul de proces lucrări de constructii(inspector de lucrare).
2. SĂPĂTURI
1. SCOP ŞI DOMENIU DE APLICARE
1.1. SCOP
1.1.1 Procedura stabileşte:
- descrierea tehnologiei de execuţie pentru realizarea lucrărilor de săpături;
- stabilirea responsabilităţilor personalului implicat în realizarea lucrărilor de
săpături;
- programarea activităţilor de monitorizare, măsurare şi întocmire de documente pe
toată perioada desfăşurării lucrărilor;
- măsurile privind: protecţia, siguranţa şi igiena muncii; prevenirea şi stingerea
incendiilor; protecţia mediului.
1.2. DOMENIUL DE APLICARE

1.2.1 Prezenta procedură se utilizează la execuţia săpăturilor pentru fundaţii.
2. DEFINIŢII ŞI PRESCURTĂRI
2.1 DEFINIŢII
2.1.1. Specificaţie = document care precizează condiţiile de execuţie ale

lucrărilor.
2.1.2. Dată = fapt, noţiune, informaţie, indicaţie, instrucţiune a unei activităţi,
proces sau sistem.
2.1.3. Exigenţă esenţială = exigenţă obligatorie care trebuie satisfăcută de o
construcţie, lucrare pentru a fi conformă cu specificaţiile, reglementările tehnice
aplicabile.
2.1.4. Faza determinanta = stadiul fizic la care o lucrare de construcţii, odată
ajunsă, nu mai poate continua fără acceptul scris al beneficiarului, proiectantului şi al
executantului.
2.2.1 PRESCURTĂRI
2.2.1 SMI: Sistemul de management integrat

2.2.2 PG: Proceduri Generale
2.2.3 RSMI: Reprezentant management pentru sistemul integrat
3. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
3.1 DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

3.1.1 SR EN ISO 9001:2008- Sisteme de management al calităţii - Cerinţe
3.1.2 SR EN ISO 14001:2005 - Sisteme de management de mediu - Cerinţe cu ghid
de implementare.
3.1.3 SR OHSAS 18001:2008 - Sisteme de management a sănătăţii ocupaţionale.
Cerinţe.
3.1.4 SR EN 16001:2009 Sisteme de management al energiei. Cerinţe.
3.1.5. SR EN ISO 9004:2010, Conducerea unei organizaţii către un succes durabil. O
abordare bazată pe managementul calităţii.
3.1.6 Manualul Sistemului Integrat
3.1.7 Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii;
3.1.8 Legea protecţiei muncii nr. 319/2006 şi norme metodologice de aplicare;
3.1.9 Legea nr. 212/1997 privind apărarea împotriva incendiilor;
3.1.10 Regulamentele privind calitatea în construcţii aprobate prin HGR 766/1997;
3.1.11 C169/88-Normativ privind executarea de terasamente pentru realizarea
fundaţiilor construcţiilor civile şi industriale;
3.1.12 C 56/1985-Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia calităţii lucrărilor de
construcţii şi instalaţii aferente, indicativ;
3.1.13 C 16/84-Normativ pentru realizarea lucrărilor de construcţii pe timp
friguros;
3.1.14 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia calităţii lucrărilor de construcţii şi
instalaţii aferente, indicativ C 56-1985;
3.1.15 OUG 195/2005 - privind protecţia mediului.
3.2 DOCUMENTE CONEXE

3.2.1 Procedura „Controlul Înregistrărilor” PS - 02
3.2.2 PO-7.4-1 „Aprovizionare”
3.2.3 PS-04 „Controlul produsului neconform”
4. DESCRIEREA PROCESULUI
4.1 PROCEDURA
4.1.1 Elemente preliminare
4.1.1.1 Prima fază este trasarea pe teren a lucrărilor de terasamente pentru
fundaţii care se efectuează pe baza planului de trasare sau al planului fundaţiilor,
după fixarea poziţiei construcţiei pe amplasamentul prevăzut prin proiect.
4.1.1.2. Următoarea fază este efectuarea săpăturilor pentru groapa de fundaţie. La
executarea săpăturilor trebuie avute în vedere următoarele:
4.1.1.3 Menţinerea echilibrului natural al pământului în jurul gropii de fundaţii sau în
jurul fundaţiilor pe o distanţă suficientă pentru ca stabilitatea construcţiilor învecinate
existente sau în curs de execuţie să nu fie influenţată.
4.1.1.4. Asigurarea menţinerii sau a îmbunătăţirii caracteristicilor pământului de sub
talpa de fundaţie.
4.1.1.5 Necesitatea sprijinirilor pereţilor săpăturii este stabilită în funcţie de
următorii factori:
• umiditatea pământului;
• adâncimea săpăturii;
• regimul de scurgere al apelor subterane;
• durata posibilă a executării fundaţiei;
• anotimpul în care se execută săpătura.
4.1.1..6. Protecţia construcţiilor vecine şi a instalaţiilor existente în pământ.
4.1.1.7. Coborârea nivelului apelor subterane pentru a permite executarea corpului
fundaţiilor în uscat.
4.1.1.8 Asigurarea suprafeţelor necesare pentru amplasarea şi funcţionarea
normală a utilajului de lucru, a depozitelor de materiale şi a instalaţiilor auxiliare
necesare executării fundaţiilor.
4.1.1.9 Verificarea corespondenţei dintre situaţia reală şi proiect din punct de
vedere al calităţii terenului, înscrierea dimensiunilor şi a poziţiilor în limitele
toleranţelor prescrise.
4.1.1.10 Înscrierea în registrul de procese-verbale de lucrări ce devin ascunse.
4.1.1.11 Dacă caracteristicile terenului nu corespund cu cele avute în vedere la
proiectare, măsurile ce urmează a se lua se vor stabili împreună cu proiectantul şi
numai în scris.
4.1.1.12 O altă fază de execuţie a lucrărilor de fundaţii o constituie controlul
calităţii lucrărilor.
4.1.1.13 Controlul calităţii lucrărilor de fundaţii se va face în conformitate cu

prevederile normativului C 56 - 85, luând în considerare verificările specifice din
proiect.
4.1.1.14 Se va respecta programul de urmărire şi control al calităţii lucrărilor
executate elaborat de proiectant şi planul calităţii elaborat de constructor făcându-se
înregistrările cerute.
4.1.2 Factorii care influenţează buna desfăşurare a lucrărilor
4.1.2.1. Operaţiile de realizare a fundaţiilor, deci şi a săpăturilor, devin prin
tehnologia de execuţie, lucrări ascunse care trebuie tratate cu deosebită atenţie
întrucât fundaţiile reprezintă elemente de rezistenţă ale unei construcţii de a căror
calitate depinde continuarea şi siguranţa celorlalte lucrări.
4.1.2.2. Metodele actuale de execuţie ale fundaţiilor au un grad ridicat de
mecanizare. Vitezele optime de lucru ale utilajelor se obţin numai în condiţii de lucru
adecvate, care permit mobilitate maximă utilajelor şi vehiculelor. Prin urmare, trebuie să
se prevadă un sistem de drumuri de şantier eficace şi bine întreţinute pentru a se putea
lucra în ritm susţinut în toate anotimpurile.
4.1.2.3. Se va acorda o atenţie deosebită scurgerii apelor din şantier, pentru a
crea condiţii de lucru în uscat şi a evita pătrunderea apelor în zonele de sub viitoarele
fundaţii şi pentru a evita epuismente inutile.
4.1.2.4. Trasarea şi marcarea clară a tuturor reţelelor subterane: electrice,
telefonice, gaz, apă şi canalizare are o importanţă deosebită.
4.1.2.5 De asemenea, trebuie luate măsuri de siguranţă prin consultarea organelor
de resort, ori de câte ori drumurile sunt traversate de cabluri aeriene.
4.1.2.6 Alegerea utilajului care se potriveşte cel mai bine pentru lucrările
respective constituie un factor foarte important.
4.1.2.7 Este obligatoriu ca la excavaţiile pentru fundaţii să se asigure stabilitatea
malurilor săpăturii. Prăbuşirea pereţilor unei tranşei adânci şi înguste poate provoca
chiar pierderi umane.
4.1.3. Pregătirea lucrărilor
4.1.3.1 Pentru realizarea în condiţii optime a lucrărilor de fundaţii executantul
trebuie să primească din partea unităţii de proiectare o serie de date cuprinse în
proiectul de execuţie, şi anume:
a) Studiul geotehnic în care să se găsească date referitoare la:
• stratificaţia terenului;
• grosimea, natura, coeziunea şi umiditatea straturilor;
• unghiul de frecare internă;
• cota apelor subterane;
• debitul apelor şi coeficientul de permeabilitate;
• presiuni admise pe teren.
b) Detalii de execuţie a fundaţiilor ce cuprind:

• plan general de fundaţii;
• planul de săpături (umpluturi);
• plan de epuismente (dacă este necesar);
• detalii de execuţie (cofraj şi armare) pentru fiecare tip în parte.
4.1.3.2 Principalele lucrări pregătitoare:
•defrişarea;
•amenajarea terenului: strângerea în grămezi şi transportul în afara zonei de lucru a
zăpezii (dacă e cazul), săparea şi depozitarea stratului de pământ vegetal;
•îndepărtarea apelor de suprafaţă prin şanţuri de gardă;
•lucrări de amenajare a platformei de lucru, respectiv aducerea la cotă a terenului (cota
teren amenajat - CTA);
•lucrări de demolări,
•alte probleme în cazul existenţei pe amplasament a unor vestigii arheologice sau a
unor fosile vegetale sau animale vor fi anunţate organelor competente care urmează
să avizeze asupra continuării lucrărilor (vezi C 169 -88).
4.1.4 Trasarea
4.1.4.1 Operaţiile de trasare şi de materializare a axelor construcţiei reprezintă
prima etapă a lucrărilor pregătitoare pentru executarea fundaţiilor.
4.1.4.2 La baza acestor operaţii se află proiectul de execuţie al construcţiei care
trebuie să asigure:
• planul de amplasament cu poziţionarea construcţiilor existente şi celor noi;
• puncte de referinţă din nivelmentul geodezic de precizie al ţării;
• reţeaua topometrică de sprijin nou proiectată;
• borne de reper ce vor servi ca puncte de referinţă în cadrul operaţiilor de trasare
generală sau la obiecte;
• planul general de săpătură, cu indicarea săpăturilor a cotelor de nivel, distanţelor
dintre săpături, a pantelor taluzelor;
• planul general de fundaţii cu indicarea tipurilor, poziţionare, cote de nivel, distanţe .
4.1.4.3 Metoda de trasare folosită trebuie astfel aleasă încât să corespundă
gradului de precizie cerut construcţiei respective.
4.1.4.4 Înainte de a se trece la operaţia de trasare a axelor şi a contururilor
gropilor de fundaţie se face recepţia prin verificarea privind:
• reţele de sprijin ce au servit la realizarea bazelor şi reţelelor de trasare;
• reţelele topografice indicate în reţeaua de sprijin din planul de amplasare.

4.1.4.5 Materializarea axelor principale ale construcţiei se realizează prin:
• implantarea de borne, ce vor trebui să fie utilizate pe întreaga durată a
execuţiei construcţiei;
• executarea de împrejmuiri special proiectate.
4.1.5. Săparea, umplerea şi compactarea

4.1.5.1. La începerea lucrărilor de săpături şeful punctului de lucru va verifica
încheierea lucrărilor pregătitoare.
4.1.5.2 În funcţie de datele cuprinse în studiul geotehnic, de soluţia de fundare
aleasă, de volumul de săpături şi umpluturi necesare proiectantul lucrării va indica în
proiect tipul de săpătură ce urmează a fi executată.
4.1.5.3 Tipurile de săpături pot fi clasificate în câteva categorii în funcţie de
următoarele criterii:
Tipul de săpătură
Metoda folosită Săpături manuale
Săpături mecanizate
Dimensiunile în plan Săpături în spaţii înguste
Săpături în spaţii largi
Menţinerea taluzelor Săpături fără sprijiniri
Săpături cu pereţii drepţi
Săpături cu taluz
Săpături cu sprijiniri sau cu ancoraje
Săpături etanşe
Săpături neetanşe
4.1.5.4 Conform normativului 169/81, adâncimea săpăturilor manuale nesprijinite
în taluz vertical, executate în spaţii înguste este limitată, din motive de protecţia
muncii, astfel:
Adâncime săpătură Tip teren/observaţii

Maxim 0,75 m Slab coezive
Maxim 1,25 m Mijlocii
Maxim 2,00 m Tari şi foarte tari
Peste 2,00 m Taluzele se sprijină pe toată suprafaţa lor
4.1.6 Taluze
4.1.6.1 La executarea săpăturilor de fundaţii se va urmări ca înclinarea nesprijinită a
taluzului să nu depăşească valori maxime:
Tip teren Înclinare Tip teren Înclinare

Nisip, balast 2/3 Argilă 4/3
Nisip argilos 1/1 Rocă friabilă 6/1
Argilă nisipoasă 4/3 Stâncă Vertical
Argilă 3/2
4.1.6.2 Schimbarea cotei de fundare se poate face în timpul execuţiei numai cu
acordul scris al proiectantului (C 169/88).
4.1.7 Realizarea umpluturilor şi compactarea lor
4.1.7.1 Se va acorda o atenţie deosebită execuţiei umpluturilor de pământ, din
jurul fundaţiilor şi compactării acestora, pentru a evita defecţiunile ce pot apare ca o
consecinţă a tasărilor.
4.1.7.2 Toate umpluturile se execută în straturi de pământ, fiecare strat se aduce la
gradul de umiditate optim, se compactează şi se verifică realizarea gradului de
compactare “D” minim (%) prevăzut prin proiect.
D = Ro def / Ro d max x 100 în care
Ro def = densitatea aparentă în stare uscată din umplutură realizată efectiv
Ro dmax = densitatea aparentă maximă a pământului de umplutură folosit
(PROCTOR) determinată în laboratoare şi care va fi valoarea de referinţă.
4.1.7.3 Se va evita deteriorarea pardoselilor datorită execuţiei neîngrijite a
umpluturilor sau necompactării lor.
4.1.8 Sprijiniri
4.1.8.1 Prin lucrări de sprijinire, în contextul de faţă se înţeleg lucrările cu caracter
temporar la care principala solicitare este data de împingere activă a pământului şi
eventual a apei subterane în cazul prezenţei acesteia. Ele se pot clasifica după:
Natura pământului În terenuri coezive

În terenuri necoezive
Material folosit Lemn
Metal
Beton armat
Mixte
Scop Sprijinire a malurilor săpăturii
Sprijinire şi etanşare
4.1.8.2 Alegerea soluţiei de executare a săpăturilor cu sau fără sprijiniri depinde

de condiţiile locale ale amplasamentului şi va fi în toate cazurile motivată printr-un
calcul tehnico-economic.
4.1.8.3 Săpăturile taluzate (nesprijinite) implică un volum de excavaţii mai mare
decât cel strict necesar pentru execuţia fundaţiilor precum şi umplerea ulterioară a
spaţiului dintre taluz şi fundaţie, umplutura trebuie compactată. Dacă însă suprafaţa
fundaţiei este mare, iar volumul total de excavaţii important, cantităţile de lucrări
suplimentare sunt neglijabile, iar soluţia săpăturilor nesprijinite poate fi avantajoasă.
4.1.8.4 Pentru o fundaţie îngustă şi adâncă, săpăturile nesprijinite ar conduce la
un volum suplimentar de lucrări şi de aceea săpătura sprijinită este mai indicată.
4.1.8.5 Lucrările de sprijinire se vor executa numai după un plan întocmit anterior.
4.1.9. Materialul utilizat.
4.1.9.1 De regulă, la sprijiniri cu caracter obişnuit, este utilizat lemnul ca material
sub formă de dulapi de 4 - 8 cm grosime cu lăţimi şi lungimi obişnuite, cioplitură cu
secţiuni mari (16 x 16 cm până la 30 x 30 cm), precum şi lemnul rotund cu diametrul
de minim 15 cm.
4.1.9.2 Lemnul trebuie să fie sănătos, fără urmă de putregai şi fără crăpături
adânci. Cu toate că sprijinirile sunt lucrări cu caracter provizoriu, calitatea lemnului
utilizat trebuie să fie foarte bună, avându-se în vedere că orice cedare a sprijinirilor
poate avea urmări grave pentru viaţa muncitorilor din incinta de săpătură şi poate
conduce la pagube materiale considerabile.
4.1.9.3 Pentru şpraiţuri se pot utiliza şi cele extensibile, metalice.
4.1.10. Principii de care trebuie să se ţină cont la executarea sprijinirilor:
a) Modul de sprijinire depinde de natura terenului şi de coeziunea acestuia, care
permite executarea provizorie de săpături cu pereţi nesprijiniţi pe o
anumită lungime.
b) Îmbinările între elementele sprijinirii trebuie să fie simple, să asigure
transmiterea eforturilor şi să permită o reajustare în cazul contracţiei
lemnului.
c) Elementele de sprijinire care vin în contact cu pământul trebuie să fie ferm
presate spre peretele de pământ, pentru a împiedica orice eventuală
deplasare care poate duce la deformaţii plastice în masele de pământ în jurul
sprijinirilor.
d) Trebuie evitate pe cât posibil pierderile inutile de materiale în vederea
refolosirii acestora la alte lucrări.
4.1.11 Sprijinirile în terenuri coezive
4.1.11.1 O caracteristică principală a terenurilor coezive o constituie faptul că
acestea se menţin pe o anumită înălţime nesprijinite (Hcr).
4.1.11.2 Orientativ această înălţime poate fi:
Consistenţa Plastic curgător Plastic moale Plastic consistent

Hcr (m) 1,5 1,5 - 3,0 3,0 - 5,0
4.1.11.3 Se vor introduce sprijiniri când adâncimea depăşeşte Hcr/2 cu
respectarea NTSM N = 7/N/1970 art. 1352 care prevede obligaţia introducerii de
sprijiniri la adâncime maximă:
•1,25 m în teren mijlociu (se sapă cu cazmaua);
•2,00 m în teren tare şi foarte tare (se sapă cu târnăcopul).
4.1.12 Condiţii climatice

4.1.12.1 În cazul executării lucrărilor de săpături pe timp friguros, executantul
trebuie să respecte prevederile din normativele C 16 - 84 şi NE 012 - 99 referitoare la
lucrările de săpături şi betoane, care prevăd:
• protejarea preventivă a pământului contra îngheţului;
• executarea săpăturilor;
• transportul pământului;
• executarea umpluturilor şi compactarea lor.
4.1.12.2 Respectând aceste prevederi lucrările de fundaţii se pot executa şi pe
timp friguros, respectiv în perioada 15 noiembrie până la 15 martie când temperatura
aerului scade sub + 50C.
4.1.13. Săparea pământurilor
4.1.13.1 Printr-o analiză tehnico-economică se alege metoda de săpare cea mai
economică cu mijloace mecanice, mijloace manuale cu taluz vertical sau înclinat, în
funcţie de:
• volumul de săpătură;
• natura terenului (tare, mijlociu, uşor);
• unghiul de frecare internă a pământurilor;
• mijloacele de care dispune executantul.
4.1.14 Cu taluz vertical
4.1.14.1 Se pot executa cu mijloace mecanizate, cu excavatorul cu cupa întoarsă
prin retragere, ultimii 20 cm ai fundului gropii cât şi politura pereţilor săpăturii
executându-se cu mijloace manuale.
4.1.14.2 Pentru volume mici (sub 100 mc) sau când şantierul nu este dotat cu
excavatoare, săpătura se poate executa integral cu mijloace manuale.
4.1.15 Cu taluz înclinat
4.1.15.1 Se execută cu mijloace mecanizate, cu excavatorul echipat cu cupa
inversă din poziţie laterală sau prin retragere, ca mai sus ultimii 20 cm de săpătură în
adâncime, executându-se manual înainte de turnarea betonului.
4.1.15.2 În această situaţie, fundaţia necesitând cofraje laterale, lăţimea fundului
săpăturii este mai mare decât lăţimea fundaţiei şi se determină:
Bsăpătură = Bfund = 2 x 0,30 m
4.1.15.3 Din experienţă a rezultat că 0,80 m, de o parte şi de alta a fundaţiei sunt
suficienţi pentru asigurarea spaţiului necesar cofrajului şi lucrului.
4.1.16 Depozitarea pământului
4.1.16.1 Indiferent de natura taluzului (vertical sau înclinat) pământul rezultat din
săpătură şi necesar umpluturii, se depozitează pe o singură parte a tranşeei săpate,
iar cel în exces se încarcă direct în mijlocul de transport şi se evacuează.
4.1.16.2 Depozitarea pământului de-o singură parte a tranşeei este determinată de
posibilitatea creării spaţiului necesar pentru desfăşurarea celorlalte lucrări (depozitare
cofraje, turnare beton).
4.1.16.3 Între depozitul de pământ şi marginea cea mai apropiată a săpăturii se
lasă un spaţiu de cel puţin 0,5 m determinat de adâncimea de săpare.
4.1.16.4 Volumul pământului ce se depozitează se deduce: V = Vsăpătură - Vfund
pământ depozit
V = volum pământ ce se depozitează = volum umplutură pământ depozit Vsăpătură =
volumul total al săpăturii
Vfund pământ depozit = volumul ocupat de fundaţie.
4.1.16.5 Se va ţine seama că afânarea remanentă după săpare este între 5% -
10%.
4.1.17 Umplutura de pământ
4.1.17.1 Se execută după terminarea completă a betonării, decofrării şi a
eventualelor remedieri sau în cazul lucrărilor edilitare, după instalarea conductelor şi
după efectuarea probelor de presiune.
4.1.17.2 Umiditatea pământului (W) ce se foloseşte la umpluturi se determină prin
cântărire - uscare.
4.1.17.3 Umiditatea optimă de referinţă (W opt.) se determină prin metoda
PROCTOR în laborator.
4.1.17.4 Apa necesară umezirii - W se calculează cu relaţia:
V - greutatea volumetrică a pământului de umplutură în stare uscată
V - volumul de pământ de compactat (mpc)
Delta W (mc) = (W opt – W)V/100
4.1.17.5 Procesul de execuţie al compactărilor poate fi manual (pentru volume
mici de umplutură) sau mecanizat (pentru volume mari).
a. Procedeul manual
- Dislocarea şi transportul pământului din depozit cu unelte tradiţionale (târnăcop,
hârleţ, lopată) şi aşezarea acestuia în straturi orizontale de 20 - 30 cm grosime;
- Umezirea prin stropire cu apă;
- Compactarea cu maiul manual sau mecanic.
b. Procedeul mecanic
- Dislocarea şi transportul pământului (din depozit în groapa de fundaţie) cu
buldozerul şi aşezarea lui în straturi de 20 - 30 cm grosime;
- Umezirea prin stropire cu apă;
- Compactarea cu maiul mecanic sau cu plăci vibratoare.
4.1.18. Cazul particular al fundaţiilor cu o adâncime mai mare de 1,25 m.

4.1.18.1 Normele republicane de protecţia muncii prevăd pentru adâncimi mai
mari de 1,25 m în terenuri mijlocii sau foarte coezive, execuţia săpăturilor cu sprijiniri în
cazul taluzurilor verticale.
4.1.18.2 În aceste cazuri la lăţimea săpăturii trebuie să se includă şi spaţiul
necesar sprijinirii şi acesta va deveni:
Bsap = Bf + 2St + 2 Ssp în care: Bsap - lăţimea săpăturii;
Bf - lăţimea fundaţie;
Bt - spaţiul necesar pentru lucru şi cofraje; Ssp - spaţiul necesar sprijinirilor.
4.1.18.3 Procedeul de sprijinire ce se adoptă va fi unul din cele descrise anterior,
în concordanţă cu caracteristicile fizico - mecanice ale terenului în care se lucrează.
4.1.19. Executarea lucrărilor de săpaturi pe timp friguros
4.1.19.1 Parametrul de baza pentru caracterizarea perioadei de timp friguros este
temperatura aerului exterior, care se măsoară la ora 8.00 dimineaţă, în aer liber, la
umbră, la înălţimea de 2.00 m de la sol şi distanţă minimă de 5.00 m de clădiri sau
orice altă construcţie.
4.1.19.2 Zi friguroasă se numeşte ziua în care temperatura aerului exterior este
inferioara valorii de +5º C şi are tendinţa de scădere în următoarele 48 de ore.
4.1.19.3 Pentru oraşul Bucureşti şi localităţile limitrofe, intervalul de zile
friguroase, stabilit convenţional, este cuprins între 15 noiembrie şi 15 martie, acesta
putând fi prelungit sau scurtat în funcţie de condiţiile climatice reale ale anului
respectiv.
4.1.19.4 Pentru protejarea preventivă a pământurilor contra îngheţului, se vor lua
următoarele măsuri de protecţie:
• acoperirea suprafeţei pământului cu vreascuri, paie, gunoi, bălegar,stuf, rogojini,
talaş, turbă, zgura etc. Aceste materiale vor fi îndepărtate numai în ziua în care se
efectuează săpătura şi numai pe porţiunea strict necesară pentru acest lucru, în
funcţie de mijloacele de săpare folosite şi de intensitatea frigului;
• menţinerea stratului de zăpadă depus pe pământ şi chiar favorizarea lui la ninsorile
următoare, folosind, dacă este nevoie ,garduri de nuiele, panouri de lemn, diguri de
pământ etc., care să uşureze înzăpezirea;
• acoperirea cu frunze, talaş, rumeguş etc. pentru protejarea fundului şanţurilor sau
gropilor de fundaţie la care executarea săpăturilor s-a sistat sau a ajuns la cota finală
înainte de apariţia frigului şi urmează a se executa celelalte lucrări ( pozarea de
conducte, turnare de beton etc.).Grosimea minimă, în metri, a stratului termoizolant “
h” se determină cu formula:
h=H/k, în care:
H- adâncimea maximă locală de îngheţ ( m);
k- coeficient în funcţie de natura terenului şi de aceea a materialului termoizolant având
valorile din tabelul de mai jos:
Natura Valoarea coeficientului “k” pentru:

terenului Frunze Talaş Rumeguş Zgura Pământ
Uscată Umedă Afânat Îndesat
Nisip prăfos 3.3 3.2 2.8 2.0 1.6 1.4 1.12
Nisip argilos fin 3.1 3.1 2.7 1.9 1.6 1.3 1.08
Argila nisipoasă 2.7 2.6 2.3 1.6 1.3 1.2 1.06
Argila 2.2 2.1 1.9 1.3 1.1 1.2 1.0
4.1.19.5 Executarea săpăturilor se va începe imediat după dezgheţarea manuală

sau afânarea stratului superficial, astfel ca să se evite o nouă îngheţare a suprafeţei
lui înainte de săpare şi în special înainte de turnarea unor fundaţii.
4.1.19.6 La săparea de epuizmente, apa pompată va fi îndepărtată imediat,
pentru a nu se forma gheaţa în jurul punctului de lucru.
4.1.19.7 Utilajele pentru executarea săpăturilor pe timp friguros: excavatoare,
scarificatoare, buldozere etc., vor trebui examinate cu atenţie la terminarea sau
întreruperea lucrului, curăţindu-se de resturile de pământ întregul sistem de transmisie
şi de plasare.
4.1.19.8 Transportul pământului săpat pe timp friguros trebuie să se termine
înainte de a începe să îngheţe.
4.1.19.9 Umpluturile se pot executa şi compact ape timp friguros prin mijloace
mecanice şi manuale, în funcţie de specificul şi volumul lucrărilor prevăzute în proiect
pentru perioada respective, dacă se respectă următoarele condiţii:
Procesul tehnologic şi condiţii de

realizare
1 Săparea, transportul, aşternerea în
umplutură şi compactarea pământului
îngheţat.
2 Săparea pământului pentru aşezarea în
umplutură, din zone în care terenul nu este
îngheţat.
3 Aşezarea pământului de umplutură pe
teren sau pe stratul inferior neîngheţat.
4.2 PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII

4.2.1 În vederea evitării accidentelor (electrocutări, explozii, inundaţii), înainte de
începerea execuţiei lucrărilor se stabilesc şi se materializează poziţiile şi amplasarea
instalaţiilor încheindu-se procese verbale a amplasamentelor de lucru împreună cu
proprietarii acestor instalaţii;
4.2.2 În timpul lucrărilor trebuie asigurată protecţiei circulaţiei persoanelor, în
zona lucrării şi se iau măsuri de semnalizare atât ziua cât şi noaptea a potenţialelor
pericole, iar zona se protejează;
4.2.3 Se vor lua măsuri organizatorice şi tehnice pentru crearea condiţiilor de
securitate a muncii, precum şi pentru realizarea instructajului de protecţie a muncii a
personalului şi consemnarea acestuia în fişele individuale sau alte formulare specifice
care urmează să fie semnate individual;
4.2.4 Se efectuează controlul aplicării şi respectării de către întreg personalul a
normelor şi instrucţiunilor specifice, verificându-se cunoştinţele asupra normelor şi
măsurilor de protecţie a muncii, precum şi existenţa şi utilizarea echipamentului de
protecţie adecvat;
4.2.5 Zonele periculoase se îngrădesc şi se avertizează interzicându-se accesul
altor persoane decât a celor autorizate;
4.2.6 Persoanele care schimbă zona de lucru (locul de muncă) se instruiesc
corespunzător noilor condiţii de lucru;
4.2.7 La locurile de muncă se afişează instrucţiuni specifice conţinând măsurile de
protecţie a muncii (inclusiv măsurile menţionate de proiectant în caietele de sarcini);
4.3. MĂSURI DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

4.3.1. La executarea lucrărilor vor fi respectate măsurile generale şi specifice,
normele şi regulile prevăzute în normele generale de PSI aprobate prin O.M.I.. nr.
775/98 şi în normativul de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării
lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, indicativ C 300, precum şi
prevederile specifice din proiectele tehnice;
4.4 MĂSURI PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI
4.4.1 Prevenirea producerii şi răspândirii prafului în timpul executării lucrărilor

menţionate în prezenţa procedura presupune realizarea acestora sub perdea de apă,
udarea cu apă a cailor de acces, dotarea şantierului cu rampă destinată spălării roţilor
mijloacelor auto şi ale utilajelor care părăsesc zona construibilă;
4.4.2 Pământul excavat şi care urmează a fi utilizat la lucrările de umplutură se va
depozita în locuri special amenajate, evitându-se astfel blocarea circulaţiei pietonale şi
auto în zonele de lucru şi în cele adiacente;
4.4.3 Materialele neutilizabile se vor îndepărta imediat din şantier cu mijloace de
transport adecvate;
4.4.4 Dotarea şantierului cu rampă destinată spălării roţilor mijloacelor de transport
şi ale utilajelor care părăsesc zona construibilă;
4.4.5 Evacuarea rapidă a molozului din şantier utilizându-se mijloace auto
prevăzute cu prelate şi care nu permit pierderile de deşeuri pe drumurile publice.
4.4.6 Deşeurile reciclabile se vor depozita în containere speciale, în vederea
valorificării;
4.4.7 Se vor folosi utilaje şi mijloace de transport moderne, corespunzătoare din
punct de vedere tehnic şi ale căror emisii se încadrează în normele impuse de
legislaţia în vigoare;
4.4.8 Alimentarea utilajelor cu carburant trebuie să se realizeze numai în locuri
special amenajate în vederea protejării solului împotriva poluării cu produse
petroliere;
4.4.9 Motoarele utilajelor se vor afla în stare de funcţionare numai în perioadele în
care sunt implicate în activitate.
4.5 EFICIENŢA ENERGETICĂ
4.5.1 Activitatea va fi planificată astfel încât să respecte principiile eficienţei

energetice, utilizându-se minimum de resurse necesare.
5. RESPONSABILITĂŢI
5.1. DIRECTOR GENERAL

5.1.1. Numeşte şeful de şantier şi asigură resursele necesare pentru aplicarea
procedurii tehnice de execuţie.
5.1.2. Numeşte responsabilul tehnic cu execuţia atestat pentru lucrare.
5.1.3. Asigură remedierea defectelor calitative apărute din vina organizaţiei atât în
perioada de execuţie cât şi în perioada de garanţie prevăzută în contract.
5.1.4. Dispune oprirea lucrărilor ori de câte ori constată abateri de la cerinţele de
calitate, stabileşte tratarea neconformităţilor şi aplicarea acţiunilor corective.
5.1.5. Urmăreşte ducerea la îndeplinire la termenele stabilite a măsurilor dispuse
prin actele de control sau prin documentele de recepţie ale lucrărilor.
5.1.6. Aprobă procurarea de materiale şi produse precum şi angajarea de servicii
numai de la furnizori care asigură condiţiile prevăzute de Regulamentul privind
agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii şi de
Regulamentul privind certificarea calităţii produselor folosite în construcţii.
5.1.7. Solicită investitorului efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor numai la
construcţiile care corespund cerinţelor de calitate şi pentru care s-au predat
investitorului documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei.
5.2. RESPONSABILUL CU SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII
5.2.1. Realizează audituri interne pentru a se asigura că prevederile sistemului de

management integrat sunt aplicate.
5.2.2. Efectuează controale pentru a se asigura că neconformităţile constatate
sunt tratate şi că sunt întreprinse acţiuni corective şi preventive.
5.2.3. Efectuează analiza reclamaţiilor referitoare la calitatea lucrărilor şi asigură
tratarea şi rezolvarea lor.
5.3. ŞEFUL DE ŞANTIER

5.3.1. Asigură respectarea prevederilor procedurii tehnice de execuţie la realizarea
lucrărilor.
5.3.2. Răspunde de respectarea proiectului şi a detaliilor de execuţie.
5.3.3. Răspunde de efectuarea activităţilor de monitorizare şi măsurare (inspecţii şi
încercări) prevăzute în planul calităţii.
5.3.4. Răspunde de întocmirea în timpul executării lucrărilor a documentelor şi
înregistrărilor prevăzute în planul calităţii.
5.3.5 Răspunde de utilizarea în execuţia lucrărilor numai a produselor şi a
procedeelor prevăzute în proiecte, certificate calitativ sau pentru care există agremente
tehnice, acceptă înlocuirea acestora cu altele numai pe baza soluţiilor stabilite de
proiectant cu acordul investitorului.
5.3.6. Răspunde de convocarea factorilor care trebuie să participe la verificarea
lucrărilor ajunse în faze determinante ale execuţiei şi asigurarea condiţiilor necesare
efectuării acestora, în scopul obţinerii acordului de continuare a lucrărilor.
5.3.7. Răspunde de soluţionarea neconformităţilor, a defectelor şi neconcordanţelor
apărute în fazele de execuţie, numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectant, cu
acordul investitorului.
5.3.8. Opreşte utilizarea materialelor pentru care a primit de la laborator rapoarte de
încercare din care rezultă că acestea nu îndeplinesc condiţiile de calitate, opreşte, de
asemenea, execuţia lucrărilor la care rapoartele de încercare indică existenţa unor
abateri de la prevederile proiectelor sau de la cerinţele de calitate.
5.3.9. Supune la recepţie numai lucrări care corespund cerinţelor de calitate şi
pentru care a predat investitorului documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a
construcţiei.
5.3.10. Asigură aducerea la îndeplinire la termenele stabilite a măsurilor dispuse
prin actele de control sau prin documentele de recepţie a lucrărilor de construcţii.
5.3.11. Răspunde de iniţierea şi aplicarea acţiunilor corective şi preventive necesare
pentru eliminarea cauzelor neconformităţilor constatate la execuţia lucrărilor.
5.3.12. Răspunde de respectarea condiţiilor de manipulare, transport, depozitare a
materialelor şi produselor şi de livrarea acestora la punctele de lucru cu documente de
certificare a calităţii.
5.3.13. Asigură buna organizare a procesului de producţie şi verifică efectuarea

instructajului privind normele de protecţia muncii şi PSI specifice locului şi condiţiilor de
muncă şi gradul de asigurare cu echipamente şi scule necesare.
5.3.14. Răspunde de asigurarea instalaţiilor de apă, de forţă şi de iluminat necesare
pentru realizarea lucrărilor.
5.3.15. Răspunde de asigurarea echipamentului de protecţie a muncii şi de prevenire
şi stingere a incendiilor adecvat.
5.3.16. Răspunde de asigurarea condiţiilor de lucru pe perioada de timp friguros.
5.4. ŞEFUL DE LUCRARE
5.4.1. Răspunde împreună cu şefii de echipă de calitatea operaţiunilor de execuţie

efectuate.
5.4.2. Organizează locurile de muncă şi procesul de producţie asigurând condiţiile
necesare executării lucrărilor cu respectarea tuturor prevederilor normelor de protecţia
muncii şi PSI specifice.
5.4.3. Efectuează instructajul privind normele de protecţia muncii şi PSI specifice
locului şi condiţiilor de muncă.
5.4.4. Controlează calitatea lucrărilor executate de echipe.
5.5. ŞEFUL DE ECHIPĂ

5.5.1 Răspunde de calitatea operaţiunilor de execuţie efectuate, verifică activitatea
prestată de muncitorii din echipă, începerea lucrului numai cu scule şi echipament de
protecţie adecvat.
5.6. RESPONSABILUL CU CONTROLUL CALITĂŢII

5.6.1. Asigură că nu este permisă continuarea execuţiei unor lucrări la care s-au
constatat abateri de la proiect şi reglementări tehnice şi s-au utilizat produse care nu
sunt conforme cu condiţiile specificate, verifică şi asigură ca neconformităţile constatate
să fie tratate şi remediate conform procedurilor.
5.6.2. Efectuează controlul calităţii la lucrări, având drept obiectiv monitorizarea
proceselor respective şi eliminarea cauzelor de funcţionare nesatisfăcătoare. În
efectuarea controalelor se bazează pe prevederile procedurilor sistemului calităţii şi pe
planurile de calitate.
5.6.3. Neconformităţile pe care le constată cu ocazia controalelor le înscrie în
rapoarte de neconformitate cu propuneri de acţiuni corective şi preventive şi totodată
stabileşte împreună cu şeful punctului de lucru măsurile necesare pentru remedierea
deficienţelor constatate.
5.7. RESPONSABILUL TEHNIC CU EXECUŢIA ATESTAT
5.7.1. Admite execuţia lucrărilor de construcţii numai pe baza proiectelor şi a
detaliilor de execuţie verificate de specialişti verificatori de proiecte atestaţi.
5.7.2. Verifică şi avizează proiectele tehnologice de execuţie, procedurile tehnice de

execuţie şi proiectele de organizare a execuţiei lucrărilor.
5.7.3. Verifică lucrările şi avizează documentele şi înregistrările întocmite pe
parcursul realizării acestora.
5.7.4. Întocmeşte şi ţine la zi un registru de evidenţă a lucrărilor pe care le
coordonează tehnic şi de care răspunde.
5.7.5. Pune la dispoziţia organelor de control toate documentele solicitate.
6. MĂSURI PENTRU ASIGURAREA CALITĂŢII
6.1 Prezenta procedură se revizuieşte la cinci ani sau ori de câte ori se constată
necesitatea, prin grija RSMI.
6.2 Urmărirea implementării prevederilor prezentei proceduri este condusă de către
RSMI.
6.3 Utilizatorii procedurii care observă neconcordanţe în conţinutul procedurii, între
proceduri sau între proceduri şi modul de desfăşurare a activităţii, au obligaţia de a le
comunica imediat, în scris, Directorul General, care analizează modalitatea de
soluţionare.
7. ÎNREGISTRĂRI ŞI ARHIVARE
7.1 înregistrările cerute de legislaţia în vigoare sunt conform normelor:

• Proces verbal de primire-predare amplasament
• Proces verbal de recepţie calitativă a lucrărilor de săpare;
7.2 DOCUMENTE ASOCIATE:
•Controlul documentelor şi al datelor;
•Identificarea şi trasabilitatea produsului;
•Controlul proceselor;
•Inspecţii şi încercări;
•Stadiul inspecţiilor şi încercărilor;
•Controlul produsului neconform;
•Acţiuni preventive şi colective;
•Manipulare, depozitare, ambalare, conservare şi livrare;
•Controlul înregistrărilor calităţii;
•Audituri interne ale calităţii.
8. ANEXE
8.1. Prezenta procedura nu conţine anexe.
9. DIFUZARE
9.1. Personalul implicat.

3. ARMARE
1.1. SCOP
- descrierea tehnologiei de execuţie pentru realizarea lucrărilor de armare;
armare;
- programarea activităţilor de monitorizare, măsurare şi întocmire de documente pe
toată perioada desfăşurării lucrărilor;

1.2.1 Prezenta procedură se utilizează la execuţia lucrărilor de armare.
2.1 DEFINIŢII

lucrărilor.
proces sau sistem.
aplicabile.
2.1.4. Faza determinanta = stadiul fizic la care o lucrare de construcţii, odată
executantului.
2.2.1 PRESCURTĂRI
de implementare.
Cerinţe.
3.1.11 Cod de practică pentru execuţia lucrărilor de beton, beton armat şi
precomprimat, indicativ NE 012-1999;
3.1.13 C 16/84-Normativ pentru realizarea lucrărilor de construcţii pe timp friguros;

4.1 PROCEDURA
4.1.1 Condiţii de lucru
4.1.1.1 Execuţia lucrărilor de armare cu bare independente se va face conform
normativelor în vigoare având la bază DDE elaborate de o instituţie de proiectare
specializată în lucrări de construcţii civile, industriale şi agricole.
4.1.1.2 La temperaturi sub -10 0C se interzice fasonarea armăturilor.
4.1.2. Mijloace necesare
4.1.2.1 Materialele de bază utilizate la realizarea armăturilor pentru betoane sunt
conform tabel anexat:
Tip de oţel Simbol Domeniu de utilizare

Oţel beton rotund neted STAS OB 37 Armături de rezistenţă sau
438/1-80 constructive
Oţel beton cu profil periodic PC 52 Armături de rezistenţă la elemente
cu betoane de clasa minim C 12/15
Oţel beton cu profil periodic STAS PC 60 Armături de rezistenţă la clasa cel
438/1-80 25 (G25) puţin C 16 /20
4.1.2.2 Livrarea oţelului se face conform prevederilor în vigoare şi însoţite de

certificatul de calitate.
4.1.2.3 Materialele auxiliare utilizate la lucrările de armături pentru betoane.
4.1.2.4 Distanţierii asigură poziţia armăturii la cotele din proiect precum şi realizarea
stratului de acoperire cu beton. După materialul din care sunt confecţionaţi distanţierii
sunt:
• metalici;
• din masă plastică;
• din mortar de ciment.
4.1.2.5 După modul de fixare şi forma lor distanţierii sunt:
• simpli;
• circulari;
• călăreţi (capre);
• sârmă de legat (sârme arse) φ curent folosit 1 ÷ 1,5 mm;
• electrozi de sudură.
4.1.2.6 Tipurile recomandate în funcţie de calitatea oţelului sudat sunt:
• E 38 T pentru OB 37;
• supertit şi superbaz pentru PC 52;
• superbaz pentru PC 60;
4.1.2.7 Utilajele principale utilizate la realizarea armăturilor pentru betoane:
• troliu 5 tf;
• ştanţă manuală;
• maşină de îndreptat şi măsurat; maşină de îndreptat, măsurat şi tăiat;
• ştanţă mecanică;
• maşină de fasonat.
Depozitare Macara
D < 12 mm D > 12 mm
Masă cu role
Debitare - fasonare Debitare
Masa de sudat prin puncte
Asamblare în atelier Cleşte de sudat
Maşină de sudat cap la cap
Autocamion
Montare armături Automacara
4.1.2.8 Mijloace de muncă necesare realizării armăturilor:
• aparat de sudură;
• metru gradat;
• chei pentru fasonat;
• cleşte de tăiat buloane;
• cleşte de legat.
4.1.2.9 Consumul de manoperă şi nivel de calificare a forţei de muncă.
Consumurile specifice de forţă de muncă cuprind forţele de muncă (în ore)
necesare:
a) confecţionării de armături;
b) montării armăturilor.
4.1.2.10 Confecţionarea armăturilor se execută în ateliere de şantier şi cuprinde
următoarele operaţiuni:
• descolăcirea şi îndreptarea oţelului beton;
• tăierea la dimensiuni a barelor;
• fasonarea barelor;
• executarea sudurilor;
• manipularea materialului metalic în întregul proces de producţie.
4.1.2.11 Montarea armăturilor cuprinde:
• asamblarea în atelier sau direct în cofraj a barelor fasonate;
• transportul şi manipularea la locul de montaj;
• montarea carcaselor în cofraj;
• centrare şi fixarea în cofraj.
4.1.2.12 Consumurile de forţă de muncă sunt la montare de două, trei ori mai
mari decât la confecţionare.
4.1.2.13 Nivelul de calificare a forţei de muncă este în funcţie de operaţia
executată (confecţionare sau montare), precum şi de modul cum se execută operaţia
(manual sau mecanizat).
4.1.2.14 Extinderea prelucrării oţelului beton în ateliere centralizate care asigură
lucrul într-un ritm constant şi ridicat, respectarea condiţiilor termice de execuţie,
precum şi ridicarea continuă a calificării forţei de muncă.
4.1.2.15 Scule şi dispozitive verificatoare
a) Verificarea diametrelor se face cu:
• calibre;
• micrometre;
• şublere;
• patentul şi metrul gradat.
b) Verificarea lungimilor barelor se face cu:
• ruleta;
• metrul pliant.
4.1.3. Pregătirea lucrărilor
4.1.3.1 Proiectul de execuţie trebuie să conţină planuri de armare pentru toate
elementele de beton armat. Aceste planuri sunt alcătuite din vederi laterale, secţiuni
transversale, vederi de sus şi detalii care trebuie să cuprindă:
• dimensiunile elementelor de beton;
• configuraţia armăturilor;
• tipuri de oţel beton;
• diametrul barelor;
• numărul de bare şi distanţa între ele;
• forma fiecărei bare în parte, la scara cu marcă şi cotele complete;
• detalii caracteristice;
• grosimea betonului de acoperire.
4.1.3.2 Înainte de a începe organizarea propriu-zisă a lucrului aferent unei
anumite comenzi este necesar să se facă liste complete cu indicativul tuturor
elementelor de construcţii şi să completeze fişele de debitare şi fasonare a barelor de
oţel beton pentru fiecare element de construcţie.
4.1.3.3 Lucrările pregătitoare în atelierele de armătură:
• organizarea liniilor tehnologice distincte pentru confecţionarea armăturilor uşoare

(bare cu diametrul până la 14 mm) şi armăturilor grele (bare cu diametrul mai mare
de 14 mm).
• mecanizarea operaţiilor şi proceselor de lucru ca: îndreptarea, tăierea, fasonarea
barelor, asamblarea carcaselor.
• asigurarea continuităţii şi succesiunea transportului oţelului beton pentru diferite
operaţii necesare desfăşurării normale a fluxului tehnologic.
• evitarea încrucişărilor şi întoarcerilor, pe tot timpul procesului tehnologic printr-o
amplasare corespunzătoare, a bancurilor de lucru, utilajelor şi dispozitivelor.
• oţelul beton aprovizionat se sortează pe diametre, lungimi şi mărci, aşezându-se pe
stelaje sau stative.
4.1.3.4 Lucrările de organizare de şantier specifice punerii în operă a oţelului
beton sunt în principal următoarele:
• dimensionarea şi amplasarea barăcilor pentru echipe (scule, echipamente);
• verificarea amplasării mijloacelor de ridicare pe verticală;
• prevederea căilor de acces şi mijloacelor de transport;
• amenajarea la obiect a platformei pentru depozitarea barelor;
• depozitarea armăturii se face pe grupe de bare, pe tipuri de oţel, elemente şi mărci;
• confecţionarea dispozitivelor de ridicat şi montat carcase,precum şi celelalte
sortimente de bare fasonate.
4.1.3.5 Oţelurile pentru armături trebuie să fie depozitate separat pe tipuri şi
diametre în spaţii amenajate şi dotate corespunzător astfel încât să se asigure:
• evitarea condiţiilor care favorizează corodarea oţelului;
• evitarea murdăririi acestora cu pământ sau alte materiale;
• asigurarea posibilităţilor de identificare uşoară a fiecărui sortiment şi diametru.
4.1.3.6 Înainte de asamblare şi montarea armăturilor trebuie asigurată recepţia
calitativă a lucrărilor executate anterior şi care sunt în strânsă legătură cu acestea
respectiv:
• fasonarea corectă a barelor de oţel beton;
• montarea cofrajului;
• betonarea elementelor de construcţie ce trebuie executate anterior, cu realizarea
corectă a modului de întrerupere a betonului;
• poziţia corectă a mustăţilor lăsate din elementul deja turnat.
4.1.3.7 Lucrările de mai sus trebuie să fie executate în strictă concordanţă cu
proiectul de execuţie şi prescripţiile tehnice de recepţie. În afara acestor verificări mai
sunt necesare unele operaţiuni de pregătire şi remediere cum ar fi:
• curăţirea cofrajului de aşchii, moloz, zăpadă;
• curăţirea betonului deja turnat în partea de contact cu betonul care urmează a fi
turnat;
• curăţirea barelor de oţel beton de rugină, pământ, zăpadă sau gheaţă;
• îndreptarea sau dacă nu este posibil îndepărtarea eventualelor bare strâmbate din
cauza transportului sau a manipulării;
• verificarea poziţionării distanţierilor (purecilor) în conformitatecu grosimea stratului de
acoperire cu beton (prevăzut în proiect) a armăturii.
4.1.4. Realizarea lucrărilor
4.1.4.1 Lucrările de armături, prin operaţiile pe care le include (depozitare,
prelucrare, transport, montare) prezintă o serie de caracteristici, de realizarea cărora
este condiţionată obţinerea unui element de construcţie corespunzător.
4.1.4.2 Îndreptarea, trasarea,debitarea se efectuează în atelierul centralizat al firmei
noastre,cu utilajele adecvate.
4.1.4.3 Fasonarea armăturilor:
- Fasonarea barelor, confecţionarea şi montarea carcaselor de armăturăse va face în
strictă conformitate cu prevederile proiectului;
- Înainte de a se trece la fasonarea armăturilor, executantul va analizaprevederile
proiectului, ţinând seama de posibilităţile practice de montare şi fixare a barelor
precum şi de aspectele tehnologice de betonare şi compactare. Dacă se consideră
necesar se va solicita reexaminarea de către proiectant a dispoziţiilor de armare
prevăzute în proiect:
4.1.4.4 Armăturile care se fasonează trebuie să fie curate şi drepte, în acest scop se
vor îndepărta:
eventualele impurităţi de pe suprafaţa barelor;
rugina, prin frecare cu perii de sârmă, dar numai în zonele în care barele urmează
a fi înnădite prin sudură. La întinderea oţelului cu troliul, alungirea maximă nu va
depăşi 1 mm/m.
barele tăiate şi fasonate vor fi depozitate în pachete etichetate pentru a se evita
confundarea lor, păstrarea formei şi curăţeniei lor până în momentul montării;
armăturile se vor termina cu sau fără ciocuri, conform prevederilor proiectului. În cazul
armăturilor netede având diametrul “d” ciocul se îndoaie la 180 grade cu rază interioară
de minim 1,25 d şi porţiunea dreaptă de capăt de minim 3 d. În cazul armăturilor cu
profil periodic ciocul se îndoaie la 90 grade cu raza interioară de minim 2 d şi
porţiunea dreaptă de capăt de minim 7 d;
îndoirea barelor înclinate, a celor de trecere din stâlpi în grinzi sau a celor trecute
peste colţul unui cadru se va face după un arc de cerc cu raza de cel puţin 10 d.
Capetele barelor înclinate trebuie să aibă o porţiune dreaptă cu lungimea de cel puţin
20 d în zonele întinse şi de cel puţin 10 d în zonele comprimate;
în cazul etrierilor care se îndoaie după un unghi drept, raza cercului de îndoire va
fi de minimum 2 d;
fasonarea ciocurilor şi îndoirea armăturilor se execută cu o mişcare lentă, fără
şocuri. La maşinile de îndoire cu două viteze nu se admite curbare a barelor din
oţeluri cu profil periodic la viteza mare a maşinii;
se interzice fasonarea armăturilor la temperaturi sub - 100C.
4.1.4.5 Barele cu profil periodic cu diametrul mai mare de 25 mm se vor fasona la cald.
4.1.4.6 Cantitatea cupoanelor se limitează maxim 2%.
4.1.4.7 Fasonarea armaturilor şi a carcaselor se efectuează în atelierul centralizat al
firmei noastre.
4.1.5 Montarea armăturilor:
4.1.5.1 Montarea armăturilor poate să înceapă numai după:
- recepţionarea calitativă a cofrajelor;
- acceptarea de către proiectant a fişei tehnologice de betoane în cazulelementelor sau
părţilor de structură al căror volum depăşeşte 100 mc şi este necesar să fie prevăzute
rosturi de betoane.
4.1.5.2 La montarea armăturilor se vor adopta măsuri pentru asigurarea bunei
desfăşurări a turnării şi compactării betonului prin:
- crearea la intervale de maxim 3 m a unor spaţii libere între armăturile de la partea
superioară care să permită pătrunderea liberă a betonului sau a furtunelor prin care se
descarcă betonul;
- crearea spaţiilor necesare pătrunderii vibratorului (minim 2,5 x D vibrator) la
interval de maxim 5 ori grosimea elementului. În acest scop după caz:
♦ se va monta sau încheia parţial armătura superioară urmând a secompleta
înainte de ultima etapă de betonare;
♦ se va solicita reexaminarea dispoziţiilor de armare prevăzute în proiect.
4.1.5.3 Armăturile vor fi montate în poziţia prevăzută în proiect luându-se măsuri

care să asigure menţinerea acesteia în timpul turnării betonului (distanţieri, agrafe,
capre, etc.).
4.1.5.4 Pentru respectarea acoperirii minime se vor folosi în mod obligatoriu
distanţierii. Aceştia sunt elemente executate din beton, oţel, masă plastică sau alte
materiale care au rolul de a asigura poziţionarea armăturii la cotele prevăzute în
proiect. Ei trebuie să aibă rezistenţa şi rigiditatea necesara pentru a prelua încărcările
provenite din punerea în operă a betonului (greutatea betonului şi a armăturii,
incarcarea cu oameni, socurile din descarcarea benei etc.). Nerespectarea pozitionarii
corecte a armaturilor atrage dupa sine fie micsorarea acoperirii cu beton ( care este
necesara pentru asigurarea protectiei armaturii contra coroziunii, cat si pentru a evita
despicarea longitudinala a betonului provocata de componentele transversale ce apar
in procesul smulgerii), fie marirea ei ( care conduce la micsorarea bratului de parghie
interior si deci a capacitatii portante a elementului ). Forma distantierilor este foarte
diferita dar se pot distinge patru tipuri mari: blocuri de forma geometrica simpla
prevazute cu mustati de sarma pentru ancorarea armaturii, de tip circular, suporti tip
calareti si suporti continui.
4.1.5.5 Asezarea distantierilor se face respectand urmatoarele reguli:
• la placi sau pereti se vor prevedea cel putin 3 distantieri/m²,
• la grinda sau stalp se va prevedea cel putin un distantier/ml pe fiecare latura
cofrata,
4.1.5.6 Pentru menţinerea în poziţie a armăturilor de la partea superioară a
plăcilor se vor folosi capre de oţel beton sprijinite pe armătura inferioară sau pe
distanţieri şi dispusă între ele la maxim 1 m (1 buc./mp) în câmp respectiv de maxim
50 cm (4 buc./mp) în zonele de consolă.
4.1.5.7 În cazul plăcilor cu grosime mai mare de 40 cm şi al armăturilor cu
diametrul mai mare de 14 mm se admite depăşirea distanţelor menţionate dar astfel
încât să se asigure păstrarea poziţiei armăturii.
4.1.5.8 În astfel de situaţii caprele pot fi înlocuite cu bare sudate de armătură
inferioară şi respectiv superioară.
o Praznurile şi piesele metalice înglobate vor fi fixate prin puncte de sudură sau
legături cu sârmă de armătura elementului sau vor fi fixate de cofrag astfel încât să se
asigure menţinerea lor în timpul turnării betonului.Se recomandă ca atunci când se
dispune de mijloace mecanice de ridicare şi montaj armătura să se monteze sub formă
de carcase preasamblate, de preferinţă sudate prin puncte.
o Praznurile şi piesele metalice înglobate vor fi fixate prin puncte de sudură sau
legături cu sârmă de armătura elementului sau vor fi fixate de cofrag astfel încât să se
asigure menţinerea lor în timpul turnării betonului.Se recomandă ca atunci când se
dispune de mijloace mecanice de ridicare şi montaj armătura să se monteze sub formă
de carcase preasamblate, de preferinţă sudate prin puncte.
4.1.5.9 Legarea armăturilor:
-La încrucişări barele de armare trebuie să fie legate între ele prin legături
de sârmă neagră (STAS 889 - 89) sau prin sudură electrică prin puncte.
Când legarea se face cu sârmă, se vor utiliza două fire de sârmă de 1 ÷ 1,5
mm diametru.
-Reţelele de armături din plăci şi din pereţi vor avea legate două rânduri de
încrucişări marginale pe întreg conturul. Restul încrucişărilor din mijlocul reţelelor vor
fi legate din 2 în 2 în ambele sensuri (în şah). Reţelele de plăci curbe subţiri se vor lega
în toate punctele de încrucişare.
-La grinzi şi stâlpi, vor fi legate toate încrucişările barelor armăturii cu
colţurile etrierilor sau ciocurile agrafelor. Restul încrucişărilor acestor bare cu
porţiunile drepte ale etrierilor pot fi legate în şah (cel puţin din doi în doi). Barele
înclinate pot fi legate de primii etrieri cu care se încrucişează. Etrierii şi agrafele
montate înclinat faţă de armăturile longitudinale se vor lega de toate barele cu care se
încrucişează. Acestea vor fi legate de toate barele longitudinale cu care se
încrucişează.
4.1.6 Toleranţe de execuţie
4.1.6.1 În tabelul anexat sunt indicate abaterile limită admise de fasonarea şi
montarea armăturilor. Dacă prin proiect se prevăd abateri mai mici, se vor respecta
acestea.
4.1.7 Reguli constructive
4.1.7.1 Prevederile constructive care trebuie să fie respectate la armarea
elementelor din beton armat sunt indicate în următorul tabel cu distanţe minime
admise între armături.
4.1.7.2 In tabelul de mai jos sunt prezentate abaterile limita admise,conform
indicativ NE 012/99.
Abateri limită la armaturi
Abateri in mm
Dist. Grosi- Lungimi partiale sau Lung. Pozitia
Element intre me totale fata de proiect petrecere innadi-
axele strat la inadire turii OBS.
barelor acope- prin
rire sudare
< 1m 1..10m > 10m

Fundatii ± 10 + 10 La
imbi-
nari si
Pereti ±5 +3 inna-
diri
suda-
Stalpi ±3 +3 ±5 ± 20 ± 30 ± 3d 50 te cf.
Grinzi C 28-
Placi ±5 +2 83
Intre
etrieri si
la pasul ± 10 -
fretelor
4.1.8. Înnădirea armăturilor
4.1.8.1 Se face în conformitate cu prevederile proiectului.
4.1.8.2 Procedeele de înnădire pot fi prin:
• suprapunere;
• sudură;
4.1.8.9 Înnădirea prin sudare se poate face printr-unul din următoarele procedee:
• sudarea electrică prin puncte;
• sudare manuală cu arcul electric, prin suprapunere şi cu eclise.
4.1.8.10 La executarea şi controlul calităţii înnădirilor se vor respecta reglementările
tehnice specifice.
4.1.8.11 Înlocuirea armăturilor prevăzute în proiect; se poate proceda la înlocuirea
acestora, respectându-se următoarele:
- adaptarea altor diametre de acelaşi tip de oţel cu cel înlocuit, se va face astfel încât
aria armăturii să rezulte egală sau cel mult 5% mai mare decât cea din proiect;
- în cazul armăturilor de rezistenţă din grinzi, diametrul nou adoptat trebuie să fie
mai mic sau cel mult cu 25% mai mare decât cel prevăzut în proiect dar fără a
schimba tipul oţelului;
- distanţele minime şi respectiv maxime rezultate între bare precum şi diametrele
minime adoptate trebuie să îndeplinească condiţiile de la punctul 4.1.7.1;
- înlocuirea armăturilor cu bare din alt tip de oţel, decât cel prevăzut în proiect, se va
efectua numai cu avizul proiectantului sau pe baza datelor precizate în proiect.
Înlocuirea se va înscrie pe planurile de execuţie care se depun la cartea construcţiei şi
va fi vizată de inginerul care are lucrarea în subordine.
4.1.9. Realizarea lucrărilor de armare pe timp friguros
4.1.9.1 Armaturile se vor depozita pe teren uscat, amenajat cu platforme de
pietris compactat.
4.1.9.2 Barele acoperite cu gheata vor fi curatate inainte de taiere si fasonare prin
ciocanire, prin zgarierea cu unelte adecvate sau cu jet de aer cald pentru topirea
ghetii si uscarea apei rezultate.
4.2.1 În vederea evitării accidentelor (electrocutări, explozii, inundaţii) înainte de

instalaţiilor montate îngropat sau subteran, încheindu-se procese verbale a
amplasamentelor de lucru împreună cu proprietarii acestor instalaţii;
4.2.2 Dacă în timpul lucrărilor poziţia instalaţiilor este diferită decât cea indicată în
proiect sau procesele verbale încheiate cu beneficiarii, lucrarea trebuie întreruptă şi
vor fi contactaţi proiectantul şi beneficiarii acestor reţele în vederea stabilirii noilor
trasee;
protecţie adecvat;

4.4.1 Deşeurile de fier provenite de la confecţionarea armăturilor se vor colecta în

containere speciale, în vederea reciclării;
4.4.2 Barele şi carcasele de armătura se vor depozita în locuri special amenajate;
4.4.3 Udarea cu apă a căilor de acces în şantier;
4.4.4 Dotarea şantierului cu rampă destinată spălării roţilor mijloacelor de transport şi
ale utilajelor care părăsesc zona construibilă;

valorificării;
petroliere;

5.1. Director general

5.2. Responsabilul cu sistemul de management


5.3. Şeful de şantier

lucrărilor.
construcţiei.
5.4. Şeful de lucrare

efectuate.
5.5. Şeful de echipă

protecţie adecvat.
5.6. Responsabilul cu controlul calităţii
5.6.1. Asigură că nu este permisă continuarea execuţiei unor lucrări la care s -au
5.7. Responsabilul tehnic cu execuţia atestat
RSMI.
soluţionare.
7.1. Controlul şi calitatea lucrărilor

7.1.1 După fiecare cantitate şi sortiment aprovizionat operaţia de control va
consta din:
• constatarea existenţei certificatului de calitate sau de garanţie;
• verificarea dimensiunilor secţiunii;
• examinarea aspectului;
• verificarea prin îndoire la rece.
7.1.2 În cazurile în care este prevăzut în proiect sau când există dubii asupra
calităţii oţelurilor aprovizionate se va proceda la verificarea caracteristicilor mecanice
prin încercarea la tracţiune şi după caz la sudabilitate.
7.2. Recepţia lucrărilor
7.2.1 La terminarea montării armăturii în fiecare element de construcţie în care
urmează a se turna beton, trebuie efectuată o verificare foarte minuţioasă privind
calitatea acestor lucrări deoarece ele constituie Lucrări Ascunse, care nu mai pot fi
controlate ulterior. Verificările trebuie efectuate de către beneficiar (diriginte de
şantier) şi executant (şeful de brigadă) şi trebuie să se refere la toate aspectele
lucrării şi anume:
 numărul, diametrul şi poziţia barelor în diferite secţiuni transversale,
caracteristicile elementului de structură;
 distanţa dintre etrieri, diametrul acestora şi modul lor de fixare;
 lungimea porţiunilor de bare care depăşesc reazemele sau care urmează a
fi înglobate în elementele care se toarnă ulterior (mustăţi);
 lungimi de petrecere la înnădiri;
 numărul şi calitatea legăturilor dintre bare;
 dispozitivele de menţinere a poziţiei armăturilor în cursul betonării (capre,
distanţieri);
 modul de asigurare a grosimii stratului de acoperire cu beton a armăturii;
 poziţia, modul de fixare şi dimensiunile pieselor înglobate.
7.2.2. Aceste elemente se consemnează cronologic în “Registrul de
proceseverbale pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse”.
7.2.3 Scopul procesului-verbal de recepţie calitativă este de a se consemna
calitatea lucrărilor şi conformitatea lor cu proiectele şi prescripţiile tehnice în vigoare
(inclusiv abaterile admisibile).
7.2.4 Se va respecta Planul de control al calităţii lucrărilor executate, elaborat de
proiectant şi Planul calităţii elaborat de constructor.
7.3 Documente:
- RRCMIPO = registrul de recepţie calitativă a materialelor înainte de punerea lor în
operă;
- PVRC = proces verbal de recepţie calitativă;
- PVT = proces verbal de trasare;
- PVPPFL = proces verbal de predare-primire a frontului de lucru;
- RI =raport de încercare;
- BCBTL = buletin privind calitatea betonului turnat în lucrare;
- CB =condica de betoane;
- FCGCM =fişa de control a gradului critic de maturizare sau a gradului de maturizare
pentru decofrare.
8. ANEXE
8.1 Prezenta procedura nu conţine anexe.
9. DIFUZARE
9.1 Personalul implicat.

4. COFRARE
1.1. SCOP
- descrierea tehnologiei de execuţie pentru cofrarea elementelor din beton
conform reglementărilor tehnice existente;
cofrare;
- programarea activităţilor de monitorizare, măsurare şi întocmire de documente
pe toată perioada desfăşurării lucrărilor;

1.2.1 Prezenta procedură se utilizează la execuţia lucrărilor de cofrare.
2.1 DEFINIŢII

lucrărilor.
proces sau sistem.
aplicabile.
2.1.4. Faza determinantă = stadiul fizic la care o lucrare de construcţii, odată
executantului.
2.2.1 PRESCURTĂRI
de implementare.
Cerinţe.
3.1.11 Ghid pentru proiectarea şi utilizarea cofrajelor GT 014-97;
friguros;

4.1 EXECUTAREA COFRAJELOR

4.1.1. Cofrajele utilizate trebuie să asigure suprafeţe de beton corespunzătoare
tipului de finisaj adoptat.
4.1.2 Pentru a asigura o cofrare eficientă, în termeni scurţi, se utilizează panouri
de cofraj de inventar. Aceste au forme geometrice regulate, dimensiuni modulate şi
pot avea suprafaţa de cofrare dorită. Cea mai mare răspândire o au panourile
modulate care pot fi din lemn, metal sau mixte. Mai răspândite sunt panourile
metalice care prezintă avantaje suplimentare: utilizarea unor dispozitive de asamblare
uşor de manipulat, realizarea de suprafeţe netede, posibilitatea utilizării unor
conducte pentru agent încălzitor, şi reducerea duratei de execuţie a cofrajului.
4.1.3 Manipularea, transportul şi depozitarea cofrajelor se face astfel încât să se
evite deformarea lor, murdărirea, ruginirea, putrezirea. Este interzisă depozitarea
direct pe pământ sau depozitarea altor materiale pe stivele de cofraje.
4.1.4 Depozitarea cofrajelor se face pe grinzi de beton sau pe profile metalice.
4.1.5 Se vor folosi în mod obligatoriu materiale pentru ungerea cofrajelor pentru
reducerea aderenţei între beton şi cofraje. Cofrajele vor fi curăţite în prealabil.
4.1.6 Montarea cofrajelor va cuprinde următoarele:
• curăţire şi nivelare la locul de montaj;
• trasarea poziţiei cofrajelor;
• transportul şi aşezarea panourilor de cofraj la poziţie;
• asamblarea şi susţinerea provizorie a panourilor;
• verificarea poziţiei cofrajelor fiecărui element de construcţie şi fixarea acestora la
poziţie corectă;
• închiderea, legarea şi sprijinirea definitivă a cofrajului.
4.1.7 Rigidizarea cofrajului la poziţie verticală se realizează cu distanţieri şi ancore
de sârmă.
4.1.8 Susţinerile cofrajului trebuie rezemate pe terenuri sau pe elemente de
construcţii pentru a nu permite tasări mai mari sau neuniforme, luându-se toate
măsurile de prevenire a acestora.
4.1.9 Se interzice legarea cofrajelor cu tiranţi din OB sau PC sudaţi şi legarea
cofrajului de barele armăturii. Sprijinirile cofrajelor vor fi astfel montate încât să nu
permită deplasări ale cofrajului în timpul turnării betonului.
4.1.10 Se va trata diferit cofrarea fundaţiilor, a stâlpilor, a grinzilor şi planşeelor.
4.1.11. Cofrajele pentru fundaţii sunt alcătuite din:
• panouri cu placaje modulate sau nemodulate şi cu eventuale completări;
• montanţi, cleşti şi distanţieri;
• ţăruşi, proptele şi şpraiţuri.
a) În cazul fundaţiilor continue se trasează axul longitudinal al fundaţiei pe fundul
şanţului respectiv, faţă de această axă se trasează poziţiile feţelor interioare ale
panoului de cofraj. După trasare se bat în pământ montanţii (de o parte şi de alta a
fundaţiei) de care se fixează panourile de montaj cu proptele, distanţieri etc.;
b) În cazul fundaţiilor izolate pentru stâlpi, trasarea se face pe două axe

perpendiculare, pentru fiecare fundaţie în parte, urmărindu-se alinierea pe axele
şirurilor de stâlpi. Cofrajele se încheie complet şi se semnează pe muchia lor
superioară, pe mijlocul fiecărei laturi, pentru centrarea stâlpilor pe axe şi şiruri.
Fixarea lor se realizează ca şi la fundaţiile continue, proptele etc., făcându-se în
prealabil verificarea corectitudinii poziţiei lor.
4.1.12 Cofrajele pentru stâlpi sunt alcătuite din panouri modulate cu completări sub
formă de panouri puse pe verticală şi fururi pe orizontală. Panourile de completare se
prind de panourile modulate cu chingi orizontale şi verticale bătute peste rosturi pentru
asigurarea continuităţii cofrajului.
a) Cofrajele pentru stâlpi cuprind:
• rama de trasare;
• calotul de scânduri de bază;
• capacul sau fereastra pentru curăţirea cofrajului pe una din părţile stâlpului;
• şipcile triunghiulare pentru închiderea rosturilor cofrajului şi teşirea muchiilor
stâlpului;
b) Îmbinarea cofrajului de stâlp cu cofrajul grinzilor se face astfel încât cofrajul
grinzilor să se rezeme de capul cofrajului stâlpului, ceea ce va permite în final o
ansamblare mai uşoară şi corectă.
c) Decofrarea stâlpilor se va putea face înaintea grinzilor, acestea având nevoie de
un timp mai mare de aşteptare în stare cofrată.
d) Montarea panourilor de cofraj pentru stâlp cuprinde următoarele faze:
• trasarea axelor perpendiculare pe conturul stâlpului;
• fixarea ramei de trasare;
• fixarea în cuie cu şipcă pe feţele panoului de cofraj;
• montarea panourilor de cofraj pe trei laturi cu sprijinire provizorie;
• montarea armăturilor;
• montarea provizorie a ferestrei de contur pe latura a patra;
• continuarea cofrării laturii a patra cu panoul de cofraj;
• montarea de caloţi metalici care se strâng cu tiranţi prevăzuţi cu plăcuţă de
ancoraj şi zăvor, în cazul folosirii caloţilor triunghiulari, strângerea se face cu bolţ cu
pană;
• scoaterea ferestrei de control şi curăţarea interiorului cofrajului, montându-se
definitiv fereastra de control;
• montarea calotei de bază din scândură şi a calotei metalice care îmbrăcă rostul la
partea superioară a ferestrei de control.
4.1.13 Cofrajele pentru grinzi sunt alcătuite din panouri modulate cu completări
orizontale care se prind de panourile modulate cu chingi bătute în cuie peste rost
pentru a se asigura planeitatea.
a) Panoul de cofraj pentru fundul grinzii trebuie să fie cuprins între panourile de
cofraj ale feţelor laterale pentru a permite mai întâi decofrarea feţelor laterale,
panoul de fund fiind reţinut de elementele de susţinere ale grinzii.
b) Grinzile fiind elementele de construcţie orizontale, vor fi decofrate după o
perioadă de timp îndelungată decât elementele verticale, întrucât elementele
orizontale trebuie să aibă o rezistenţă mai mare a betonului la decofrare.
c) Montarea panourilor de cofraj pentru grinzi şi nervuri cuprinde următoarele
faze:
• se trasează axul grinzilor şi lăţimea lor;
• se verifică poziţia în plan vertical şi orizontal faţă de cotele din proiect;
• se verifică reazemul dintre grinzile extensibile şi popii telescopici, precum şi
modul de aşezare a acestora pe tălpile de reazem;
• se verifică contravântuirile popilor;
• se verifică poziţia traverselor de pe grinzile extensibile pe care urmează a se
aşeza cofrajul grinzilor;
• se montează panourile de cofraj pentru fundul grinzilor;
• se montează panourile de cofraj pentru laterale, consolidându-se între ele la
rosturi;
• se montează juguri şi se strâng cu tiranţi care trec prin distanţieri din PVC, care
au rolul de a menţine la distanţă fixă elementele laterale ale cofrajului.
4.1.14 Cofrajele pentru planşee. Se folosesc panouri de cofrare de lăţimi diferite,
alese astfel încât să acopere întreaga suprafaţă de cofrat, iar când acest lucru nu este
posibil, suprafaţa rămasă se completează cu panouri de completare.
4.1.15 La confecţionarea cofrare se lăsă spaţii (rosturi) de 1-3 mm între scânduri
pentru a permite deformarea lor liberă la umezire. Dimensiunea rostului se alege în
funcţie de gradul de umezire, esenţa lemnului şi dimensiunile scândurilor sau
dulapilor folosiţi. Dacă rosturile sunt prea mari se produc pierderi de lapte de ciment
şi chiar partea fină a betonului; şi pe suprafeţele elementelor de beton apar nervure
la rosturile dintre scânduri.
a) Montarea panourilor de cofraj pentru planşee cuprinde următoarele faze:
• trasarea;
• verificarea în plan vertical a sistemului de susţinere;
• verificarea rezemării dintre grinzile extensibile şi popii telescopici, precum şi a
modului de aşezare a acestora pe tălpile de reazem;
• verificarea contravântuirilor popilor;
• montarea panourilor de cofraj pe suprafaţa plăcii şi completarea spaţiilor
rămase libere cu panouri de completare;
• verificarea cotelor finale ale părţii superioare a cofrajului, care va reprezenta cota
intradosului plăcii;
• verificarea orizontalităţii cofrajului.
b) Sprijinirea cofrajelor de planşee se face pe eşafodaje formate din grinzi
extensibile susţinute cu popi metalici. Eşafodajul trebuie să prezinte suficientă
rezistenţă şi stabilitate pentru a putea prelua toată greutatea betonului proaspăt, a
armăturii şi a fierarilor montatori.
c) Măsurile de contravântuire a popilor pe două direcţii perpendiculare atât cu bare
orizontale cât şi cu bare oblice vor fi utilizate întotdeauna, indiferent de tipul popilor
utilizaţi. Rezemarea grinzilor extensibile sau articulate de popi se face prin intermediul
unei rigle de lemn care va asigura şi alinierea popilor.
d) Popii se reazemă pe o talpă continuă de lemn, în special atunci când terenul
este mai puţin compact şi umed.
4.1.16. Cofrajele pentru pereţi. Pe suprafaţa pereţilor, panourile de cofraj se
aşează astfel încât rosturile dintre panourile de pe ambele feţe ale peretelui să fie în
acelaşi plan vertical normal pe perete.
a) Pentru cofrarea pereţilor se utilizează panouri plane şi panouri speciale de colţ,
de goluri. Panourile de cofraj se combină astfel încât să acopere o suprafaţă cât mai
mare, iar locurile libere se completează cu panouri de completare. Pentru obţinerea
unei suprafeţe plane, panourile de cofraj pentru pereţi se aliniază riguros la montare,
atât la rosturile verticale dintre ele, cât şi în zona de contact cu panourile de cofraj
pentru placă.
b) Alinierea în partea inferioară se realizează cu ajutorul tălpilor de rezemare,
aşezate de o parte şi de alta a peretelui şi menţinute la distanţă corespunzătoare
grosimii peretelui cu ajutorul unor distanţieri.
c) Elementele de sprijinire utilizate la cofrarea pereţilor sunt următoarele:
-Moazele - grinzi orizontale pe care reazemă nemijlocit cofrajul propriu-zis, ale cărui
nervuri longitudinale sunt dispuse pe verticala;
-montanţii - grinzi verticali pe care reazemă direct cofrajul, ale căror nervuri
longitudinale sunt dispuse pe orizontala; există situaţii, când din condiţii de rezistenţă
sau deformaţii, se utilizează atât moaze cât şi montanţi, unele rezemând pe
celelalte,în funcţie de poziţia nervurilor cofrajului propriu-zis;
-tiranţii - elemente metalice supuse la întindere, care preiau acţiunile orizontale de la
moaze sau de la montanţi. Transmiterea acţiunilor de la moaze sau de la montanţi la
tiranţi se face prin intermediul unor plăcuţe metalice. Fixarea tiranţilor de panourile
de cofrarea peretelui (aşezate faţă în faţă) se face prin intermediul unor dispozitive
numite blocaje. Tiranţii sunt confecţionaţi din buloane, tije sau sârme din oţel.
-Şpriţurile - elemente care preiau solicitările moazelor şi montanţilor şi le
transmit la suprafaţa de sprijin a cofrajului (teren, planşeu etc.).
d) Montarea panourilor de cofraj pentru pereţi cuprinde următoarele faze:
-se trasează axele diafragmelor şi conturul lor;
-se aşează tălpile de rezemare şi aliniere;
-se montează panourile de cofraj pe o faţă a peretelui, începând cu panoul de
colţ, fiecare panou asamblându-se de cel montat anterior cu cleme din oţel;
-se montează armătura;
-se fixează cutiile şi ramele pentru goluri;
-se montează panourile de cofraj pe a doua faţă a peretelui; odată cu montarea
panoului se montează şi distanţierii prin care se introduc şi se fixează provizoriu tiranţii;
-se montează perechile de moaze şi se fixează definitiv tiranţii;
-se verifică verticalitatea cofrajului şi se fac eventualele corecţii.
e) Alte soluţii de cofrare sunt:
-cofrajul din panouri modulate din lemn. Deşi conduc la un consum de manoperă
mare, prezintă avantajul manipulării uşoare a panourilor (greutatea unui element este
sub 50 de kg), nu necesită folosirea utilajelor de ridicat. Asamblarea se face prin
metodele tradiţionale (moaze, montanţi, tiranţi etc.).
-cofrajul realizat din panouri mari, preambalate. Acesta constă din panouri de cofraje
metalice plane, asamblate în ateliere speciale. Prezintă avantajul unui consum redus
de manoperă şi o reducere a timpului de execuţie, dar necesită utilizarea unei
macarale pentru manipulare.
-cofrajul păşitor. Acest tip de cofraj poate fi utilizat la pereţi cu înălţime de minim 1.5
m. Această soluţie constă în utilizarea panourilor de cofraj la baza elementului
(peretelui). După turnarea betonului şi a atingerii rezistenţei minime pentru decofrare,
se desfac blocajele, tiranţii, penele, şi panourile de cofraj, şi se remontează într-o
poziţie situată mai sus (rulare pe verticală). Se asigură la partea inferioară o
suprapunere a cofrajului de circa 5-10 cm peste peretele turnat anterior.
4.1.17. Verificări ale cofrajului-abateri limită (conform C 56/85 ).

Abateri limita pentru cofraje la construcţii civile Panourile cofrajelor Cofraje gata
gata confecţionate confecţionate
1. Abateri limita la dimensiunile panourilor:

- la lungimi ± 4 mm -
- la lăţimi ± 3 mm -
2. Abateri limita la dimensiunea liberă ±10mm

(lumina):
3. Abateri limita la dimensiunea secţiunilor

transversale: -
- grosime pereţi, plăci
- ± 2 mm
- stâlpi, grinzi
- ± 3 mm
4. Înclinarea limita faţă de orizontală a

muchiilor şi suprafeţelor:
- pe un m liniar
- 2%
- pe toată suprafaţa, la planşeu -
1,0%
4.1.18. Decofrarea. Elementele de construcţie pot fi decofrate atunci când betonul

a atins o anumită rezistenţă suficientă pentru a putea prelua integral sau parţial, după
caz, sarcinile pentru care au fost proiectate.
4.1.19 Indicativul NE 012/99 face următoarele precizări:
a) părţile laterale ale cofrajelor se pot îndepărta după ce betonul a atins o
rezistenţă de minimum 2.5 N/mm² , astfel încât feţele şi muchiile elementelor să nu fie
deteriorate ( conform table de mai jos).
Termenele minime de decofrare ale feţelor laterale în funcţie de temperature
mediului şi de viteza de dezvoltare a rezistenţei betonului
Viteza de Termenul de decofrare (zile) pentru temperatura

dezvoltare a rezistenţei mediului ( º C )
betonului
+5 +10 +15
Lenta 2 1 1/2 1
Medie 2 1 1
b) cofrajele feţelor inferioare la plăci şi grinzi se vor îndepărta menţinând sau

remontând popi de siguranţă, atunci când rezistanta betonului a atins faţă de clasă,
următoarele procente:
-70% pentru elemente cu deschidere de maximum 6 m;
-85% pentru elemente cu deschideri mai mari de 6 m.
4.1.20 La grinzi având până la 6 m deschidere se lăsă un pop de siguranţă la
mijlocul acestora; la deschideri mai mari numărul lor se va spori astfel încât distanţă
între popi sau de la popi la reazeme să nu depăşească 3 m.
4.1.21 La plăci se va lăsa cel puţin un pop de siguranţă la mijlocul lor şi cel puţin un
pop la 12 m² de placă.
4.1.22 Între diferite etaje popii de siguranţă se vor aşeza pe cât posibil unul sub
altul.
4.1.23 În tabelul de mai jos precizăm recomandările privind decofrarea feţelor
inferioare ale cofrajelor cu menţinerea popilor de siguranţă.
Termenele minime recomandate pentru decofrarea feţelor inferioare ale cofrajelor cu
menţinerea popilor de siguranţă
Condiţii tehnologice Termenul ( în zile ) de la turnare

Viteza de dezvoltare a Lenta Medie
rezistenţei betonului
Temperatura mediului(ºC) +5+10+ 15 +5+10+15
Grinzi cu deschidere de maxim 6,00m. 654 553
Grinzi cu deschidere de peste 6,00m. 1086 654
4.1.24 După decofrare panourile se curăţă de resturile de beton, se tratează cu

soluţii speciale (decofrol) şi se depozitează în locuri special amenajate, până la
următoarea utilizare.
4.1.25 Popii de siguranţă se vor îndepărta atunci când rezistanta betonului a atins
faţă de clasa următoarele procente:
-95% pentru elemente cu deschideri de maximum 6m.
-112% pentru elemente cu deschideri de 6……12 m.
-115% pentru elemente cu deschideri mai mari de 12m.
Termenele minime recomandate pentru îndepărtarea popilor de siguranţă.

Condiţii tehnologice Termenul ( în zile ) de la turnare
Viteza de dezvoltare a rezistenţei Lenta Medie
betonului
Temperatura mediului ( º C ) +5 +10 +15 +5 +10 +5
Grinzi cu deschidere de max. 18 14 9 10 8 5

6,00 m
Grinzi cu deschideri de 21 18 12 14 11 7
6,00……..12,00 m
Grinzi cu deschidere >12,00 m 36 28 18 28 21 14
4.1.26 Nu este permisă îndepărtarea popilor de siguranţă ai unui planşeu aflat

imediat sub altul care se cofrează sau se betonează.
4.1.27. Verificări la decofrare. La decofrarea oricărui element de construcţie se va

verifica:
- aspectul elementelor, semnalizându-se dacă se întâlnesc zone de beton
necorespunzător ( beton necompactat, segregate, goluri, rosturi etc.);
- dimensiunile secţiunilor transversale ale elementelor;
- distanţele dintre diferitele elemente;
- poziţia elementelor verticale (stâlpi, diafragme, pereţi), în raport cu cele
corespunzătoare situate la nivelul imediat inferior;
- poziţia golurilor;
- poziţia armăturilor ce urmează a fi înglobate în elementele ce se toarnă ulterior.
4.1.28. Executarea lucrărilor de cofrare pe timp friguros. La execuţie cofrajele
trebuie să fie curăţate de zăpadă şi de gheaţă prin mijloace mecanice şi, în final, dacă
este posibil, prin intermediul unui jet de aer cald.
4.1.29 Cofrajul trebuie să aibă rosturile dintre panouri etanşe iar faţa lui interioară să
fie unsă cu substanţe care uşurează decofrarea, aplicate numai după curăţarea şi
uscarea suprafeţei.
4.1.30 Se va acorda o deosebită atenţie rezemării elementelor de susţinere a
cofrajelor luându-se măsuri corespunzătoare în funcţie de comportarea la îngheţ a
terenului şi anume:
- pentru pământurile stabile la îngheţ rezemarea se va face pe tălpi aşezate pe terenul
nivelat şi curăţat în prealabil de zăpadă, de gheaţă şi de stratul vegetal;
- pentru pământurile nestabile la îngheţ, precum şi în cazul umpluturilor, popii se vor
aşeza pe grinzi cu suprafaţa mare de rezemare îngropate sub adâncimea de îngheţ,
pe fundaţii existente sau pe piloţi.

trasee;
protecţie adecvat;

4.4.1 Panourile modulate şi cheresteaua necesare confecţionării cofrajelor se vor
depozita în spaţii special amenajate pentru a nu fi împiedicată circulaţia pietonală şi
auto în zonele de lucru şi în cele adiacente;
4.4.2 Deşeurile de lemn se vor depozita în containere destinate acestui tip de
deşeuri, urmând ca ele sa fie valorificate;
transport adecvate;
valorificării;
petroliere;


5.2. RESPONSABILUL CU SISTEMUL DE MANAGEMENT


lucrărilor.
construcţiei.
5.3.10. Asigură aducerea la îndeplinire la termenele stabilite a măsurilo r dispuse

efectuate.

protecţie adecvat.

RSMI.

soluţionare.
7.1. Înregistrările cerute de legislaţia în vigoare sunt conform normelor:

• Proces verbal de lucrări ascunse;
• Fişă de betonare;
• Proces verbal de verificare a aspectului betonului după decofrare
7.2 Documente asociate:
•Controlul documentelor şi al datelor;
•Identificarea şi trasabilitatea produsului;
•Controlul proceselor;
•Inspecţii şi încercări;
•Stadiul inspecţiilor şi încercărilor;
•Controlul produsului neconform;
•Acţiuni preventive şi colective;
•Manipulare, depozitare, ambalare, conservare şi livrare;
•Controlul înregistrărilor calităţii;
•Audituri interne ale calităţii.
8. ANEXE
9. DIFUZARE

5. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE BETONARE
1.1. SCOP
- descrierea tehnologiei de execuţie pentru realizarea elementelor din beton
simplu sau beton armat , actualizata pe baza reglementarilor tehnice existente;
betonare;

1.2.1 Prezenta procedură se utilizează la execuţia lucrărilor de betonare.
2.1 DEFINIŢII
lucrărilor.
proces sau sistem.
aplicabile.
executantului.
2.2.1 PRESCURTĂRI

de implementare.
Cerinţe.
3.1.11 • Instrucţiuni tehnice privind folosirea amestecurilor pe bază de ciment
sau răşini epoxidice la remedierea defecţiunilor lucrărilor de construcţii, indicativ C
149/1987;
3.1.12 Cod de practică pentru execuţia lucrărilor de beton, beton armat şi
precomprimat, indicativ NE 012-1999;
3.1.14 C 16/84-Normativ pentru realizarea lucrărilor de construcţii pe timp friguros;

4.1 PROCEDURA
4.1. Condiţii prealabile
4.1.1. Existenţa la executat a documentaţiei de execuţie.
4.1.2. Acceptarea tehnologiilor de betonare de către responsabilul tehnic cu
execuţia atestat.
4.1.3. Existenţa documentelor pentru betonul ce se pune în operă:
- comandă beton;
- bon livrare transport beton;
- declaraţie de conformitate;
- rapoarte de încercare pentru betonul proaspăt.
4.1.4. Existenţa înregistrărilor de calitate pentru:
- suprafaţa de betonare (teren de fundare sau element de beton
turnat anterior), cofrare, armare şi procese verbale de recepţie
calitativă pentru ca aceste faze să fie încheiate.
4.1.5. Existenţa utilităţilor:
-instalaţie forţă de iluminat;
-instalaţie de apă;
-instalaţie de aer comprimat;
-condiţii de încălzire şi protecţie termică sau de asigurare a menţinerii
umidităţii betonului timp de minim 7 zile după turnare (cu excepţia
recipienţilor pentru lichide unde acest timp este de 14 - 28 zile),
funcţie de temperatura la care se toarnă betonul, sub + 5 oC sau
peste + 20oC (închideri, rogojini, prelate, saltele, aeroterme etc.);
-drumuri de acces la locul de turnare a betonului;
-macarale sau autopompe de beton în bună stare de funcţionare;
-vibratoare de tip corespunzător în număr suficient;
-podine pentru circulaţia muncitorilor cu scule, echipamente, etc., în
zona în care se toarnă beton.
4.1.6. Echiparea formatiei de betonişti cu tomberoane, roabe şi scule specifice.
4.1.7. Instruirea personalului existent privind normele de protecţie a muncii şi PSI
specifice activităţii desfăşurate.
4.1.8. Muncitorii vor fi dotaţi cu echipamentul de protecţie specific: salopeta,
casca, cizme de cauciuc, centuri de siguranţă.
4.1.9. S-au stabilit, după caz, şi pregătit măsurile ce se adoptă în situaţii
accidentale: utilaj de preparare a betonului la staţia de betoane şi mijloace de
transport a betonului de la rezervă, sursa suplimentară de energie electrică de
rezervă, materiale pentru protecţia betonului în caz de intemperii, locul de dirijare a
betonului în caz de refuz calitativ, etc.
4.1.10. Sunt asigurate condiţiile necesare efectuării determinărilor prevăzute în în
prezenta procedură de execuţie şi confecţionării şi păstrării epruvetelor de beton.
4.1.11. Executarea lucrărilor de betonare poate să înceapă numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) sunt realizate măsurile pregătitoare, sunt aprovizionate şi verificate materialele
componente (agregate, ciment, aditivi, adaosuri etc.) şi sunt în stare de funcţionare
utilajele şi dotările necesare, în conformitate cu prevederile procedurii de execuţie în
cazul betonului preparat pe şantier;
b) au fost recepţionate calitativ lucrările de săpături, cofraje şi armături (după caz);
c) în cazul în care, de la montarea la recepţionarea armăturii, a trecut o perioadă
îndelungată (peste 6 luni) este necesară o inspectare a stării armăturii de către o
comisie alcătuită din beneficiar, executant, proiectant, şi reprezentantul I.S.C. care va
decide oportunitatea expertizării stării armăturii de către un expert sau un institut de
specialitate şi va dispune efectuarea ei; în orice caz, dacă se constată prezenţa
frecventă a ruginei neaderente, armătura - după curăţire - nu trebuie să prezinte o
reducere a secţiunii sub abaterea minimă prevăzută în standardele de produs; se va
proceda apoi la o nouă recepţie calitativă;
d) suprafeţele de beton turnat anterior şi întărit, care vor veni în contact cu betonul
proaspăt, vor fi curăţate de pojghiţa de lapte de ciment (sau de impurităţi); suprafeţele
nu trebuie să prezinte zone necompactate sau segregate şi trebuie să aibă rugozitatea
necesară asigurării unei bune legături între cele două betoane; sunt asigurate
posibilităţi de spălare a utilajelor de transport şi punere în operă a betonului;
e) sunt stabilite, după caz, şi pregătite măsurile ce vor fi adoptate pentru
continuarea betonării în cazul intervenţiei unor situaţii accidentale (staţie de betoane şi
mijloace de transport de rezervă, sursă, suplimentară de energie electrică, materiale
pentru protejarea betonului, condiţii de creare a unui rost de lucru, etc.);
f) nu se întrevede posibilitatea intervenţiei unor condiţii climatice nefavorabile (ger, ploi
abundente, furtună, etc.);
g) în cazul fundaţiilor, sunt prevăzute măsuri de dirijare a apelor provenite din
precipitaţii, astfel încât acestea să nu se acumuleze în zonele ce urmează a se
betona;
h) sunt asigurate condiţiile necesare recoltării probelor la locul de punere în operă şi
efectuării determinărilor prevăzute pentru betonul proaspăt, la descărcarea din mijlocul
de transport;
i) este stabilit locul de dirijare a eventualelor transporturi de beton care nu îndeplinesc
condiţiile tehnice stabilite şi sunt refuzate.
4.1.12. În baza verificării îndeplinirii condiţiilor de la punctul 4.1.11, se va
consemna aprobarea începerii betonării de către: responsabilul tehnic cu execuţia,
reprezentantul beneficiarului iar în cazul fazelor determinante stabilite de proiectant şi
avizate de Inspectoratul în construcţii de către proiectant; reprezentantul
beneficiarului şi reprezentantul Inspectoratului în Construcţii.
4.1.13. Aprobarea începerii betonării trebuie să fie reconfirmată, pe, baza unor noi
verificări, în cazurile în care:
• au intervenit evenimente de natură să modifice situaţia constatată la data aprobării
(intemperii, accidente, reluarea activităţii la lucrări sistate şi neconservate);
• betonarea nu a început în intervalul de 7 zile, de la data aprobării.
4.1.14. Înainte de turnarea betonului; trebuie verificată funcţionarea corectă a
utilajelor pentru transportul local şi compactarea betonului.
4.1.15. Se interzice începerea betonării înainte de efectuarea verificărilor şi
măsurilor indicate la puntul 4.1.11.
4.1.2. Acţiuni implicate
4.1.2.1. Pregătirea terenului de fundare sau a suprafeţei de beton turnat anterior.
4.2.2. Transportul, manipularea şi turnarea betonului.
4.2.3. Recoltarea probelor de beton la locul de punere în operă pentru verificarea
calităţii betonului şi păstrarea acestora în condiţiile impuse de normele tehnice.
4.2.4. Compactarea betonului.
4.2.5. Finisarea suprafeţelor de beton.
4.2.6. Întreruperi neplanificate.
4.2.7. Întărirea şi protecţia betonului.
4.2.8. Repararea defectelor de calitate din beton.
4.2.9. Întocmirea înregistrărilor de calitate.
4.1.3. Executarea lucrărilor
4.1.3.1. Pregătirea terenului de fundare sau a suprafeţei de beton turnat anterior.
4.3.1.1. Pregătirea terenului de fundare:
 Verificarea cotei de fundare (cu aparate topo, cu furtunul de nivel, cu T-ul şi
cu balize) şi a naturii terenului de fundare;
 Înainte de începerea turnării betonului:
♦ coborârea nivelului apelor subterane astfel încât să se poată efectua betonarea;
♦ îndepărtarea ultimului strat nesăpat de pământ (teren de fundare);
♦ curăţirea suprafeţei cu mijloace manuale şi dacă este cazul, cu aer
comprimat, până se asigură îndepărtarea părţilor desprinse, a noroiului sau a apei;
♦ verificarea cotei finale de fundare, iar la pernele de balast, verificarea în prealabil şi a
gradului de compactare realizat;
♦ recepţie finală a suprafeţei şi întocmirea înregistrărilor de calitate
(proces verbal de recepţie calitativă a naturii şi cotei).
4.3.1.2. Pregătirea suprafeţei de beton turnate anterior şi/ sau a cofrajelor.
• Curăţirea suprafeţei de beton turnat anterior care vine în contact cu
betonul ce urmează a fi turnat, de pojghiţa de lapte de ciment, de
diversele impurităţi şi materiale străine, îndepărtarea zonelor de
beton necompactate corespunzător prin baterea, buciardare,
măturare, spălare cu apă, suflare cu aer comprimat după caz;
• Curăţarea cofrajelor, barelor de armături, repoziţionarea, conform
proiect, dacă este cazul a armăturilor şi a pieselor înglobate;
•Înainte de turnarea betonului, suprafaţa betonului turnat anterior,
zidăria în zona de contact cu betonul ce se toarnă şi cofrajele se vor
uda bine cu apă, iar în final apa rămasă în denivelări va fi
îndepărtată;
•Verificarea cotei finale la faza respectivă de betonare;
•Verificarea finală înainte de betonare şi întocmirea înregistrărilor de
calitate (procese verbale de recepţie calitativă pentru lucrările ce devin ascunse).
4.1.4. Transportul, manipularea şi turnarea betonului
4.1.4.1. Transportul betonului trebuie efectuat luând toate măsurile necesare
pentru a preveni segregarea, pierderea componenţilor sau contaminarea betonului.
4.1.4.2. Mijloacele de transport trebuie să fie etanşe, pentru a nu permite
pierderea laptelui de ciment.
4.1.4.3 Transportul betoanelor cu tasare mai mare de 50 mm se va face cu
autoagitatoare, iar a betoanelor cu tasare de maxim 50 mm cu autobasculante cu
benă, amenajate corespunzător.
4.1.4.4 Transportul local al betonului se poate efectua cu bene, pompe, vagoneţi,
benzi transportoare, jgheaburi sau tomberoane.
4.1.4.5 Pe timp de arşiţă sau ploaie, în cazul transportului cu autobasculante pe
distanţă mai mare de 3 km, suprafaţa liberă de beton trebuie să fie protejată, astfel
încât să se evite modificarea caracteristicilor betonului urmare a modificării
conţinutului de apă.
4.1.4.6. Durata maximă posibilă de transport depinde în special de compoziţia
betonului şi condiţiile atmosferice. Durata de transport se consideră din momentul
încărcării mijlocului de transport şi sfârşitul descărcării acestuia şi nu poate depăşi
valorile orientative prezentate în tabelul 1, pentru cimenturi de clase 32,5/42, 5 decât
dacă se utilizează aditivi întârzietori.
Tabelul 1
Durata maximă de transport a betonului cu autoagitatoare
Temperatura amestecului Durata maximă de transport (minute)
de beton cimenturi de clasă 32,5 cimenturi de clasă ≥ 42,5
0
( C)
100 < t ≤ 300 50 35
t < 10 0 70 50
4.1.4.7 În general se recomandă ca temperatura betonului proaspăt, înainte de
turnare, să fie cuprinsă între 5÷300C.
4.1.4.8 În situaţia betoanelor cu temperaturi mai mari de 300C sunt necesare
măsuri suplimentare cum ar fi stabilirea de către un institut de specialitate sau un
laborator autorizat a unei tehnologii adecvate de preparare, transport, punere în
operă şi tratare a betonului şi folosirea unor aditivi întârzietori eficienţi etc.
4.1.4.9 În cazul transportului cu autobasculante, durata maximă se reduce cu 15
minute faţă de limitele din tabelul 1.
4.1.4.10 Ori de câte ori intervalul de timp dintre descărcarea şi reîncărcarea cu
beton a mijloacelor de transport depăşeşte o oră precum şi la întreruperea lucrului,
acestea vor fi curăţate cu jet de apă. În cazul autoagitatoarelor, acestea se vor umple cu
cca. 1 m3 de apă şi se vor roti cu viteză maximă timp de 5 minute după care se vor
goli complet de apă.
4.1.4.11 La sosirea la punctul de lucru şeful punctului de lucru va verifica bonul de
transport beton, dacă tipul de beton corespunde celui ce urmează a fi pus în operă,
dacă perioada de transport nu a depăşit timpul maxim, prevăzut în tabelul 1 din
prezenta procedură. De asemenea va verifica, printr-un laborator de încercări
autorizat, conform prevederilor NE 012-1999 lucrabilitatea şi temperatura betonului şi va
recolta probe de beton la frecvenţele prevăzute în NE 012 şi STAS 1799 în
vederea verificării calităţii betonului.
4.1.4.12 Betonarea va fi condusă, nemijlocit de conducătorul tehnic al punctului de
lucru. Acesta va fi permanent la locul de turnare şi va supraveghea respectarea strictă
a prevederilor prezentei proceduri tehnice de execuţie.
4.1.4.13 Betonul va fi pus în lucrare la un interval cât mai scurt de la aducerea lui la
locul de turnare. Nu se admite depăşirea duratei maxime de transport şi modificarea
consistenţei betonului.
4.1.4.14 La turnarea betonului trebuie respectate următoarele reguli generale:
• cofrajele de lemn, betonul vechi sau zidăriile care vor veni în contact cu
betonul proaspăt vor fi udate cu apă cu 2÷3 ore înainte şi imediat înainte de
turnarea betonului, iar apa rămasă în denivelări va fi înlăturată;
• din mijlocul de transport, descărcarea betonului se va face în bene, pompe,
benzi transportoare, jgheaburi sau direct în lucrare;
• dacă betonul adus la locul de punere în lucrare nu se încadrează în limitele de
consistenţă admise sau prezintă segregări, va fi refuzat fiind interzisă punerea lui în
lucrare; se admite îmbunătăţirea consistenţei numai prin folosirea unui superplastifiant;
• înălţimea de cădere liberă a betonului nu trebuie să fie mai mare de 3,00 m în
cazul elementelor cu lăţime de maximum 1,00 m şi 1,50 m în celelalte cazuri, inclusiv
elemente de suprafaţă (plăci, fundaţii etc);
• betonarea elementelor cofrate pe înălţimi mai mari de 3,00 m se va face prin
ferestre laterale sau prin intermediul unui furtun sau tub (alcătuit din tronsoane de
formă tronconică), având capătul inferior situat la maximum 1,50 m de zona care se
betonează;
• betonul trebuie să fie răspândit uniform în lungul elementului, urmărindu-se
realizarea de straturi orizontale de maximum 50 cm înălţime şi turnarea noului strat
înainte de începerea prizei betonului turnat anterior;
• se vor lua măsuri pentru a se evita deformarea sau deplasarea armăturilor faţă
de poziţia prevăzută, îndeosebi pentru armăturile dispuse la partea superioară a
plăcilor în consolă; dacă totuşi se vor produce asemenea defecte, ele vor fi corectate
în timpul turnării;
• se va urmări cu atenţie înglobarea completă în beton a armăturii, respectându-
se grosimea stratului de acoperire, în conformitate cu prevederile proiectului;
• nu este permisă ciocănirea sau scuturarea armăturii în timpul betonării şi nici
aşezarea pe armături a vibratorului;
• în zonele cu armături dese se va urmări cu toată atenţia umplerea completă a
secţiunii prin îndesarea laterală a betonului cu şipci sau vergele de oţel,
concomitent cu vibrarea lui; în cazul în care aceste măsuri nu sunt eficiente, se vor crea
posibilităţi de acces lateral al betonului, prin spaţii care să permită pătrunderea
vibratorului;
• se va urmări comportarea şi menţinerea poziţiei iniţiale a cofrajelor şi
susţinerilor acestora, luându-se măsuri operative de remediere în cazul unor deplasări
sau cedări;
• circulaţia muncitorilor şi utilajului de transport în timpul betonării se va face pe
podine astfel rezemate încât să nu modifice poziţia armăturii; este interzisă circulaţia
directă pe armături sau pe zonele cu beton proaspăt;
• betonarea se va face continuu, până la rosturile de lucru prevăzute în proiect
sau în dispoziţiile de şantier date de proiectant;
• durata maximă admisă a întreruperilor de betonare, pentru care nu este
necesară luarea unor măsuri speciale la reluarea turnării, nu trebuie să
depăşească timpul de începere a prizei betonului; în lipsa unor determinări de
laborator, aceasta se va considera de două ore de la prepararea betonului, în cazul
cimenturilor cu adaosuri şi respectiv 1,5 ore, în cazul cimenturilor fără
adaos;
• în cazul când s-a produs o întrerupere de betonare mai mare, reluarea turnării
este permisă numai după pregătirea suprafeţelor rosturilor;
• instalarea podinilor pentru circulaţia lucrătorilor şi mijloacelor de transport local
al betonului pe planşeele betonate, precum şi depozitarea pe ele a unor
schele, cofraje sau armături este permisă numai după 24÷48 ore, în funcţie de
temperatura mediului şi tipul de ciment utilizat (de exemplu, 24 ore
temperatura este de peste 200C şi se foloseşte ciment de tip I de clasă mai
mare de 32,5).
4.1.4.16 Turnarea betonului se poate face cu macaraua, cu pompa de beton, cu
jgheabul sau combinaţie din metodele de mai sus, după posibilităţi.
4.1.4.17 Atunci când înclinarea jgheabului este prea mare, acestea vor fi prevăzute
cu şicane sau praguri menite să schimbe alternativ direcţia de mişcare a betonului
pentru a micşora viteza de scurgere.
4.1.4.18. Rosturile orizontale şi verticale se vor localiza şi realiza conform
planurilor şi detaliilor execuţiilor.
4.1.4.19. În cazul defectării pompei, betonul rămas în conducte va fi scos şi
rebutat, iar conducta spălată. După fiecare fază de betonare cu pompa, întreg
echipamentul va fi curăţat şi spălat.
4.1.4.20 Orice acumulare de apă pe suprafaţa betonului sau scăpări de ulei,
motorină, etc. apărute în timpul betonării vor fi îndepărtate înainte de turnarea
stratului următor.
4.1.4.21 Turnarea betonului se va face prin dirijarea jetului de beton direct către
barele de armătură sau piesele înglobate pentru a preveni deplasarea sau
deformarea acestora.
4.1.4.22 Orice beton vărsat accidental va fi depărtat din cofraj, de pe platformele de
lucru ale cofrajului respectiv din locul unde a fost vărsat accidental.
4.1.4.23 Platformele intermediare de lucru se vor monta astfel încât să nu fie
deranjate barele de oţel beton în timpul turnării betonului.
4.1.4.24 Platformele intermediare şi cofrajele fazelor anterioare se vor îndepărta
pe măsură ce operaţia de turnare progresează şi acestea nu mai sunt necesare.
4.1.4.25 Se va preveni căderea de materiale străine în betonul proaspăt.
4.1.5. Compactarea betonului
4.1.5.1 Betonul va fi astfel compactat încât să conţină o cantitate minimă de aer
oclus.
4.1.5.2 Compactarea betonului este obligatorie şi se poate face prin diferite
procedee, funcţie de consistenţa betonului, tipul elementului etc. În general
compactarea mecanică a betonului se face prin vibrare.
4.1.5.3 Se admite compactarea manuală (cu maiul, vergele sau şipci, în paralel,
după caz cu ciocnirea cofrajelor) în următoarele cazuri:
• introducerea în beton a vibratorului nu este posibilă din cauza dimensiunilor
secţiunii sau desimii armăturii şi nu se poate aplica eficient vibrarea
externă;
• întreruperea funcţionării vibratorului din diferite motive, caz în care
betonarea trebuie să continue până la poziţia corespunzătoare a unui rost;
• se prevede prin reglementări speciale (beton fluid, betoane
monogranulare).
4.1.5.4 În timpul compactării betonului proaspăt se va avea grijă să se evite
deplasarea şi degradarea armăturilor şi/sau cofrajelor.
4.1.5.5 Betonul trebuie compactat numai atâta timp cât este lucrabil.
4.1.5.6. Fiecare strat de beton va fi vibrat, cu vibratorul standard ales în funcţie de
lucrabilitatea betonului, dimensiunile elementului şi densitatea armăturii.
4.1.5.7 Vibratoarele vor fi asigurate în număr suficient, fiind la îndemâna
betoniştilor şi cele de rezervă.
4.1.5.8 Vibratoarele vor fi manipulate de muncitorii experimentaţi şi instruiţi.
4.1.5.9 Un strat de beton nu va fi turnat până când betonul din stratul turnat
anterior nu a fost complet vibrat. Stratul de beton anterior va fi acoperit de următorul
înainte de a intra în priză, astfel încât stratul de jos să fie capabil de a fi vibrat cu
stratul nou turnat.
4.1.5.10 Vibratorul se introduce în beton sub acţiunea greutăţii proprii, pe
adâncime de aproximativ 1,5 grosimea stratului în poziţia verticală, iar scoaterea lui
se va realiza cât mai lent, pentru a nu lăsa goluri pe suprafaţa stratului. Grosimea
stratului de beton supus vibrării va fi de circa 3/4 din lungimea capului vibrator
(buteliei). La compactarea unui nou strat, butelia va pătrunde de 5 - 15 cm în stratul
compact anterior.
4.1.5.11 Durata de vibrare într-un punct va fi de 5 - 30 secunde în funcţie de
lucrabilitatea betonului şi tipului vibratorului. Punctele de vibrare vor fi alese în aşa fel
încât zonele de influenţă să se suprapună în plan.
4.1.5.12 Vibrarea încetează în momentul în care betonul nu se mai tasează
suprafaţa betonului devine orizontală şi uşor lucioasă şi nu mai apar bule de aer din
masa betonului.
4.1.5.12 Se va evita contactul vibratoarelor cu cofrajul, barele de armare, piesele
înglobate, a benzilor de etanşare, tecile sistemului de precomprimare etc.
4.1.5.13 În zonele pieselor înglobate, a benzilor de etanşare compactarea se
realizează cu vergele de oţel.
4.1.5.14 În zonele în care vibratorul nu poate pătrunde printre armături, piese
înglobate, pe lângă compactarea cu vergele din beton, se poate proceda şi la baterea
(ciocănirea) uşoară a cofrajului cu ciocanul din lemn, până nu mai sună a gol.
4.1.5.15 Când nu se poate efectua compactarea betonului prin vibrare internă la

elemente de grosimi reduse şi cu armături dese se vor utiliza vibratoare de exterior,
luându-se în acest caz măsuri constructive speciale prin mărirea rigidităţii cofrajelor,
legături elestice între cofraje şi elementele de susţinere sau de rezemare.
4.1.5.16 Vibrarea de suprafaţă cu plăci vibratoare, grinzi vibratoare se va utiliza
doar la compactarea plăcilor de grosime de până la 20 cm, timpul de vibrare fiind de
30 - 60 secunde.
4.1.6. Turnarea betonului sub apă
4.1.6.1. Betonul turnat sub apă trebuie să aibă proprietăţi speciale în stadiile
proaspăt şi întărit; trebuie să aibă consistenţa necesară de a putea fi pus în operă
uşor, să aibă o structură densă chiar şi fără compactare şi să nu segrege.
4.1.6.2. Turnarea betonului sub apă se face numai în incinte cu apă stătătoare sau
care a fost adusă în această stare prin măsuri corespunzătoare.
4.1.6.3. În cazul în care nu se folosesc aditivi speciali sau adaosuri nu este admisă
căderea liberă a betonului prin apă chiar pe distanţe foarte scurte.
4.1.6.4 Pentru a nu se solubiliza sau segrega betonul se poate turna prin tuburi.
Turnarea prin tuburi fixe sau mobile trebuie să se facă continuu, capătul inferior al
tubului trebuie să fie imersat în beton cu minimum 40 cm, în cazul căderii libere a
betonului prin tuburi şi cu circa 100 cm, în cazul pompării acestuia.
4.1.6.5. La stabilirea compoziţiei betonului turnat sub apă se fac următoarele
recomandări:
•Consistenţa
Pentru betoane turnate sub apă se va folosi o consistenţă corespunzătoare unei
clase T3 sau T4 în funcţie de tehnologia de turnare prin cădere liberă prin tuburi sau
prin pompare. În cazul betoanelor pompate pentru a se preveni blocajul furtunelor,
betonul nu trebuie să conţină o cantitate mare de apă, impunându-se utilizarea
aditivilor mari reducători de apă.
•Agregate
Pentru a se obţine o bună lucrabilitate la un raport apă/ciment mic, amestec
compact fără mijloace suplimentare de compactare se recomandă folosirea de
agregate rotunde cu o suprafaţă netedă. Se recomandă folosirea unei granulozităţi
continue, având în vedere pericolul mai mic de segregare faţă de amestecurile cu
granulozitate discontinuă. Se recomandă pentru a nu provoca dificultăţi la turnare ca
dimensiunea maximă a agregatelor să fie de 31 mm.
•Ciment
În general se recomandă majorarea cu circa 10% a dozajului de ciment în
comparaţie cu cerinţele normale pentru a îmbunătăţi coeziunea betonului proaspăt,
diminuarea pericolului pierderii de ciment prin solubilizare şi pentru a asigura o
cantitate suficientă de ciment după o posibilă solubilizare care apare aproape
inevitabil. Conţinutul de ciment trebuie stabilit ţinând sema că un dozaj mare poate
provoca fisuri termice. Folosirea cimenturilor cu adaosuri este recomandată pentru
betonul turnat sub apă în vederea creşterii rezistenţei sale la atacul chimic şi
reducerii căldurii de hidratare.
4.1.6.6 În cazuri speciale pe baza unor experimentări de laborator şi a unor
proceduri pentru amestecuri special proiectate prin folosirea unor aditivi speciali şi de
adaosuri betonul poate fi turnat prin cădere liberă prin apă.
4.1.6.7 În cazul fundaţiilor la care săpăturile se execută cu epuismente dacă apa
nu se poate evacua complet şi pe fundul gropii rămâne un strat de apă de circa 10 ÷
15 cm grosime, se admite în mod excepţional, turnarea betonului sub apă. În acest
caz betonarea se va începe de la un colţ al fundaţiei turnându-se un prim strat de
beton care iese deasupra nivelului apei şi care se extinde treptat pe întreaga
suprafaţă. În acest caz se va turna beton cu tasare zero sau uscat (preparat la
umiditatea saturată a agregatelor, cu spor de ciment 10 - 15%). Betonarea se va
continua apoi în uscat prin turnarea betonului deasupra stratului turnat anterior.
4.1.7. Finisarea suprafeţelor de beton
4.1.7.1 Se va efectua pentru a se obţine gradul de prelucrare specificat în proiect,
abaterile nepuntând să depăşească pe cele indicate mai jos (dacă prin proiect nu se
indică altfel):
a) sunt admise următoarele defecte privind aspectul elementelor din beton şi beton
armat:
♦ defecte de suprafaţă (pori, segregări, denivelări) având adâncimea de
maximum 1 cm şi suprafaţa de maximum 400 cm2, iar totalitatea defectelor de
acest tip fiind limitată la maximum 10% din suprafaţa feţei elementului pe
care sunt situate;
♦ defecte în stratul de acoperire al armăturilor (ştirbiri locale, segregări) cu
adâncimea mai mică decât grosimea stratului de acoperire lungime maximum
5 cm, iar totalitatea defectelor de acest tip fiind limitată la maximum 5% din lungimea
muchiei respective.
b) defectele care se încadrează în limitele menţionate la punctul “a” pot să nu se
înscrie în procesul verbal care se întocmeşte, dar vor fi în mod obligatoriu remediate
conform normativului C 149 până la recepţionarea lucrării.
4.1.7.2 Defectele care depăşesc limitele de la punctul “a” se înscriu în procesul
verbal care se întocmeşte la examinarea elementelor după decofrare şi vor fi
remediate conform soluţiilor stabilite de proiectant şi/sau expert după caz.
4.1.7.3 Finisarea suprafeţelor betonului constă în îndepărtarea tuturor
neregularităţilor locale (coame, rizuri, alte denivelări de pe suprafaţa betonului) şi a
celor de planeitate în lungul suprafeţelor (abateri măsurate cu dreptare, şabloane de
2 m lungime).
4.1.8. Întărirea şi protecţia betonului
4.1.8.1. În vederea obţinerii proprietăţilor potenţiale ale betonului, (în special)
zona suprafeţei trebuie tratată şi protejată o anumită perioadă de timp, în funcţie de
tipul structurii, elementului, condiţiile de mediu din momentul turnării şi condiţiile de
expunere în perioada de serviciu a structurii.
4.1.8.2. Tratarea şi protejarea betonului trebuie să înceapă cât mai curând posibil
după compactare.
4.1.8.3. Acoperirea cu materiale de protecţie se va realiza de îndată ce betonul a
căpătat o suficientă rezistenţă pentru ca materialul să nu adere la suprafaţa
acoperită.
4.1.8.4. Tratarea betonului este o măsură de protecţie împotriva uscării premature, în
particular, datorită radiaţiilor solare şi vântului.
4.1.8.5 Protecţia betonului este o măsură de prevenire a efectelor:
• antrenării (scurgerilor) pastei de ciment datorită ploii (sau apelor
curgătoare);
• diferenţelor mari de temperatură în interiorul betonului;
• temperaturii scăzute sau îngheţului;
• eventualelor şocuri sau vibraţii care putea conduce la o diminuare a
aderenţei beton-armătură (după întărirea betonului).
4.1.8.6. Principalele metode de tratare/protecţie sunt:
• menţinerea în cofraje;
• acoperirea cu materiale de protecţie, menţinute în stare umedă;
• stropirea periodică cu apă;
• aplicarea de pelicule de protecţie.
4.1.8.7. Durata tratării depinde de:
a) Sensibilitatea betonului la tratare, în funcţie de compoziţie.
Cele mai importante caracteristici ale compoziţiei betonului, care influenţează
durata tratării betonului, sunt: raportul apă/ciment, tipul şi clasa cimentului, tipul şi
proporţia aditivilor.
Betonul cu un conţinut redus de apă (raportul A/C mic) şi care are în compoziţie
cimenturi cu întărire rapidă (R) atinge un anumit nivel de impermeabilitate mult mai
rapid decât un beton preparat cu un raport A/C ridicat şi cu cimenturi cu întărire
normală, durata tratării diferind în consecinţă.
De asemenea, având în vedere că, în funcţie de clasa de expunere, betoanele
preparate cu cimenturi de tip II - V compoziţie, sunt mai sensibile la carbonatare
decât betoanele preparate cu cimenturi Portland de tip I, în cazul folosirii aceluiaşi
raport A/C se recomandă prelungirea duratei de tratare pentru primul caz.
b) Temperatura betonului
În general, cu cât temperatura exterioară este mai scăzută cu atât timpul necesar de
tratare este mai mic. Temperatura betonului după turnare depinde de temperatura
mediului ambiant, tipul şi clasa cimentului, dimensiunile elementelor structurale şi
proprietăţile de izolator ale cofrajului.
c) Condiţiile atmosferice în timpul şi după turnare
Durata de turnare depinde de temperatura mediului ambiant, umiditate şi viteza

vântului, care pot accelera uscarea prematură a betonului.
d) Condiţiile de serviciu, inclusiv de expunere ale structurii
4.1.8.8. Cu cât condiţiile de expunere sunt mai severe cu atât este necesar ca
durata de tratare să fie prelungită.
4.1.8.9 În tabelul 2 se prezintă durata orientativă (în zile) a tratării betonului în
funcţie de dezvoltarea rezistenţei betonului, temperatura betonului şi condiţiile de
mediu în timpul tratării.
4.1.8.10 În tabelul 3 se prezintă aprecieri asupra dezvoltării rezistenţei betonului în
funcţie de raportul apă/ciment şi clasa de rezistenţă a cimentului.
Durata orientativă (în zile) a tratării betonului

Tabelul 2
Dezvoltarea rezistenţei betonului Rapidă Medie Lentă
Temperatura betonului în timpul 5 10 15 5 10 15 5 10 15
tratării (0C)
Condiţii de mediu în timpul tratării
Elemente expuse indirect razelor 2 2 1 3 3 2 4 4 2
solare, umiditate sub 80%
Elemente expuse razelor solare sau 4 3 2 6 4 3 8 5 4
vântului cu viteză medie, umiditate
peste 50%
Elemente expuse la razele intense ale 4 3 2 8 6 5 10 8 5
soarelui sau la o viteză mare a vântului
sau la o umiditate sub 50%
Tabelul 3
Viteza de dezvoltare a Raport apă/ciment Clasa derezistenţă a
rezistenţei betonului cimentului
Rapidă < 0,5 42,5 R - 52,5 R
Medie 0,5 ÷ 0,6 42,5
< 0,5 32,5 R - 42,5 R
Lentă Toate celelalte cazuri
4.1.8.11 Durata tratării exprimată în tabelul 2 are un caracter orientativ, aceasta

stabilindu-se pentru fiecare caz în parte, în funcţie de consideraţiile prezentate în
prezentul cod.
4.1.8.12 În tabelul 2 sunt prezentate recomandări privind durata tratării betonului
pentru cimenturi de tip I (Portland) şi pentru temperaturi de 5oC, 10oC şi 15oC.
Durata de tratare depinde în mod substanţial de temperatura betonului; de exemplu la
30oC durata tratării poate fi aproximativ jumătate din durata tratării betonului la
20oC. Astfel izolarea prin cofraj poate fi o metodă de reducere a timpului de tratare.
4.1.8.13 Betonul preparat cu cimenturi conţinând şi alte componente decât clincher
(tip II 32,5; III 32,5; IV 32,5 etc.) sau conţinând anumite tipuri de adaosuri este mult
mai sensibil la tratament decât betonul preparat cu ciment de tipul I, la acelaşi raport
apă/ciment, în aceste cazuri se recomandă, faţă de condiţiile date în tabel, ca durata
tratării să crească în medie cu două zile pentru betonul preparat cu cimenturi de tip II,
III, IV, sau V.
4.1.8.14 În cazul în care betonul este supus intens la uzură sau structura se va
afla în condiţii severe de expunere, se recomandă creşterea duratei de tratare cu (3 ÷
5) zile.
Notă:
În lipsa unor date referitoare la compoziţia betonului, condiţiile de expunere în
timpul duratei de serviciu a construcţiei - pentru a asigura condiţii favorabile de întărire
şi a reduce deformaţiile din contracţie - se va menţine umiditatea timp de minimum 7 zile
după turnare (cu excepţia recipienţilor pentru lichide).
În cazul recipienţilor pentru lichide menţinerea umidităţii va fi asigurată (14 ÷ 28) zile,
în funcţie de anotimp şi condiţiile de expunere.
4.1.8.15 Protecţia betonului se va realiza cu diferite materiale (prelate, strat de
nisip, rogojini, etc.). Materialul de protecţie trebuie menţinut permanent în stare
umedă.
4.1.8.16 Stropirea cu apă va începe după (2 ÷ 12) ore de la turnare, în funcţie de
tipul de ciment utilizat şi temperatura mediului, dar imediat după ce betonul este
suficient de întărit pentru ca prin acestă operaţie să nu fie antrenată pasta de ciment.
4.1.8.17 Stropirea se va repeta la intervale de (2 ÷ 6) ore în aşa fel încât
suprafaţa să se menţină permanent umedă. Se va folosi apa care îndeplineşte
condiţiile de calitate similare cu condiţiile de la apa de amestecare.
4.1.8.18 În cazul în care temperatura mediului este mai mică de + 5 o C, nu se va
proceda la stropire cu apă ci se vor aplica materiale sau pelicule de protecţie. În
general, în momentul în care se obţine o rezistenţă a betonului de 5 N/mm 2 nu mai
este necesară protecţia. Peliculele de protecţie se aplică în conformitate cu
reglementările speciale.
4.1.8.19 Pe timp ploios suprafeţele de beton proaspăt vor fi acoperite cu prelate
sau folii de polietilenă atâta timp cât prin căderea precipitaţiilor există pericolul
antrenării pastei de ciment.
4.1.8.20 Betonul ce ar urma să fie în contact cu ape curgătoare va fi protejat de
acţiunea acestora, printr-o deviere provizorie de cel puţin 7 zile sau prin sisteme
etanşe de protecţie (palplanşe sau batardouri).
4.1.8.21 Pentru punerea în operă a betonului pe timp friguros se vor respecta
prevederile normativului C 16.
4.1.8.22 Soluţiile tehnologice tip, utilizate în mod curent în situaţia arătată la
punctul 4.1.8.21. sunt:
a) Metoda conservării căldurii betonului, care constă în acumularea de căldură
prin încălzirea materialelor componente la prepararea betonului şi protejarea
elementelor cu învelişuri termoizolante (cofraje izolate termic, saltele termoizolante,
etc.) acoperite cu folii de polietilenă sau prelate impermeabile prin care să se
etanşeizeze izolaţia termică şi să se închidă un strat de aer staţionar (neventilat) de 3
- 5 cm grosime.
b) Metoda încălzirii betonului, după punerea sa în operă se foloseşte atunci când
metoda descrisă anterior nu se poate da rezultate corespunzătoare. Această metodă
constă în asigurarea întăririi betonului la temperaturi corepunzătoare prin tratare
termică a acestuia cu aburi calzi sau aer cald, în paralel cu montarea de învelişuri
termoizolante.
Încălzirea se face “în cămaşă” pe toate feţele elementului de beton pentru stâlpi şi
grinzi, ziduri portante de grosime mai mare, când elementul se îmbracă într-un înveliş
etanş, între acestea şi suprafaţa betonului sau a cofrajului introducându-se abur sau
aer cald. În cazul elementelor subţiri, încălzirea se face pe o singură faţă.
4.1.9. Repararea defectelor de calitate
4.1.9.1. În cazul descoperirii de defecte la elementul de beton după decofrare, cei cu
responsabilităţi de control vor întocmi un raport de neconformitate (iar proiectantul va
emite o dispoziţie de şantier cu soluţia de remediere).
4.1.9.2. Remedierile se vor executa cu respectarea Instrucţiunilor tehnice C 149.
4.1.10. Întreruperi neplanificate
4.1.10.1. În anumite situaţii (avarii de energie electrică, defecte la staţia de
betoane, deformarea şi cedarea cofrajelor, etc.) fiind imposibilă continuarea turnării
betonului se va proceda la oprirea operaţiei de betonare, şi realizarea rosturilor de
lucru.
4.1.10.2. Rosturi de lucru
a) Realizarea rosturilor:
♦ la stâlpi şi grinzi suprafaţa rosturilor de lucru va fi de regulă perpendiculară pe
axa acestora;
♦ la plăci şi pereţi suprafaţa rosturilor de lucru va fi de regulă perpendiculară pe
suprafaţa lor.
b) Tratarea rosturilor de lucru:
♦ Spălare cu jet de apă şi aer sub presiune după sfârşitul prizei betonului (cca 5
ore de la betonare, funcţie de rezultatele încercărilor de laborator);
♦ Înainte de betonare suprafaţa rostului de lucru va fi bine curăţată
îndepărtându-se betonul ce nu a fost bine compactat şi/sau se va freca cu peria de
sârmă pentru a înlătura pojghiţa de lapte de ciment şi oricare alte impurităţi după
care se va uda;
♦ Înaintea betonării betonul mai vechi trebuie uscat la suprafaţă şi lăsat să
absoarbă apa după regula “betonul trebuie să fie saturat dar suprafaţa zvântată”.
4.1.10.3. Înainte de reluarea betonării, se vor îndepărta materialele străine
precum şi laptele de ciment, se va trece la tratarea suprafeţei (curăţire, buceardare,
îndepărtarea porţiunilor de beton segregat (udare cu apă, suflare cu aer comprimat)
turnarea apoi a unui strat de beton cu conţinut de ciment mai mare după care se
poate reîncepe operaţiunea de betonare.
4.1.11. Controlul în timpul transportului, compactării şi tratării betonului
4.1.11.1 În timpul acestor operaţii, inspecţia trebuie să aibă în vedere următoarele
aspecte esenţiale:
•menţinerea omogenităţii betonului în timpul transportului şi punerii în
operă;
•distribuţia uniformă a betonului în cofraj;
•compactarea uniformă şi evitarea segregării în timpul compactării;
•înălţimea maximă de cădere a betonului;
•viteza de turnare, ţinând sema de acţiunea betonului asupra cofrajelor;
•durata între etapele de amestecare; descărcare şi turnarea betonului;
•măsuri speciale în cazul turnării în condiţii de vreme rece sau
călduroasă;
•măsuri speciale în cazul rosturilor de lucru;
•tratarea rosturilor înainte de turnare;
•metode de tratare şi durata tratării betonului în funcţie de condiţiile
atmosferice şi evoluţia rezistenţei;
• evitarea unor eventuale deteriorări ce pot apare ca urmare a unor
şocuri sau vibraţii asupra betonului proaspăt.
4.1.12. Monitorizarea şi măsurarea lucrărilor de betonare
Nr. Denumirea activităţilor de Perioada/frecvenţa de Factorii Documentele
Crt. monitorizare şi măsurare efectuare a care care se
activităţilor efectuează elaborează
activităţile
Activităţi de monitorizare şi măsurare îaninte de începerea execuţiei lucrărilor
1 Verificarea frontului de lucru - la începerea execuţiei I;E PVPPFL
2 Verificarea trasării lucrărilor - după trasare I;E PVT
3 Verificarea calităţii
cimentului care va fi utilizat
pentru prepararea
betoanelor pe şantier:
- examinarea datelor - la fiecare lot E RRCMIPO
înscrise în certificatul de aprovizionat
calitate
- starea de conservare - o determinare la E RI
fiecare transport dar
cel puţin una la
maximum 100 t
- priza - o determinare la E RI
cel puţin una la
maximum 100 t
- stabilitatea - o determinare la
E RI
cel puţin una la
maximum 100 t
- rezistenţa la compresiune - o determinare la E RI
la 2 şi 28 zile fiecare transport dar
cel puţin una la
maximum 100 t
4 Verificarea calităţii
agregatelor care vor fi
utilizate la prepararea
betoanelor pe şantier:
- examinarea datelor - la fiecare lot E RRCMIPO
înscrise în certificatul de aprovizionat
calitate
- părţi levigabile - o determinare la E RI
100 mc
- humus - la schimbarea E RI
sursei
- corpuri străine E RI
- o determinare la
- granulozitate 100 mc E RI
activităţile
- o determinare la 100
mc
5 Verificarea calităţii oţelului E RI

beton pentru armături la
aprovizionare
- examinarea datelor - la fiecare lot şi
înscrise în documentele de pentru fiecare tip
certificare a calităţii
- aspect - la fiecare lot şi
pentru fiecare tip
- îndoirea pe dorn rece - la fiecare lot şi
pentru fiecare tip
- verificarea - la fiecare lot şi
caracteristicilor mecanice pentru fiecare tip
(rezistenţa la rupere, limita
de curgere şi alungirea la
rupere)
6 Verificarea calităţii - înainte de montare E RRCMIPO
armăturilor fasonate
Activităţi de monitorizare şi măsurare în cursul execuţiei lucrărilor
1 Verificarea cofrajelor şi a - înainte de turnarea I;E PVRC
armăturilor montate betonului
2 Verificarea calităţii betonului
proaspăt înainte de punerea
în operă:
- verificarea datelor - la fiecare transport E CB
înscrise în bonurile de livrare
transport
- consistenţa - o probă pentru E CB; RI
fiecare tip de beton şi
schimb, dar cel puţin o
probă la 20 mc
3 Verificarea respectării - pe parcursul turnării I; E PVRC
regulilor tehnice de turnare betonului
a betonului (durata de
transport, înălţimea de
turnare, vibrarea, grosimea
stratului de acoperire a
armăturilor, durata de
turnare)
activităţile
4 Verificarea aspectului - după decofrare I; E PVRC
betonului şi a dimensiunilor
elementelor din beton
întărit
- rezistenţa la compresiune - o probă pentru E CB; RI
pentru verificarea clasei fiecare tip de beton,
betonului parte de structură, dar
cel puţin o probă pe zi
de turnare
Activităţi de monitorizare şi măsurare în cursul execuţiei lucrărilor
1 Verificarea cofrajelor şi a - înainte de turnarea I;E PVRC
armăturilor montate betonului
proaspăt înainte de punerea
în operă:
- verificarea datelor - la fiecare transport E CB
înscrise în bonurile de livrare
transport
- consistenţa - o probă pentru E CB; RI
fiecare tip de beton şi
schimb, dar cel puţin o
probă la 20 mc
3 Verificarea respectării - pe parcursul turnării I; E PVRC
regulilor tehnice de turnare betonului
a betonului (durata de
transport, înălţimea de
turnare, vibrarea, grosimea
stratului de acoperire a
armăturilor, durata de
turnare)
4 Verificarea aspectului - după decofrare I; E PVRC
betonului şi a dimensiunilor
elementelor din beton
întărit
- rezistenţa la compresiune - o probă pentru E CB; RI
pentru verificarea clasei fiecare tip de beton,
betonului parte de structură, dar
cel puţin o probă pe zi
de turnare
Activităţi de monitorizare şi măsurare la finalizarea lucrărilor
activităţile
1 Verificarea la următoarele - la terminarea I; E PVRC; BCBTL
cerinţe: lucrărilor din beton şi
- respectarea prevederilor beton armat
proiectului tehnic, a DE şi
ale reglementărilor tehnice;
- rezistenţa betonului din
lucrare;
- ducerea la îndeplinire a
măsurilor dispuse de către
organele de inspecţie şi
control.
Notă:
Rapoartele de încercare sunt emise de către laboratoare de analize şi încercări
autorizate. Activităţile de monitorizare şi măsurare trebuie completate cu verificările
prevăzute de proiectant în fazele determinante ale execuţiei lucrărilor.
4.1.13. Executarea lucrărilor de beton şi beton armat pe timp friguros
4.1.13.1. Definiţii
♦ Perioadă convenţională de timp friguros = perioada 15 noiembrie - 15
martie. În acest interval de timp apare o probalitate maximă ca frecvenţa zilelor
friguroase să depăşească 90% din număruul total de zile ale intervalului, cât şi
probalitatea de apariţie frecventă şi a celorlalte fenomene specifice şi anume:
•ninsori abundente;
•vânturi puternice;
•fenomene alternative de îngheţ-dezgheţ.
♦ Zi friguroasă = ziua în care temperatura aerului exterior, măsurată, este
inferioară valorii de + 50C şi nu are tendinţă de urcare.
Parametrul de bază pentru caracterizarea perioadei de timp friguros este
temperatura aerului exterior, care se măsoară la ora 800 dimineaţa, la umbră, la 2,00
m înălţime de la sol şi la distanţa minimă de 5,00 m , de clădiri sau orice altă
construcţie.
♦ Temperatura critică de execuţie = temperatura minimă admisă în prescripţiile
tehnice pentru materialele ce se depozitează, se prelucrează sau se pun în operă, în
vederea asigurării calităţii produsului.
♦ Durata critică de execuţie = perioada în care trebuie să se asigure o
temperatură superioară sau cel puţin egală cu cea critică.
♦ Regim termic critic de execuţie = asigurarea unei temperaturi superioare sau cel
puţin egală cu cea critică pe perioada de execuţie.
♦ Temperatura critică de maturizare = temperatura minimă admisă în prescripţiile
tehnice pentru un element de construcţie din momentul realizării sale prin procedee
umede până în momentul în care îngheţarea lui nu mai este dăunătoare din punct de
vedere al calităţii.
♦ Durata critică de maturizare = perioada în care trebuie asigurată temperatura
critică de maturizare.
♦ Regim termic critic = ansamblul condiţiilor de timp şi de temperatură ce
trebuiesc realizate pentru asigurarea calităţii lucrărilor.
♦ Nivel de asigurare = temperatura minimă a aerului exterior, măsurată,
pentru care se proiectează măsurile menite să asigure calitatea lucrărilor executate.
4.1.13.2. Condiţii pentru asigurarea calităţii betonului pus în operă pe timp friguros
Calitatea lucrărilor de beton executate pe timp friguros poate fi asigurată dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) betonul este preparat cu agregate dezgheţate, având temperatura minimă de +
50C;
b) temperatura betonului după punerea lui în operă, nu coboară sub temperatura sa
de îngheţ, înainte de a atinge un nivel critic de întărire, variabil în funcţie de
raportul A/C şi exprimat în procente din marca betonului.
Nivelul critic de întărire rezultă din tabelul 1:Tabelul 1
Nivelurile critice de întărire, în %, din marca betonului pentru A/C =
0,40 0,50 0,60 0,70
18 25 31 36
Temperatura de îngheţ a betonului este considerată valoarea de 0 0C, cu excepţia
cazurilor în care se folosesc aditivi care coboară această temperatură până la o
valoare specifică ce rezultă din instrucţiunile lor de folosire.
Realizarea nivelului critic de întărire se poate controla pe două căi:
a) Prin intermediul unor epruvete din beton păstrate în aceleaşi condiţii de regim
termic ca şi elementul de construcţie şi încercate la compresiune înainte de
îngheţarea betonului;
b) Prin evaluarea gradului efectiv de maturizare al betonului şi compararea
echivalentului său la temperatura normală + 200C cu gradul critic de maturizare, Mk.
Deoarece gradul critic de maturizare Mk se corelează semnificativ cu nivelul critic
de întărire, între cele două metode de control a calităţii betonului nu există diferenţe de
fond, ele determinând regimuri termice identice şi o aceeaşi durată critică tk de
maturizare (sau de întărire).
Gradul de maturizare exprimat în h0C se defineşte prin suprafaţa diagramei
cuprinsă între curba de variaţie a temperaturii betonului şi ordonata de - 100C, în
funcţie de timp, exprimat în ore.
Gradul critic de maturizare este valoarea minimă a gradului de maturizare la
temperatura normală de + 200C, necesară a fi obţinută înainte de îngheţarea
betonului, pentru ca rezistenţele finale ale acestuia să nu fie afectate în mod
defavorabil.
Metoda controlului calităţii betonului pus în operă pe timp friguros prin gradul său
critic de maturizare Mk are, faţă de metoda de la punctul a, avantajul eliminării
încercărilor distructive ca şi acela al unei corelări mai semnificative între realitate şi
parametrii pe baza cărora se face controlul, prin eliminarea diferenţelor inevitabile
dintre regimul termic din epruvetă şi cel din elementul de construcţie.
Conceptul gradului de maturizare permite, în plus, prevederea regimului termic din
beton şi proiectarea condiţiilor prin care să se poată asigura realizarea lui.
Lucrările de beton se execută pe timp friguros cu respectarea măsurilor specifice
de execuţie pe timp friguros. În aceste condiţii, prepararea, transportul şi punerea în
operă a betonului trebuie să se facă numai pe baza unor regimuri termice proiectate
pentru a asigura obţinerea nivelului critic de întărire sau a gradului critic de maturizare
înainte de îngheţarea betonului.
În funcţie de parametrii analizaţi, (dimensiunile şi nivelul de protecţie al
elementului de construcţie, caracteristicile cimentului folosit, condiţiile de temperatură
din beton, nivelul de asigurare etc.) trebuie să se respecte, atât la proiectarea
regimurilor termice cât şi la executarea lucrărilor de beton în diferite faze tehnologice,
condiţiile din tabelul 2.
Tabelul 2
Procesul tehnologic şi condiţii de realizare Regimul termic critic
Temp.0C Durata
a. cu agregate dezgheţate având temperatura +5 În
Prepararea minimă: momentul
betonului b. cu agregate încălzite la temperatură *) amestecării
superioară celei de dezgheţare 6….25 cu cimentul
c. cu apă încălzită la temperatura 20…80 *)
d. temperatura de preparare 0p să fie: *) La
- în metoda conservării căldurii 5…25 descărcarea
- în metoda încălzirii după turnare 5…10 din malaxor
Transportul e.protejarea mijloacelor şi reducerea duratelor Durata pe
şi astfel ca temperatura de livrare la şantier, 0l transport şi
descărcarea să fie minimum: descărcare
betonului la - în metoda conservării căldurii 3…17 la obiect, tt
obiect - în metoda încălzierii după turnare: 3…5
Transportul f. protejarea mijloacelor şi reducerea duratelor Durata de
pe obiect şi astfel ca la terminarea punerii în operă, transport pe
punerea în temperatura betonului 0b să fie minimum: obiectşi
operăa - în metoda conservării căldurii: 1…15 punereaîn
betonului - în metoda încălzirii după turnare: 1…3 operă, tt
Întărirea/ g. protejarea elementului de construcţie după Durata
maturizare punerea în operă a betonului (metada criticăde
betonului conservării căldurii) şi a eventualei surse maturizare
exterioare de căldură (metoda încălzirii după tk
turnare) astfel ca în periopda critică
temperatura să fie cuprinsă: 1…15
- la conservarea căldurii: 1…20
- la încălzirea după turnare:
*) În funcţie de temperatura 0b la terminarea punerii în operă şi de condiţiile de
transport.
4.1.13.3. Regimurile termice la executarea lucrărilor de beton pe timp
friguros
Regimurile termice pentru executarea lucrărilor de beton pe timp friguros se
stabilesc în fişele tehnologice pentru executarea lucrărilor de beton pe timp friguros ce
fac parte din proiectul anual de organizare şi trebuie să ţină seama de:
a) gradul critic de maturizare Mk (sau nivelul critic de întărire) evaluate;
b) intensităţile prezumate ale frigului, evaluate distinct pentru ziua de preparare,
transport şi punere în operă şi pentru perioda de realizare a gradului critic de
maturizare Mk (respectiv a nivelului critic de întărire);
c) durata procesului şi nivelul de protejare a betonului în timpul transportului şi

punerii în operă;
d) intensitatea cu care se degajă căldura datorată exotermiei cimentului;
e) masivitatea elementului de construcţie ce se betonează rezultând din forma şi
dimensiunile sale, corelată cu nivelul de rezistenţă termică al protecţiei adoptate
pentru suprafeţele în contact cu aerul exterior şi al celor în contact cu eventualul
agent încălzitor;
f) neomogenitatea temperaturii în masa betonului, concretizată în condiţia ca
gradul critic de maturizare MK (sau nivelul critic de întărire) să fie realizat în zona
elementului de construcţie cea mai expusă răcirii;
g) conformarea şi nivelul protecţiei sursei de căldură în raport cu forma şi
dimensiunile elementelor ce se încălzesc;
h) gradul de expunere la vânt şi nivelul de impermeabilitate ai protecţiei betonului
şi sursei de căldură; se ia în considerare la alcătuirea protecţiei prin coeficientul
de penetraţie la vânt.
Proiectarea regimurilor termice la prepararea, transportul, punerea în operă şi
maturizarea critică a betonului se poate face:
a) prin alegerea din anexa C a normativului C16 a unui regim termic tip, care se
identifică prin nivelul de asigurare, prin caracteristicile betonului, ale elementului de
construcţie şi ale protecţiei sale şi prin metoda adoptată: (conservarea căldurii sau
încălzirea după turnare);
b) prin asimilarea situaţiilor reale cu cele corespunzătoare regimurilor tip
prezentate în anexa C;
c) in proiectarea directă, conform indicaţiilor din anexa D a normativului C16, a
unor regimuri specifice, în cazurile în care nu se pot adopta regimuri termice tip,
datorită în primul rând, unor deosebiri semnificative între parametrii betonului luaţi în
considerare pentru regimul tip şi cei ce caracterizează betonul pus efectiv în operă.
Concomitent cu regimurile termice proiectate, în fişele tehnologice se explicitează şi
măsurile specifice de care depinde realizarea lor şi anume:
a) procedeele de protejare a elementului de construcţie şi, după caz, şi a sursei de
căldură în perioada de maturizare critică;
b) procedeele de transport şi de protejare a mijloacelor folosite, inclusiv duratele
limită admise, pe etape;
c) organizarea depozitării componenţilor şi procedeele de încălzire a lor.
4.1.13.4. Prepararea betonului
La prepararea betoanelor puse în operă pe timp friguros se vor utiliza cimenturile
recomandate de proiectul de execuţie pentru perioada de timp friguros.
Se vor folosi de asemenea, aditivi pentru îmbunătăţirea comportării betonului la
îngheţ.
La stabilirea compoziţiei betonului se va adopta o cantitate de apă cât mai

scăzută. În acest scop se vor utiliza aditivi plastifianţi sau superplastifianţi şi se va
reduce în mod corespunzător gradul critic de maturizare Mk pentru a fi corelat cu
raportul A/C efectiv. La utilizarea aditivilor se vor utiliza prevederile agrementelor
tehnice.
Agregatele, dezgheţate înainte de introducerea în malaxor, trebuie să, corespundă
condiţiilor din STAS 1667, cu precizarea că nu trebuie să conţină granule poroase,
care sunt gelive.
Ca o măsură de siguranţă pentru omogenitatea amestecului în cazul în care se
folosesc agregate dezgheţate la temperatura minimă (+ 5 0C), acestea se vor malaxa în
prealabil numai cu apă şi apoi şi împreună cu cimentul, durata totală de malaxare
prelungindu-se cu 50% … 100%.
Nu se admite ca dezgheţarea agregatelor să se facă numai în malaxor prin
amestecarea cu apă caldă.
La locul de preparare va fi afişată în mod obligatoriu reţeta de preparare a lui,
împreună cu următoarele date suplimentare:
• temperaturile minime ale apei şi agregatelor la introducerea în malaxor;
• durata de malaxare a agregatelor cu apa, până la adăugarea
cimentului;
• durata totală de malaxare;
• temperatura betonului la descărcarea acestuia din malaxor, care trebuie
să corespundă cu regimul termic proiectat şi temperatura betonului la
livrarea către şantier.
4.1.13.5. Transportul betonului la obiect
La transportul betonului se vor lua măsuri de limitare la minimum a pierderilor de
căldură, prin:
a) folosirea de mijloace de transport rapide, şi, după caz, bine izolate termic;
autoagitatoarele vor fi prevăzute cu capac; autobasculantele şi mijloacele similare vor
avea pereţii izolaţi termic şi vor fi acoperite;
b) evitarea distanţelor mari de transport, a staţionărilor pe traseu şi a transbordărilor
betonului;
c) verificarea şi curăţirea mijlocului de transport utilizat, de gheaţă şi de resturile de
beton îngheţat, folosind de preferinţă un jet de apă caldă.
4.1.13.6. Transportul betonului pe obiect, punerea în operă şi protejarea
lui
La transportul betonului pe obiect, la punerea lui în operă şi în perioada de
maturizare se vor lua măsuri de limitare la minimum a pierderilor de căldură prin:
a) protejarea benelor prin izolarea lor termică şi acoperirea în perioada de
aşteptare cu folii de polietilenă sau prelate;
b) reducerea la minimum a timpului de aşteptare în bene între momentul
descărcării din mijlocul de transport şi cel al ridicării pe obiect;
c) protejarea imediată a elementului de construcţie conform soluţiilor prevăzute în
cadrul măsurilor de asigurare a regimului termic proiectat.
Este obligatorie compactarea tuturor betoanelor turnate pe timp friguros prin
vibrare mecanică.
La punerea în operă a betoanelor se vor respecta prevederile din tabelul 3 privind
nivelul de asigurare. Pentru betoanele masive se vor avea în vedere şi următoarele:
• în perioada când există pericol de îngheţ, începerea betonării unei
lamele noi este permisă numai la temperaturi ale aerului exterior de
• peste + 50C; se poate începe betonarea şi la temperaturi sub + 5 0C
când temperatura este pozitivă şi are tendinţă de creştere;
• lamelele aflate în curs de betonare surprinse de scăderea temperaturii
aerului exterior, vor fi continuate până la temperatura de - 100C, cu
măsuri corespunzătoare privind temperatura şi protecţia betonului; la temperaturi ale
aerului sub - 100C betonarea lamelei va fi întreruptă şi se va crea un rost de lucru.
Începerea sau reluarea oricăror lucrări de betonare întrerupte din cauza gerului şi
intrate în aceată stare în perioda de dezgheţ este permisă numai după pregătirea
corespunzătoare a rostului de întrerupere a turnării, pe baza unui proces-verbal de
recepţie calitativă.
Protejarea betonului după punerea lui în operă trebuie să se facă într-un timp cât
mai scurt şi în conformitate cu soluţiile prevăzute pentru asigurarea realizării regimului
termic proiectat.
Se vor folosi cofraje izolate termic, saltele termoizolatoare etc. acoperite
întotdeauna cu folii de polietilenă sau prelate din pânză impermeabilă prin care să se
etanşeizeze izolaţia termică şi să se închidă şi un strat de aer staţionar (neventilat) de
3…5 cm grosime.
La locurile de muncă unde se pune în operă beton vor fi afişate obligatoriu:
• temperatura betonului la livrare;
• temperatura betonului la terminarea punerii în operă;
• nivelul de asigurare pentru perioada de maturizare;
• modul de protejare a betonului după turnare;
• durata proiectată pentru obţinerea gradului critic de maturizare (tk);
• fazele şi caracteristicile regimului termic la încălzirea după turnare
(atunci când este cazul).
4.1.13.7. Decofrarea elementelor de construcţie din beton turnate pe timp friguros
Decofrarea se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite pentru beton rezistenţele
sau niveluri minime de întărire exprimate în procente din marca betonului.
Îndeplinirea condiţiilor de decofrare se poate controla pe două căi:

a) Prin intermediul unor epruvete din beton păstrate în aceleaşi condiţii de regim
termic ca şi elementul de construcţie şi încercate la compresiune.
b) Prin evaluarea gradului efectiv de maturizare al betonului şi compararea
echivalentului său la temperatura normală de + 20 0C cu gradul de maturizare Mβ
corespunzător nivelului de întărire β.
Deoarece gradul de maturizare Mβ se corelează semnificativ cu nivelul de întărire
β, între cele două metode nu există diferenţe de fond. Metoda evaluării gradului de
maturizare are însă faţă de cea de la pct. a aceleaşi avantaje ca şi cele evidenţiate
pentru metoda gradului critic de maturizare.
Îndeplinirea condiţiei de realizare a gradului critic de maturizare asigură, în
general, şi condiţia de decofrare a feţelor verticale, dar nu şi condiţiile de decofrare
ale feţelor orizontale.
Pentru decofrarea feţelor orizontale se va urmări astfel, în continuare, evoluţia
gradului de maturizare sau a nivelului de întărire şi după depăşirea celui critic, fără ca
să se mai impună însă măsuri pentru prevenirea îngheţării betonului. Măsurile
suplimentare ce s-ar lua în acest caz ar determina numai scurtarea termenului de
decofrare.
Înainte de decofrare se va examina cu atenţie calitatea betonului pe feţele
elementului turnat, efectuându-se în acest scop unele decofrări parţiale, de probă.
4.1.14.8. Niveluri de asigurare recomandate pentru executarea lucrărilor de beton
Din compararea temperaturii aerului exterior măsurată, cu nivelul de asigurare şi cu
temperatura critică, admisă drept valoare minimă pentru executarea unei lucrări,
rezultă următoarele:
a) lucrările se pot executa fără măsuri speciale dacă temperatura efectivă a
aerului exterior este superioară celei critice;
Tabelul 3
Procesul tehnologic Condiţii climatice Nivelde
asigurare
recomanda
t
Prepararea, transportul Zile friguroase în care temperatura aerului
şi punerea în operă a variază: 00C
betonului •peste 00C; - 50C
•între - 50C şi - 100C (numai dacă - 100C
betonul se încălzeşte după punerea în operă)
Maturizare Metoda Temperatura aerului în ziua punerii în operă
a conservării variază:
betonului căldurii •peste 50C; 00C
pânăla •între 50C şi 00C; -50C
•între 00C şi - 50C - 100C
realizarea Metoda Temperatura aerului în ziua punerii în operă
gradului încălzirii variază:
criticde după •peste + 50C; + 50C
maturizare punerea în •între + 50C şi 00C; 00C
operă •între 00C şi - 50C; -50C
•între - 50C şi - 100C. - 100C
b) lucrările se pot executa numai dacă se iau măsurile specifice prin care se
asigură regimul termic critic, dacă temperatura efectivă a aerului exterior este
superioară nivelului de asigurare şi inferioară celei critice;
c) lucrările nu se pot executa, deoarece măsurile prevăzute sunt insuficiente
pentru realizarea regimului termic critic, dacă temperatura efectivă a aerului exterior
este inferioară nivelului de asigurare.
Pentru lucrările bazate pe procedee umede, la care nu se prevede încălzirea în
perioada de maturizare critică trebuie să se adopte drept nivel de asigurare o
temperatură inferioară cu cel puţin 50C temperaturii adoptate drept nivel de asigurare
pentru perioada de execuţie.
4.1.13.9. Verificarea realizării calităţii betonului turnat pe timp friguros
4.1.13.9.1. La executarea pe timp friguros a betoanelor de orice fel este necesar
să se exercite un control permanent deosebit de exigent din partea tuturor factorilor
cu responsabilităţi în executarea lucrărilor de beton din societate, precum şi din
partea beneficiarului, respectiv a proiectantului, oricând va fi necesar acest lucru.
La efectuarea recepţiilor preliminare a oricăror lucrări din beton, executate pe
timp friguros, verificarea calităţii lor trebuie făcută cu o exigenţă sporită.
4.1.13.9.2. Controlul specific perioadei de timp friguros asupra calităţii betonului se
va referi la:
a) respectarea în timpul execuţiei a regimurilor termice şi a măsurilor ce
condiţionează realizarea lor, afişate la locurile de muncă;
b) măsurarea temperaturilor aerului exterior şi a celor din beton;
c) urmărirea realizării în timp a gradului critic de maturizare Mk şi după caz, a
gradului de maturizare pentru decofrare, respectiv a nivelelor critice de întărire şi de
decofrare.
4.1.13.9.3. Temperaturile betonului se vor măsura în părţile cele mai expuse
răcirii, cu o frecvenţă de minimum 2…3 citiri în 24 de ore şi se vor înregistra în
documentele de evidenţă obligatorie a lucrărilor executate pe timp friguros,
concomitent cu temperaturile aerului exterior.
Măsurarea temperaturilor se face pentru toate elementele de construcţie din
beton până la realizarea gradului critic de maturizare Mk sau a nivelului critic de
întărire, iar pentru elementele cofrate pe feţele orizontale şi în continuare până la
realizarea gradului de maturizare Mβ ,respectiv a nivelului de întărire β.
Pentru măsurarea temperaturii în beton se vor folosi termometre industriale sau, în
măsura posibilităţilor, înregistratoare automate de temperatură.
Termometrele, fără îmbrăcăminte exterioară din grătar sau plasă de protecţie, se
vor introduce în găurile cilindrice realizate la betonare, în poziţiile prevăzute în
proiecte.
După introducerea termometrului în gaură aceasta se va etanşa la partea
superioară cu câlţi introduşi în spaţiul dintre termometru şi pereţii găurii pentru a nu
permite intrarea aerului rece.
Termometrul va fi menţinut în această situaţie cel puţin 5 minute înainte de
efectuarea citirii. Se vor folosi mai multe termometre pentru a se putea măsura
temperatura betonului în mai multe puncte, simultan.

trasee;
protecţie adecvat;

4.4.1 Se va utiliza numai beton de la staţiile de betoane care emit declaraţii de
conformitate în care se menţionează că produsul livrat nu produce un impact negativ
asupra mediului;
4.4.2 În timpul turnării se va evita împrăştierea betonului pe sol şi pe domeniul
public;
transport adecvate;
4.4.4 Udarea cu apă a elementelor care se demolează şi a căilor de acces în
şantier;
valorificării;
petroliere;





lucrărilor.
construcţiei.
5.3.10. Asigură aducerea la îndeplinire la termenele stabilite a măsurilo r dispuse

efectuate.

protecţie adecvat.
proceselor respective şi eliminarea cauzelor de funcţionare nesatisfăcătoare.
În efectuarea controalelor se bazează pe prevederile procedurilor sistemului calităţii
şi pe planurile de calitate.

RSMI.
soluţionare.

• Fişă de betonare;
• Proces verbal de verificare a aspectului betonului după decofrare
• Controlul documentelor şi al datelor;
• Identificarea şi trasabilitatea produsului;
• Controlul proceselor;
• Inspecţii şi încercări;
• Stadiul inspecţiilor şi încercărilor;
• Controlul produsului neconform;
• Acţiuni preventive şi colective;
• Manipulare, depozitare, ambalare, conservare şi livrare;
• Controlul înregistrărilor calităţii;
• Audituri interne ale calităţii.
8. ANEXE
9. DIFUZARE

6. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE TENCUIELI
1.1. SCOP
- descrierea tehnologiei de execuţie pentru realizarea lucrărilor de tencuieli groase şi
subţiri la construcţii, actualizata pe baza reglementarilor tehnice existente;
- stabilirea responsabilităţilor personalului implicat în realizarea lucrărilor de tencuieli
groase şi subţiri la construcţii;

1.2.1 Prezenta procedură se utilizează la execuţia lucrărilor de tencuieli groase şi
subţiri la construcţii.
2.1 DEFINIŢII
lucrărilor.
proces sau sistem.
aplicabile.
executantului.
2.2.1 PRESCURTĂRI


de implementare.
Cerinţe.
3.1.11 Normativ privind executarea tencuielilor umede,groase si subtiri indicativ NE
001-1996.
friguros;

4.1 PROCEDURA
4.1.1 Condiţii prealabile

4.1.1.1 Pentru execuţia lucrărilor sunt necesare următoarele:
• asigurarea documentelor de execuţie;

• verificarea condiţiilor climaterice de temperatură şi umiditate;
• instruirea personalului în executarea lucrărilor;
• dotarea cu scule şi dispozitive necesare realizării lucrării;
• racorduri pentru asigurarea resurselor de energie, apă şi alte utilităţi.
4.1.2. Descrierea procedurii
4.1.2.1. Prezenta procedura tehnica de execuţie se refera la tencuieli interioare si
exterioare aplicate, manual sau mecanizat, pe suport de cărămidă, beton, B.C.A. si
plasa din rabiţ.
4.1.2.2. Tencuielile umede sunt finisaje din mortare plastice cu grosimi variabile.
4.1.2.3. Tencuielile groase sunt finisaje din mortare obişnuite cu grosimi variabile
aplicate în 3 straturi: şpriţ, grund, tinci.
4.1.2.4. Tencuielile exterioare se aplică pe faţadele care acoperă suprafeţele
exterioare ale pereţilor.
4.1.2.5. Pe suprafeţele acoperite cu plasă de rabiţ (la tavane false), tencuiala se
execută în trei straturi - şmir, grund şi un strat vizibil.
4.1.2.6. Se vor utiliza mortarele pentru tencuieli în conformitate cu prevederile
tehnice în vigoare şi în concordanţă cu detaliile din proiectul tehnic de execuţie.
4.1.2.7. Diversele operaţii necesare pentru realizarea cu diverse materiale
(manipulare, prelucrare, etc.) se execută cu scule şi dispozitive speciale indicate în
proiectul tehnologic, în funcţie de operaţia efectuată.
4.1.2.8. Depozitarea materialelor se va face la obiectul care se execută, în locuri
uscate special amenajate, ferite de umezeală, pe suprafeţe plane.
4.1.2.9. Personalul de execuţie trebuie instruit pentru cunoaşterea particularităţilor
materialelor utilizate.
4.1.2.10. Tencuielile se vor executa conform detaliilor şi prescripţiilor din proiectul
tehnic de execuţie.
4.1.2.11. Rosturile zidăriei de cărămidă vor fi curăţate în prealabil cu ajutorul unei
scoabe metalice, iar suprafeţele netede de beton vor fi în stare rugoasă.
4.1.2.12. Suprafeţele de lemn sau metal existente pe suprafeţele zidăriei de
cărămidă se vor acoperi cu rabiţ.
4.1.2.13. Pe suprafeţele de lemn acoperite cu plase de rabiţ, sub plasă se va
aplica fie un carton asfaltat, fie altă soluţie hidrofugă, pentru a se evita umflarea
lemnului în contact direct cu tencuiala.
4.1.2.14. Înainte de începerea lucrărilor pentru executarea tencuielii interioare şi
exterioare, trebuie terminate următoarele lucrări:
• învelitoare clădiri, inclusiv terasele, logiile, balcoanele cu amenajarea
scurgerilor, astfel încât să nu fie afectate lucrările de placaje;
•toate profilele, solbancurile, glafurile;

•montarea conductelor sanitare, electrice sau de încălzire de sub zugrăveli şi
vopsitorii;
•executarea probelor de scurgere şi a celor de presiune pentru conductele de
alimentare cu apă;
•montarea diblurilor şi a dispozitivelor de fixare a obiectelor sanitare;
•executarea pardoselilor.
4.1.2.15. Aplicarea tencuielilor se va face numai pe suprafeţe uscate, pregătite în
prealabil:
• stratul suport va fi riguros controlat în ceea ce priveşte respectarea
pantelor, planeităţii şi a aliniamentului, în conformitate cu proiectul
tehnic;
• executarea prealabilă a tuturor străpungerilor pentru coşuri, ventilaţii,
conducte, cabluri;
• îndepărtarea tuturor urechilor de montaj, mustăţi, resturi de materiale,
moloz, etc., de pe faţa stratului suport.
4.1.2.16. Executarea amorsei:
a) Suprafeţele de beton (tavane şi pereţi) şi ale zidăriilor vor fi stropite prealabil
cu apă, apoi se face amorsarea prin stropire cu un şpriţ care se aplică în grosime de
3 mm;
b) Pe suporturile din plasă din rabiţ se va aplica direct şprit cu un mortar din
aceeaşi compoziţie a mortarului pentru grund;
c) În timpul executării amorsei suprafeţelor, se va urmări ca şpriţul să fie aplicat cât
mai uniform, fără discontinuităţi prea mari, iar înainte de aplicarea grundului se va
verifica dacă şpriţul este suficient întărit, fără prelingeri pronunţate şi dacă
suprafaţa amorsată este suficient de rugoasă şi aspră la pipăit cu măna.
4.1.2.17. Executarea grundului:
a) Este cel mai gros strat al tencuielilor şi se aplică la:
•24 ore de la aplicarea şpriţului în cazul suprafeţelor de beton;
•1 oră în cazul suprafeţelor din cărămidă.
b) În cazul şpriţului prea uscat sau la tencuieli executate pe timp călduros,
suprafaţa se va uda în prealabil cu apă înainte de a se aplica grundul.
c) Stratul de grund se va aplica manual sau mecanizat, într-una sau două reprize,
grosimea totală fiind de circa la 20 mm.
d) Pe suprafeţe de beton care sunt netede şi au absorbţie redusă de apă, stratul de
finisare se va executa cu mortar cu adaos de aracet, după ce aceste suprafeţe au fost
amorsate.
e) Aplicarea grundului pe timp de arşiţă se va face luându-se măsuri contra
uscării rapide, prin acoperirea suprafeţelor respective cu materiale protectoare.
f) Este interzisă aplicarea grundului pe suprafeţe dacă există pericolul ca acestea să

îngheţe înainte de întărire.
g) În timpul executării grundului se va urmări obţinerea unui strat cu o grosime care
să se încadreze în limitele admise şi se va verifica planeitatea şi verticalitatea
suprafeţelor executate care să şi rectifice toate defectele stratului suport
h) Suprafaţa grundului se va verifica să nu prezinte asperităţi pronunţate,
zgârieturi, neregularităţi, ciupituri, etc.
i) Şpriţul şi grundul se vor aplica pe faţa clădirilor de sus în jos de pe schele
montate la 50 cm, faţă de suprafaţa faţadelor.
4.1.2.18. Executarea stratului vizibil:
a) Înaintea aplicării stratului vizibil, se va controla ca suprafaţa grundului să fie
uscată şi să nu aibă granule de var nehidratat, care se poate stinge ulterior în contact
cu umiditatea din stratul de grund şi să provoace împuşcături pe suprafeţele tencuite
anterior.
b) Stratul vizibil se execută cu mortarul denumit tinci, de aceeaşi compoziţie cu a
stratului de grund, eventual cu o cantitate mai mare de var-pastă şi cu nisip până la
1 mm, sau în cazuri speciale numai cu ciment şi praf de piatră.
c) Stratul vizibil se va prelucra în funcţie de materialele utilizate, precum şi în
funcţie de sculele utilizate, tencuielile respective purtând următoarele denumiri:
• drişcuite;
• gletuite;
• stropite;
• sclivisite;
• decorative;
• din materiale speciale.
d) După executarea tencuielilor, se vor lua măsuri pentru protecţia suprafeţelor
proaspăt tencuite, până la întărirea mortarului.
4.1.2.19 La recepţia calitativă a tencuielilor se vor verifica abaterile astfel încât să nu
se depăşească valorile maxime admise de normativul C56-85 şi anume:
● pentru tencuieli driscuite-
- umflături, ciupituri - nu se admit

- zgrunţuri 3mm, zgârieturi - nu se admit
- neregularităţi supraf. - maximum 2 în orice direcţie având
adâncime sau înălţime de 2mm
- abateri la verticala pereţi - max. 1mm/m şi 3 mm pe toată înălţimea
încăperii
- abateri faţă de orizontala - max. 1 mm/m şi 3mm de la o latura
4.1.3. Executarea lucrărilor de tencuieli pe timp friguros

4.1.3.1 Tencuielile exterioare nu se executa de regula pe timp friguros. Dacă se
impune totuşi executarea acestora în zilele friguroase, se vor lua măsuri
corespunzătoare de închidere şi încălzire a spaţiului de lucru, pentru a se crea condiţii
de execuţie ca şi pentru lucrările interioare.
4.1.3.2 Tencuielile interioare pot fi executate dacă procesul tehnologic se
desfăşoară în încăperi închise în care s-au creat condiţiile impuse de normativul C 16-
84 şi anume: asigurarea temperaturii de +8…+10º pe toată durata execuţiei lucrării.

trasee;
protecţie adecvat;

4.4.1 Materialele utilizate pentru realizarea tencuielilor nu trebuie să producă un

impact negativ asupra mediului, fapt specificat în declaraţiile de conformitate eliberate
de către furnizori;
4.4.2 Se va verifica starea ambalajelor, avându-se în vedere ca acestea să nu
permită împrăştierea pe sol a materialelor pulverulente;
4.4.3 Materialele se vor depozita numai in locuri special amenajate;
4.4.4 Este interzisa prepararea mortarului pe domeniul public;
4.4.5 Se va diminua la minimum înălţimea de descărcare a materialelor care pot
genera emisii de particule;
4.4.6 Suprafeţele care se decopertează şi care urmează a fi decopertate se
stropesc în prealabil cu apă pentru evitarea producerii şi răspândirii prafului;
4.4.7 Deşeurile rezultate se vor colecta selectiv în containere speciale, în vederea
valorificării lor;
4.4.8 Se vor folosi pentru aprovizionarea şantierului mijloace de transport
moderne, corespunzătoare din punct de vedere tehnic şi ale căror emisii se
încadrează în normele impuse de legislaţia în vigoare;
4.4.9 Se va dota şantierul cu rampă utilizată la spălarea roţilor mijloacelor auto care
părăsesc zona construibilă.




lucrărilor.
construcţiei.

efectuate.

protecţie adecvat.


RSMI.
soluţionare.

• Buletin privind calitatea mortarului;
• Proces verbal de recepţie calitativă.
• Registrul de recepţie calitativă a materialelor înainte de punerea lor în operă;
• Controlul documentelor şi al datelor;
• Identificarea şi trasabilitatea produsului;
• Controlul proceselor;
• Inspecţii şi încercări;
• Stadiul inspecţiilor şi încercărilor;
• Controlul produsului neconform;
• Acţiuni preventive şi colective;
• Manipulare, depozitare, ambalare, conservare şi livrare;
• Controlul înregistrărilor calităţii;
• Audituri interne ale calităţii.
8. ANEXE
9. DIFUZARE

7. EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE APĂ DIN PEHD
1.1. SCOP
1.1.1 Procedura de lucru stabileşte metodologia de executare reţelelor de

alimentare cu apă rece şi caldă şi de canalizare din instalaţiile sanitare şi tehnologice,
care se execută cu ţevi şi fitinguri din polipropilenă (PP). .
1.2 DOMENIU DE APLICARE

1.2.1 Procedura de lucru se aplică în cadrul societatii pentru scopul menţionat.
2.1. DEFINIŢII
2.1.1. Specificaţie = document care precizează condiţiile de execuţie ale lucrărilor.
proces sau sistem.
aplicabile.
2.1.4. Faza determinantă = stadiul fizic la care o lucrare de construcţii, o dată
executantului.
2.1.5. Proiect= proces unic, constând dintr-un ansamblu de activităţi coordonate
şi controlate, cu date de început şi de sfârşit, întreprinse pentru realizarea unui
obiectiv conform cerinţelor specifice, incluzând constrângerile de timp, cost şi
resurse.
2.1.6 Execuţie = punere în operă a unui proiect
2.2. PRESCURTĂRI
2.2.1. IL - Instrucţiune de lucru
2.2.2. NSSM - Norme Specifice de Securitate a Muncii
3. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ ŞI CONEXE
3.1. Documente de referinţă
3.1.1. I 22-99 - Normativ pentru proiectarea şi executarea conductelor de aducţiune

şi a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare ale localităţilor
3.1.2 STAS 6819: Alimentări cu apă. “Aducţiuni".
3.1.3. SR EN ISO 9001:2008 - Sistemele de management al calităţii. Cerinţe.
3.1.4. SR EN ISO 9000:2006 - Sistemele de management al calităţii. Principii
fundamentale şi vocabular.
3.1.5. SR EN ISO 9004:2010, Conducerea unei organizaţii către un succes durabil.

O abordare bazată pe managementul calităţii.
3.1.6 Manualul Calităţii SOCIETATII
3.2. Documente conexe

3.2.2 Procedura „Controlul neconformităţilor” - PS 04.
4.1. Domeniul de utilizare
4.1.1. Ţevile şi fitingurile din PEHD se pot folosi astfel:

4.1.1. Ţevile şi racordurile din PEHD se folosesc în sistemele de transport ale apei
sub presiune sau cu nivel liber, ele se montează îngropat.
4.1.2. Atunci când sunt montate aerian, conductele din PEHD se amplasează
numai în locurile unde este posibil să se asigure protecţie împotriva lovirilor şi a
radiaţiei solare.
4.1.3. Conductele din PEHD pot fi montate şi în galerii edilitare, sub nivelul
cablurilor, asigurându-se o distanţă pe verticală de minimum 0,50 m.
4.1.4. Pentru tuburile din PEHD se folosesc armături din mase plastice, din fontă
ductilă, fontă cenuşie sau oţel.
4.2. Manipularea, transportul, depozitarea şi conservarea materialelor

4.2.1. Transportul, manipularea şi depozitarea tuburilor se face astfel încât acestea
să nu se deterioreze în timpul transportului, la încărcare, descărcare şi la depozitarea
pe şantier sau în depozitele special amenajate.
4.2.2. Transportul se asigură cu vehicule dotate cu dispozitive sau elemente care
să asigure stabilitatea încărcăturii, integritatea, protecţia la lovituri a tuburilor sau a
izolaţiei lor, evitarea frecării de platformele de transport sau ghidaje.
4.2.3. Încărcarea şi descărcarea se asigură cu dispozitive adecvate, utilizând
cabluri metalice sau lanţuri, învelite în cauciuc sau plastic, care să nu deterioreze
protecţia interioară sau exterioară a capetelor care se îmbină şi să împiedice frecarea
de ghidaje sau de sol etc.
4.2.4. Depozitarea tuburilor, pieselor de îmbinare şi a accesoriilor se face pe
diametre în stive omogene, stabile, pe suprafeţe plane, cu palete, suporţi şi/sau
distanţieri, amplasate în exterior sub copertine sau în magazii pe înălţime şi la
temperaturi conforme cu datele producătorilor.
4.2.5. Tuburile se descarcă direct din mijloacele de transport de-a lungul tranşeei cu
respectarea următoarelor reguli:
- descărcarea cât mai aproape de tranşee pentru a se evita manevre ulterioare
suplimentare;
- descărcarea pe partea opusă depozitelor de pământ rezultate din săpătură,

astfel încât să poată fi uşor coborâte peste marginea tranşeei pentru pozarea lor;
- respectarea distanţelor prevăzute în normele de protecţie a muncii;
- aşezarea tuburilor pe generatoare, fără să se sprijine pe mufe sau pe capetele
drepte.
4.2.6. Tuburile din PEHD se livrează şi se transportă orizontal, în pachete
ambalate, pentru diametrele de la Dn>110 mm, iar pentru Dn110 mm în colaci sau pe
tamburi. În timpul anotimpului călduros, tuburile, racordurile şi piesele din PEHD se
transportă acoperite cu prelate.
4.2.7. Tuburile din PEHD cu Dn>110 mm se aşează în stive cu înălţimea maximă
de 1,5 m.
4.2.8. Tuburile din PEHD se depozitează în magazii sau locuri acoperite şi ferite de
soare. Depozitarea se face pe suprafeţe orizontale betonate sau balastate, folosindu-
se palete. Se respectă prevederile legale privind depozitarea materialelor
combustibile.
4.2.9. Piesele de legătură şi accesoriile se depozitează în rafturi, pe sortimente şi
dimensiuni.
4.2.10. Este interzisă târârea sau rostogolirea tuburilor din PEHD, manevrându-se
numai prin ridicare.
4.2.11. Pentru transportul tuburilor se folosesc camioane cu platforme, care să
asigure materialele împotriva eventualelor deteriorări.
4.2.12. În timpul transporturilor se recomandă protejarea tuburilor împotriva
căderilor pe pietriş sau gudroane.
4.2.13. Pe şantier, tuburile se stochează pe suprafeţe plane şi amenajate (fără
pietre ieşite în afară). Pentru stocarea mai lungă este indicat să se evite contactul
direct cu solul, folosind palete.
4.2.14. Colacii din PEHD se stochează de preferinţă culcaţi. În acest caz,
suprapunerea colacilor nu va depăşi înălţimea de un metru.
4.2.15. Pentru tuburile înfăşurate pe tamburi aşezaţi pe suprafeţe plane este
obligatorie sprijinirea de o parte şi de alta a tamburului, atât pentru ambalajele pline
cât şi pentru cele goale. Pe şantier sprijinirea se poate realiza cu ajutorul penelor sau
a cărămizilor.
4.2.16. În timpul transportului cu camionul tamburul se aşează astfel încât să se
sprijine în patru puncte de platformă şi totodată, legat cu chingi, pentru ca eforturile să
se exercite asupra tamburului şi nu asupra tubului.
4.2.17. Legarea în chingi a tubului, înfăşurat pe tambur, realizată strat cu strat, se
păstrează până la utilizarea pe şantier. În caz de utilizare parţială extremitatea
exterioară liberă, se ancorează înainte de orice manevrare.
4.3 TRASAREA CONDUCTELOR

4.3.1. Trasarea pe teren a conductelor se face conform prevederilor STAS 9824-5.
4.3.2. Execuţia tranşeelor pentru pozarea conductelor se face cu respectarea
prevederilor proiectului, a normelor de protecţie a muncii în construcţii, a condiţiilor
locale de teren, precum şi a datelor producătorilor.
4.3.3. Săpătura la tranşee se constituie patul de pozare (definit conform SR 4163-
3) se execută exclusiv manual şi cu puţin timp înainte de montarea tuburilor, pentru a
evita înmuierea terenului prin apa de ploaie sau de infiltrare.
4.3.4. Patul de pozare, precum şi gradul de compactare al acestuia se stabilesc pe
baza datelor producătorilor.
4.3.5. Pentru pozarea tuburilor, în vederea respectării pantei longitudinale, se
poate adopta una din următoarele metode:
- jaloane de nivel (teuri);
- nivele cu luneta;
- aparate cu laser
4.3.6. Tranşeele se execută pe traseul, lăţimea panta şi adâncimea indicate în
proiect.
4.3.7. Sprijinirea pereţilor tranşeei se face conform prevederilor din proiect cu
recomandarea ca elementele de sprijinire să fie astfel fixate încât să permită montarea
elementelor de conductă, fără pericol de prăbuşire a malurilor.
4.3.8. Fundul tranşeei trebuie să respecte panta şi adâncimea indicată în proiect.
În caz de teren instabil, prin proiect se specifică lucrările suplimentare pentru
realizarea unei fundaţii stabile.
4.3.9. La fundul tranşeei se realizează un pat de pozare cu o grosime conform
datelor producătorului. În solul nisipos, se poate profila fondul tranşeii fără a mai fi
nevoie să se realizeze un pat de pozare. Se recomandă ca circa 2 cm din patul de
pozare să rămână necompactaţi, astfel încât tubul să se aşeze pe pat.
4.3.10. Materialul pentru patul de pozare se selectează cu grijă, astfel încât să
răspundă cerinţelor din proiect, recomandându-se folosirea numai de material
granular. Nu se folosesc materiale din soluri organice sau soluri cu granulaţie fină, cu
plasticitate de la medie la mare.
4.3.11. Suprafaţa patului de pozare trebuie să fie continuă, netedă şi să nu
conţină particule mari care pot produce încărcări punctiforme asupra tubului.
4.3.12. Respectarea unghiului de rezemare a conductei pe patul de pozare şi
realizarea umpluturii în zona specială sunt obligatorii la conductele din PEHD, PAFSIN
şi beton simplu.
4.3.13. Se asigură rezemarea conductei pe toată lungimea acesteia, respectându-
se panta de montaj proiectată şi iau măsuri împotriva alunecării în cazul pantelor
pronunţate.
4.3.14. Executarea patului de pozare şi montarea conductelor se vor face numai în
absenţa apei.
4.3.15. Se evită inundarea accidentală a tranşeelor când conducta este montată şi
neacoperită, situaţie care poate conduce la flotarea conductei.
4.3.16. Până la efectuarea probei de presiune, se face o umplutură parţială lăsând
îmbinările libere pentru a se controla etanşeitatea acestora.
4.3.17. Schimbările de direcţie se execută în funcţie de materialul conductei şi de
sistemul de îmbinare, prin:
- montarea curbelor prevăzute în proiect;
- montarea tuburilor înclinate în mufe până la unghiul maxim admis de producător;
- folosirea capacităţii de curbare a ţevilor din PEHD
4.3.18. Pentru adâncimea şanţului până la 5,00 m, în care se pozează tuburile din
beton sau beton armat, se recomandă următoarele lăţimi de şanţ:
- la săpături cu taluz, lăţimea fundului va fi: Dexterior + 50 cm;
- la săpături verticale, lăţimea fundului va fi: Dexterior + 80 cm, exclusiv grosimea
sprijinilor.
4.3.19 Pentru tuburile din alte materiale, lăţimea şanturilor se stabileşte pe baza
datelor producătorilor.
4.3.20. Pentru adâncimea şanţului mai mare de 5,00 m, lăţimea şanţului se
determină pe baza tehnologiei adoptate pentru execuţie.
4.3.21. În dreptul mufelor se adânceşte săpătura, realizându-se groapa cu
lungimea şi adâncimea calculată în funcţie de dimensiunile mufei.
4.3.22. În terenuri stâncoase sau cu portanţă redusă, la montarea tuburilor, se
prevede executarea unei săpături mai adânci, sub cota de pozare şi se umple cu nisip
sau balast compact, respectându-se condiţiile de pozare prevăzute de SR 4163-3.
4.3.24. Ultimul strat de săpătură a tranşeii, de aproximativ 25 cm în cazul
terenurilor argiloase, se execută cu puţin timp înainte de montarea tuburilor, pentru a
evita înmuierea acestuia prin apa de ploaie sau de infiltraţii.
4.3.25. În cazul terenurilor cu apă subterană, ultimul strat de săpătură se execută
obligatoriu concomitent cu epuizarea apelor sub cota de pozare a tuburilor.
4.3.26. Pe durata execuţiei, conductele trebuie protejate împotriva pătrunderii
corpurilor străine, prin dopuri, panouri, flanşe oarbe.
4.3.27. Armăturile grele se vor sprijini, de regulă, pe masive de rezemare, iar
montarea acestora se face fără a supune conductele la eforturi.
4.4. LANSAREA TUBURILOR

4.4.1. Verificarea dimensiunilor şi caracteristicilor tuburilor se face atât la primirea
acestora pe şantier, cât şi la depozitarea pe marginea şanţului. Verificarea are ca
obiect: aspectul, dimensiunile tuburilor, eventualele degradări din transport sau
manevrări anterioare.
4.4.2. Verificările pe şantier se efectuează cu şabloane speciale şi se referă în
special la extremităţile tubului, în scopul realizării corecte a îmbinării. Verificarea pe
şantier nu scuteşte producătorii de obligaţia verificării tuburilor.
4.4.3. Lansarea în tranşee a tuburilor se face astfel încât să se evite orice ciocnire a
acestora.
4.4.4. Nu se utilizează cabluri sau lanţuri neprotejate. Se recomandă folosirea
chingilor late, evitându-se astfel deteriorarea stratului superficial al tuburilor. Pentru
dirijarea tuburilor grele se pot folosi funii legate de capetele tubului.
4.4.5. În funcţie de condiţiile de montare, de greutatea tuburilor şi de utilajele
utilizate, prin proiect, se prevede modul de lansare a tuburilor, în funcţie de felul
tranşeii şi a tehnologiei de sprijinire a pereţilor.
4.4.6. Tuburile cu diametrul mai mare de 400 mm se trag pe orizontală (pe fundul
tranşeii) cu ajutorul unor cărucioare.
4.5. ÎMBINAREA TUBURILOR
4.5.1. Pozarea tuburilor în tranşee se realizează în ondulaţii, cu scopul de a

compensa dilatarea acestora.
4.5.2. Îmbinarea tuburilor şi racordurilor din polietilenă se face uzual prin sudură
sau cu flanşe.
4.5.3. Sudura se poate executa în două moduri:
- cap la cap cu disc (oglindă) cu rezistenţă, o sudură prin fuziunea capetelor;
- cu termoelemente pentru sudura pieselor electrosudabile (manşoane, coliere de
priză);
4.5.4. Sudura cap la cap cu disc, cu rezistenţă electrică constă din pregătirea şi
apoi încălzirea pieselor de asamblat (tub/tub, tub/racord, racord/racord) cu ajutorul
unui disc cu rezistenţă în zona de sudură, la temperatura necesară şi din aplicarea
asupra acestora a unei presiuni (presare) necesare, sudura realizându-se omogenă,
fără aport suplimentar de material.
4.5.6. Sudura cu termoelemente a pieselor (manşoane, coliere de priză) constă în
pregătirea şi apoi electrosudarea pieselor (manşoane, coliere de priză) pe tub cu
ajutorul rezistenţelor încorporate în piese.
4.5.7. Realizarea sudurii cap la cap sau cu termoelemente, condiţiile în care se
execută şi aparatura utilizată trebuie să corespundă datelor producătorilor.
4.5.8. Îmbinări cu flanşe se utilizează pentru intercalarea armăturilor la conductele
de PEHD (frecvent robinete), în care caz se sudează la conductă o piesă cu flanşe. Se
recomandă folosirea manşonului electrosudabil, pentru sudarea piesei cu flanşe.
4.5.9. Este obligatorie corelarea flanşelor metalice adiţionale cu cele ale
armăturilor, în funcţie de presiunea de calcul a conductei.
4.6. PROBA DE PRESIUNE A CONDUCTELOR DE ADUCŢIUNE ŞI A REŢELELOR

DE ALIMENTARE CU APĂ
4.6.1. Proba de presiune a conductelor se execută conform prevederilor SR 4163-

3 şi STAS 6819.
4.6.2. Înainte de punerea în funcţiune, conductele se supun următoarelor încercări
de presiune:
- încercarea pe tronsoane a conductelor;
- încercarea pe ansamblu a conductelor.
4.6.3 Încercările la presiune a conductelor se fac numai cu apă.
4.6.4. Proiectele pentru conducte precizează condiţiile de efectuare a probei de
presiune, având în vedere tipul conductei, reglementările tehnice specifice în vigoare şi
prevederile producătorului de material.
4.6.5. Tronsonul de probă nu va depăşi 500 m. Lungimea acestuia poate fi mai
mare la propunerea antemăsurătorului, cu acordul beneficiarului.
4.6.6. Se supun la probă numai tronsoanele care îndeplinesc următoarele condiţii:
- au montate toate armăturile;
- s-a realizat o acoperire parţială a conductei lăsându-se îmbinările libere;
- s-au executat masivele de ancoraj la conductele ce nu pot prelua eforturi axiale;
4.6.7 Înainte de umplerea tronsonului cu apă, se închid capetele tronsonului cu
capace asigurate, sprijinite, conform detaliilor prevăzute în proiect.
4.6.8 Nu se folosesc robinete ca piese de închidere a capetelor tronsoanelor
supuse probei.
4.6.9 Umplerea tronsonului cu apă se face prin punctul cel mai de jos al acestuia
după ce, în prealabil, s-au deschis robinetele de aerisire prevăzute în punctele înalte
şi care se închid treptat, numai după ce prin robinetele respective se evacuează apă
fără aer.
4.6.10. Presiunea de probă se măsoară şi se realizează în punctul cel mai coborât
al reţelei. Se vor utiliza pompe cu piston.
4.6.11 Proba de presiune pentru conductele din PEHD şi PAFSIN se face conform
datelor producătorilor.
4.6.12. Presiunea de probă şi durata de probă se stabilesc prin proiect avându-se în
vedere prevederile de la punctele 4.6.1. şi 4.6.3.
4.6.13 Pentru verificarea presiunilor obţinute se montează manometre la toate
punctele caracteristice ale tronsonului (capete, puncte înalte şi joase, ramificaţii,
cămine).
4.6.14. Proba de presiune este recomandabil a se efectua pe timp răcoros,
dimineaţa sau seara, pentru ca rezultatele să nu fie influenţate de variaţiile mari de
temperatură.
4.6.15 Proba se consideră reuşită pe tronsonul respectiv, dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
- la examinarea vizuală să nu prezinte scurgeri vizibile de apă, pete de umezeală
pe tuburi şi în special în zona mufelor, la îmbinări;
- pierderea de presiune să nu depăşească valorile prevăzute în proiect.
4.6.16 După terminarea probei pe tronson, acesta se umple cu pământ şi se
execută legătura cu tronsonul adiacent, probat anterior, îmbinările între tronsoane
rămânând descoperite până la proba generală a conductei de aducţiune.
4.6.17 Încercarea definitivă, pe ansamblul conductei se face în regim de
funcţionare a acesteia, prin observarea timp de 2 ore a îmbinărilor dintre tronsoane,
care nu trebuie să prezinte pierderi vizibile de apă.
4.6.18 Probele de presiuni se execută numai la temperaturi minime de 5oC,
prognozate pe o durată de 3 zile.
4.6.19 În cazul când proba de presiune nu este corespunzătoare se iau măsuri de
remediere necesare şi se reface proba de presiune.
4.7 ÎNCERCAREA DE ETANŞEITATE A REŢELELOR DE CANALIZARE
4.7.1 Încercarea de etanşeitate a reţelelor de canalizare se efectuează conform

STAS 3051.
4.7.2 Încercarea de etanşeitate se execută pe tronsoane, maxim 500 m.
4.7.3 Înainte de încercarea de etanşeitate se efectuează:

- umpluturile parţiale lăsându-se îmbinările libere;
- închideri etanşe a tuturor orificiilor;
- blocarea extremităţilor şi a punctelor susceptibile de deplasare în timpul probei
4.7.3 Reţelele de canalizare din beton se menţin pline cu apă cel puţin 24 ore
înainte de efectuarea probei de presiune.
4.7.4 Pierderile de apă admisibile la încercarea de etanşeitate se prescriu în
proiect avându-se în vedere şi prevederile STAS 3051.
4.7.5 În cazul când proba nu reuşeşte se iau măsuri de remediere şi se reface
proba.
5.1. Directorul General aprobă prezenta procedură de lucru.

5.2. De respectarea prezentei proceduri de lucru răspunde Şeful de echipă.
5.3. Şeful de echipă instruieşte personalul din subordine implicat cu aplicarea
prezentei proceduri şi urmăreşte dacă aceştia şi-au însuşit-o şi o respectă.
5.4. Şeful de echipă răspunde de calitatea executării lucrărilor.
5.5. Şeful locului de muncă are responsabilitatea pe linie de SSM şi SU.
5.5. RMC distribuie instrucţiunea de lucru tuturor factorilor implicaţi pe baza listei
de difuzare.
6.1 Prezenta instrucţiune de lucru se revizuieşte la cinci ani sau ori de câte ori se
constată necesitatea, prin grija RMC.
RMC.
soluţionare.
Proces-verbal de predare-primire, registrul lucrărilor.
8. ANEXE
-
9. DIFUZARE
Toţi angajaţii.
8. CONFECTII METALICE
1. GENERALITATI
1.1. OBIECTUL SPECIFICATIEI
Acest capitol cuprinde specificatii pentru executarea si montajul confectiilor
metalice (otel).
Concept de baza
Toate confectiile metalice se executa din otel moale, protejat cu grund
anticoroziv si vopsite cu vopsea pe baza de ulei, rasini alchidice sau epoxidice.
Standande si normative de referinta

Acolo unde exista contradictii între prevederile prezentelor specificatii si
prescriptiile din standandele si normativele de mai jos, vor avea prioritate
prezentele specificatii.
Standarde:
1.STAS 333-87 Otel rotund
2.STAS 334-88 Otel patrat
3.STAS 395-88 Otel lat
4.STAS 424-91 Otel cornier cu aripi egale
5.STAS 438/1-89 Otel beton laminat la cald
6.STAS 500/2-80 Oteluri de uz general pentru constructii. Marci.
7.STAS 500/3-80 Otel de uz general pentru constructii rezistente la coroziune
atmosferica. Marci.
8.STAS 9O8-90 Banda de otel.
9.STAS 7657-90 Tevi sudate longitudinal pentru constructii.
10.STAS 794-90 Tevi patrate si dreptunghiulare din otel sudate longitudinal.
Mostre si testari
Antreprenorul va prezenta spre aprobare Consultantului una sau doua mostre
pentru piesele de confectii metalice mai complexe, tipice, cuprinzând materialele,
sistemele de fixare, asamblare (buloane sau sudura), protejare anticoroziva si finisare
ce urmeaza sa fie adoptate ca sistem pentru toate confectiile metalice.
Numai dupa obtinerea aprobarii din partea Consultantului se vor lansa comenzile
pentru executie si livrarea confectiilor metalice, care se vor executa în conformitate
cu mostrele aprobate.
Piesele de confectii metalice vor fi însotite de certificatele producatorului, prin
care se atesta calitatea materialelor folosite, în concordanta cu mostrele aprobate si cu
desenele de executie.
Desene de executie
Antreprenorul va prezenta o data cu mostrele desene de executie pentru toate
confectiile metalice ce vor fi cuprinse în lucrare, inclusiv sistemele lor de fixare de
elementele de structura.
1.2. MATERIALE SI PRODUSE
Materiale
Otel moale conform standardelor enumerate mai sus : otel lat laminat la cald,
teava trasa la cald, otel rotund, profile laminate la cald, tabla de otel.
1.Profilele laminate la cald vor avea grosimi de cel putin 3 mm.
2.Tabla va avea grosimea de cel putin 2,0 mm si va fi zincata la cald. (490 gr/mp)
(16)1212 Accesorii: suruburi, piulite, saibe, dibluri CONEXPAND protejate
anticoroziv prin cadmiere (daca nu se specifica altfel).
Produse
Generalitati
1. Confectiile metalice se vor executa în ateliere specializate, în strictă conformitate
cu desenele de executie si cu mostrele aprobate.
2. In cazuri speciale se acorda, cu aprobarea Consultantului, modificăni ale
solutiilor, gabaritelor sau finisajelor fată de cele aprobate initial, dar nu sub nivelul
(calitativ si cantitativ) al solutiilor initiale.
3. Abateri maxime admisibile la executia confectiilor metalice:
- lungime, latime : +/- 2 mm
- grosime: + 1 mm, - 0,5 mm
- planeitate: deviatia unui colt fata de planul format de celelalte 3 va fi maximum 1,5
mm la dimensiuni pâna la 1,5 m si maximum 1% din lungime la dimensiuni peste
1,5 m.
Lista confectiilor metalice:

1.Balustrade de la scari interioare si exterioare.
2.Parapete la scari, balcoane, logii, galerii, etc.
3.Grilaje metalice de protectie a golurilor (usi, ferestre) si panouri despartitoare
pentru balcoane.
4.Scari metalice intenioare si exterioare, fixe sau reglabile.
5.Scari exterioare de incendiu.
6.Chepenguri metalice.
7.Grile de ventilatie.
8.Grătare pentru stergerea picioarelor.
9.Alte confectii diverse incluse în proiect.
Confectiile metalice von fi protejate anticoroziv prin grunduire cu grund pe baza de
ulei conform STAS 3097-80.
Livrare, manipulare, transport

Confectiile metalice se vor împacheta în ambalaje special proiectate, în
containere si se vor transporta astfel pâna la depozitul special amenajat din cadrul
santierului.
Confectiile metalice se vor depozita în spatii acoperite, ferite de intemperii si de
actiunea agentilor corozivi si nocivi, pe stative, la 10-15 cm de pardoseală.
Se vor livra de catre producator vopsite cu un strat de grund anticoroziv pe bază de
miniu de plumb, în ansambluri sau subansambluri.
Depozitarea se va face protejându-se confectiile metalice cu prelate sau folii de
polietilena.
Confectiile metalice sub 100 kg greutate se manipuleaza manual iar cele mai
grele cu dispozitive speciale.
1.3. MONTAJUL CONFECTIILOR METALICE
Operatiuni pregatitoare
La începerea montajului se vor fi executat următoarele lucrari:
1.Lucrarile de finisaj cu proces tehnologic umed (tencuieli, placaje, rectificari la
peretii de beton);
2. Lucrările de hidroizolatii, inclusiv probele de etanseitate a acestora.
3. Pozitionarea si fixarea elementelor înglobate pentru montarea confectiilor metalice
(praznuri, ghermele, placute, etc.)
Se efectueaza trasarea si verificarea axelor de montaj a confectiilor metalice
functie de elementele de fixare existente sau pentru pozitionarea acestora - în
conformitate cu detaliile de executie.
Se verifica calitatea executiei lucrărilor executate anterior, în legatura directa si
care pot influenta operatiile de montaj a confectiilor metalice.
Montajul
Operatiile de montaj:
1. Fixarea provizorie prin haftuirea în câteva puncte de sudura (acolo unde fixarea
se face prin sudura).
2. Pozitionarea corectă se va verifica cu ajutorul bolobocului si firului cu plumb.
3. Fixarea definitiva prin sudura sau prin buloane (functie de solutie, de la caz la
caz).
Operatiuni de finisare
1. Se curata suprafetele de eventuale urme de mortar sau alte impuritati.
2. Se repara stratul de grund anticoroziv.
3. Se executa vopsitoria
Verificari în vederea receptiei
Se va verifica calitatea fixarii pe stratul suport, calitatea executarii (suduri,
slefluiri, îmbinari, etc.)
Daca nu se respecta prezentele specificatii sau desenele de executie si mostrele
aprobate, Consultantul va putea decide înlocuirea lucrarilor cu altele care sa
respecte aceste cerinte.
1.4. MASURARE SI DECONTARE

Pretul unitar pentru confectiile metalice cuprinde lucrările de executie si montaj
inclusiv accesoriile de fixare si vopsitoria.
Decontarea lucrarilor se face functie de numarul de kg, metri liniari sau bucati,
conform articolului din cantitativul de lucrări.
Standarde si normative de referintă
Acolo unde există contradictii între prezentele specificatii si prescriptiile
cuprinse în standardele enumerate mai jos vor avea prioritate prezentele specificatii.
9. IZOLATII HIDROFUGE
1. GENERALITATI
1.1. OBIECTUL SPECIFICATIEI
Acest capitol cuprinde specificatii pentru executia lucrarilor de hidroizolatii.
Prin hidroizolatii se înteleg aici atât hidroizolatiile usoare (la terase si la camerele
umede) cât si hidroizolatiile de protectie a subsolurilor.
Concept de baza
Hidroizolatiile se vor executa numai la cald, pe baza de materiale bituminoase, în
conformitate cu prevederile din proiect.
Standarde si normative de referintă

Acolo unde exista contradictii între prevederile prezentelor specificatii si prescriptiile
cuprinse în standardele si normativele enumerate mai jos, vor avea prioritate prezentele
specificatii.
Standarde:
1. SR 137:95-Materiale hidroizolatoare bitumate. Reguli si metode de verificare.
2. SR 138-94 - Carton bitumat.
3. STAS 588-80 - Suspensie de bitum filerizat (SUBIF).
4. STAS 661-71 - Chit de bitum filerizat cu var hidratat si fibre de celuloza (CELOCHIT).
5. STAS 1046-78 - Pânza bitumată.
6. STAS 1667-76 - Agregate naturale grele pentru betoane si mortare.
7. STAS 3 789-86 - Hârtie Kraft de 125 g/m2.
8. STAS 6800-91 - Grund pentru protectia conductelor metalice îngropate (CITOM).
9. STAS 7064-78 - Bitumuri pentru materiale si lucrări de hidroizolatii în constructii.
10.SR 7916:1996 - Impâslitura din fibre de sticla bitumata.
11.STAS 8877-72 - Emulsii bituminoase cationice cu rupere rapida pentru lucrarile de
drumuri.
12.STAS 10126-92 - Tesăturä din fibre de sticla bitumata.
13.STAS 10546-76 - Bitum cu adaos de cauciuc.
14.STAS 11342-79 - Emulsii bituminoase anionice cu rupere lentă pentru hidroizolatii.
Normative.
Normativ pentru proiectarea si executarea hidroizolatiilor din materiale bituminoase la
lucrările de constructii si completarile acestea.
Mostre si testari
Inainte de lansarea comenzilor, Antreprenorul va prezenta Consultantului spre
aprobare mostre ale materialelor si produselor pe care intentioneaza sa le foloseasca la
lucrare.
Mostrele vor fi însotite de copii ale buletinelor cu rezultatele încercării probelor, cerute
în standarele de referinta.
Prelevarea de probe si efectuarea testelor se va face în conformitate cu STAS 41-
78.
Desene de executie
Antreprenorul va prezenta o data cu proiectul următoarele desene de
executie:
1. Planuri si sectiuni cu identificarea zonelor ce se izoleaza, tipurile de hidroizolatie
adoptate, pantele, gurile de scurgere, ancorari, ventilatii etc.
2. Detalii de alcătuire si protectie a hidroizolatiilor proiectate.
3. Detalii de racordare la elementele care străpung, despart sau intersectează planul
constructiei.
1.2. MATERIALE SI PRODUSE
Materiale
Pânza bitumata tip Pa 55 cu suport din fibre liberiene, tesute (conform STAS 1046-
78).
1.Caracteristici fizico-mecanice:
-masa totală: min 3000 gr/m2.
-masa de bitum: min. 1700 gr/m2.
-forta de tractiune la rupere:
-la temperatura de +70°C, timp de 2 ore, nu prezintă scurgeri sau deplasari ale stratului
de acoperire.
2.Alcatuire:
-strat suport din fibre liberiene, tesute, impregnat cu bitum;
-strat de acoperire pe ambele fete cu bitum filerizat (având punctul de înmuiere la
min. 80°C) protejat pe ambele fete prin presarare cu nisip cu granulatie 0,2-1,0 mm.
Mastic de bitum preparat pe santier din bitum topit (conform STAS 7064-78)
amestecat cu maximum 30% filer de calcar.
Solutie de bitum taiat pentru amorsare:
-bitum topit 33-40%
-solvent 60-67%
Solutie de bitum taiat pentru etansari:
-bitum topit 50-70%
-solvent 30-50%
Mortar de ciment: nisip 1:4, preparat conform specificatiilor de la capitolul () 1000.
Livrare, manipulare, depozitare

In general, transportul si depozitarea materialelor se efectueaza în conformitate cu
specificatiile producatorilor.
Materialele bituminoase fiind combustibile, trebuie depozitate în locuri ferite de foc.
Se vor feri de asemenea de contactul cu solventi organici.
Fiecare ambalaj va purta vizibil numărul standardului respectiv, codul tipului
materialului, data de fabricatie, numarul lotului, producatorul.
Bitumul se poate livra în vrac.
Rulourile de carton sau pânza se vor aseza vertical si vor fi depozitate pe o
suprafata plana si curată.
1.3. EXECUTIA LUCRARIOR
Generalităti
Tipuri de hidroizolatii folosite:
Hidroizolatie la terase circulabile si necirculabile cu panta 1,5 ... 4%:
-strat suport, 1 cm grosime, mortar de ciment : nisip;
-grund de bitum filerizat;
-amorsa cu solutie de bitum taiat;
-2 straturi de pânza PA 55+1 strat carton bitumat CA 400 intercalate, cu 3 straturi
de bitum filerizat.
Hidroizolatie sub pardoseli la camere umede (bai, bucătarii, WC-uri, laboratoare
etc.):
- strat de egalizare, max.1,0 cm grosime, mortar de ciment : nisip;
-amorsa cu solutie de bitum taiat;
- grund de bitum filerizat;
-2 straturi de pânza PA 55 intercalate cu 2 straturi de bitum filerizat.
Hidroizolatia contra apelor fara presiune:
-strat de egalizare din mortar de ciment: nisip de 1,5-3 cm grosime, bine driscuit, pe
elemente de constructie din beton sau zidărie;
-amorsa cu solutie sau emulsie de bitum, minimum 300 g/m2
-2 straturi de pânza sau tesătură bitumata (PA 55; PA 45; TSA 2000) lipite cu mastic
de bitum,
minimum 1,5 kg/m2 la fiecare strat.
-1 strat de acoperire din carton sau împâslitura bitumata (CA 400; CA 333; IA 1100;
IA 1000) lipit cu mastic de bitum, minimum 1,5 kg/m2.
-protectie pe orizontala cu sapa din mortar de ciment M 400 de 4-5 cm grosime iar
pe verticala cu perete din zidarie din caramizi pline arse sau prefabricate de beton ()
1373.
La subsolurile constructiilor de locuinte sau social culturale se admite înlocuirea
hidroizolatiei
orizontale cu un strat de pietris asezat sub pardoseala pentru întreruperea capilaritatii.
Hidroizolatia contra apelor cu presiune exterioara a caror coloana este sub 5
m;
-strat de egalizare din mortar de ciment: nisip de 1,5-3 cm grosime, bine driscuit, pe
elemente de constructie din beton sau zidărie;
-amorsă cu solutie sau emulsie de bitum, minimum 300 g/mp;
-3 straturi de pânza sau tesatura bitumată (PA 55; PA 45; TSA 2000) lipite cu
mastic de bitum cu minimum 1,5 kg/m2 la fiecare strat;
-1 strat de acoperire din carton bitumat CA 400 lipit si acoperit cu mastic de bitum 1,5
kg/mp la fiecare strat;
-protectia pe orizontală si verticala conform () 1313.
Pentru obtinerea unor hidroizolatii corespunzătoare se vor respecta urmatoarele
prevederi:
1.Lucrarile se vor executa de echipe de izolatori specializati.
2.Se vor respecta conditiile cerute de producător pentru depozitarea materialelor.
3.Se vor asigura spatii pentru amplasarea topitoriilor si malaxoarelor aproape de
locul de aplicare a hidroizolatiilor pe cât posibil ferite de intemperii.
4. Se va acorda o atentie deosebita la topirea si malaxarea materiei bituminoase pentru
a nu o
degrada.
5. Temperatura de lucru va fi de min. +5°C, find interzisa executia hidroizolatiilor pe timp
de ploaie si burnita.
6. Se vor respecta pantele indicate în proiect, se va curata bine suprafata suport care nu
va avea asperitati mai mari de +/- 2 mm si denivelari peste 5 mm verificate în toate
directiile cu dreptarul de 3 m.
7. Se vor termina înainte de executarea hidroizolatiilor lucrările la structura de
rezistenta si instalatiile aferente si elementele de compartimentari (pereti, atice etc.).
Inainte de receptionarea lucrarilor se verifica respectarea urmatoarelor conditii:

1. Calitatea stratului suport (rigiditate, aderenta, planeitate).
2. Calitatea materialelor hidroizolatoare.
3. Executarea corecta a pantelor prevazute în proiect.
4. Nivelul si amplasamentul corect al gurilor de scurgere.
5. Montarea corecta a diblurilor, agrafelor pentru prinderea pieselor de tinichigerie.
6. Executarea corecta a partilor constructive ale racordarilor (scafe, reborduri,
parapete, etc.) care sa asigure o buna continuitate a stratului hidroizolatiei.
7. Etapele si succesiunea operatiilor conform normativului C 112-86.
Pregatirea stratului suport
Stratul suport va avea suprafata plana, driscuita, rigida, uscata.

Intersectiile suprafetei stratului suport (scafe, dolii, muchii etc.) trebuie sa fie rotunjite
cu o raza de curbura de 5 cm la scafe si dolii si 3 cm la muchii.
Umiditatea stratului suport se controleaza prin lipirea în mai multe locuri a unor fâsii
de pânză bitumata.
Dupa 1-2 ore se smulg. Daca desprinderea se produce în masa de bitum, suprafetele
sunt corespunzatoare, daca desprinderea se produce prin desprinderea completa de
placa, înseamna ca suprafata e înca umeda.
Se verifica daca sunt amplasate corect si etansate conform detaliilor, toate gurile de
scurgere si de ventilatie.
Se fac eventualele rectificari ale suprafetei suport si curatirea de praf si impuritati.
Amorsajul
Se va face prin vopsire cu peria de par, cu doua straturi succesive de bitum taiat -
circa 0,400 l/m2 în total.
Aplicarea fiecarui strat se va face dupa uscarea celui precedent.
Executarea straturilor bituminoase de etansare

Se va executa prin vopsire cu mastic bituminos, la cald, cu gletuitorul de cauciuc si
perie de fibră.
Pentru fiecare strat : 1,5 - 2 kg/m2.
Lipirea straturilor de pânza bituminata si carton bitumat
Se va executa la cald prin petrecere la jumatate a fâsiilor (în cazul ca hidroizolatia
se executa în 2 straturi) sau la 1/3 (în cazul ca hidroizolatia se executa în 3 straturi).
La fiecare strat se consuma pentru lipire 1,5 - 2 kg mastic la 1 m2.
Aplicarea straturilor se începe de la zonele cele mai joase (guri de scurgere).
Scafele, doliile se întaresc cu un strat suplimentar din pânza bitumata PA 55, conform
detaliilor.
La pereti hidroizolatia se începe de la partea inferioara si se executa complet pe
înăltimea de 2-3 m.
Protejarea hidroizolatiei
Hidroizolatia la terase circulabile se protejeaza cu o sapa de mortar () 1000 de 2 cm
placi de beton prefabricate () 1212 sau placi mozaicate () 1211.
Hidroizolatia la terase necirculabile se protejează astfel:
- protectie usoară - stropire mecanizata în doua straturi minimum 300 g/m2 vopsea
reflectorizanta în culori deschise;
- protectia grea din pietris de 7...15 mm asezat în strat uniform de 4 cm grosime.
Protectia hidroizolatiei verticale se va face cu zidarie de caramida plina arsa de

7,5-12,5 cm grosime sau cu elemente prefabricate din beton montate cu rosturi la 5 m
distanta.
Verificari în vederea receptiei

Hidroizolatia la terasa se va verifica cu avizul scris al Consultantului prin inundare cu
un strat de apa de 10 cm, timp de 48 de ore, timp în care nu trebuie sa se producä
infiltratii iar tavanul nu trebuie sa prezinte umezeala.
Se verifica lucrarile de tinichigenie aferente care trebuie sa îndeplineascä
urmatoarele conditii:
- copertinele, sorturile, paziile trebuie sa fie bine ancorate si lipite, cu falturi executate
corect care sa asigure etansarea si protectia hidroizolatiei;
- gurile de scurgere trebuie sa aiba gratar montat si sa functioneze normal la turnarea
apei în punctele cele mai înalte ale terasei.
Lucrarile vor fi executate conform cu:
- specificatiile;
- detaliile de executie din proiect.
La cererea Consultantului, daca se considera necesar, se va face si o verificare
practica prin sondaj astfel:
-desfacerea în punctele indicate a hidroizolatiei pentru a se constata identitatea
structurii cu proiectul;
-verificarea hidroizolatiei prin determinari de laborator, pe probe prelevate pentru a
constata daca materialele folosite au fost de calitate corespunzatoare, conform
certificatelor de calitate.
Consultantul va putea dispune refacerea lucrarilor în anumite zone unde nu sunt
îndeplinite cerintele proiectului sau specificatiilor, sau în cazul ca defectele sunt de mare
amploare poate decide refacerea completa a lucrarilor.
Masuri necesare pentru întretinerea hidroizolatiilor
Evacuarea apei de pe terasa acoperis trebuie sa fie asigurata, pentru a nu se scurge
pe pereti.
Nu se admit spargeri la captuselile de protectie a hidroizolatiei, nici la pereti, nici la
pardoseli.
Nu se vor ancora sau monta ulterior diferite obiecte pe peretii de protectie ai
hidroizolatiilor.
Se vor controla si curata periodic (cel putin de doua ori pe an) gurile de scurgere si
starea generala a hidroizolatiei si a protectiei acesteia.
Nu se admite strapungerea în nici un fel a hidroizolatiilor pentru a efectua diferite
ancorări, fixari de obiecte, decât numai de catre specialitati si cu acordul Beneficiarului.
Nu se va scoate stratul de protectie a hidroizolatiei la terasa, nu se va face focul si nu
se vor deversa lichide fierbinti.
Nu se vor creste animale sau pasari si nu se vor depozita gunoaie pe terasa.
La subsoluri si încaperile umede, Beneficiarul va asigura mentinerea integritatii
hidroizolatiei pe durata executiei protectiei acesteia (sapa, perete de protectie) si a
lucrarilor de constructii ulterioare executiei hidroizolatiei.
Trotuarele de protectie vor fi mentinute curate, cu panta spre exterior, iar crăpaturile
si rosturile marite se vor colmata imediat cu mastic bituminos.
1.4. MASURARI SI DECONTARE
Lucrările de hidroizolatie se vor deconta functie de numarul de metri patrati de

suprafata executata.
Pretul pentru lucrarile de hidroizolatie include ridicarea hidroizolatiei pe pereti
la terase (conform specificatiilor) si rectificarea suprafetei suport cu mortar de ciment
precum, si toate celelalte operatii necesare asa cum sunt solicitate in lista de cantitati de
lucrari.
10. DRUMURI
Lucrări pregătitoare înaintea începerii executării drumurilor
Se va face degajarea terenului de frunze şi crengi ce se vor strânge în grămezi in

vederea evacuarii. Se vor tăia arborii, se vor scoate rădăcinile şi totul se va transporta în
afara incintei.
Se va face pozarea tuturor reţelelor subterane ce subtraversează carosabilul sau
platformele pietonale.
Terasamente
Săpăturile se vor executa cu buldozerul în proporţie de cca. 90 % şi manual cca.

10%.
Pământul rezultat se va aduna în grămezi.Pamantul sapat manual se va incarca in
roaba si se va transporta la 30 m.unde se vor face mici gramezi,de unde se va incarca
manual in autobasculanta.Pamantul sapat cu buldozerul se va incarca,di gramezile
formate,cu escavatorul in mijlocul de transport.Intreaga cantitate de pamant sapat se va
transporta în depozit.
Pregătirea patului drumului
Se curăţă suprafaţa patului drumului de impurităţi şi se înlătură manual, în afara zonei

carosabile, prin strîngerea în grămezi. Platforma se va nivela cu buldozerul, după care
se va executa o finisare manuală.
Se trece la compactarea cu ruloul compresor de 10 - 12 tone, asigurându-se
umiditatea optimă de compactare. Se vor realiza minimum 10 treceri suprapuse,
completându-se tasările locale rezultate în timpul compactării. Se va asigura şi verifica
realizarea cotelor de nivel si gradul de compactare conform STAS 2914 /-84, STAS
2914 / 4-89 şi STAS 1913 / 13-83.
Elementele geometrice ale patului prevăzute vor fi respectate, denivelările admisibile
sunt
Lucrările de amenajare a patului sistemului rutier vor fi executate în perioade uscate
ale anului,ele nu se vor executa pe timp de ploaie sau la temeperaturi ale aerului sub
+5°C.
Substrat de nisip izolator
Nisipul folosit pentru executarea substratului izolator va trebui să corespundă
prevederilor STAS 662-89.
După aprovizionarea nisipului, acesta se aşterne verificându-se profilul la şablon,
înainte şi după cilindrare. Aceasta se va începe la uscat, continuând pînă la terminare
prin stropire cu apă. Politura manuală a suprafeţei şi corectarea denivelărilor se va face
cu material nou, înainte şi după cilindrare.
Se vor respecta prevederile STAS 6400-84 şi grosimea de 7cm.
Fundaţie de piatra sparta
Materialul folosit, piatra sparta, va trebui să corespundă cu prevederile SR 662-2002
şi se va executa din piatra Sparta cf priectului tehnic.
După aprovizionarea pietrei sparte se va trece la aşternerea cu autogrederului şi
nivelarea la şablon. Cilindrarea acestuia se va începe la uscat şi va continua până la
terminare prin stropire cu apă, în cantitatea necesară pentru a asigura umiditatea optimă
de compactare. Pentru aceasta se va utiliza încercarea Proctor modificată conform
STAS 1913 / 13-83.
Gradul de compactare va fi conform STAS 6400-84 de 100% din densitatea în stare
uscată, maximă determinată prin încercarea Proctor modificată.
Politura suprafeţei şi corectarea denivelărilor se va face cu materialul nou, înainte şi
după cilindrare.
Se vor respecta prevederile STAS 6400-84 şi grosimea de 15 cm.
11. IMBRACAMINTI RUTIERE BITUMINOASE CILINDRATE,

EXECUTATE LA CALD
I. GENERALITATI
Art. 1. Obiect si domeniu de aplicare

1.1. Prezentul caiet de sarcini contine specificatiile tehnice privind
imbracamintile bituminoase rutiere cilindrate, executate la cald, din mixturi asfaltice
preparate cu agregate naturale, filer si bitum neparafinos si cuprinde conditiile
tehnice de calitate prevazute in SR 174-1 si SR 174, care trebuie sa fie indeplinite la
prepararea, transportul, punerea in opera si controlul calitatii materialelor si
straturilor executate.
1.2. Caietul de sarcini se aplica la constructia, modernizarea si reabilitarea
drumurilor publice si a strazilor, precum si la constructia drumurilor de exploatare.
1.3. Tipul de imbracaminte bituminoasa cilindrata la cald se stabileste in proiect
de catre Proiectant.
1.4. Prevederile prezentului caiet de sarcini nu se aplica imbracamintilor
executate din mixturi cu nisipuri bituminoase sau executate cu mixturi asfaltice
recuperate.
Art. 2. Definirea tipurilor de mixturi asfaltice

2.1. Imbracamintile rutiere bituminoase cilindrate sunt de tipul betoanelor
asfaltice cilindrate executate la cald, fiind alcatuite, in general, din doua straturi si
anume:
- stratul superior, de uzura, la care se utilizeaza tipuri de mixturi
asfaltice:
MASF 8 si MASF 16, mixturi asfaltice stabilizate cu fibre; BA 8, BA 16 si BA 25,
betoane asfaltice bogate in criblura; Bar 16, beton asfaltic rugos;
BAPC 16, beton asfaltic cu pietris concasat.
- stratul inferior, de legatura, la care se utilizeaza urmatoarele tipuri de mixturi
asfaltice:
BAD 25, beton asfaltic deschis, cu criblura;
BADPC 25, beton asfaltic deschis, cu pietris concasat;
BADPS 25, beton asfaltic deschis, cu pietris sortat.
2.2. In cazurile in care imbracamintea bituminoasa cilindrata se executa intr-un
singur strat, acesta trebuie sa indeplineasca toate conditiile cerute pentru stratul de
uzura.
2.3. Imbracamintile bituminoase cilindrate realizate cu bitum neparafinos pentru
drumuri se vor executa conform STAS 174-2.
Imbracamintile bituminoase cilindrate realizate cu alte tipuri de mixturi, se vor
executa conform urmatoarelor normative:
AND 539 - stabilizate cu fibre de celuloza
AND 549 - realizate cu bitum modificat cu polimeri AND 553 - realizate cu bitum aditivat.
II. MODUL DE PUNERE IN OPERA
Art. 16. Transportul mixturilor asfaltice

16.1. Transportul pe santier a mixturii asfaltice preparate, se efectueaza cu
autocamioanele cu bene metalice bine protejate pentru eliminarea pierderilor de
temperatura, care trebuie sa fie curatate de orice corp strain si uscate inainte de
incarcare. La distante de transport mai mari de 20 km sau cu durata de peste 30
minute, indiferent de anotimp, precum si pe vreme rece (+10oC…+15oC),
autobasculantele trebuie acoperite cu prelate speciale, imediat dupa incarcare.
Utilizarea de produse susceptibile de a dizolva liantul sau de a se amesteca cu
acesta (motorina, pacura, etc.) este interzisa.
16.2. Volumul mijloacelor de transport, este determinat de productivitatea
instalatiei de preparare a mixturii asfaltice si de punerea in opera, astfel incat sa fie
evitate intreruperile procesului de executie a imbracamintii.
Art. 17. Lucrari pregatitoare

17.1. Pregatirea stratului suport
17.1.1. Inainte de astenerea mixturii, stratul suport trebuie bine curatat.
Materialele neaderente, praful si orice poate afecta legatura intre stratul suport si
imbracamintea bituminoasa trebuie indepartata.
In cazul stratului suport din macadam, acesta se curata si se matura, urmarindu-
se degajarea pietrelor de surplusul agregatelor de colmatare.
17.1.2. Dupa curatare se vor verifica, cotele stratului suport, care trebuie sa fie
conform proiectului de executie.
In cazul in care stratul suport este constituit din imbracaminti existente, aducerea
acestuia la cotele prevazute in proiectul de executie se realizeaza, dupa caz, fie prin
aplicarea unui strat de egalizare din mixtura asfaltica, fie prin frezare, conform
prevederilor din proiectul de executie.
17.1.3. Compactarea si umiditatea trebuie sa fie uniforma pe toata suprafata
stratului suport.
17.1.4. Suprafata stratului suport trebuie sa fie uscata.
17.2. Amorsarea
17.2.1. La executarea imbracamintilor bituminoase se vor amorsa rosturile de lucru
si stratul suport cu o emulsie de bitum cationica cu rupere rapida.
Amorsarea stratului suport se va face cu un dispozitiv special, care poate regla cantitatea
de liant pe metru patrat in functie de natura stratului suport.
17.2.2. Stratul suport se va amorsa obligatoriu in urmatoarele
cazuri:
pentru strat de legatura pe stratul de baza din mixtura asfaltica
sau pe stratul suport din imbracaminti asfaltice existente;
pentru strat de uzura pe strat de legatura cand stratul de uzura
se executa la interval mai mare de trei zile de la executia stratului de legatura.
Dupa amorsare se asteapta timpul necesar pentru punerea si uscarea emulsiei
bituminoase.
17.2.3. In functie de natura stratului suport, cantitatea de bitum pur,
ramasa dupa aplicarea amorsajului, trebuie sa fie de (0,3…0,5) kg/mp.
Caracteristicile emulsiei trebuie sa fie de asa natura incat ruperea sa fie efectiva inaintea
asternerii mixturii bituminoase.
Liantul trebuie sa fie compatibil cu cel utilizat la folosirea mixturii
asfaltice.
17.2.4. Amorsarea se va face in fata finisorului la o distanta maxima de
100 m.
17.2.5. La imbracamintile bituminoase executate pe strat suport de
beton de ciment sau macadam cimentat, cand grosimea totala a straturilor rutiere
din mixturi asfaltice este mai mica de 15 cm, rosturile se acopera pe o latime de
minimum 50 cm cu geosintetice sau alte materiale agrementate tehnic. In cazul in
care stratul suport de beton de ciment prezinta fisuri sau crapaturi se recomanda
acoperirea totala a zonei respective cu straturi bituminoase, armate cu geosintetice.
Materialele geosintetice se aplica pe un strat nou de mixtura asfaltica in grosime
de minimum 2 cm.
Punerea in lucru a geogrilelor si/sau a materialelor geotextile combinate se va face
conform prevederilor din Anexa nr. 4 si Anexa nr. 5.
Art. 18. Asternerea

18.1. Asternerea mixturilor asfaltice se face in perioada martie-octombrie la
temperaturi atmosferice de peste 10oC, in conditiile unui timp uscat. La utilizarea
bitumului tip D 60/80 asternerea se face pana la 15 septembrie.
18.2. Asternerea mixturilor asfaltice se efectueaza numai mecanizat, cu
repartizatoare-finisoare prevazute cu sistem de nivelare automat pentru drumurile de
clasa tehnica I, II si III si care asigura o precompactare. In cazul lucrarilor executate in
spatii inguste (zona casetelor) asternerea mixturilor asfaltice se poate face manual.
Mixtura asfaltica trebuie asternuta continuu pe fiecare strat si pe toata lungimea unei
benzi programata a se executa in ziua respectiva.
18.3. In cazul unor intreruperi accidentale care conduc la scaderea temperaturii
mixturii ramasa necompactata in amplasamentul repartitorului, pana la 120oC, se
procedeaza la scoaterea acestui utilaj din zona de intrerupere, se compacteaza imediat
suprafata nivelata si se indeparteaza resturile de mixturi, ramase in capatul benzii.
Concomitent se efectueaza si curatirea buncarului si grinzii vibratoare a repartizatorului.
Aceasta operatie se face in afara zonelor pe care exista sau urmeaza a se
asterne mixtura asfaltica. Capatul benzii intrerupte se trateaza ca rost de lucru
transversal, conform prevederilor de la pct. 18.10.
18.4. Mixturile asfaltice trebuie sa aiba la asternere si compactare, in functie de
tipul liantului, temperaturile prevazute in tabelul 13.
Tabelul 13
TEMPERATURA TEMPERATURA MIXTURII

TIPUL MIXTURII ASFALTICE LA COMPACTARE oC,
LIANTULUI ASFALTICE LA mm
ASTERNERE oC Inceput Sfarsit
min.
D 60/80 145 140 110
D 80/100 140 135 100
Masurarea temperaturii va fi efectuata din masa mixturii, in buncarul finisorului.

Mixturile asfaltice a caror temperatura este sub cea prevazuta in tabelul 13 vor fi
refuzate si evacuate urgent din santier.
In acelasi fel se va proceda si cu mixturile asfaltice care se racesc in buncarul
finisorului, ca urmare a unei intreruperi accidentale.
18.5. Mixtura asfaltica trebuie asternuta continuu, in mod uniform, atat din punct
de vedere al grosimii cat si cel al afanarii.
Asternerea se va face pe intreaga latime a caii de rulare. Atunci cand acest
lucru nu este posibil, Antreprenorul supune aprobarii Beneficiarului, latimea benzilor de
asternere si pozitia rosturilor longitudinale ce urmeaza sa fie executate.
18.6. Grosimea maximala a mixturii raspandite printr-o singura trecere este cea
fixata de caietul de prescriptii speciale sau de proiectant, la propunerea Antreprenorului,
dupa realizarea unui sector experimental.
18.7. Viteza de asternere cu finisorul trebuie sa fie adaptata cadentei de sosire
a mixturilor de la statie si cat se poate de constanta ca sa se evite total intreruperile.
18.8. Antreprenorul trebuie sa dispuna de un personal calificat pentru a corecta
eventualele denivelari, imediat dupa asternere, cu ajutorul unui aport de material
proaspat depus inainte de compactare.
18.9. In buncarul utilajului de asternere, trebuie sa existe in permanenta,
suficienta mixtura necesara pentru a se evita o raspandire neuniforma a materialului.
18.10. La executarea imbracamintilor bituminoase o atentie deosebita se va
acorda realizarii rosturilor de lucru, longitudinale si transversale, care trebuie sa fie
foarte regulate si etanse.
La reluarea lucrului pe aceeasi banda sau pe banda adiacenta, zonele
aferente rostului de lucru, longitudinal si/sau transversal, se taie pe toata grosimea
stratului, astfel incat sa rezulte o muchie vie verticala. In cazul rostului longitudinal,
cand benzile adiacente se executa in aceeasi zi, taierea nu mai este necesara.
Suprafata nou creata prin taiere va fi amorsata, iar mixtura pentru banda
adiacenta se asterne, depasind rostul cu 5…10 cm, acest surplus de mixtura repartizata,
impingandu-se inapoi cu o racleta, astfel incat sa apara rostul, operatie dupa care se
efectueaza compactarea pe noua banda.
Rosturile de lucru longitudinale si transversale ale stratului de uzura se vor
decala cu minimum 10 cm fata de cele ale stratului de legatura, cu alternarea, lor.
Atunci cand exista si strat de baza bituminos sau din materiale tratate cu liant
hidraulic, rosturile de lucru ale straturilor se vor executa intretesut.
18.11. Legatura transversala dintre un strat de asfalt nou si un strat de asfalt
existent al drumului se va face dupa decaparea mixturii din stratul vechi, pe o
lungime variabila in functie de grosimea noului strat, astfel incat sa se obtina o grosime
constanta a acestuia, cu panta de 0,5%. In plan liniile de decapare, se recomanda sa
fie in forma de V, la 45o. Completarea zonei de unire se va face cu o amorsare a
suprafetei, urmata de asternerea si compactarea noii mixturi asfaltice, pana la nivelul
superior al ambelor straturi (nou si existent).
Art. 19. Compactarea

19.1. La compactareamixturilor asfalticese aplica tehnologii
corespunzatoare, care sa asigure caracteristicile tehnice si gradul de compactare
prevazute pentru fiecare tip de mixtura asfaltica si fiecare strat in parte.
Operatia de compactare a mixturilor asfaltice se realizeaza cu compactoare cu pneuri si
compactoare cu rulouri netede, prevazute cu dispozitive de vibrare adecvate, astfel
incat sa se obtina un grad de compactare conform tabelului 15.
19.2. Pentru obtinerea gradului de compactare prevazut se determina, pe un
sector experimental, numarul optim de treceri ale compactoarelor ce trebuie
utilizate, in functie de performantele acestora, de tipul si grosimea stratului de
imbracaminte.
Aceasta experimentare se face inainte de inceperea asternerii stratului in lucrarea
respectiva, utilizand mixturi asfaltice preparate in conditii similare cu cele stabilite
pentru productia curenta.
Incercarile de etalonare vor fi efectuate sub responsabilitatea Antreprenorului.
Beneficiarul poate cere interventia unui laborator autorizat,
care sa efectueze testele de compactare necesare, pe cheltuiala Antreprenorului.
Urmare acestor incercari, Antreprenorul propune Beneficiarului:
sarcina si alte specificatii tehnice ale fiecarui utilaj;
planul de lucru al fiecarui utilaj, pentru a asigura un numar de treceri
pe cat posibil constant, in fiecare punct al stratului;
viteza de mers a fiecarui utilaj;
presiunea de umflare a pneurilor si incarcatura compactorului;
temperatura de asternere, fara ca aceasta sa fie inferioara celei minime
fixata in articolul precedent.
19.3. Metoda de compactare propusa va fi considerata satisfacatoare daca
se obtine pe sectorul experimental gradul de compactare minim mentionat la pct.
18.1.
19.4. Conform pct. 2.4.4. din SR 174-2, pentru obtinerea gradului de compactare
prevazut se considera ca numarul minim de treceri ale compactoarelor uzuale este cel
mentionat in tabelul 14.
Compactarea se executa pentru fiecare strat in parte.
Tabelul 14.
ATELIERE DE COMPACTARE
A B
TIPUL Compactor cu Compactor cu Compactor cu
STRATULUI pneuri de 160 KN rulouri netede de rulouri netede de
120 KN 120 KN
Numar de treceri minime
Strat de uzura 10 4 12
Strat de legatura 12 4 14
Compactoarele cu pneuri vor trebui echipate cu sorturi de protectie. Numarul

atelierelor de compactare se va stabili in functie de dotarea
Antreprenorului cu compactoare (grele, in tandem, etc.) si de numarul punctelor de
asternere-compactare.
19.5. Operatia de compactare a mixturilor asfaltice trebuie astfel executata
astfel incat sa se obtina valori optime pentru caracteristicile fizico- mecanice de
deformabilitate si suprafatare.
19.6. Compactarea se executa in lungul benzii, primele treceri efectuandu-se
in zona rostului dintre benzi, apoi de la marginea mai joasa spre cea ridicata.
Pe sectoarele in rampa, prima trecere se face cu utilajul de compactare in urcare.
Compactoarele trebuie sa lucreze fara socuri, cu o viteza mai redusa la inceput
pentru a evita valurirea imbracamintii si nu se vor indeparta mai mult de 50 m in spatele
repartizatorului. Locurile inaccesibile compactorului, in special in lungul bordurilor, in
jurul gurilor de scurgere sau ale caminelor de vizitare, se compacteaza cu maiul mecanic
sau cu maiul manual.
19.7. Suprafata stratului se controleaza in permanenta, iar micile denivelari care
apar pe suprafata imbracamintii vor fi corectate dupa prima trecere a rulourilor
compactoare pe toata latimea benzii.
19.8. Compactoarele cu pneuri vor trebui echipate cu sorturi de protectie.
Art. 20. Tratarea suprafetei imbracamintei

Pentru sectoarele ce se executa dupa 1 octombrie sau executate inainte de
aceasta data in zone umbrite si cu umiditate excesiva sau cu trafic redus, suprafata
imbracamintei va fi protejata, aceasta realizandu-se numai cu aprobarea Beneficiarului, pe
baza constatarilor pe teren.
Protejarea se va face prin stropire cu bitum sau cu emulsie cationica, cu rupere
rapida cu60% bitum diluat cu apa (o parte emulsie cu60% bitum pentru o
parte apa curata nealcalina) si raspandire de nisip 0…4 mm cu un continut cat mai
redus de praf, sub 0,1 mm, in urmatoarele cantitati:
a.- stropire cu bitum0,5 kg/mp;
- raspandire de nisip (de preferinta de concasaj)3…5 kg/mp;
- stropire cu emulsie cationica cu 60% bitum diluat cu apa(0,8-1) kg/mp;
- raspandire de nisip3…5 kg/mp.
Art. 21. Controlul punerii in opera
21.1. In cursul executiei imbaracamintilor rutiere bituminoase, trebuie sa se
verifice cu frecventa mentionata mai jos urmatoarele:
pregatirea stratului suport: zilnic la inceperea lucrarilor pe sectorul
respectiv;
temperaturile mixturilor asfaltice la sternere si compactare: cel putin
de doua ori pe zi;
modul de compactare: zilnic;
modul de executie a rosturilor: zilnic.
21.2. Verificarea caracterisiticilor fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice se face pe
epruvete Marshall prelevate de la malaxor sau de la asternere, inainte de compactare:
cate o proba de 20 kg pentru fiecare 200…400 to de mixtura asfaltica, indiferent de tipul
mixturii, in functie de productivitatea instalatiei.
21.3. Verificarea calitatii stratului bituminos executat se va face pe o placa de
minimum (40x40) cm pentru fiecare 7000 m 2 suprafata executata (conform SR 174-2:
1997/C1:1998) pe care se vor determina urmatoarele caracteristici:
- La toate tipurile de mixturi asfaltice, pentru stratul de uzura si stratul de
legatura:
densitatea aparenta
absorbtia de apa
gradul de compactare
Rezistenta la deformatii permanente.
Rezistenta la deformatii permanente se masoara prin determinarea vitezei de
deformatie la ornieraj si/sau adancimea fagasului, la temperatura de 45oC pentru
zona climaterica rece si respectiv de 60oC pentru zona climaterica calda, conform
metodologiei stabilite de reglementarile tehnice in vigoare.
Valorile admisibile, in functie de trafic sunt prezentate in tabelul 16.
Tabelul 16.
VITEZA DE DEFORMATIE LA
NUMARUL ADANCIMEA FAGASULUI,
ORNIERAJ (VDOP), mm/h,
MEDIU DE mm, max.
max
VEHICULE 1) TEMPERATURA TEMPERATURA
45oC 60oC 45oC 60oC
< 1500 6,0 8,0 6,0 9,0
1500…1300 4,0 6,0 5,0 8,0
3000…6000 2,0 3,5 4,0 7,0
>6000 <2,0 <3,5 <4,0 <7,0
NOTA: Vehicule de transport marfa si autobuze, in 24 h calculate, pentru traficul de

perspectiva.
21.4. Controlul compactarii
21.4.1. In cursul executiei compactarii, Antreprenorul trebuie sa vegheze in
permanenta la:
etapele executiei sa fie cele stabilite la incercari;
utilajele prescrise atelierului de compactare sa fie efectiv pe santier si in functiune
continua si regulata;
elementele definite practic in timpul incercarilor (sarcina fiecarui utilaj, planul de mers,
viteza, presiunea in pneuri, distanta maxima de departare intre finisor si primul
compactor cu pneuri) sa fie respectate cu strictete.
Beneficiarul lucrarii isi rezerva dreptul ca, in cazul unui autocontrol insuficient din
partea Antreprenorului, sa opreasca lucrarile pe santier pana cand Antreprenorul va lua
masurile necesare de remediere.
21.4.2. Calitatea compactarii straturilor imbracamintilor bituminoase, se va
determina de Antreprenor, pe tot parcursul executiei, prin analize de laborator sau in
situ.
Verificarea gradului de compactare in laborator se efectueaza pe epruvete
formate din probe intacte, prelevate din imbracaminte (pe fiecare strat in parte), prin
determinarea densitatii aparente pe placute sau carote si raportarea acesteia la
densitatea aparenta a aceluiasi tip de mixtura asfaltica prelevata de la malaxor sau
asternere (inainte de compactare).
Gradul de compactare este stabilit de raportul dintre densitatea aparenta a
mixturii asfaltice din strat si densitatea aparenta determinata pe cilindrii Marshall
pregatiti in laborator, din aceeasi mixtura asfaltica.
In cazul analizelor de laborator se determina densitatea aparenta, absorbtia
de apa si gradul de compactare al mixturilor asfaltice din care sunt realizate
imbracamintile. Determinarile se vor face conform STAS 1338-1 si STAS 1338-2.
Probele intacte, se iau in prezenta delegatului Antreprenorului si Beneficiarului, la
aproximativ 1 m de la marginea imbracamintii, incheindu-se un proces verbal.
Zonele care se stabilesc pentru prelevarea probelor sunt alese astfel incat ele
sa prezinte cat mai mai corect aspectul calitativ al imbracamintii executate.
Pentru caracterizarea unor sectoare, limitate si izolate cu defectiuni vizibile, stabilite de
proiectant sau de comisia de receptie se pot preleva probe suplimentare, care vor purta o
mentiune speciala.
Conditiile tehnice pentru aceste caracteristici sunt prezentate in tabelul 15.
21.5. Reglarea nivelmentului
Atunci cand caietul de prescriptii speciale prevede o reglare a nivelmentului in raport cu
repere independente soselei, verificarea cotelor este facuta in contradictoriu, pe
suprafete corespunzatoare a fiecarei zi de lucru, in ax si la margine (intre 0,2 si 0,3
m de la marginea stratului) ca si in fiecare dintre profilele transversale ale
proiectului si eventual in toate celelalte puncte fixate de proiectant.
Toleranta pentru ecarturile constatate in raport cu cotele prescrise pentru ambele
straturi (de legatura si/sau de uzura) este +/- 1,5 cm.
Daca tolerantele sunt respectate in 95% din punctele controlate, reglarea este
considerata convenabila.
III. CONDITII TEHNICE DE CALITATE ALE IMBRACAMINTEI EXECUTATE
Art. 22. Caracteristicile suprafetei imbracamintei

Imbracamintea bituminoasa cilindrata la cald trebuie sa indeplineasca conditiile din
tabelul 17.
Tabelul 17.
CONDITII DE
CARACTERISTICA METODA DE
ADMISIBILITA
INCERCARE
TE
Planeitatea in profil longitudinal. 1) Reglementari
Indice de planeitate, IRI, m/km: tehnice in
- drumuri de clasa tehnica I…II ≤ 2,5 vigoare
- drumuri de clasa tehnica III ≤ 3,5 privind
- drumuri de clasa tehnica IV ≤ 4,5 masuratori cu
- drumuri de clasa tehnica V analizorul de
≤ 5,5 profil
longitudinal
(APL)
Uniformitatea in profil longitudinal. 1)
Denivelari admisibile masurate sub dreptarul
de 3 m, mm
- drumuri de clasa tehnica I si strazi de
≤ 3,0
categoria tehnica I…III
- drumuri de clasa tehnica II si strazi de SR 174-2
categoria IV in alte zone decat cele din zona ≤ 4,0
rigolelor
- drumuri de clasa tehnica III…V ≤ 5,0
Rugozitatea 2)
- rugozitatea cu pendulul SRT, unitati SRT:
drumuri de clasa tehnica I…II ≥80
drumuri de clasa tehnica III ≥70 STAS 8849
drumuri de clasa tehnica IV…V ≥60
- Rugozitatea geometrica, HS, mm:
drumuri de clasa tehnica I…II ≥0,7
drumuri de clasa tehnica III ≥0,6 STAS 8849
drumuri de clasa tehnica IV…V ≥0,55
- Coeficient de frecare (µGT): Reglementari
drumuri de clasa tehnica I…II ≥0,95 tehnice in
drumuri de clasa tehnica III…V vigoare cu
≥0,7 aparatul de
masura Gip
Tester
Aspect fara
degradari sub Vizual
forma de
Omogenitate. Aspectul suprafetei execes de
bitum, fisuri,
zone poroase,
deschise,
slefuite
NOTE:
1. Planeitatea in profil longitudinal se determina fie prin masurarea inidcelui de
planeitate IRI, fie prin masurarea denivelarilor sub dreptarul de 3 m.
Uniformitatea suprafetei de rulare in profil longitudinal se verifica in axa la drumuri si in
axa si la rigole la strazi.
2. Rugozitatea se determina fie prin masurari cu pendulul SRT, fie prin
masurarea rugozitatii geometrice HS. In caz de litigiu se determina
rugozitatea cu pendulul SRT.
Determinarea caracteristicilor suprafetei imbracamintei se efectueaza in termen
de o luna de la executia acestora, inainte de data receptiei la terminarea lucrarilor.
Art. 23. Elemente geometrice si abateri limita

Verificarea elementelor geometrice include si indeplinirea conditiilor de calitate
pentru stratul suport si fundatie, inainte de asternerea mixturilor asfaltice, in conformitate
cu prevederile STAS 6400.
23.1. Grosimea straturilor trebuie sa fie cea prevazuta in profilul transversal tip
din proiect.
Verificarea grosimii imbracamintii se face in functie de datele inscrise in buletinele
de analiza intocmite pe baza incercarii probelor din imbracamintea gata executata, iar
la aprecierea comisiei de receptie prin maximum doua sondaje pe km, efectuate la 1 m
de marginea imbracamintii.
Abaterile limita locale admise in minus fata de grosimea prevazuta in proiect,
pentru fiecare strat in parte, pot fi de maximum 10%. Abaterile in plus nu constituie
motiv de respingere a lucrarii.
23.2. Latimile straturilor vor fi cele prevazute in proiect. Eventualele abateri
limita locale admise pot fi de maximum +50 mm.
23.3. Pantele profilului transversal si ale celui longitudinal sunt indicate in
proiect.
Abaterile limite admise la pantele profielelor transversale pot fi cuprinse in
intervalul +5 mm/m, atat pentru stratul de legatura cat si pentru stratul de uzura la
drumuri si in intevalul +2,5 mm/m pentru strazi cu mai mult de 2 benzi pe sens.
23.4. Abaterile limita locale la cotele profilului longitudinal sunt de +5 mm,
fata de cotele profilului proiectat si cu conditia respectarii pasului de proiectare
prevazut.
IV. RECEPTIA LUCRARILOR
Art. 24. Receptia pe faze determinante

Receptia pe faze determinante, stabilite in proiectul tehnic, privind straturile de
legatura si de uzura, se vor efectua conform Regulamentului privind controlul de stat al
calitatii in constructii aprobat cu HG 272/94 si conform Procedurii privind controlul statului
in fazele de executie determinante, elaborata de MLPAT si publicata in Buletinul
Constructiilor vol. 4 din 1996.
Art. 25. Receptia preliminara (la terminarea lucrarilor)

Receptia preliminara a lucrarilor de catre beneficiar se efectueaza conform
Regulamenului de receptie a lucrarilor in constructii si instalatii aferente acestora,
aprobat cu HG 273/94.
Comisia de receptie examineaza lucrarile executate fata de documentatia
tehnica aprobata si de documentatia de control intocmita in timpul executiei.
Verificarea uniformitatii suprafetei de rulare se face conform pct. 20.5.
Verificarea cotelor profilului longitudinal se face in axa drumului pe minimum 10%
din lungimea traseului.
La strazi cota in axa se verifica in proportie de 20% din lungimea traseului, iar
cotele rigolelor, pe toata lungimea traseului in punctele de schimbare ale
declivitatilor.
Verificarea grosimii se face ca la pct. 21.1. si pe probe ce se iau pentru
verificarea calitatii imbracamintii.
Evidenta tuturor verificarilor in timpul executiei lucrarilor face parte din documentatia
de control a receptiei preliminare.
In perioada de verificare a comportarii in exploatare a lucrarilor definitive, care este
de un an de la data receptiei preliminare a imbracamintii, toate eventualele defectiuni ce
vor apare se vor remedia de catre Antreprenor.
Art. 26. Receptia finala

Receptia finala se va face conform Regulamentului aprobat cu HG 273/94
dupa expirarea perioadei de verificare a comportarii in exploatare a lucrarilor
definitive.
1. Operatiunile de transport, depozitare si amestecare

Operatiunile de transport si depozitare se refera la bitumul modificat produs in
fabrica.
Transportul
La inceputul perioadei de transport, temperatura va fi de minimum 160oC. Bitumul
modificat va fi transportat in conditii corespunzatoare de la fabrica pana pe amplasament.
Mijloacele de transport vor fi containere izolate termic.
Depozitarea
Bitumul modificat pe baza de polimeri va fi depozitat incontainere speciale, asezate pe
verticala si care se rotesc cu o viteza adecvata, pentru a impiedica aparitia separarii
materialelor componente.
Temperatura de depozitare va fi de 140oC. Temperatura va fi urmarita permanent, prin
intermediul unor dispozitive speciale care pot fi verificate in orice moment de personalul
angajat de Beneficiar. Cantitatea de bitum modificat depozitat trebuie sa fie egala cel
putin cu cantitatea medie prevazuta a fi consumata zilnic.
In timpul perioadei de preparare a bitumului modificat pe amplasament, vor fi
verificate urmatoarele:
(i)Temperatura de amestecare;
(ii)Dozajul aditivului pe baza de polimeri;
(iii)Omogenitatea bitumului modificat obtinut.
Calitatea bitumului modificat astfel realizat, va fi atestata prin eliberarea unui
certificat de calitate. Acesta va fi eliberat dupa efectuarea analizelor si incercarilor de
catre un laborator aprobat.
12. EXECUTAREA SUBTRAVERSARILOR SI A
SUPRATRAVERSARILOR
1. GENERALITATI
Prezentul caiet de sarcini cuprinde instructiunile tehnice pentru lucrarile de executie ale
subtraversarilor prin metoda forajului orizontal dirijat si a supratraversarilor. Prezentul
caiet de sarcini se va citi impreuna cu memoriile tehnice, planurile de situatie si detaliile
privind realizarea subtraversarilor si a supratraverarilor
2. SUBTRAVERSARI
2.1 TEHNOLIGIA DE EXECUTIE
Tehnologia de foraj orizontal dirijat reprezinta un sistem de foraj rotativ hidrodinamic,

dirijat si axat pe trei principii tehnologice de baza:
2.1.1.. Utilizarea unei sape de foraj avand forma unui sfredel cu dalta in lance;
2.1.2. Avansarea pe orizontala in sistem rotativ si prin maruntirea solului pe baza de

injectii sub presiune inalta a unui jet cu fluid special de foraj, pe baza de argila
bentonitica (datorita proprietatilor tixotropice ale acestui tip de argila, noroiul de foraj
indeplineste si rolurile de stabilizator al gaurii de foraj si agent de ungere);
2.1.3. Pilotarea dirijata de la suprafata a tijelor si dispozitivului de forare, prin

teleghidaj, cu ajutorul unui emitator de unde electromagnetice plasat in interiorul sape i,
care transmite in permanenta parametrii, precum si adancimea la care se afla sapa,
inclinarea sapei in % si orientarea varfului sapei in sistem orar. Aceste informatii sunt
primite la suprafata terenului de un receptor -emitator portabil, care le afiseaza in orice
moment si le pune la dispozitia persoanei care dirijeaza executia forajului pilot.
Instantaneu, datele sunt retransmise unui receptor fix instalat pe echipamentul de foraj,
unde apar pe ecranele citite de operatorul echipamentului. Pe langa datele de mai sus,
sonda din interiorul sapei mai transmite informatii cu privire la temperatura mediului in
care se afla si gradul de incarcare a bateriilor care o alimenteaza. Pe baza datelor primite,
navigatorul (persoana care dirijeaza executia forajului p ilot) transmite in permanenta
operatorului instructiuni de orientare si inaintare a sapei, permitand astfel respectarea
traseului proiectat si evitand contactul cu retelele subterane cunoscute si iesind la
suprafata in punctul prestabilit, precizia fiind d e ±5-20 cm.
2.2 ETAPE TEHNOLOGICE:
Procedeul de foraj orizontal dirijat cuprinde trei etape tehnologice consecutive:
2.2.1. Etapa initiala, a forajului pilot cuprinde forarea terenului la diametrul descris de
sapa de forare la inaintare, presarea later ala a materialului desprins si fixarea acestuia in
pereti, gaura de foraj ramanand in permanenta plina cu noroiul de foraj injectat.
2.2.2. Etapa a 2-a, a forajului de largire, cuprinde demontarea sapei de foraj la

extremitatea indepartata a forajului, in locuirea cu un cap largitor de diametru superior
sapei cu cca. 30% si retragerea la punctul initial de plecare (unde se afla echipamentul de
foraj) a tijelor de forare impreuna cu largitorul. Odata cu retragerea coloanei de sprijin
impreuna cu largitorul, coloana se completeaza in urma cu sprijin de foraj, astfel incat,
desi largitorul se aproprie in permanenta de echipamentul de foraj, lungimea intregii
coloane ramane constanta, extremitatea opusa echipamentului fiind mereu la suprafata.
Aceasta operatiune se repeta consecutiv, cu diametre din ce in ce mai mari, pana se
ajunge la diametrul necesar pentru pozarea tevii. Conform tehnologiei forajului orizontal
dirijat, acest diametru trebuie sa fie cu cca. 30% mai mare decat diametrul tevii care se
pozeaza.
2.2.3. Etapa a 3-a, a pozarii conductei in subteran, cuprinde executarea unei ultime
largiri cu largitorul final la care se ataseaza un dispozitiv de prindere a tevii ce urmeaza a
fi pozata in teren. Intreg ansamblul format din: sprijin, capul largitor, c apul de prindere a
tevii si teava este tras prin deschiderea executata in capul primelor doua etape, catre
echipamentul de foraj. Cand intreg ansamblul este scos la suprafata, la amplasamentul
echipamentului, dispozitivele de largire si prindere sunt detas ate de teava, aceasta
ramanand in subteran, in acest fel atingandu -se scopul intregii operatii. A doua largire
executata la tragere are rolul de a impinge in peretii gaurii de foraj materialul sapat si de
a-l compacta, astfel ca, datorita acestei operatii si a noroiului de foraj cu rol de stabilizare
si lubrefiere, peretii gaurii nu se prabusesc si forajul isi pastreaza diametrul o perioada
relativ lunga de timp (de ordinul a cateva zile), suficienta pentru a permite tragerea tevii
fara pericol.
Dupa pozarea tevii, in decurs de cateva zile, prin drenarea treptata a apei din compozitia
noroiului de foraj, materialul excavat in timpul forajului si peretii gaurii vor tinde sa ocupe
intregul spatiu ramas, astfel incat, in final, teava pozata va fi in contact di rect cu
pamantul pe intreaga suprafata. Intregul proces de executie a lucrarii va cuprinde:
a). Radiodetectie in verificarea planurilor de situatie puse la dispozitie de beneficiarul
lucrarii si/sau efectuarea investigatiilor de teren cu ajutorul echipam entului georadar,
pentru depistarea obstacolelor existente;
b). Prelucrarea informatiilor obtinute;
c). Alegerea traseului forajului, impus de obstacolele depistate si de materialul tevii si
aprobarea lui de catre proiectant;
d). Executia forajului propriu-zis, conform etapelor tehnologice descrise si pozarea tevii;
e). Controlul adancimii pozarii conductei se face fie cu ajutorul aparatului de detectie fie
prin efectuarea de masuratori directe in gropile intermediare, intocmindu -se procese
verbale intre constructor si beneficiar (diriginte).
f). Receptia lucrarii.
2.3. EXECUTIA GROPILOR DE POZITIE

Pentru realizarea subtraversarii vor fi executate gropi de pozitie (groapa de lansare si
groapa de capat) . Scopul gropilor de pozitie este urmatorul:
- colectarea noroiului de foraj,
- spatiu de cuplare - decuplare scule foraj,
- utilizarea ulterioara a gropilor in vederea lansarii tubului de protectie.
Sprijinirea gropilor de pozitionare se va face concomitent cu sapatura, cu dulapi de lemn
sau metalici asezati orizontal.
4. MASURI DE SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA SI DE SECURITATE LA

INCENDII
Pe toată durata lucrărilor se vor respecta :
• prevederile Regulamentului privind protecţia şi igiena muncii în construcţii aprobat de
MLPAT prin Ordinul nr. 9/N/1993
• Normativului C300-94 privind prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata execuţiei
lucrărilor
•Legea nr. 319-2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă
•Legea 307/2006-modificată prin OUG nr.70/2009 - privind apărarea împotriva
incendiilor
De asemenea se vor respecta şi următoarele măsuri:
-încheierea unui proces-verbal privind circulaţia în zonele de lucru şi
îngrădirea corespunzătoare a acestora;
- înainte de începerea lucrului, întregul personal trebuie să aibă făcut instructajul
de sănătate şi securitate în munca, să posede echipamentul de protecţie şi de lucru, să nu
fie bolnav, obosit sau sub influenţa băuturilor alcoolice;
- sculele dispozitivele şi utilajele să fie în stare de funcţionare, corect raco rdate la
reţeaua electrică şi legate la pământ;
In conformitate cu normele privind privind securitatea şi sănătatea în muncă se vor
realiza dotările corespunzătoare activităţilor specifice care fac obiectul prezentului
proiect.
CERINTE MINIME DE SECURITATE SI SANATATE PE SANTIER
In conformitate cu prevederile HGR nr.300/2006, cerinţele minime de securitate şi

sănătate pe santier vor viza urmatoarele aspecte:
1. Pe toată durata realizării lucrării, angajatorii şi lucrătorii independenţi sunt o bligati sa
respecte prevederile din legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE, în
special în ceea ce priveşte:
- menţinerea şantierului în ordine şi într -o stare de curăţenie corespunzătoare;
- alegerea amplasamentului posturilor de lucru in functie de condiţiile de acces la
aceste posturi;
- stabilirea căilor şi zonelor de acces/circulaţie;
- manipularea în condiţii de siguranta a materialelor;
- întreţinerea, controlul înainte de punerea în funcţiune şi periodic al echip amentelor
de munca utilizate, în vederea eliminării defectiunilor care ar putea afecta securitatea şi
sănătatea lucrătorilor;
- delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare a materialelor;
- stocarea/evacuarea deşeurilor şi a materialelor rezultat e din realizarea obiectivului
prezentat;
- interactiunile cu alte activitati care se realizează în apropierea şantierului.
2. În vederea asigurării şi menţinerii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din şantier în
condiţiile prevăzute de lege, angajatorii au, în principal, următoarele obligaţii:
- sa respecte prevederile din legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE;
- sa îndeplinească şi sa urmărească respectarea planului de securitate şi sănătate de
către toţi lucrătorii din şantier;
- sa ia măsurile necesare pentru indeplinirea cerinţelor minime generale pentru locurile
de munca din santier;
- sa ţină seama de indicaţiile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate sau
ale şefului de şantier şi sa le îndep linească pe toată perioada execuţiei lucrărilor;
- sa informeze lucrătorii independenţi cu privire la măsurile de securitate şi sănătate
care trebuie aplicate pe şantier şi sa pună la dispoziţie acestora instrucţiuni adecvate;
- sa redacteze planurile proprii de securitate şi sănătate şi sa le transmită
coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate.
3. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor trebuie sa fie informati, pe intelesul lor, asupra
măsurilor care trebuie luate privind securitatea şi sănătatea personalului muncitor pe
şantier.
Pentru realizarea lucrarilor tratate in prezenta documentatie, cerintele minime de
securitate si sanatate pentru locurile de munca din santier , in principal, sunt (aceste
masuri nu sunt limitative, ci doar in formative):
- materialele, echipamentele şi orice alt element care prin deplasare ar putea afecta
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie fixate într -un mod adecvat şi sigur;
- accesul pe orice suprafata care nu are o rezistenta suficienta nu e ste permis
decât dacă se folosesc echipamente sau mijloace corespunzătoare, astfel încât lucrul
sa se desfăşoare în condiţii de siguranta;
- instalaţiile electrice trebuie utilizate astfel încât sa nu prezinte pericol de
electrocutare prin atingere directa ori indirecta;
- căile şi ieşirile de urgenta trebuie sa fie în permanenta libere şi sa conducă în
modul cel mai direct posibil într-o zona de securitate;
- căile şi ieşirile de urgenta trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile din
legislaţia nationala care transpune Directiva 92/58/CEE;
- este necesar sa fie prevăzute suficiente dispozitive corespunzătoare pentru
stingerea incendiilor;
- dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie sa fie accesibile şi uş
or de manipulat;
- lucrătorii nu trebuie sa fie expusi la niveluri de zgomot nocive;
- in timpul lucrului temperatura trebuie sa fie adecvată organismului uman,
ţinându-se seama de metodele de lucru folosite şi de solicitarile fizice la care sunt supuşi
lucrătorii;
- posturile de lucru, încăperile şi căile de circulaţie trebuie sa dispună, în măsura în
care este posibil, de suficienta lumina naturala; atunci când este necesar, trebuie
utilizate surse de lumina portabile protejate contra socurilor;
-zonele cu acces limitat trebuie sa fie prevăzute cu dispozitive care sa evite
pătrunderea lucrătorilor fără atribuţii de serviciu în zonele respective; zonele periculoase
trebuie semnalizate în mod vizibil;
- angajatorul trebuie sa se asigure ca acordarea prim ului ajutor se poate face în
orice moment;
- trebuie asigurate materiale de prim ajutor în toate locurile unde condiţiile de
munca o cer;
- natura locatiei lucrarilor impune utilizarea grupurilor sanitare ale beneficiarului si
de catre muncitori sau montarea unor cabine WC - ecologice;
- intrările şi perimetrul şantierului trebuie sa fie semnalizate vizibil şi clar;
- lucrătorii trebuie sa fie protejati impotriva influentelor atmosferice care le pot
afecta securitatea şi sănătatea;
- lucrătorii trebuie sa fie protejati impotriva caderilor de obiecte prin mijloace de
protecţie colectivă;
- materialele şi echipamentele trebuie sa fie amplasate sau depozitate astfel încât sa
se evite răsturnarea ori căderea lor;
- in caz de necesitate, trebuie sa fie prevăzute pasaje acoperite sau se va impiedica
accesul în zonele periculoase;
- caderile de la înălţime trebuie sa fie prevenite cu mijloace materiale, în special
cu ajutorul balustradelor de protecţie solide, suficient de înalte şi având cel puţin o
bordura, o mana curenta şi protecţie intermediara, sau cu un alt mijloc alternativ
echivalent; in paralel, se vor utiliza centurile de siguranta si/sau alte mijloace sigure de
ancorare;
- schelele trebuie sa fie concepute si construite astfel încât sa se evite prăbuşirea
sau deplasarea lor accidentala;
- platformele de lucru, pasarelele şi scarile schelelor trebuie sa fie construite,
dimensionate, protejate şi utilizate astfel încât persoanele sa nu cada sau sa fie expuse
caderilor de obiecte;
- schelele mobile trebuie sa fie asigurate impotriva deplasarilor involuntare;
-instalaţiile de ridicat, accesoriile acestora, inclusiv elementele componente şi
elementele de fixare, de ancorare şi de sprijin trebuie sa fie rezistente, corect instalate şi
utilizate, întreţinute în stare buna de funcţionare, verificate periodic si manevrate de
lucrători calificaţi, cu o pregătire corespunzătoare; instalaţiile de ridicat si accesoriile lor nu
pot fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate;
- maşini pentru manipularea materialelor trebuie sa fie ergonomice, menţinute în
stare buna de funcţionare si utilizate in mod corect;
- operatorii maşinilor pentru manipularea materialelor trebuie sa aibă pregătirea
necesară;
- uneltele de mana, cu sau fără motor, trebuie sa fie ergonomice, menţinute în
stare buna de funcţionare, folosite exclusiv pentru lucrările pentru care au fost proiectate si
manevrate de către lucrători având pregătirea corespunzătoare.
Cerintele inserate mai sus nu au caracte r limitativ si nu sunt exhaustive, ele putand
fi completate cu oricare altele menite sa asigure securitatea si sanatatea muncitorilor pe
santier.
Organizarea de şantier :
- In zona lucrării există condiţii pentru realizarea unei organizări de şantier pro vizorii.
- Măsurarea lucrărilor executate de constructor va fi făcută atât de către acesta c ât şi de
dirigintele de şantier (responsabilul cu executia)
- Protejarea lucrărilor executate şi a materialelor d e pe şantier sunt în sarcina
constructorului care va lua măsuri de amenajare a unor spaţii de depozitare a materialelor,
precum şi paza acestora prin organizarea de şantier.
- Curăţenia pe şantier : este obligaţia constructorului şi constă în asigurarea unor spaţii de
depozitare a materialelor, căi de acce s libere, care să nu determine accidente de muncă.
La realizarea lucrărilor se va respecta Legea 10/1995 - Legea calităţii în constructii.
Nu se va pune în operă nici un produs care nu are agrement tehnic, normă tehnică sau
standard de produs.
Legile şi normativele nu sunt limitative. Conducerea şantierului este datoare să ia orice
măsură privind sănătatea şi securitatea în muncă, necesară desfăşurării în deplină
siguranţă a muncii pe şantier.
Conform HG 300/2006, executantul va întocmi propriul Plan de s ecuritate şi sănătate în

muncă pe parcursul executării lucrărilor ce fac obiectul prezentului proiect şi va desemna
o persoană pentru coordonarea activităţii în materie de sănătate şi securitate în muncă.
Măsuri privind Securitatea la incendii
Executarea lucrărilor la care face referire prezentul proiect se vor face numai de către
personal autorizat, după semnarea în prealabil a FIŞEI PERSONALE DE SECURITATE LA
INCENDII şi a celei de SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA.
Măsuri privind Protecţia mediului
Având în vedere activitatile specifice lucrărilor propuse prin proiect, se considera ca nu

sunt necesare amenajări şi dotări speciale pentru protecţia împotriva zgomotului şi a
vibraţiilor.
Deşeurile sunt de tip deşeuri rezultate din construcţii, modul de gospo dărire se va face
conform legislaţiei în vigoare.
Executantul are sarcina de a colecta şi evacua deşeurile rezultate din activitatea

desfăşurată în locurile indicate de Primăria comunei pe teritoriul căruia se desfă şoară
activitatea şi de a face dovada predării acestora sau va încheia un contract cu o societate
autorizată în preluarea deşeurilor rezultate din construcţii.
După terminarea lucrărilor se vor evacua toate materialele rămase, se vor dezafecta
terenurile şi platformele de lucru ocupate de constr uctor.
Este strict interzisă blocarea căilor de acces, sau depozitarea materialelor pe trotuar, pe
stradă aducând astfel prejudicii circulaţiei normale în zonă.
Protectia aerului
Sursele si poluantii pentru aer
Principalele surse de poluanţi ce ajung în a tmosferã sunt:
- praful rezultat din activităţile specifice lucrărilor din cadrul prezentului proiect
- gazele de eşapament de la mijloacele de transport ce vor accesa obiectivul
Cum mijloacele de transport sunt surse mobile - în vederea protecţiei mediului sunt
reglementări specifice.
Protectia împotriva zgomotelor si vibratiilor

Pentru utilajele folosite în cadrul procesului tehnologic - respectiv utilaje pentru
terasamente executate mecanizat, utilaje folosite pentru manevrarea materialelor si
utilajelor - este prevăzut un număr redus de ore de funcţionare, iar zgomotul generat de
aceasta nu este de naturã sã deranjeze vecinãtãtile.
Zgomotul produs în cadrul obiectivului analizat este situat la un nivel redus şi nu
necesitã mãsuri speciale de reducere a acestuia.
Protectia solului si subsolului

Sursele de poluanti pentru sol si subsol
*colectarea şi evacuarea necorespunzãtoare a deşeurilor
Ca mãsuri de protecţie privind poluarea solului şi subsolului, s-au prevãzut:
*colectarea şi depozitarea corespunzãtoare a deşeurilor, evacuarea lor în timp util, conform
celor precizate la punctele anterioare
Protectia împotriva radiatiilor

In cadrul obiectivului de investitie analizat nu sunt surse generatoare de radiatii.
Protectia fondului forestier
Nu este cazul.
Protectia ecosistemelor, biodiversitãtii si ocrotirii naturii
Protectia ecosistemelor se realizează prin colectarea si evacuarea corespunz

ãtoare a deseurilor, prin respectarea legislatiei în vigoare privind protectia mediului,
respectiv prin respectarea celor prezentate în aceastã documentaţie
Protectia ecosistemelor terestre se realizeazã prin mãsurile de protectie a calitãtii
aerului si prin colectarea si evacuarea organizatã a deseurilor în locuri special amenajate,
preluate de unităţi specializate.
Protectia peisajului si a zonelor de interes traditional se va realiza prin colectarea si
evacuarea corespunzãtoare a deseurilor, prin interzicerea depozit ării materialelor sau
deşeurilor în zona spaţiilor verzi sau pe trotuar.
Gestiunea deseurilor
Deşeurile rezultate din construcţii vor fi colectate selectiv si evacuate în locuri

special amenajate, preluate de unităţi specializate.
Gestiunea substantelor toxice si periculoase
Substante toxice si periculoase nu au fost identificate în cadrul activitãţii

prezentate.
Gestiunea ambalajelor
Ambalajele de lemn sau hârtie cu care sunt prevăzute diverse materiale utilizate la
realizarea obiectivului, vor fi colectate selective în containere speciale şi preluate de
unităţi de profil
Verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii se vor realiza cu respectarea

prevederilor normative prezentate mai sus, completate cu prevederile din normativul
C.56-2002 “Normativ pentru verificarea calitii şi recepţia lucrărilor de instalaţii afer ente
construcţiilor” şi îmbunătăţite prin metodologia de aplicare a instrucţiunilor din Legea
10/1995 privind “calitatea în construcţii”.
În execuţie, constructorul va asigura pe propria răspundere respectarea prevederilor

prezentului proiect, Ord. 91/1991 al MLPAT, Legea 50/1991 şi a normativelor privind
sănătatea şi securitatea în muncă aferente lucrărilor de construcţii -montaj şi de prevenire
a incendiilor.
Se impune cu necesitate respectarea normelor tehnice specifice execuţiei, de securitate şi

sănătate în muncă, de securitate la incendii
Se vor respecta fazele determinante la care va fi convocat obligatoriu proiectantul. Orice

modificare faţă de proiect fără avizul proiectantului îl absolvă pe acesta de orice
responsabilitate.
Antreprenorul este obligat sa instruiasca angajatii sai la locul de munca si sa tina seama
de calificarea profesionala si de modul cum fiecare muncitor poate sa -si insuseasca
notiunile din instructajul facut, incat sa poata folosi fara pericol instalatiile, utilajele,
sculele si uneltele la locul de munca unde este repartizat, insistand in special asupra
accidentelor provenite din nerespectarea instructajului, dandu -se exemple concrete.
Nu se va primi la lucru nici un angajat fara a avea instructajul de sanatate si securitate in
munca si de securitate la incendii, facut, insusit si consemnat in scris.
Obligatia efectuarii instructajului o au cei ce organizeaza, controleaza si conduc procesele

de munca.
Ori de cate ori un angajat este mutat de la un loc de munca la altul i se va f ace instructajul
la noul loc de munca, chiar daca este aceiasi u nitate. Pentru instructajul de sanatate si
securitate in munca se vor avea in vedere cel putin capitolele:
- Mijloace individuale de protectie;

- Dispozitive de securitate a muncii;
- Incarcarea, descarcarea si depozitarea materialelor;
- Electrosecuritatea;
- Terasamente;
- Schele, esafodaje si scari;
- Montarea prefabricatelor si a utilajelor tehnologice;
- Sudura;
- Alimentare cu apa si canalizare;
- Instalatii si masini de ridicat.
Antreprenorul va prelucra cu angajatii sai masurile enumerate mai sus impreuna cu
alte masuri pe care le gaseste necesar a fi luate in vederea asigurarii executarii lucrarilor
in bune conditii de calitate, fara accidente sau incendii.
5. NORME PRIVIND SANATATEA SI SECURITATEA IN MUNCA
La proiectarea şi executia lucrărilor se vor respecta normele privind sănătatea şi

securitatea în muncă prevăzute de :
- Legea nr.319/2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă;
- HG 1048/2006 - Cerinţe minime de securitate şă sănătate pentru utlizarea de
către lucrători a echipamentului individual de protecţie la locul de muncă;
- HG 1051/2006 - Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru manipularea
manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrător i, în special de afecţiuni
dorsolombare;
- HG 1091/2006 - Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă;
- HG 1146/2006 - Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru utlizarea în
muncă, de către lucrători, a echipamentelor de muncă ;
- HG 1425/2006 - Aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 319/2006;
- HG 493/2006 - Cerinţe minime de securitate şă sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de zgomot - modificată prin HG nr.601/2007;
- HG 971/2006 - Cerinţe minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate
la locul de muncă;
- HG 1876/2005 - Cerinţe minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii;
- Legea 130/2002 - Măsuri de protecţie a perso anelor încadrate în muncă
actualizate prin Legea 450/2006;
- H.G. nr. 300 din 2 martie 2006 - privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate pentru santierele temporare sau mobile.
Prin proiect, au fost prevazute urmatoarele masuri privind sănătatea şi securitatea

în muncă:
- sprijinirea malurilor transeei de pozare a conductei (unde este cazul);
- sprijinirea si protectia retelelor intalnite in sapatura (unde este cazul);
- sondaje pentru determinarea exacta a traseelor retelelor existente din amp lasament;
- parapete de imprejmuire a sapaturilor deschise si podete de trecere pietonala;
- semnalizarea corespunzatoare a lucrarilor.
In timpul executiei lucrarilor, antreprenorul va lua toate masurile privind sănătatea şi

securitatea în muncă pentru evitarea accidentelor, avand in vedere factorii de risc ce pot
aparea pe parcursul executiei acestora.
6. LISTA STANDARDELOR SI NORMATIVELOR DE REFERINTA
1. STAS 10898-85 Alimentari cu apa si canalizari. Terminologie l.

2. SR 8591:1997 Retele edilitare subterane. Conditii de amplasare
3. STAS 9312-87 Subtraversari de cai ferate si drumuri cu conducte
4. STAS 8591/1 -91 Amplasarea in localitati a retelelor subterane amplasate in sapatura
5. STAS 2308-81 Alimentari cu apa si canalizari. Capace si rame pentru camine de
vizitare
6. STAS 7656-90 Tevi din otel sudate longitudinal pentru instalatii
7. STAS 503/1 -87 Tevi din otel fara sudura laminate la cald
8. 114-78 Normativ pentru protectia anticoroziva a constructiilor metalice ingropate
9. 112-79 Normativ pentru efectuarea incercarilor de presiune la conductele tehnologice
10. C 15-77 Prescriptii tehnice pentru conducte sub presiune
7. NORME SPECIFICE DE PROTECTIE IMPOTRIVA INCENDIILOR
7.1.Legislatia in domeniul securităţii la incendiu , ce va fi respectată:
ORDIN nr.163 din 28 februarie 2007 al ministrului administraţiei şi internelor pentru

aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor
ORDIN nr.1.822/394 din 2004 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al

ministrului de stat, ministrul administraţiei şi internelor, pentru aprobarea Regulamentului
privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza perform anţelor de
comportare la foc
Ordin nr.786/2005 al ministrului administraţiei şi internelor privind modificarea şi

completarea Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 7 12/2005 pentru
aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de
urgenţă
ORDIN nr.1.184 din 6 februarie 2006 al ministrului administraţiei şi internelor pentru

aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea activităţii de evacuare în situaţii de
urgenţă
Normativ P.118/1999 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
7.2.Legislatia in domeniul protectiei mediului , ce va fi respectată:
ORDIN nr.95 din 12 februarie 2005 al ministrului mediului şi gospodări rii apelor privind
stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la
depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri
H.G. nr.856/2002 - privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei
cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase
ORDIN nr.756 din 26 noiembrie 2004 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru
aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor;
Ordin nr.757/26-11-2004 (M.M.G.A.)
ORDIN al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru aprobarea Normativului
tehnic privind depozitarea deşeurilor;
Ordin nr.1.230/2005 - al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind modificarea
anexei la Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 757/2004 pentru
aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor;
OUG nr.195/2005 - privind protecţia mediului - aprobată prin Legea 265/2006 OUG
nr.78/2000 - privind regimul deşeurilor
13. INSTALATII ELECTRICE
1. SCOPUL
1.1. Prezenta procedura stabileste descrierea modului de executie a instalatiilor
electrice.
2.1.Prezenta procedura se aplica la lucrarile de executie a instalatiilor electrice.
3. DEFINITII SI PRESCURTARI
3.1. Definitii
3.2. Prescurtari
4. DOCUMENTE DE REFERINTA
4.1.I 7-98 -Normativ pentru proiectarea si executarea instalatiilor electrice
4.2.I 20-89-Normativ pentru proiectarea si executarea protectiei contra trasnetului.
4.3.PE 136-88 -Normativ privind folosirea rationala a energiei electrice.
4.4.STAS 6616-78-Instalatii electrice pina la 1000 V. Legare la nul de protectie.
4.5.STAS 6119-78-Instalatii electrice pina la 1000 V. Legare la pamint de protectie.
4.6.STAS 7804-78-Bloc electric de apartament
4.7.C 56/85 -Normativ privind controlul calitatii.
5. RESPONSABILITATI
5.1.Delegat receptie materiale :
-controleaza corespondenta caracteristicilor materialelor cu prevederile proiectului.
5.2.Sef punct lucru + diriginte
-verifica la preluarea frontului de lucru in conformitate cu prevederile proiectului
respectiv a golurilor de patrundere a circuitelor electrice prin zidarie, plansee, fundatii,
nise lasate in zidarie pentru firidele de bransament,tablouri electrice. Urmareste
sudarea unor bare din OB Ф 16 mm.pe conturul fundatiei si apoi pe verticala se
sudeaza cite o bara de la fiecare stalp de pe conturul cladirii in stricta conformitate cu I
20-94.
-verifica pe perioada de executie si pe faze de lucrari ,respectarea prevederilor
procedurii de executie si aspecte generale.
6. MATERIALELE :
6.1.1.Toate materialele ce se vor livra spre santiere se vor transporta in conditii de
maxima siguranta.
6.1.2.Materialele care intra in componenta instalatiilor electrice vor putea fi

introduse in lucrare numai daca in prealabil:
-exista certificate de calitate
-au fost depozitate si manipulate in conditii care sa evite orice degradare a lor.
Manipularea si depozitarea acestor materiale se va realiza cu multa atentie si vor fi
depozitate pe rafturi si rastele specifice materialelor electrice.
Depozitarea materialelor necesare pentru executia instalatiilor electrice se va face
numai in incaperi inchise.
Manipularea si transportul materialelor din PVC se va realiza cu atentie mare
pentru a nu se deteriora prin strivire sau rupere.
In magazii si la locul de munca tuburile se vor aseza pe sortimente si
dimensiuni fiind depozitate numai orizontal, pe suprafete netede sprijinite pe toata
lungimea lor. Accesoriile din PVC se vor depozita pe rafturi.
CONDITII PREALABILE :
Orice lucrare la instalatii electrice va fi inceputa numai dupa verificarea si

analizarea pieselor scrise si desenate din proiectul de executie (proiectul de
alimentare cu energie electrica,proiectul de telefonie,proiectul de automatizare si
instalatii speciale de avertizare,etc.)si in stricta coordonare cu instalatiile termice,
sanitare si gaze. Daca se constata neconcordante fata de legislatia tehnica in
vigoare se aduce la cunostinta proiectantului.
TEHNOLOGIA DE EXECUTIE :
Executarea instalatiilor electrice interioare la constructii cu structura de
rezistenta din zidarie de caramida ,cadre de beton si plansee cu predale prin
suprabetonare se va realiza numai cu materiale si scule omologate pentru astfel
de lucrari.Se vor utiliza numai materiale omologate si de obicei fabricate de
intreprinderi cu traditie si care sa respecte STAS-urile in vigoare.In privinta tuburilor de
protectie se vor utiliza numai tuburi din material plastic (PVC-IP) si (PVC-IPE) inclusiv
mufe,coturi,curbe ,din acelasi material.
a)Montarea tuburilor PVC
In interiorul obiectivelor pe zidurile despartitoare din caramida (zidurile nefiind
tencuite)se vor poza tuburile din plastic tip IPY si IPEY in santuri sapate cu o freza
speciala (sau dalta si ciocanul) si fixate din loc in loc (0,5m) cu copci de ipsos. Tuburile
de protectie cu trasee peste placi (derivatii din circuite la corpurile de iluminat,prize) se
vor poza aparent in linie dreapta si imediat se executa sapa de egalizare de catre
constructor astfel incit sa se evite deteriorarea lor.Montarea tuburilor sub plafonul
suspendat se va realiza pe stelaje metalice suspendate de planseul de beton (profile
usoare).
Diametrul tuburilor de protectie este cel dat in proiect,insa nu mai mic decit
prevederile normativului I 7-98 anexa 12.2.
Se interzice pozarea tuburilor la mai putin de 30 cm. de cosurile de fum sau in
interiorul acestora, de asemenea pozarea tuburilor se va face la 20-30 cm. de plafon in
jos in pachet compact,intotdeauna deasupra conductelor de apa in plan orizontal, iar in
plan vertical tot in pachet compact insa la cel putin 0.5 m. de conducte calde. Pe
elementele combustibile (ziduri,plafon) circuitele electrice se vor proteja in tuburi
metalice.Pozarea tuburilor se va realiza astfel incit sa fie evitata patrunderea apei din
condens in interiorul tuburilor (o usoara panta de 0,5 la 1%).
Imbinarea tuburilor de PVC se va realiza prin mufe uzinate si prin lipire cu
adeziv.In lipsa mufelor uzinate se accepta imbinarea la cald prin largirea unuia din
capetele tubului si orientate astfel incit sa nu ingreuneze tragerea conductelor
electrice.Schimbarea directiilor se va realiza prin curbe uzinate,inlipsa acestora putind
realiza curbe la cald pe santier cu raza minima de curba r = 4 ori diametrul exterior.
Pentru ramificatii si treceri de la un diametru la altul se vor utiliza doze si reductii
din PVC.
b)Introducerea conductelor electrice pe tuburi
Instalatia electrica se realizeaza cu conducte de aluminiu (AFY) de cupru (FY)
avand numarul si sectiunea indicata pe planurile de instalatii (inclusiv pe schemele
electrice).Tragera conductelor in tuburi se realizeaza numai la temperatura mediului
ambiant cuprinsa intre -5°C si +35° C si numai dupa tencuirea tuburilor electrice si
uscarea tencuielii.
c)Realizarea legaturilor electrice
Conductele electrice se vor lega intre ele ,astfel incit sa se realizeze conducte sigure si
durabile,care sa permita o verificare lesnicioasa.
Legarea conductelor pentru imbinare sau derivatii se realizeaza numai in doze cu
dimensiuni corespunzatoare diametrului tuburilor ,numarul acestora intr-o doza si
numarul ce se racordeaza in doza. Se interzice executarea de imbinari pe interiorul
tuburilor de protectie.
Racordarea conductelor de cupru in doze se realizeaza prin rasucire si cositorire.
Racordurile executate in doze se vor izola cu banda izolatoare care asigura aceiasi
izolatie cu a conductelor electrice.
Racordarea conductelor electrice la tablouri de distributie , aparate,
receptoare etc. se va realiza prin suruburi cu saibe (prin ochiuri pe surub) pina la
sectiunea de 10 mmp si prin papuci sau cleme speciale peste sectiunea de 10 mmp.
d)Montarea corpurilor de iluminat
La momentul optim corpurile de iluminat sunt transportate pe santier cu foarte
Mare atentie si numai in ambalajul original.Inainte de montaj corpurile de iluminat
vor fi perfect curatite de urme de praf sau grasimi si vor fi verificate contactele electrice
si functionarea lor.Corpurile de iluminat de orice tip se vor racorda numai intre faza si
nul.In corpurile de iluminat legatura electrica la dulii se realizeaza astfel ca trece prin
intrerupator (comutator) sa fie racordata la baza si nulul in laterala duliei.Se interzice
suspendarea corpurilor de iluminat direct pe conducta de alimentare.Sistemele de
suspendare se executa astfel incit sa suporte o greutate egala cu de 5 ori greutatea lor
fara a suferi deformari.
Corpurile de iluminat de siguranta sunt corpuri speciale cu filtru alb si verde si
sursa de rezerva locala.Comanda lor se face de pe tabloul general al obiectivului (sau
din cabina portarului,hol intrare).
Corpurile de iluminat fluorescente se pot monta pe planseu de beton, pe
ziduri,inglobate in plafon suspendate,suspendate pe tije metalice,etc.
e)Montajul intrerupatoarelor si prizelor in dozele de aparat
Pentru fixarea aparatelor in doze (intrerupatoare,comutatoare,butoanede
sonerie,prize) se utilizeaza scule obisnuite:surubelnita,cutit,patent etc.
Dupa taierea capetelor conductelor electrice la aproximativ 10 cm., se
desizoleaza pe o portiune de 1cm.(functie de sistemul de racordare la aparat) se string
in bornele aparatului ,se muleaza excesul de conducte pe fundul dozei si apoi se string
cele 2 suruburi astfel incit ghearele sa fixeze aparatul de peretii laterali ai dozei.Pentru
aparatajul montat aparent ,fixarea lor se realizeaza cu dibluri de plastic si holsuruburi.
f)Montarea tablourilor electrice de distributie
Tablourile electrice sunt tipizate si sunt protejate in dulapuri de protectie din
Diverse materiale (tabla,stiplex,lemn).Tablourile se vor monta in majoritatea
cazurilor in nise proiectate in zidarie cu dimensiuni corespunzatoare si partea de sus la
max. 2.2m de paredoseala.In alte situatii tablourile electrice se protejeaza in dulapuri
metalice , fixate direct pe zid la maxim 2,2m partea superioara sau panouri modulate
si amplasate in camere speciale.Pe tablourile electrice toate circuitele vor fi etichetate
cu destinatia circuitelor si aparatelor.
g)Instalatii de legare la pamint
Se compune din priza de pamint :
-naturala;
-artificiala.
Drept priza naturala de pamint se vor utiliza elementele metalice ale constructiei
In contact cu solul sau elemente metalice inglobate in fundatii,stilpi,elemente metalice
Imbinate prin sudura ce sunt prevazute in partea de rezistenta a proiectului.
Se va asigura prin sudura (petrecere a barelor cu 10cm.)continuitatea electrica a cite
unei bare de otel beton minim .Ф 14 mm. pe tot conturul fundatiei, iar din aceasta se vor
face deviatii din platbanda OL-Zn 25x4 mm in directia firidei de Bransament a
obiectivului.
In cazul in care valoarea din calcul (masuratori) a rezistentei de dispersie a prizei
naturale nu masoara 4 ohmi ( 1ohm si pentru protectia la traznet) priza se va completa
cu o priza de pamint artificiala din electrozi din teava galvanizata de otel cu Ф 2 ½ “ si
platbanda OL-Zn 40x6 mm..Pentru solurile agresive se vor folosi electrozi din cupru.
h)Probe si verificari ale instalatiei electrice
Verificarile si probele se fac in timpul executiei cit si inainte de punerea in functiune a
instalatiei electrice.Se va avea in vedere urmatoarele :
-verificarea dupa montaj a continuitatii instalatiei;
-modul de legatura a conductelor in doze (cu cleme speciale), aparate, tablouri
etc.precum si legarea corecta a fazei in duliile corpurilor de iluminat.
-modul de realizare si functionare in siguranta a instalatriei de protectie Impotriva
electrocutarilor.
-montarea corecta a sigurantelor prevazute pe schemele electrice. La aceste verificari
se va tine seama desi de normativul C 57-75.
CONTROLUL PROCESULUI
Nr. Operatia tehnologica sau Cine efectueaza Documentul ce Tipul de Observatii
crt. faza de executie controlul se control
completeaza
1 Receptia materialelor inainte Deleg. rec. m Certif. cal.
de punerea in opera Sef pct.lucru Bon consum
2 Preluare front lucru Diriginte P.V.L.A.
Sef pct. lucru
3 Faze de lucrari respectare Diriginte P.V.L.A.
prevederi proiect. Sef pct. lucru
INREGISTRARI
7.1. p.v. lucrari ascunse (F-11-0)
- certificate calitate materiale
- bon de consum PTE Fundatii directe
Difuzare
Ex.
Destinatar Functie nr. Data Semnatura
Director General 1
RMQMS 2
Responsabil de proces 3
Actualizare
Modificarile sunt efectuate de RMQMS, dupa aprobarea acestora de catre Director
General
Nr.
Editia Actualizarea Cauza modificarilor S-a modificat
crt.
1 1 Redactare initiala (SQ)
2 I 2
3 3
4 1 Schimbare standard referential (SMQ) Editia I
5 II 2
6 3
7 1 Schimbare standard referential (SMIQMS) Editia II
8 III 2
9 3
10 1 Modificare domeniu de activitate, actualizare Editia III
11 IV 2
12 3
14. FUNDATII DIRECTE
A. SCOP
Stabilirea etapelor si a modului de executie a fundatiilor directe precum si a
responsabilitatilor care revin pentru efectuarea acestui proces, in vederea
satisfacerii cerintelor de calitate, mediu si SSM mentionate in documentatiile tehnice
de executie si in standardele specifice in vigoare.
B. DOMENIU
Se aplica la executia fundatiilor constructiilor anexe ale drumului, ale
lucrarilor de arta precum si ale lucrarilor de sustinere sau protectie a sistemelor
rutiere, considerind ca sapaturile si pregatirea terenului de fundare au fost
efectuate conform PPE - AUT- 14 : Terasamente.
C. TERMINOLOGIE
- Fundatie: elementul constructiei care se afla in contact direct cu terenul bun de
fundare, servind la preluarea incarcarilor care actioneaza asupra constructiei,
repartizindu-le astfel incit sa nu fie depasita capacitatea portanta a terenului iar
tasarile care rezulta sa fie cit mai uniforme si sa poata fi suportate de constructie fara
repercursiuni daunatoare;
- Fundatie directa: fundatii care transmit incarcarile numai prin suprafata bazei
lor si se utilizeaza atunci cind terenul bun de fundare se gaseste la adincimea de
maxim 4 - 5 m fata de nivelul terenului natural.
D. DOCUMENTE DE REFERINTA
- Documentatie tehnica de executie;
- Caiet de sarcini;
- Cod de practica NE 012/1999.
E. RESPONSABILITATI
Director zonal:
- desemneaza, prin decizie scrisa, seful de formatie (responsabil de
proces);
- desemneaza, prin decizie scrisa, responsabilul cu organizarea si
supravegherea traficului (R.O.S.T.) pentru lucrarea respectiva, atunci
cind executia ei impune instituirea unor restrictii de circulatie;
- asigura documentatia tehnica, utilajele, materialele si personalul
necesare executarii procedurii.
Responsabil tehnic cu executia (R.T.E.):
- verifica documentatia tehnica de executie si raspunde de continutul si
modul de intocmire a inregistrarilor;
- opreste procesul tehnologic si informeaza conducerea, in timp util,
atunci cind, din cauze tehnice sau datorita neconcordantei situatiei
reale cu prevederile documentatiei tehnice, nu pot fi satisfacute specificatiile solicitate;
- dispune, atunci cind sesizeaza neconformitati sau situatii care pot
determina aparitia acestora, actiuni corective si preventive si termene
de implementare;
- raspunde de calitatea lucrarilor executate.
Responsabil proces :
- instruieste personalul din punct de vedere tehnic, al SSM si sigurantei
circulatiei si admite la lucru numai persoane odihnite, apte de a efectua
aceste procese, dotate cu echipament de avertizare, atunci cind este
cazul;
-instruieste personalul din punct de vedere al protectiei mediului si
asigura realizarea performantelor de mediu stabilite;
-coordoneaza executia corecta a lucrarii, in conformitate cu
documentatia tehnica si standardele in vigoare;
-asigura indeplinirea cerintelor planului calitatii in ceea ce priveste
calitatea produselor puse in opera si a produsului final in conformitate
cu prescriptiile din caietele de sarcini si standardele specifice in
vigoare;
-coordoneaza activitatile legate de semnalizarea rutiera a restrictiilor, de
dirijarea traficului si de securitatea personalului pe durata executiei
lucrarii;
-intocmeste si/sau colecteaza inregistrarile/documentele specifice
referitoare la executia si calitatea executiei lucrarii si le preda catre reprezentantul
clientului, in vederea completarii cartii constructiei;
-implementeaza, in termenele stabilite, actiunile corective si preventive
stabilite precum si dispozitiile de santier elaborate de proiectant;
-raspunde de calitatea lucrarilor executate.
Sef compartiment MT:

- asigura si verifica buna functionare si la capacitate a utilajelor necesare
efectuarii procedurii;
- coreleaza consumurile specifice de carburanti, lubrifianti si piese de
schimb cu graficul de aprovizionare a acestora.
Sef de laborator :
- asigura efectuarea determinarilor de laborator specificate in caietul de
sarcini;
- instiinteaza in timp util seful de formatie si conducerea despre
eventualele neconformitati sesizate la produselor componente sau la
produsul final;
- intocmeste si pastreaza inregistrarile referitoare la incercarile efectuate.
Personal CTC :
- efectueaza controalele specificate in PCCV - uri, intocmeste, atunci
cind este cazul, rapoarte de neconformitate si urmareste modul si
termenul de implementare a actiunilor corective si preventive stabilite.
F. PROCEDURA
Fluxul tehnologic corespunzator executiei fundatiilor directe, este alcatuit din
etape distincte care impun conditii si procese specifice, astfel :
I. Conditii de mediu si tehnice

Deoarece fundatiile directe se realizeaza din beton de ciment, conditiile de mediu
se refera la temperatura mediului ambiant si la precipitatii, astfel:
- pe timp friguros, se pot executa fundatii doar atunci cind mijloacele de protectie
existente asigura mentinerea, in intreaga masa a betonului turnat, unei temperaturi de
minim 10°C, timp de cel putin 72 ore dupa turnare;
- pe timp calduros, se pot executa fundatii doar atunci cind mijloacele de protectie
existente asigura mentinerea, in intreaga masa a betonului turnat, unei temperaturi
de maxim 35°C, in primele ore de dupa betonare si apoi, dupa intarirea betonuluoi,
tratarea lui prin udare la intervale de 2 - 6 ore, timp de 7 zile, astfel ca suprafata sa
se mentina mereu umeda;
- pe timp de ploaie, betonul proaspat turnat, este protejat cu prelate sau
folii de polietilena.
Utilajele si dispozitivele utilizate la executia fundatiilor directe, sunt:
- autotransportoare de beton;
- autopompe de beton (atunci cind este cazul);
- vibratoare de beton;
- scule si unelte de mina: lopata, mistrie, dreptar, vergele metalice, roaba, etc.
Pentru a se putea executa aceste procese, este necesara buna functionare a
tuturor utilajelor si dispozitivelor folosite. Asigurarea unei bune functionari se
realizeaza prin verificarea zilnica, inainte de inceperea activitatii, a starii tehnice a
utilajelor sau uneltelor, a dimensionarii numarului lor in functie de frontul de lucru si
graficul de executie si a adaptarii lor la conditiile specifice de lucru.
In afara acestor verificari obligatorii zilnice, se face o supraveghere
permanenta a modului de functionare a instalatiilor si dispozitivelor mentionate
precum si o curatare, la incheierea programului, a tuturor pieselor si
subansamblelor care, pe parcursul fluxului tehnologic, au intrat in contact cu betonul
turnat. De asemeni, periodic, se efectueaza revizia utilajelor care cuprinde
inspectarea atenta a tuturor subansamblelor, instalatiilor si dispozitivelor, in vederea
depistarii si inlaturarii posibilelor cauze care favorizeaza aparitia defectiunilor sau
disfunctionalitatilor.
Produsele utilizate pentru efectuarea procedurii, sunt reprezentate de
diferitele tipuri de beton care sunt inglobate in lucrarile de fundatii.
Produsele consumabile pe durata efectuarii procedurii sunt carburantii,
lubrifiantii, apa si piesele de schimb.
II. Procese premergatoare

- se stabileste tehnologia de executie a fundatiilor directe, avind in vedere criterii
tehnico - economice care privesc pozitia lucrarii fata de nivelul terenului natural, relief,
distanta de transport, costuri unitare, necesar de manopera, termen de executie,
astfel incit sa fie obtinut un proces tehnologic unitar, realizat cu scule si utilaje
dependente intre ele din punct de vedere a succesiunii proceselor si a productivitatii; -
seful formatiei convoaca, in prealabil, reprezentantul clientului in vederea verificarii
si receptionarii, pe baza de proces verbal, a fazelor anterioare betonarii, respectiv,
sapatura, cofrare, armare.
III. Procese curente

-nu se admite executarea fundatiilor infrastructurilor fara existenta studiilor
geotehnice adecvate sistemului de fundare adoptat;
-betonarea elementelor de fundatii din beton armat se face pe un strat de beton de
egalizare realizat anterior, in conformitate cu cerintele documentatiei tehnice de
executie;
-suprafetele de beton turnate anterior si intarit care vin in contact cu betonul
proaspat, se curata de pojghita de lapte de ciment, de betonul necompact sau
segregat in vederea asigurarii rugozitatii necesare obtinerii unei bune legaturi intre cele
doua betoane;
-se iau masuri de dirijare a apelor din precipitatii sau infiltratii, astfel incit acestea sa
nu se acumuleze in zona in care se va betona;
-betonarea se incepe numai daca nu se intrevede posibilitatea interventiei unor conditii
climatice nefavorabile (ger, ploi abundente, furtuna, etc.);
-cofrajele de lemn, betonul vechi sau zidariile care vin in contact cu betonul proaspat,
se uda cu apa cu 2 - 3 ore inainte si imediat inainte de turnare iar apa ramasa in
denivelari se evacueaza;
-daca betonul adus la locul de punere in opera nu se incadreaza in limitele de
lucrabilitate admise sau prezinta segregari, este refuzat sau utilizat in alte scopuri
(strat de egalizare, organizare de santier, etc.), fiind interzisa punerea lui in lucrarea
propriuzisa;
-betonul se va pune in lucrare in maxim 15 minute de la aducerea lui;
-la betonarea fundatiilor inaltimea de cadere libera a betonului nu este mai mare de
1,5 m, in caz contrar utilizindu-se pompa de beton, jgheaburi, benzi transportoare,
etc.;
-betonul se toarna uniform in lungul elementului, urmarindu-se realizarea de straturi
orizontale de maxim 50 cm grosime si turnarea noului strat inainte de inceperea
prizei betonului din stratul turnat anterior;
-se urmareste cu atentie inglobarea completa in beton a armaturilor, in special a celor
din zonele cu armatura deasa, prin indesarea laterala a betonului cu vergele metalice,
concomitent cu vibrarea lui;
-nu este permisa ciocanirea sau scuturarea armaturii in timpul betonarii si nici asezarea
pe armaturi a vibratorului;
-se urmareste comportarea si mentinerea pozitiei initiale a cofrajelor si sustinerilor
acestora, luindu-se masuri imediate de remediere in cazul constatarii unor deplasari
sau caderi;
-circulatia muncitorilor, in timpul betonarii, se face pe podine, astfel rezemate incit sa
nu modifice pozitia armaturii;
-nu este permisa circulatia direct pe armaturi sau pe zonele cu beton proaspat turnat;
-betonarea se face continuu pina la rosturile de lucru prevazute in documentatia
tehnica de executie;
-durata maxima admisa a intreruperilor de betonare nu depaseste timpul de incepere a
prizei betonului care este de 2 ore la cimenturile cu adaos si 1,5 ore in cazul cimenturilor
fara adaos;
-in cazul in care, din motive obiective, s-a produs o intrerupere de betonare mai
mare, reluarea turnarii se face numai dupa pregatirea suprafetelor prin cioplire,
curatare si spalare abundenta;
-betonarea elementelor masive, respectiv a elementelor la care cea mai mica
dimensiune este cel putin egala cu 1,5 m, se face in straturi continui fie in trepte
care nu depasesc grosimea de 50 cm;
-durata de timp maxima admisa pentru acoperirea unui strat sau a unei trepte de
beton este Ta = T - Tt - Ts , unde T este durata de timp pina la inceperea prizei, Tt
este durata de transport si Ts este durata de stationare pina la punerea in opera;
-daca betonarea se prevede a se efectua cu beton turnat sub apa, se
utilizeaza mai multe pilnii, astfel incit sa se asigure omogenitatea betonului si
evitarea stratificarii;
-compactarea mecanica a betonului se face prin vibrare, vibratoarele fiind
dimensionate astfel incit sa poata penetra cu usurinta si, tinind cont de raza de
actiune, sa poata actiona asupra intregii cantitati de beton turnate;
-alegerea tipului de vibrare se face in functie de tipul si dimensiunile elementului de
betonat si posibilitatea de introducere printre barele de armatura;
-procedeele de vibrare care se pot utiliza sunt: vibrarea interna, folosind vibratoare de
interior, vibrare externa cu ajutorul vibratoarelor de cofraj si vibrare de suprafata, cu
vibratoare placa sau rigle vibrante;
-compactarea manuala cu maiuri, vergele metalice sau prin ciocanirea cofragului, se
admite numai in cazuri accidentale de intrerupere a functionarii vibratorului,
betonarea continuand pina la pozitia corespunzatoare unui rost;
-grosimea stratului de beton supus vibrarii se recomanda sa nu depaseasca 3/4 din
lungimea capului vibrator;
-durata de vibrare optima se situeaza intre minim 5 si 30 de secunde, in functie de
lucrabilitatea betonului si tipul de vibrator utilizat;
-distanta dintre doua locuri succesive de introducere a vibratorului este de maxim 1 m,
reducindu-se in functie de caracteristicile sectiunii elementului si desimea armaturilor;
-caietul de sarcini fixeaza, tinind cont de situatia lucrarilor, de grosimea lor sau de
natura cimentului folosit, temperaturile sub care turnarea betoanelor nu este autorizata
sau este intrerupta in cazul in care nu se dispune de mijloace sau procedee de
prevenire a efectelor frigului;
-atunci cind se poate relua o betonare intrerupta din cauza frigului, betonul compromis
se demoleaza si apoi se procedeaza ca in cazul unei intreruperi accidentale;
-atunci cind prin documentatia tehnica de executie se prevad fundatii din beton
ciclopian, inainte de betonare se aprovizioneaza bolovanii care se vor ingloba in beton
si care indeplinesc urmatoarele conditii: sa nu aiba fisuri, sa nu depaseasca, ca
dimensiuni, 1/6 din dimensiunea minima a elementului de betonat, raportul dintre
dimensiunea maxima si cea minima sa nu depaseasca 2,5, roca din care provin sa nu
fie geliva, sa fie curati si spalati;
-proportia de bolovani inglobati este de maxim 50% din volumul elementului de betonat;
-la executia fundatiilor din beton ciclopian se toarna un prim strat de 25 cm care se
compacteaza mecanic;
-peste acesta se toarna un al doilea strat, de circa 15 cm grosime, in care se indeasa,
prin batere cu maiul de mina, bolovanii pozitionati la minim 20 cm de margini si cu
rosturi intre ei care sa permita introducerea lancii vibratorului;
-dupa vibrare, se continua executia, in acelasi mod, a straturilor urmatoare, ultimul strat,
fara sa contina bolovani, asigurind o acoperire cu beton de minim 20 cm;
-in rosturile de lucru orizontale, se lasa bolovanii iesiti in afara cu cel putin jumatate din
volumul lor, pentru asigurarea unei legaturi bune intre straturi;
-la reluarea betonarii, intreaga suprafata, inclusiv bolovanii, se curata, spala abundent
si, daca se prevede in documentatia de executie, se asterne un strat de circa 2 - 3 cm
de mortar cu un continut de ciment ca al betonului turnat;
-nu este permisa inglobarea bolovanilor in betonul care a inceput reactia de priza si nici
contactul direct dintre bolovani si eventualele armaturi sau mustati de armaturi din
fundatie;
-abaterile maxime admisibile la executia lucrarilor din beton monolit sunt: ± 1 cm fata de
axul in plan si ± 1 cm fata de cota de nivel.
G. ACTIUNI DE PROTECTIE A MEDIULUI

1. Sol
- inchiderea etansa si acoperirea cu prelate a benelor mijloacelor de transport;
- respectarea capacitatii maxime a autotransportoarelor de beton;
- depozitarea in spatii amenajate, valorificarea, utilizarea (atunci cind este posibil) sau
transportul in locatii aprobate a deseurilor rezultate din activitatile
de productie;
- efectuarea intretinerii utilajelor si echipamentelor pe platforme amenajate;
- colectarea, depozitarea si predarea uleiurilor uzate;
2. Aer
- aducerea motoarelor termice la parametrii normali de functionare.
3. Apa
- efectuarea intretinerii utilajelor, echipamentelor si mijloacelor de transport auto pe
platforme amenajate.
H. INREGISTRARI
- procese verbale de receptie pe faze de executie (conform PCCV);
- jurnal de activitate.
15. PANOURI SANDWICH
1. DOMENIU DE APLICARE
Prezentul document cuprinde specificatii privind montajul sistemului de placare a

fatadelor SANDWICH si se aplica de catre personalul care efectueaza activitati de montaj
si verificare a montajului sistemului.
Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la mijloacele de prindere şi la procedeele

tehnologice pentru prinderea şi montajul Panourilor SANDWICH la executarea reabilitarii
termice.
Prin mijloace de prindere, în cadrul acestor instrucţiuni, se înţeleg atât organele de

asamblare (şuruburi, nituri), cât şi uneltele cu care se execută operaţiile de montare (maşini
de găurit, maşini de înşurubat, unelte de nituit etc.)
Organele de prindere prevăzute în aceste instrucţiuni (şuruburi autofiletante, precum

şi şuruburile obişnuite cu piuliţe) pot fi folosite şi pentru prinderea panourilor SANDWICH,
la realizarea închiderilor, conform detaliilor cuprinse în instrucţiunile specifice.
Execuţia termoizolaţiei clădirilor trebuie să se desfăşoare în condiţii facile pentru

asigurarea calităţii necesare în utilizare, prin respectarea reglementărilor tehnice în vigoare.
Lucrările se vor executa de către firme autorizate, cu personal calificat, specializat în

domeniu.
Inaintea începerii lucrărilor, executantul va solicita proiectantului, dacă este cazul,

prelucrarea documentaţiei de execuţie, precum şi elucidarea eventualelor neconcordanţe
faţă de situaţia din teren.
Inaintea începerii lucrărilor, executantul va elabora documentaţia tehnologică de

execuţie (funcţie de natura şi amploarea lucrărilor) şi va stabili graficul de eşalonare în
raport cu lucrările conexe şi/sau cu lucrările de alt specific. Executantul va prelua frontul de
lucru în baza procesului verbal, cu îndeplinirea tuturor exigenţelor impuse de natura
lucrărilor, de prevederile documentaţiei de execuţie şi a reglementărilor specifice în
vigoare.
Inainte de inceperea lucrarilor de placare a fatadelor cu sistemul SANDWICH, ar fi

indicat ca lucrarile de hidroizolatie la soclul cladirii sa se fi terminat, lucrarile de
termohidroizolare a terasei si inlocuirea ferestrelor vechi cu tamplarie noua PVC si geam
termopan de asemenea sa fi fost finalizate. Toate confectiile metalice si aparatele de aer
conditionat existente pe fatada ce urmeaza a fi anvelopata, vor fi demontate si asigurate
pana la remontarea acestora conform proiectului.
2. MATERIALE
2.1. Panourile SANDWICH sunt alcatuite dintr-un miez de spuma poliuretanica rigida
cu grosimea de 50 mm, caserat la interior cu folie din aluminiu de 0,08 mm, la exterior o
fata din tabla de aluminiu cu grosimea de 0,5 mm, prevopsita si ambutisata, iar la
extremitati un sistem de imbinare de tip nut-feder.
Panourile SANDWICH se utilizeaza la placarea peretilor cladirilor cu scopul de a-i
izola termic si a-i proteja impotriva intemperiilor. Aplicarea se face cu ajutorul elementelor
de fixare ale producatorului de panouri, care permit obtinerea unui strat de aer cu rolul de a
ventila peretii si de a-i izola suplimentar. Sistemul confera astfel o izolare termica avansata
si lasa peretii sa “respire”, eliminand astfel condensul si efectele acestuia.
Panourile SANDWICH se monteaza pe peretii cladirilor de orice fel dar in special pe
blocuri de locuinte. Sistemele de faţade SANDWICH corespund tuturor cerinţelor unei
faţade moderne şi sigure.
Caracteristici constructive.
Panourile SANDWICH sunt de tip sandwich, avand la exterior un strat de tabla

ambutisata si vopsita din aluminiu, un strat izolator din spuma rigida de poliuretan iar la
interior o bariera de vapori din folie de aluminiu. Au o grosime de 50 mm, o latime de 420
mm, iar lungimea de fabricatie este de pana la 13.5 m (lungime optima de transport rutier).
Au o greutate de 4.5 kg/mp, si densitate de cca 50 kg/mc. Tabla din aluminiu ambutisata si
prevopsita de la exterior are o grosime de 0,5 mm iar folia din aluminiu care joaca si rolul
de bariera de vapori are o grosime de 0.08 mm.
Forma si modul de asamblare al panourlor SANDWICH.
Panourile sunt realizate astfel incat prin sistemul inovator de asamblare intre ele,
(nut-feder), se pot realiza suprafete de marimi diferite, urmarind configuratia peretilor
cladirilor.
2.2. ORGANE DE ASAMBLARE
Piesa de ancorare este un coltar din duraluminiu gros de 4mm, care are o latura fixa
de 45mm. Aceasta piesa are o gaura de 9 mm prin care se fixeaza de perete cu dibluri
conexpand de M8x80 (sau alte dimensiuni rezultate din calculul de rezistenta). Cealalta
latura a acestui coltar are lungimea variabila, in functie de cerintele proiectului (lungimi
furnizate de producator sunt 60/100/150 mm).
Montantul este o piesa confectionata din aliaje de aluminiu cu o grosime de 2 mm
(sau cea impusa prin calculele de rezistenta) si avand dimensiunile 25mm x 45mm x
2,5/3/6m. Acesta se monteaza pe piesele de ancorare cu ajutorul suruburilor autofiletante
cu cap plat cu saiba 4,2x19.
Profile de inchidere sunt fabricate din tabla zincata prevopsita cu grosime de minim
0,45 mm, conform cerintelor proiectului.
3. MONTAJ
Pasii de montaj:
1. Montarea schelei - se monteaza la o distanta de fatada de minim 40 cm, pentru a putea

permite transportul si spatiul necesar montarii panourilor SANDWICH. Aceasta se va
ancora in partea inferioara a glafurilor ferestrelor. Schela va trebui sa corespunda cerintelor
de protectia muncii : sa aiba balustrade, podest cu scara pe fiecare nivel, etc.
2. Se face o masurare a lucrarii si se confrunta cu masuratorile facute de catre proiectant.

Se fac eventualele corecturi pe proiect.
3. Se alege punctul de referinta pentru montarea structurii metalice, ca fiind punctul cel mai
proeminent de pe suprafata fatadei, el fiind tangent (lipit) cu structura de prindere a
panourilor.
4. Se monteaza piesele de ancorare la extremitatile fatadei (dreapta, stanga, sus si jos) cu

surub conexpand de M8 x 80.
5. Cu ajutorul laserului si al sarmei bine intinse se realizeaza planeitatea si verticalitatea

noii fatade, se stabilesc pozitiile celorlalte piese de ancorare de-a lungul montantului prim
(in zig-zag). Aceasta distanta variaza intre 800 si 1500mm, in functie de inaltimea cladirii
care face obiectul anveloparii si de suprafata existenta a fatadei si conform proiectului.
6. Se monteaza restul pieselor de ancorare, astfel incat toata suprafata fatadei sa fie
acoperita conform cerintelor proiectului. Prima axa din cele 3 (axa X sau axa orizontala) o
reglam cu piesele de ancorare.
7. Se monteaza montantii pe piesele de ancorare cu cate doua suruburi autofiletante cu

cap plat cu saiba 4,2x19, avand o distanta de 600/800/1000mm (distanta aleasa in functie
de inaltimea cladirii, de starea fatadei, etc, conform proiectului) intre ei pe verticala astfel:
8. Se monteaza un montant sus (la cota superioara a fatadei) si un montant jos (la cota
inferioara a fatadei). Dupa aceea se lucreaza la fir cu plumb pentru toti ceilalti montanti.
Astfel se preiau denivelarile pe axa Z.
9. Se incepe montajul panourilor din partea fatadei cu cele mai putine goluri de ferestre, de
preferat cu panouri intregi, din dreptul unui colt al cladirii. Panoul prim se fixeaza de profil
prin strapungere cu suruburi de inox M5x70 pe partea fara pliu, iar pe partea cu pliu cu cate
doua suruburi autofiletante cu cap plat cu saiba 4,2x19.
10. Se monteaza in continuare urmatorul panou, tinandu-se inclinat pe toata lungimea lui la
un unghi de 130o, iar in timp ce se impinge in cheia panoului montat se executa o miscare
oscilatorie stanga-dreapta, iar dupa ce s-a clipsat se fixeaza de montant cu cate 2 suruburi
autofiletante cu cap plat cu saiba 4,2x19. (se vor prinde de toti montantii existenti pe toata
lungimea panoului). Este interzis a se bate in muchia sau in fetele panourilor!
11. La coltul cladirii se va umple golul ramas dupa montarea panourilor cu vata minerala de
10cm grosime si se va monta un profil de colt din tabla zincata prevopsita. Astfel se
regleaza si cea de-a treia axa, axa Y.
12. In dreptul ferestrelor/usilor, se vor folosi panourile lungi alternate cu panouri mai scurte,
care vor avea dimensiuni in functie de cerinte. Eventualele surplusuri vor fi indepartate cu
grija la fata locului, tinandu-se cont ca nu au voie sa fie mai scurte decat cu max. 50mm
fata de conturul ferestrelor/usilor. In jurul conturului ferestrelor se va aplica izolatie
suplimentara de vata minerala pe o distanta de 100mm. Se vor alinia toate ferestrele atat
pe orizontala cat si pe verticala.
13. Panourile astfel decupate vor fi ulterior integrate in structura finala cu ajutorul profilelor
speciale de ferestre/usi.
14. Partea de sus se va incheia cu un profil de inchidere, in functie de tipul fatadei. Acesta
va fi fixat de structura cu pop-nituri in pas de 200mm si de fatada cu surub conexpand M8
in pas de 2000mm.
15. Profilele vor fi fixate de panouri cu pop-nituri in pas de 200mm.
Cateva sfaturi inainte de a incepe lucrarea:
Pentru a evita coroziunea profilelor in cazul in care cladirea are o fatada umeda sau
cladirea este amplasata pe sol nisipos, se recomanda a se izola cu silicon suprafata de
contact dintre structura metalica si fatada.
In cazul in care cladirea este expusa vanturilor puternice, se micsoreaza distanta intre
elementele de ancorare la colturile cladirii.
Profilele speciale cu diferite indoituri, folosite la glafuri si/sau la colturi pot avea o lungime
de pana la 4m. Utilizarea lor asigura o stabilitate mai mare a structurii de fixare a
panourilor. Panourile termoizolante au dimensiuni 420mm pana la 13,5 m si o grosime de
50 mm. Dupa fixarea glafurilor, pentru o cat mai buna izolare, se folosesc silicoane de
exterior.
Depozitarea panourilor se face in spatii cu suprafete drepte, pozitionarea panourilor

facandu-se unul peste celalalt cu fata din tabla de aluminiu ambutisata in jos. Nu se fac
stive mai inalte de 30 panouri suprapuse. Stivele se vor asigura cu chingi si coltare pentru
a nu fi luate de vant.
Transportul si manipularea panourilor se face tinand panoul pe cant, iar in functie de

lungimea lui va fi manevrat de 2 sau 3 oameni (cate un om la capete si unul la mijloc, astfel
incat panoul sa nu flambeze si sa se inconvoaie).
Intretinerea curenta se realizeaza prin spalare cu apa si detergenti obisnuiti, folosind un

burete sau o carpa moale. Nu se folosesc substante abrazive sau agenti chimici din
categoria celor care ar putea deteriora suprafata vizibila a panourilor.
Instructiuni de montaj pentru montanti
FAZA 1
-Trasare orizontala din 600 in 600 mm, 800 in 800 mm, 1000 in 1000 mm, in
conformitate cu specificatiile din proiect.
-Trasare pozitii diblu conexpand M8X80
FAZA 2
- Fizarea pieselor de ancorare 40X60 pe tot peretele , conform dispozitiilor trasate in
Faza 1
FAZA 3
a) Trasare pe verticala si fixarea montantilor pe capete , avand un punct tangent cu

peretele
b) Fixarea cu ajutorul ecliselor a montantilor pe piesele de ancorare deja fixate pe
perete
16. CONTROLUL CALITĂŢII ŞI RECEPŢIA LUCRĂRILOR
Controlul se execută atât la începerea lucrărilor, cât şi pe parcursul lor, ţinându-se

seama şi de prescripţiile STAS 767/088.
Controlul calităţii lucrărilor de termoizolatii se va face pe parcursul desfăşurării lucrărilor,
pe faze determinate şi la terminarea acestora şi vor fi stipulate în procese verbale ce se vor
anexa la cartea tehnică a construcţiei, astfel:
a) Verificări pe parcursul lucrărilor:
- calitatea suportului;
- calitatea materialelor hidroizolante;
- poziţionarea şi fixarea în structura suport a pieselor înglobate, de trecere, a elementelor
de străpungere etc;
- Calitatea execuţiei pe etape de lucru a structurii termoizolante.
b) Rectificari
Rectificări locale, unde este cazul, pe etape de lucru în vederea verificării finale sau ca
urmare a acesteia se vor executa rectificări privind sistemele de asigurare şi protecţie, a
eventualelor defecţiuni locale şi de finisare a suprafeţei termoizolate, unde este cazul.
c) Verificare finală
- Verificarea de suprafaţă se va realiza vizual şi prin tatonare, urmărind corectitudinea şi
calitatea modului de ancorare, acoperire, asigurare şi de protecţie a structurii termoizolante
- Verificarea documentelor privind controalele de calitate (procese verbale) efectuate pe
parcursul desfăşurării lucrărilor
17. MĂSURI PRIVIND TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII
a. La executarea lucrarilor de termoizolatie cu PANOURI SANDWICH se vor

respecta prevederile din:
Normele republicane de protecţie a muncii aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul
Sănătăţii cu ordinele nr. 34/1975 şi nr. 60/1975.
Normele de protecţie a muncii în activitatea de construcţiimontaj aprobate de M.C. Ind. Cu
ordinal nr. 1233/D 1980
b. La executarea lucrarilor, muncitorii trebuie să folosească centuri de siguranţă şi
să poarte încălţăminte care să nu alunece.
c. Deplasarea muncitorilor pe schela se va face pe podine de lucru bine ancorate,
pentru evitarea alunecărilor.
d. Maşinile electrice portabile de găurit, de filetat, de înşurubat cu care se lucrează
vorfi prevăzute cu dublă izolare pentru asigurarea protecţiei împotriva electrocutării
e. Cablurile de alimentare cu energie electrică vor fi controlate periodic pentru a se
verifica starea izolaţiei, iar cablurile defecte vor fi înlocuite.
16. SUDAREA CONDUCTELOR DIN PEHD
Îmbinarea conductelor din PE se realizează prin sudură (fuziune) sau cu fitinguri
mecanice (etanşe prin presare pe pereţii ţevilor).
- Înainte de a începe sudura se recomandă realizarea verificărilor preliminare asupra
echipamentului de sudură şi a elementelor de sudat şi urmărirea condiţiilor de mediu.
Aceste controale au scopul de a verifica dacă aparatura, materialele şi mediul de
desfăşurare a operaţiei de sudare sunt potrivite acţiunii ce urmează a se efectua.
- Îmbinarea prin sudură a conductelor şi fitingurilor din PE se realizează prin:
o sudură cap la cap (conductă sudată cu altă conductă sau cu fitinguri pe secţiunea
transversală cu ajutorul unui element încălzitor) pentru conducte şi fitinguri cu
diametre de cel puţin 75 mm;
o electrofuziune (conductă sudată în electrofitinguri cu ajutorul unei rezistenţe electrice
înglobate în fiting), pentru diametre peste 32 mm (pentru care există electrofitinguri).
- Preluarea, manipularea şi transportul tuburile şi racordurile din locurile de depozitare
se va face cu atenţie maximă pentru ca tuburile şi racordurile să nu se deterioreze.
- Deoarece în timpul manipulărilor, în ciuda precauţiunilor adoptate, tuburile se pot
deteriora, este necesară efectuarea unui examen vizual şi dimensional al tuburilor şi
racordurilor ce urmează a fi sudate.
- Se vor verifica suprafeţele externe şi interne, care trebuie să fie fără zgârieturi
semnificative, să aibă marginile netede, fără praf, mâl sau alte impurităţi. Curăţare se
realizează la exterior, interior şi frontal cu utilizarea de detergenţi adecvaţi. În cazul în care
apar defecte la exterior sau la interior în apropierea zonei de sudare, partea afectată se
îndepărtează.
- Se va verifica diametrul exterior, grosimea şi compatibilităţii dintre materialele.
Verificare se poate realiza cu ajutorul instrumentelor de măsură şi prin citirea indicaţiilor
marcate pe ţeavă.
Operaţiunile vor trebui să se desfăşoare pe cât posibil în locuri uscate şi la adăpost de
agenţii atmosferici nefavorabili. În caz de condiţii nefavorabile cum ar fi ploaie, ninsoare,
vânt, raze solare excesive, zona de sudură va trebui protejată prin cort. La sudurile
realizate în condiţii de vânt puternic sau chiar fără vânt, pe extremităţile tuburilor
neinteresate în mod direct de îmbinare vor trebui lăsate montate dopuri de protecţie pentru
a evita răcirea termoelementului din cauza efectului de „horn”.
- Sudurile vor trebui efectuate numai într-o gamă de temperatură cuprinsă între -50C şi
+400C.
Sudura cu elemente termice de contact

Fazele pregătitoare
- Înainte de a începe diferitele faze ale sudurii se introduce temperatura
termoelementului în corelaţie cu diametrul, grosimea şi tipul polietilenei de înaltă densitate
din care sunt realizate piesele ce urmează a fi sudate.
- Introducerea timpilor pe ceas. Se comandă, de la unitatea centrală, depărtarea la
maxim a echipajul mobil al aliniatorului prin împingerea la maxim a pârghiei distribuitorului.
- Se deschide la maxim supapa de presiune şi se închide robinetul de descărcare
presiune.
- Se montează reducţiile în funcţie de diametru tuburilor / fitingurilor. Reducţiile cu diblu
(A) se montează pe bacurile superioare.
- În cazul în care se vor suda racorduri de tip reducţie, teu, cot sau flanşă, se
îndepărtează unul din bacurile fixe.
- La introducerea tuburilor/fitingurilor distanţa dintre suprafaţa frontală a acestora şi
suprafaţa
frontală a bacurilor va fi de circa 2,5 cm. Strângerea tuburilor se va face pornind de la
bacurile
exterioare. Strângerea va fi suficient de puternică astfel încât să nu producă alunecarea
dintre tub şi bacurile aliniatorului.
- Determinarea presiunii de transport - Pt. Se trage la maxim pârghia distribuitorului şi
se roteşte în sens orar supapa de presiune până când bacul mobil începe să se deplaseze.
În momentul începerii deplasării se citeşte pe manometru valoarea presiunii şi se notează.
Frezarea capetelor
- După citirea presiunii de transport se continuă deplasarea bacurilor până la atingerea
suprafeţelor frontale ale capetelor de sudat. În momentul realizării contactului se roteşte în
sens orar supapa de presiune până când pe manometru se poate citi presiunea de frezare
formată din presiunea de transport Pt la care se adună 10 bari. Se opreşte rotirea supapei
de presiune şi se eliberează pârghia distribuitorului. Se depărtează la maxim bacurile
aliniatorului prin împingerea pârghiei distribuitorului.
- Se introduce freza în aliniator şi se blochează. Se porneşte motorul frezei prin
apăsarea pe butonul A şi se blochează butonul prin apăsarea butonului B. Se apropie
bacurile aliniatorului prin tragerea pârghiei distribuitorului la maxim. Operaţia de frezare se
consideră terminată în momentul în care şpanul, rezultant de pe ambele suprafeţe frezate,
este continuu şi are o lăţime constantă.
- După terminarea frezării se depărtează bacurile la maxim prin împingerea pârghiei
distribuitorului. Se deblochează freza, se extrage de pe aliniator şi se aşează în suport. Se
curăţă şpanul rezultat în urma frezării fără atingerea suprafeţelor frezate. Se degresează
suprafeţele interioare, frontale şi exterioare ale elementelor ce urmează a fi sudate.
Sudarea
- Se trage la maxim pârghia distribuitorului şi concomitent se roteşte în sens orar
supapa de presiune până când bacul mobil începe să se deplaseze. Se aşteaptă realizarea
contactului dintre suprafeţele frontale ale elementelor care urmează a fi sudate. Se
continuă rotirea în sens orar a supapei de presiune până când manometrul indică
presiunea Pt + P1. Se eliberează pârghia distribuitorului şi apoi se împinge pentru a
desface la maxim bacurile aliniatorului. În momentul începerii deplasării se citeşte pe
manometru valoarea presiunii şi se notează.
- Preîncălzirea capetelor ce urmează a fi sudate - Faza 1. începe cu apropierea şi
presarea capetelor de tub de PEHD pe feţele laterale ale termoelementului cu o presiune
Pt + P1. Această fază va dura un timp t1, astfel încât să se formeze o lăţime de cordon de
material topit. Lăţimea se alege din tabel sau se calculează cu relaţii aflate în cartea
maşinii. Se verifică temperatura termoelementului prin citire directă pe aparatul de măsură
aflat pe termoelement. Se introduce termoelementul în aliniator şi se închid bacurile prin
tragerea manetei distribuitorului. La realizarea contactului se eliberează maneta
distribuitorului.
- Încălzirea capetelor ce urmează a fi sudate - Faza 2. După terminarea fazei de
preîncălzire presiunea scade la valoarea P2 şi începe faza de încălzire care durează un
timp t2. În acest timp, capetele tubului ating temperatura necesară sudării. Valorile pentru
presiune şi timp sunt obţinute din tabele sau se calculează cu relaţii din cartea maşinii.
- Extragerea termoelementului - Faza 3. La această fază se urmăreşte îndepărtarea
termoelementului într-un timp cât mai scurt t3, pentru a nu se răci prea mult capetele
tuburilor ce urmează a fi sudate. Aceşti timpi de obicei se extrag din tabele sau se
calculează cu relaţii date în cartea maşinii în funcţie de tipul acestora şi de tipul polietilenei
care trebuie sudate. Extragerea termoelementului trebuie să se efectueze în aşa manieră
încât să nu se lovească sau strivească capetele de sudat deoarece acestea s-ar putea
deforma.
- Atingerea presiunii de sudare - Faza 4. După îndepărtarea termoelementul capetele
tuburilor se aduc în contact cu presiune uniform crescătoare până la valoarea Pt + P5 într-
un timp t4 dat tabelat sau calculat cu diverse formule din cartea maşinii.
- Faza de sudare. După ce capetele tuburilor în contact au ajuns la presiunea de
sudare, Pt + P5, se menţin în aliniator un timp egal cu t5. Se eliberează uşor maneta
distribuitorului. Se porneşte cronometrul prin apăsarea butonului TIMER 2 pentru
măsurarea timpului t5.
- Faza de răcire. După terminarea fazei de sudură se reduce la zero presiunea de
sudură. Pe parcursul perioadei de răcire îmbinarea nu se demontează de pe aliniator,
deoarece această operaţie comportă solicitarea sudurii. Răcirea trebuie să se producă în
mod natural un timp t5 (pentru ciclul de sudură cu simplă presiune) sau t6 (pentru ciclul de
sudură cu dublă presiune), dat tabelat sau calculat cu formule din cartea maşinii.
Sudura prin electrofuziune

Faza 1. Tăierea tubului
Tăierea tubului va trebui făcută cu un tăietor perpendicular pe axa sa. Tăierea capetelor
tuburilor va trebui făcută cu ajutorul unor tăietoare cu lamă şi ghidaj fix sau cu aparate de
debitare tip tăietor. Este bine ca tăietura să fie netedă.
Faza 2. Marcarea adâncimii de îmbinare
Marcarea adâncimii de îmbinare se va face în funcţie de tipul manşonului sau racordului
(cu opritor central sau fără). Marcarea adâncimii de inserare se face pe tub cu un creion
special. Adâncimea de inserare este determinată prin introducerea tubului în interiorul
manşonului / racordului sau prin măsurare directă. Se va măsura lungimea manşonului sau
adâncimea de pătrundere. Pe tub se va trasa o linie, pe întreaga circumferinţă, situată la
jumătatea lungimii manşonului. În cazul în care se utilizează şa sau teu de branşament se
va trasa pe tub conturul părţii superioare. Este bine să se marcheze o linie de referinţă
longitudinală pe tub şi pe racord pentru a se asigura că nu se creează mişcări de rotaţie în
timpul diferitelor faze de lucru.
Faza 3. Pregătirea suprafeţelor de îmbinare
Pregătirea suprafeţelor de îmbinat se face cu raşcheta, pentru a elimina din zona de
sudură oxidarea care se formează pe tub. Dacă tubul este prea ovalizat şi nu permite
introducerea sa în racord, se va folosi şi un instrument de rerotunjire, pentru a elimina
ovalizarea excesivă. Înainte de a proceda la operaţiunea de raşchetare a capetelor
tuburilor pentru îndepărtarea stratului de oxidare, se vor curăţa aceste capete de orice
urmă de praf, mâl, materii grase etc. Stratul de oxidare va fi îndepărtat de pe toată
suprafaţa care va fi îmbinată prin sudură, în mod uniform pe toată circumferinţa.
Această operaţiune trebuie realizată folosind tăietoare manuale sau semiautomate
capabile să raşcheteze în mod uniform şi pe toată circumferinţa tubului şi/sau racordului
un strat oxidat de:
a. 0,15 mm pentru diametre externe până la 63 mm;
b. 0,20 mm pentru diametre mai mari de 63 mm.
După îndepărtarea stratului de oxid suprafaţa curăţată se va degresa cu ajutorul unei
cârpe de bumbac curată sau hârtie absorbantă, impregnată cu agent de curăţire (clorură de
metilen, alcool izopropilic, acetonă etc.). Degresarea se va efectua şi pe suprafaţa
interioară a manşonului sau şei.
Nu este permisă utilizarea şmirghelului, cuţitelor sau altor obiecte de acest fel. Zonele ce
vor fi sudate, cărora le-a fost îndepărtat stratul oxidat şi au fost curăţate cu lichid detergent,
nu vor mai fi apoi atinse cu mâna, chiar şi cu mănuşă, sau cu alte materiale murdare
înainte de introducerea în piesa electrosudabilă.
Faza 4. Inserarea părţilor de îmbinat
La sudarea tuburilor acestea împreună cu racordul / fitingul se vor poziţiona cu grijă în
aliniatoare. După ce s-a blocat un capăt în bacurile aliniatorului, se va introduce racordul
electrosudabil în acest capăt. Se va introduce cel de al doilea tub în racord şi apoi se va
fixa în aliniator.
Pentru teuri va fi necesară strângerea corectă (în cruce) a celor patru buloane care unesc
cele două părţi (dacă este posibil cu o cheie dinamometrică calibrată). Dacă teurile au ca
element de blocare chingi vor trebui urmate recomandările producătorului acestor teuri.
Faza 5. Realizarea sudării
Realizarea operaţiei de sudare se realizează cu aparatul de sudare prin electrofuziune.
Operaţiunile de conectare electrică dintre racord şi aparat, de pornire a aparatului şi de
introducere a parametrilor de sudură ceruţi trebuie efectuate conform instrucţiunilor de
utilizare furnizate de producătorul aparatului. Introducerea se poate realiza manual sau cu
ajutorul cititorului optic. În această fază are mare importanţă şi cunoaşterea tipului de
aparat.
Faza 6. Răcire
O dată terminat ciclul de sudură este posibilă deconectarea cablurilor de alimentare
a îmbinării sudate. În această fază îmbinare va rămâne în aliniator. Aliniatorul se poate
îndepărta doar după răcirea completă. Timpul de răcire este precizat de producător pe
eticheta racordului.
Chiar şi după acest termen îmbinarea va trebui manipulată cu mare grijă, de cel puţin 2
persoane, evitând pe cât posibil supunerea îmbinării la orice tip de solicitare. Este
recomandabil ca pe îmbinare, la terminarea sudurii, să fie marcată ora, pentru a determina
timpul de răcire.
17. SUDAREA CAP LA CAP
1. SCOP
Prezenta procedura stabileste conditiile minimale generale de executie ale
operatiilor de sudare care se executa in, conditiile de executie si control
suplimentare, aplicabile unui anumit tip de produs sau cod de fabricatie se regasesc in
proceduri specifice.
Operatia de sudare prevazuta in documentatia de executie si in Planul Calitatii
include si eventuala remediere a imbinarii sudate.
Prezenta procedura se aplica :
- operatiilor de sudare si reparare a imbinarilor sudate ale partilor sub presiune;
- operatiilor de sudare si reparare a imbinarilor sudate ale constructiilor mecanice nesupuse
presiunii.
3. PROCEDURA
Materiale de Adaos ( MA )
- Receptia materialelor de adaos ( M.A. ), depozitarea si distributia lor se va face in
conformitate cu procedura de lucru APROVIZIONARE cod PL-OCC-01.
- Se vor folosi calitatile de materiale de adaos corespunzatoare fiecarei operatii de
sudare specifice, conform WPS aplicabil ;
- Dupa descarcare se va face receptia cantitativa de catre magazioner ;
- Verificarea calitativa va fi facuta de catre RST in conformitate cu conditiile
specificate in Planul calitatii si/sau procedurile aplicabile ;
- Nu vor fi acceptate M.A. fara certificat de calitate corespunzator, cu ambalajul
deteriorat, care nu au eticheta de identificare cu denumirea comerciala sau tip, standard de
fabricatie, data fabricarii si termenul de garantie sau data expirarii,etc. ;
- M.A. declarat “respins” ,se va depozita intr-o zona diferita, separata de celelalte
materiale de adaos, care va fi marcata cu o placuta pe care scrie”Respins” si se va intocmi
“Raport de neconformitate” ;
- Materialele de adaos odata receptionate vor fi depozitate in conditii optime in
magazia de MA si vor fi etichetate corespunzator si pot fi distribuite sudorilor/operatorilor
sudori.
Depozitarea Materialelor de Adaos:
-Magazia materialelor de adaos trebuie sa fie un spatiu inchis, special amenajat care sa fie
destinat numai depozitarii materialelor de adaos. Trebuie sa contina cuptoare de uscare si
mentinere, prevazute cu aparate de masura, control si reglare a temperaturii prescrise.
Acestea trebuie sa fie calibrate si tinute sub control conform Manualului Calitatii.
-Depozitarea M.A. se face pe tipuri de materiale de adaos:
-Electrozi inveliti pentru sudare manuala ;
-Flux pentru sudare sub strat de flux;
-Sirme pentru sudare sub strat de flux;
-Sirme pentru sudare in mediu de gaz activ;
-Sirme pentru sudare manuala in mediu de gaz inert;
-Electrozi de wolfram.
-Depozitarea M.A. se face pe rafturi, compartimente, functie de marca comerciala,
dimensiune sarja/lot de fabricatie. Compartimentele rafturilor se numeroteaza cu un
numare de identificare. Continutul se identifica cu o eticheta care sa contina urmatoarele
date:
-marca comerciala ;
-standard, norma de fabricatie ;
-clasificare cf. Standard sau norma de fabricatie ;
-dimensiuni ;
-numar sarja/lot ;
-cantitatea ;
-numar certificat de calitate ;
-data intrarii in depozit ;
-alte date continute de procedurile specifice de lucru ;
- Etichetele se vor atasa compartimentului respectiv pe raft.
- Materialele de adaos se vor pastra in ambalajul original pe timpul depozitarii.
- Distribuirea M.A. din depozit se va face pe baza “ Registrului de distributie a materialelor de
adaos ” astfel :
-Seful de atelier transmite catre personalul magaziei (cel putin cu 24 h inainte), sorto-tipo-
dimensiunile de materiale de adaos ce trebuiesc pregatite pentru distribuire ;
-Personalul magaziei supravegheaza modul de pregatire pentru distributie a materialelor de
adaos. Temperaturile de uscare si duratele de mentinere pentru electrozi si flux,
sunt cele specificate in norma de produs sau standardul de fabricatie, iar unde acestea nu
sunt specifiacte se vor respecta tabelele 1(electrozi) si 2(flux).
Intr-un registru special se vor inscrie data si ora introducerii materialelor in cuptor,
marca, dimensiunile si lotul electrozilor, ora atingerii temperaturii maxime prescrise si o ra
modificarii reglajului cuptorului la temperatura de pastrare.
Tipul Temp.de Men Temp. de pastrare

invelisului uscare(°C) tinere (°C)
Bazic 250÷300 2h 100÷125
Rutilic 180÷300 2h 100÷125
Acid - - -
Oxidant - - -
Tipul Temp.de Men Temp.depastrare

fluxului 1) uscare(°C) tinere (°C)
Topit 250±50 Min. 100÷125
2h
Aglomerat 300±50 Min. 100÷125
2h
1) Tipul fluxului este inscris pe ambalajul fluxului
Dupa uscarea electrozilor ( unde este cazul ) acestia se distribuie in cantitati
suficiente pentru cel mult 4 h si se vor pastra in etuvele individuale ale sudorilor. La
terminarea programului de lucru, sudorii vor returna la magazie electrozii nefolositi.
Electrozii returnati, se considera ca materiale nou intrate in magazie, se pregatesc si se
distribuie ca un material nou intrat in magazie. Nu se recomanda uscarea de mai mult de 3
ori a electrozilor.
Electrozii si fluxurile se vor usca in cuptoare speciale, uscarea facindu-se controlat
cu ajutorul termocuplelor instalate pe cuptor.
Pe fata cuptorului se vor afisa calitatea electrozilor/fluxului, cantitatea,
diametru/sort,
data si ora la care au fost introdusi in cuptor.
Pentru distribuirea materialelor de adaos catre sudori/operatori sudori, personalul
magaziei va intocmi “Nota de distribuire a materialelor de adaos”.
Evidenta distribuirii materialelor de adaos catre sudori/operatori sudori se va tine
intrun registru numit “Registrul de distribuire spre utilizare a materialelor de adaos” in care
va semna fiecare sudor de primire.
La eliberarea materialelor de adaos, se va atasa o eticheta de identificare care se va
atasa pe containerul de electrozi/etuva sau pe sirma de sudare, care sa contina cel putin:
- marca ;
- sarja/lot ;
-dimensiune ;
-comanda ;
-cantitatea ;
-pentru electrozii bazici se va mentiona si ora distribuirii .
La terminarea lucrarii sau schimbului urmator, sudorul va restitui materialul ramas
la magazie, iar daca lucrarea se continua in schimbul urmator, de un alt sudor,
magazionerul va inscrie in nota ca sudorul a preluat in continuare materialele de adaos si
magazionerul cupleaza cele doua note.
Nu este permisa existenta mai multor marci de materiale de adaos in etuva aceluiasi
sudor.
La restituirea materialelor neconsumate magazionerul inregistreaza pe “Nota de
distribuire a materialelor de adaos” cantitatea de material restituita.
Distribuirea M.A., pentru a evita degradarea prin imbatrinire, se va face in
ordinea primirii materialelor.
Materiale de baza ( M.B. )
Se utilizeaza materiale de baza specificate in desenele de executie sau in
standardele aplicabile
Sudori si operatori sudori
Sudorii si operatorii sudori care executa operatiile de sudare (inclusiv prinderea) vor
avea autorizatie conform standardului aplicabil sau a procedurilor specifice. Se admite ca
autorizarea sudorilor/operatorilor sudori sa se faca concomitent cu omologarea procedeului
de sudare. Pentru fiecare lucrare se intocmeste un tabel cu sudorii autorizati care vor lucra
cod TSA 01 completat de Responsabilul tehnic cu sudura (RTS).
Fiecare sudor poate executa lucrari numai din domeniul pentru care este autorizat.
Fiecare sudor va fi dotat cu poanson propriu, netransmisibil, in vederea
poansonarii lucrarilor de sudare realizate.
De executia corecta a imbinarilor sudate, in conformitate cu prevederile
documentatiei de executie si a WPS-urilor aplicabile, raspunde sudorul executant.
Autorizatiile sudorilor corespund standardelor aplicabile sau procedurii specifice.
Omologarea procedurilor de sudare
Omologarea procedeelor de sudare se va face conform standardului aplicabil sau
procedurilor specifice de catre ISCIR, PT CR7-2010
Nu se folosesc in executie procedee de sudare neomologate.
Specificatia procedeului de sudare si Fisa de omologare a procedeului de sudare
corespunde standardului aplicabil sau procedurii specifice de omologare.
Procedeele la care se refera prezenta procedura sunt:
* Sudarea manuala cu electrozi inveliti;
* Sudarea cu arc electric in mediu de gaz inert, cu electrod nefuzibil;
* Sudarea in mediu de gaz protector, cu electrod fuzibil;
* Sudarea sub strat de flux;
Procedeu de sudare CR 7 DIN ASME ISO 4063
Nr. (PT-
crt. ISCIR)
Sudarea cu arc electric cu electrozi
111 SMAW 111
1. inveliti
Sudarea in mediu de gaz inert cu141 WIG GRAAW 141
2. electrod de wolfram
Sudare cu arc electric in mediu de131 MIG GMAW 131
3. gaz inert cu electrod fuzibil
Sudarea cu arc electric in mediu de
135 MA GMAW 132
4. gaz activ cu electrod fuzibil G
5. Sudare sub strat de flux 121 UP SAW 121
Un procedeu de sudare este omologat si poate fi folosit in executie daca a fost

verificat prin probe practice si daca se vor efectua probe, examinari si incercari in
conformitate cu prevederile normelor aplicabile de omologare (ex. PT-ISCIR CR 7, EN 288
, ASME sect. IX , etc)
Dupa executarea probelor , examinarilor si incercarilor prevazute, se va intocmi o

fisa de omologare.
Toate examinarile si incercarile care nu se pot efectua, se vor executa la
subcontractanti care detin laboratoare autorizate.
Posturi de sudare
Posturile de sudare folosite la executia lucrarilor de sudare vor indeplini
conditiile
prevazute in normele de sudare , corespunzatoare procedeului aplicabil.
Toate echipamentele de masura si control din dotarea postului de sudare utilizat, trebuie sa
fie calibrate
Pregatirea materialelor de baza in vederea sudarii
Toate materialele de baza(piesele) ce urmeaza a fi sudate trebuie sa indeplineasca
conditiile din standardul aplicabil sau desenele de executie si cel putin urmatoarele:
-sa posede marcajul de identificare corespunzator trasabilitatii ;
-sa fie uzinate(deformate,tesite si curatate) conform cerintelor proiectului si procesului
tehnologic ;
-muchiile tablelor rezultate din debitarea oxi-gaz se vor rotunji prin polizare sau prin
biaxare ;
-se vor curata la luciu metalic in zona de sudare pe o latime de cel putin 20 mm, pe o parte
si pe cealalta ;
-inainte de fixare (prindere) in vederea sudarii, fiecare piesa va fi verificata din punct de
vedere dimensional , vizual si al marcarii, pentru montare in vederea sudarii .
Fixarea pieselor in vederea sudarii

Toate piesele ce urmeaza a se suda se vor alinia si mentine in pozitie
corespunzatoare in timpul sudarii.
Mentinerea in pozitie se realizeaza prin prindere provizorie cu sudura. Pentru
realizarea alinierii in vederea sudarii se pot utiliza si elemente ajutatoare, sudate pe
piesele ce trebuie asamblate.
Pentru prinderea provizorie cu sudura cit si pentru sudarea elementelor ajutatoare
se vor folosi sudori care sa indeplineasca conditiile de la punctul 4.
Prinderea provizorie cu sudura se executa de sudori autorizati respectind WPS-ul
aplicabil pentru sudura respectiva. Amorsarea arcului se va face numai in sanfren.
Este interzisa amorsarea arcului pe materialul de baza, intr-o zona unde nu va fi acoperita
cu sudura.
Pentru imbinarile bilaterale prinderea provizorie se va efectua pe partea opusa celei
pe care se sudeaza prima trecere (se executa pe partea unde se curata radacina).
Pentru imbinarile unilaterale, prinderea provizorie trebuie sa asigure patrunderea
corespunzatoare la radacina. La toate sudurile de radacina se umple craterul. Sudura de
prindere provizorie trebuie sa fie suficient de rezistenta (grosime si lungime) pentru
a impiedica desprinderea pieselor.
Dupa efectuarea sudurilor de prindere provizorie, sudorul este obligat sa indeparteze
zgura si sa examineze prinderile. Sudurile trebuie sa fie patrunse si sa nu aiba pori si fisuri.
Atunci când se folosesc elemente ajutătoare, acestea vor avea marcată calitatea
materialului, prin poansonare şi verificată de Compartimentul Calitate După fixarea
pieselor cu suduri de prindere provizorie şi verificarea alinierii, elementele ajutătoare se
vor îndepărta prin tăiere cu flacără, de la marginea sudurii, urmată de polizare la nivelul
suprafeţei piesei. Locul respectiv se controlează cu L.P. .
Execuţia sudurii
La execuţia sudurilor se vor folosi sudori autorizati
Sudorul execută o anumită îmbinare numai la indicaţiile responsabilului de lucrare
sau sefului de atelier, cu care ocazie primeşte WPS-ul aplicabil. De asemenea înainte de
începerea sudării, sudorul verifică pregătirea şanfrenului, curăţirea marginilor pieselor de
sudat şi prinderile provizorii. Nu se acceptă sudarea peste prinderile necorespunzătoare.
Sudarea se execută la o temperatură a atmosferei atelierului de cel puţin 0 0C.
Dacă prin tehnologia de sudare este prescrisă preîncălzire, aceasta se face pe o lăţime de
cel puţin 5 x t ( t= grosimea fiecărei piese din îmbinare ), pe o parte şi de alta a îmbinării.
Preîncălzirea se face cu flacără cu gaz metan.
Temperatura de preîncălzire cât şi temperatura între straturi, se măsoară cu
creioane termocolor sau termometre de contact.
La sudarea primului strat în argon, la sudarea cap la cap protecţia rădăcinii se
asigură prin
argon.
Se admite ciocănirea pentru îndepărtarea zgurii numai după apariţia culorii
negre a metalului depus (după răcire).
Sudurile cap la cap vor avea o pătrundere şi o topire completă.
Supraînălţarea sudurii trebuie să fie netedă, cu trecere lină la materialul de bază, fără
muchii abrupte, adâncituri, denivelări sau şanţuri marginale mai mari de 0,1 t ( t=grosimea
piesei celei mai subţiri din îmbinare).
Supraînălţarea maxima admisă este cea din tabelul , dacă nu se specifică în proiect:
Grosimea minimă de Supraînălţarea max.[mm]

îmbinare t [mm]
Suduri circulare la ţevi Alte
suduri
t ≤ 2,38 2,38 0,8
2,38 < t ≤ 4,76 3,17 1,59
4,75< t ≤ 12,5 4,0 2,38
12,5 < t ≤ 25,4 4,76 2,38
25,4 < t ≤ 50,8 6,35 3,17
50,8 < t ≤ 76,2 6,35 4,0
76,2 < t ≤ 101,6 6,35 5,55
101,6 < t ≤ 127 6,35 6,35
t > 127 8,0 8,0
Sudura sau zona adiacentă, trebuie să fie lipsită de stropi, zgură, cratere pronunţate,
fisuri.
Sudurile de colţ vor fi plane sau concave, iar “ a ” , înălţimea sudurii , va fi 0,7 x S (
grosimea celei mai subţiri piese ) , în cazul când nu este specificată în proiect.
Marcarea îmbinărilor sudate
Fiecare sudor va marca sudura la care a lucrat . Nu se poansonează :
Sudurile de prindere provizorie ;
Sudurile de fixare a elementelor ajutătoare.
Tratamentul termic după sudare

Se execută tratament termic după sudare conform standardului aplicabil sau
procedurilor specifice atunci când nu este dat în specificaţia tehnică a proiectului.
Control nedistructiv
- Fiecare sudură se controlează nedistructiv conform cerinţelor din
documentaţia de
execuţie.
- Controlul vizual se efectuează de către seful de atelier sau responsabilul de
lucrare care va completa fisa de masuratori si marcaje cod FMM 01 cat si buletinul de
verificare vizuala a sudurilor cod BVS 01 , conf EN950/1999 la toate îmbinările sudate.
Acestea vor trebui să corespundă standardelor aplicabile .
- După acceptarea la controlul vizual se execută celelalte controale nedistructive
- Controlul radiografic, controlul cu pulberi magnetice, controlul cu lichide penetrante şi
controlul ultrason se vor executa conform instructiunilor din P.T. - Colecţia ISCIR .
Repararea îmbinărilor sudate
-Sudurile găsite necorespunzătoare la unul din controalele nedistructive se supun reparaţiei
(remedierii) intocmindu-se raport de neconformitate.
-Remedierea se va face pe baza unei tehnologii de remediere întocmită de
18. EXECUȚIA LUCRĂRILOR DE TERASAMENTE
1.1 GENERALITĂȚI
Aceasta procedura cuprinde specificaţiile tehnice pentru executia lucrărilor de

terasamente.La orice alte lucrari legate de terasamente, Contractorul trebuie sa tina cont
de previziunile standardelor si normelor in vigoare.
Contractorul trebuie, prin folosirea unui laborator propriu sau a unui laborator
autorizat, sa faca toate testele necesare si sa satisfaca toate cerintele rezultate din
aplicarea acestor Caiete de Sarcini si la cererea Beneficiarului, Contractorul trebuie sa faca
teste suplimentare pe langa cele prevazute de aceste Caiete de Sarcini.
In cazul in care lucrarile nu sunt in concordanta cu Caietele de Sarcini, Beneficiarul
poate cere intreruperea lucrarilor indicand actiunile necesare ce se vor realiza pe cheltuiala
Contractorului.
1.2 STANDARDE ȘI NORMATIVE DE REFERINȚĂ

Acolo unde există contradictii între recomandarile prezentelor specificatii si cele din
standardele si normativele enumerate mai jos, instructiunile din specificatii vor avea
prioritate.
Nr. Indicativ Titlu Ordin de aprobare Inlocuieste

1. STAS Teren de fundare. Clasificarea si
1243 identificarea pamantului
2. STAS 4/86 - Teren de fundare. Determinarea

1913 limitelor de plasticitate;
13/83 - Teren de fundare. Determinarea
caracteristicilor
de compactare;
3. STAS 1 - Masuratori terestre. Trasarea pe
9824 teren a constructiilor civile, industriale si
agricole
4. C 16- NORMATIV pentru realizarea pe timp I.C.C.P.D.C.

1984 friguros a lucrărilor de constructii si a 92/1984
instalatiilor aferente
5. GE 028- Ghid pentru executarea lucrarilor de M.L.P.A.T. partial

1997 drenaj orizontal si vertical 56/N/11.03.1997 C 29-1977
6. C 29- Normativ privind imbunatatirea terenurilor de I.C.C.P.D.C. partial
1985 fundare 20/11.04.1985 C 29-1977
slabe prin procedee mecanice (caietele IVI)
CAIET I: Prevederi generale privind
îmbunatatirea
terenurilor de fundare slabe prin procedee
mecanice
CAIET II: Compactarea terenurilor cu maiul
greu
CAIET III: Compactarea de adâncime cu
coloane de
pamânt
CAIET IV: Îmbunatatirea cu coloane din
balast, nisip,
piatra sparta si alte materiale locale
executate prin
vibrare sau batere
CAIET V: Îmbunatatirea terenurilor cu
vibromaiul
CAIET VI: Compactare prin vibroîntepare
7. P 125- Indrumator tehnic pentru studiul proprietatilor I.C.C.P.D.C.

1984 pamanturilor necoezive lichefiabile 82/05.11.1984
8. P 134- Ghid pentru proiectarea lucrarilor ce M.L.P.A.T

1995 inglobeaza materiale 1/N/20.01.1995
geosintetice
9. C 168- Instructiuni tehnice pentru consolidarea I.C.C.P.D.C. C 168-

1980 pamanturilor sensibile la umezire si a 91/17.11.1980 1974
nisipurilor prin silicatizare si electrosilicatizare
10. C 169- Normativ privind executarea lucrarilor de I.C.C.P.D.C C 169-

1988 terasamente pentru realizarea fundatiilor 59/30.09.1988 1983
constructiilor civile si industriale
11. C 178- Instructiuni tehnice pentru executarea I.G.S.C.

1976 drenurilor 132/29.06.1976
orizontale prin vibroforare
12. C 218- Instructiuni tehnice pentru executarea I.C.C.P.D.C.
1984 forajelor prin metoda vibroforarii 58/16.05.1984
13. GE 027- Ghid pentru proiectarea si executia lucrǎrilor M.L.P.A.T.

1997 de apǎrare si consolidare a taluzurilor la 53/N/11.03.1997
canale si diguri
14. GT 001- Ghid privind criterii de alegere a încercǎrilor M.L.P.A.T.
1996 si metodelor de determinare a 8/N/05.02.1996
caracteristicilor fizice si mecanice ale
pǎmânturilor
15. Instructiuni tehnice departamentale pentru M.T.T.C.

determinarea sensibilitǎtii la înghet a 1204/25.07.1989
pǎmânturilor
16. IM 004- Metodologie privind elaborarea cerintelor M.L.P.A.T.

1996 pentru mijloacele tehnice si echipamentele 45/N/15.07.1996
utilizate la executarea lucrarilor de constructii
Legenda:
M.L.P.A.T. - Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului
I.C.C.P.D.C - Institutul Central de Cercetare , Proiectare si Directivare in Constructii
I.G.S.C. - Inspectoratul General de Stat in Constructii
1.3 MATERIALE
1.3.1 Soluri și roci

Definitia solurilor si a rocilor este, conform descrierii din STAS 1243 "Teren de
fundare. Clasificarea si identificarea pamantului", astel:
• "Roci masive" inseamna roci in straturi sau gramezi naturale, care pot fi deplasate
numai cu unelte de impuscare, pneumatice sau hidraulice, sau cu alte echipamente
similare, sau cu pene si ciocane de spart piatra. Toti bolovanii sau bucatile de piatra care
depasesc 0,3m3 in sapaturi sau 0,6m3 in excavatii vor fi considerate ca roci masive.
• "Roci in straturi subtiri" inseamna roci stratificate avand suprafetele straturilor la
intervale medii de cel mult 150mm.
• "Pamant vegetal" inseamna stratul de material organic de suprafaţă ce ofera
conditii pentru cresterea plantelor.
Pamantul vegetal de cea mai buna calitate se va folosi pentru acoperirea ariilor care
se vor planta sau sadi.
1.3.2 Lucrări de umplutură

Definitii:
• "Pamant corespunzator de umplutura" - materiale care provin fie din excavatie fie sunt
aduse si care pot fi compactate conform specificatiei.
• "Material impropriu pentru umplutura" - oricare din urmatoarele materiale:
- Materiale perisabile;
- Materiale care provin din zone mlastinoase;
- Busteni, butuci, noroi sau namol;
- Materiale susceptibile la combustie spontana;
- Materiale in stare inghetata;
- Argila cu limita de lichid depasind 80 si/sau indexul de plastifiere depasind 55
determinat in conformitate cu STAS 1913/4 - Teren de fundare. Determinarea
limitelor de plasticitate;
- Materiale cu un continut de sulfat (cum ar fi SO4) solubil in apa de peste 0,1%;
- Materiale definite ca necorespunzătoare de către Beneficiar;
- Materiale avand un grad de umidificare mai mare decat maximul permis;
Pentru pamantul coeziv continutul de apa admisibil nu va depasi limita plastica a
pamatului inmultita cu 1,1.
1.4 EXECUTAREA LUCRĂRILOR

1.4.1 Trasarea
Inainte de inceperea lucrarilor de terasamente, Contractorul, va face trasarile in
concordanta cu proiectul.
Contractorul este responsabil pentru mentinerea tuturor trasarilor si daca este
necesar restaurarea si relocarea lor.
1.4.2 Lucrări preliminare

Inainte de inceperea lucrarilor de terasamente, se vor executa urmatoarele lucrari
preliminare:
•defrisare;
•indepartarea frunzelor, crengi, iarba, buruieni, si altele;
•indepartarea si depozitarea startului vegetal;
•uscarea pamantului;
•demontarea structurilor existente;
Unde este necesar, Contractorul trebuie sa indeparteze toti copacii, arbustii cu
radacini si va cara materialul in concordanta cu normele si pe cheltuiala sa. Contractorul
trebuie sa respecte formalitatiile legale.
Stratul de pamant vegetal va fi indepartat de pe amplasament, si in cazul refolosirii
acestuia se va stoca in depozite temporare. Aceste depozite nu vor depasi 2m inaltime.
Structurile subterane, subsoluri, fundatii se vor demola conform prevederilor proiectului.
Lucrarile de terasamente nu se pot face cand solul este inghetat, sau contine
zapada sau gheata. Lucrarile de terasamente vor fi intrerupte daca conditiile din aceste
Caiete de Sarcini sunt compromise.
1.4.3 Lucrări de excavare

Pentru evitarea surparii malurilor, ceea ce ar putea duce la accidente si/sau opriri
ale fluxului de lucru este necesara respectarea urmatoarelor conditii:
1.Adancimea maxima de sapatura nesprijinita in spatii inguste:
•Teren slab coeziv:0.75m
•Teren mijlociu:1.25m
•Teren tare si foarte tare:2.00m
2.Inclinarea maxima a taluzului,stabilită de către Contractor, nu va fi mai mare de:
•Nisip, balast:2:3;
•Nisip argilos:1:1;
•Argila nisipoasa:4:3;
•Argila:3:2;
•Roca:6:1;
Executarea lucrarilor de excavare se face, de regulă, mecanizat, săpătura manuală
fiind folosită numai acolo unde folosirea mijloacelor mecanice este nejustificată din punct
de vedere tehnico-economic. În timpul executării săpăturilor, trebuie avute în vedere
următoarele aspecte:
• mentinerea echilibrului natural al terenului în jurul gropii pe o distanţă suficientă pentru a
nu periclita construcţiile învecinate;
• când turnarea betonului de fundaţii sau a celui de egalizare nu se face imediat după
executarea săpăturii, săpătura va fi oprită la o cotă mai ridicată cu cel puţin 30cm decat
cota finală, pentru a împiedica modificarea caracteristicilor fizico-mecanice ale terenului de
sub talpa de fundaţie;
• sapaturile de lungimi mari se vor organiza astfel încât pentru orice fază a lucrului, fundul
săpăturii să fie înclinat spre unul sau mai multe puncte pentru a asigura colectarea apelor;
•Contractorul va lua toate măsurile necesare pentru a evacua apa colectată în zona
excavată;
•sapaturile mecanizate nu trebuie sa depaseasca profilul proiectat al sapaturii; in acest
scop sapatura se va opri cu cca. 30 cm deasupra cotei din proiect urmând ca diferenţa să
fie executată manual;
• pe parcursul execuţiei, Contractorul are obligaţia de a solicita prezenta geotehnicianului
pe şantier, la atingerea cotei de fundare pentru a stabili dacă natura terenului de fundare
corespunde cu proiectul;
•în cazul apariţiei pe fundul gropii a unor crăpături în teren măsurile necesare vor fi luate de
Proiectant;
•cazul umezirii superficiale datorate precipitaţiilor atmosferice, fundul gropii trebuie lăsat să
se usuce înainte de începerea betonărilor.
Contractorul este responsabil de asigurarea stabilităţii taluzurilor şi acolo unde este
cazul va reduce aceste limite definite mai sus, în special în cazul prezenţei apei în aceste
zone.
Taluzurile temporare trebuie stabilizate (racordare în trepte) înainte de operaţiunile
de umpluturi şi compactări; costurile cu manopera, materialele şi utilajele folosite în acest
scop vor fi prevăzute în preţurile unitare ale Contractului.
La începerea lucrărilor de săpături, Beneficiarul va verifica încheierea şi buna
execuţie a lucrărilor pregătitoare.
Conditii pentru santier:

Contractorul:
a) Nu va incepe nici o lucrare decat dupa primirea amplasamentului si a reperelor de nivel,
pe baza unui proces verbal semnat de Beneficiar si Contractor.
b) Inainte de inceperea lucrarilor, se va consulta cu autoritatile competente asupra pozitiei
si tipurilor de trasee (conducte) subterane care pot fi intalnite.
Excavarea pamantului vegetal:

Contractorul:
a)Va excava minim 10cm - stratul vegetal de suprafata din zona de sapatura şi/sau o
dimensiune stabilită de Proiectant. Va excava o adâncime de minim 30cm de strat vegetal
în zonele în care se prevăd plantări şi va păstra materialul excavat pentru reutilizare;
b) Pamantul excavat va fi depozitat in halde in locuri desemnate. Acesta va fi pastrat
separat de alte materiale. Distanta maxima pe care va fi transportat nu va depasi 60m.
c) Împraştierea şi nivelarea unui strat de pământ vegetal în grosime uzuală de 10cm sau
până la 30cm în zonele indicate pe planuri pentru plantare arbuşti şi iarba.
Executarea fundatiei
a) Se va executa conform dimensiunilor, nivelurilor si profilelor indicate in planuri.
Contractorul va lua toate deciziile tehnice necesare pentru rezolvarea situaţiilor în cazul
prăbuşirilor locale/malurilor în zonele excavate; acestea se vor racorda în trepte, se vor
face umpluturi/compactări cu material corespunzător de umplutură sau cu beton în
cazul în care nu se poate realiza compactarea; toate aceste măsuri nu vor implica
modificări asupra volumului net de lucrări.
b) Inainte de inceperea lucrarilor, se va verifica trasarea pe teren si inscrierea in tolerantele
admise, conform C 83-75 “Indrumator privind executarea trasarii de detaliu in constructii” si
STAS 9824/1 "Masuratori terestre. Trasarea pe teren a constructiilor civile, industriale si
agricole".
Stratul portant
Dacă la nivelul indicat terenul nu corespunde cu prevederile din proiect, se va
anunţa Proiectantul, care va stabili modul de continuare a lucrărilor. Straturile de pamant
necoresunzator precum si roci masive gasite in amplasament vor fi indepartate si golurile
rezultate vor fi umplute cu beton sau conform indicatiilor Proiectantului.
1.4.4 Evacuarea apei

Contractorul nu trebuie sa permita patrunderea apei la lucrarile de terasamente:
•aranjarea si indepartarea rapida a apei care patrunde la lucrarile de terasamente;
•micsorarea si mentinerea nivelului apei din excavatii pentru a permite executarea
lucrarilor.
Pentru realizarea acestor cerinte, Contractorul trebuie:
•sa prevada unde este necesar canal de scurgere, drenare, pomparea apei;
•evacuarea apei in concordanta cu planul din proiect pentru mediul ambiant.
Apa din excavatii nu se pompeaza in sistemul permanent de drenaj al statiei.
Pentru fiecare amplasament se vor stabili locul corespunzător şi traseele de
evacuare a apei. La evacuarea apei din excavatii trebuie prevenit accesul namolului in
sistemul permanent de drenaj al statiei. Daca sunt necesare bazine de colectare provizorii
acestea vor fi construite la distanta fata de lucrarile de excavatie pentru lucrarile
permanente. Cand nu mai sunt necesare vor fi umplute cu materiale de umplere adecvate.
1.4.5 Eliminarea materialelor
Materialele excavate necorespunzatoare pentru umplutura sau in surplus vor fi
indepartate din santier. Beneficiarul poate cere Contractorului sa retina materialul
neadecvat de pe santier pentru a-l folosi ca material pentru amenajare la terminarea
lucrarilor.
Rigolele pentru ape pluviale si tuburile de drenaj vor fi deviate conform indicatiilor
din planuri. Daca in cursul
excavatiilor se intalnesc tuburi de drenaj sau canale subterane trebuie informat Proiectantul
caruia i se vor cere instructiuni.
Dacă sunt întâlnite trasee subterane, altele decât cele indicate în planuri, vor fi
informaţi atât Beneficiarul cât şi Autorităţile competente şi se vor obţine instrucţiuni de la
aceştia.
Drenajele scoase din uz intalnite in cursul excavatiilor vor fi indepartate.
Fundatiile neutilizate/improprii intalnite in cursul lucrarilor de excavatii vor fi
indepartate.
1.4.6 Descoperiri arheologice
Daca in cursul lucrarilor de excavatie sunt descoperite obiecte arheologice, se va
opri imediat lucrul in imediata apropiere a acestora si se vor anunta autoritatile locale,
conform legii.
1.4.7 Lucrări de umplutură
Se imprastie si se niveleaza umplutura de pamant in straturi afanate de cate
200mm. Se depune umplutura astfel incat apa sa se poata scurge liber pe suprafetele de
deasupra. Se va reface umplutura compactata acolo unde s-a deteriorat in cursul executiei
lucrarilor.
Fiecare strat de umplutura va fi compactat cu atentie si consolidat pana la minim
95% din densitatea maxima masurata in testul Proctor pentru gradul de compactare
conform STAS 1913/13-83. Gradul de umiditate al umpluturii trebuie sa fie intre +/-2% din
continutul optim de umezeala, pentru material granular si intre de 0,8 si 1,2 ori limita
plastica pentru materialele coezive.
1.4.8 Execuția lucrărilor de excavații pe timp friguros

Executarea lucrarilor de excavatii pe timp friguros vor respecta toate prevederile
normativului C16-84 "Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrarilor de constructii
si instalatii aferente" aplicabile acestui tip de lucrare. Unele prevederi ale normativului sunt
date in continuare in caietul de sarcini.
Executarea sapaturilor
Va fi inceputa imediat dupa dezghetarea naturala sau afanarea stratului superficial ,
astfel incat sa se evite o noua inghetare a acestuia inainte de sapare si in special inainte de
turnarea unor fundatii.
La sapaturile cu epuismente, apa pompata va fi indepartata imediat , pentru a nu se forma
gheata in jurul punctului de lucru si pentru a impiedica infiltratea apei sub talpile de
fundatie.
Utilajele pentru excavarea sapaturilor pe timp friguros excavatoare, scarificatoare,
buldozere vor trebui examinate cu atentie la terminarea si inceperea lucrului curatandu-se
de resturile de pamant.
Transportul pamantului pe timp friguros
Transportul pamantului sapat pe timp friguros trebuie sa se termine inainte de de a

incepe sa inghete, in conformitate cu tabelul urmator:
Temperatura aerului (°C ) Timpul de incepere a inghetarii (min)
-5 90
- 10 60
- 15 50
Procesul tehnologic si conditii de realizare TemperaturaDurata

Saparea, transportul asternerea in umplutura si + 1 °C. Durata totala de executie
compactarea
pamantului
Saparea neinghetat.
pamantului pentru asezarea in umplutura, + 1 °C. Durata de sapare
din zone in care terenul nu este inghetat.
Asezarea pamantului de umplutura pe teren sau pe + 1 °C. In momentul asternerii
stratul inferior stratului.
neinghetat
Executarea umpluturilor pe timp friguros
Umpluturile se pot executa si compacta pe timp friguros prin mijloace manuale sau
mecanice daca se respecta urmatoarele conditii:
La atingerea temperaturilor critice mentionate in tabel, executarea umpluturilor se
opreste luandu-se masuri de protejare a suparafetelor decapate cat si a celor realizate prin
umplutura.
Toata activitatea de executare a umpluturilor trebuie sa fie concentrate pe portiuni
mici de teren, activitate
care trebuie sa se desfasoare fara intrerupere astfel incat la sfarsitul zilei de lucru portiunea
de lucrare sa fie complet
terminata.
La asternerea si compactarea straturilor se vor evita pauzele in executie, iar
asternerea se va face in straturi subtiri de 20 cm si se va alterna cu compactarea lor.
Indiferent de temperatura exterioara lucrarile de umpluturi se vor opri complet pe
timp de ploaie sau ninsoare, iar umpluturile trebuie protejate prin santuri si diguri impotriva
spalarii.
1.5 VERIFICAREA CALITĂȚII LUCRĂRILOR. ABATERI ADMISE

Verificari inaintea inceperii lucrarilor
Inaintea începerii săpăturilor trebuie făcute următoarele verificări:
• Existenţa PV predare - primire - amplasament şi a bornelor de reper, cu menţionarea şi
posibil păstrarea eventualelor trasee ingropate;
• Existenta studiului geotehnic asupra terenului de fundare care sa contina informatii
referitoare la: o stratificatia terenului;
o grosimea, natura, coeziunea si umiditatea straturilor; o cota apelor subterane;
• Existenta detaliilor de executie care sa cuprinda: o planul general de fundatii;
o planul de sapaturi (umpluturi);
o detalii de executie fundatii;
La terminarea lucrarilor de sapaturi pentru fundatii, se vor verifica pentru fiecare in
parte dimensiunile si cotele de nivel realizate si natura terenului.
Materiale de umplutura
Se vor transmite probe de sol la laborator pentru testare conform instructiunilor
Inginerului Geotehnician. Fiecare probă de pământ coeziv granulat va cântări 25kg cât şi
probele de pământ necoeziv format din pietriş grosier.
Contractorul va fi informat, dupa primirea rezultatelor incercarilor de laborator, asupra:
1.Tipul de materiale de umplutura aprobate;
2.Continutul maxim de umiditate la care materialele de umplutura vor fi supuse compactarii.
Lucrari de compactare
Se va furniza pamant de umplutura compactat pentru incercari cu o frecventa de o
incercare la fiecare 400m2 pentru fiecare strat de umplutura. In rezultatele incercarilor va fi
acceptata o abatere standard de minim 95% din densitatea uscata determinata cu testul
standard Proctor.
Abateri admise
1. Abateri privind precizia amplasamentului si a cotei de nivel:
• Pozitia in plan orizontal a axelor fundatiilor: 10 mm;
• Pozitia in plan vertical a cotei de nivel:10 mm ;
2. Abateri dimensionale ale elementelor. In plan orizontal:
• inaltimi pana la 2 m: ± 20 mm;
• pentru toata inaltimea: ± 30 mm ;
Înclinarea fata de verticală a muchiilor:
• pentru 1 m: 3 mm;
• pentru toata inaltimea: 16 mm;
3. Abateri admisibile fata de gradul de compactare prevazut in proiect:
• pentru sistematizari verticale : mediu 10 % ; minim 15 %;
• in jurul fundaţiilor şi subsolurilor : mediu 5 % ; minim 8 %;
• in santuri de conducte : mediu 5 % , minim 8 %;
1.6 PROCEDURI TEHNICE DE EXECUȚIE SPECIFICE PENTRU VERIFICAREA

CALITATIVA A OFERTEI ECONOMICE
In faza de ofertare este obligatoriu a se prezenta procedurile de mai jos adaptate caietului
de sarcini:
-Trasarea constructiilor civile si industriale

-Executie sapatura si umpluturi compactate
-Executie epuismente
19. CĂMINE DE VIZITARE, ROBINETE ȘI APARATURĂ
1.1.1 Cămine de vizitare
Caminele de vizitare - de difeite tipuri vor avea forma circulara din tuburi de beton
prefabricate Pentru executarea căminelor se va studia partea de structura.
Pentru accesul la aceste cămine se vor prevedea capace din fontă şi scări din oţel
beton in pereti. Conducta care trece prin pereti se va proteja cu piese de trecere .
1.1.2 Scopul lucrărilor

Contractorul trebuie sa livreze toate materialele si echipamentele si sa le monteze,
robinetele, accesoriile etc. cum este specificat in detaliile de executie si in aceste caiete de
sarcini si sa livreze unelte si sase (6) copii ale manualelor de operare si intretinere atat in
engleza cat si in romana necesare pentru activitate.
Atat montarea robinetelor cat si a accesoriile, Contractorul trebuie sa dea Dirigintelui
lucrarii pentru aprobare, certificatul producatorului ca robinetele si accesoriile respecta
cerintele Caietelor de Sarcini si registru testului.
1.1.3 Robinete
General
Toate robinetele trebuie sa fie tip fluture din fonta cu garnituri, in concordanta cu ISO
5996, IBS5150 si STAS 10933
Teste Hidraulice
Metoda de testare hidraulica trebuie sa fie conform STAS 9526-80
•Test de pierderi 10 kg/cm2
•Test hidrostatic 28.0 kg/cm2
Testul de pierderi trebuie sa fie de cel 5 minute, iar testul hidrostatic de cel putin 10 minute.
Marcare
Numele si marca producatorului, anul de fabricatie, dimensiunea, presiunea de lucru
si numarul de rasuciri pana se deschide sunt marcate prin turnare pe robinet.
Certificare de Fabricare
Contractorul trebuie sa dea Dirigintelui lucrarii, certificate pentru controlul calitatii si
pentru testele hidrulice facute de producator sau de o agentie de verificare international
binecunoscuta.
Montare
Montarea robinetelor cuprinde suporti, tuburi de protectie si cutii de suprafata.
Detaliile de montare trebuie specificate in desenele de executie.
1.1.4 Robinete de aerisire
Contractorul trebuie sa livreze robinete de aerisire conform desenelor de executie.
Generalitati
Robinetele de aerisire proiectate pentru presiune minima de lucru de 15 kg/cm2.
Robinetele de aerisire trebuie sa fie atat de aerisire cat si cu functiuni de impiedicare pentru
formarea vidului.
Materiale
Robinetele trebuie sa fie fie din fonta fie din fonta ductibila si flotorul acoperit cu
cauciuc tare. Robinetul trebuie sa scoata aerul incet in atmosfera.
Acoperiri
Toate suprafetele exterioare feroase trebuie sa primeasca doua straturi din grund
rosu din plumb sintetic si un ultim strat din vopsea de aluminiu. Toate suprafetele care se
vor vopsi, se vor curata in intregime de toate substantele straine cum ar fi rugina, reziduuri
din fonta etc. metoda si detalii privind aplicarea straturilor trebuie supuse aprobarii de catre
Proiectant inainte de executare.
Montaj
Capetele robinetelor trebuie prevazute fie cu cuplaje filetate, fie cu flanse. In cazul
montajului cu flanse bolturile, piulitele si saibele nu trebuie galvanizate prin imersiune.
Test Hidraulic
Fiecare robinet trebuie testat hidraulic de producator la o presiune a apei nu mai
mica de 15 kg/cm2. Acest test trebuie sa indice pierderile de la robinet sau fitinguri.
Marcare
Dimensiunea robinetului, numele producatorului sau marca, anul fabricatiei si
presiunea de lucru sunt marcate pe robinet prin turnare.
Certificatul Producatorului
Contractorul trebuie sa dea Proiectantului, certificate pentru controlul calitatii si
testele hidraulice facute de producator sau de o agentie internationala de verificare bine
cunoscuta.
1.1.5 Apometre
Daca apometrele sunt specificate in detaliile de executie, Contractorul trebuie sa
livreze si sa monteze apometre cu urmatoarele detalii tehnice:
• Apometru trebuie sa fie un ceas magnetic uscat actionat cu o elice actionata de apa, care
citeste in m3 sau litrii, cu aceasi dimensiune a diametrului nominal a conductei adiacente.
•Specificatiile apometrului:
-Domeniu de masurare 0,15-20,00
-Presiunea de lucru 10,5 kg/cm2
-Pierderi pe capat 0,035 kg/cm2
-Temperatura maxima de lucru 35˚C
-Inregistrare minima 100 litri
-Montare intre flanse: I/secunda.
1.2 MONTARE
1.2.1 Lucrări de săpare
Reconditionarea suprafetelor deteriorate si a proprietatilor

Daca o proprietate sau structuri ale suprafetelor au fost deteriorate, scoase sau
deranjate de Contractor, astfel de proprietati sau de structuri trebuie inlocuite sau reparate
pe cheltuiala Contractorului.
Sapaturta pentru camine
Sapatura trebuie facuta astfel incat ccaminul sa poata fi asezata la adancimea si in
alinierea ceruta.
Groapa trebuie sa fie drenata ca muncitorul sa poata lucra in el in siguranta si
eficient. Este esential ca golirea pentru pompe de drenare ale gropii sa fie dirijate spre
canalele de naturale drenare, scurgeri, sau canalizare.
Excavatii la nivel
Groapa trebuie sa fie sapata la adancimea solicitata pentru a asigura un suport
uniform pentru camin pe pamant solid.gropii sapata mai mult decat adancimea specificata
trebuie corectata cu material aprobat, compactat in intregime conform specificatiilor
Proiectantului. Finisarea umpluturii se face cu unelte manuale.
Excavatii in pamant moale
Unde partea inferioara a greopii nu este stabila sau include cenusi, zgura, vegetatie,
alte materiale organice, sau bucati mari din materiale anorganice acestea trebuie inlaturate.
Contractorul trebuie sa sape si sa indeparteze astfel de materiale din latimea si adancimea
specificate de Proiectant. Unde cota inferioara a gropii este din materiale considerate
neadecvate, nu se poate indeparta si inlocui cu un material aprobat complet compactat
pentru a sprijini adecvat caminul, Contractorul trebuie sa construiasca o fundatie pentru
camine in concordanta cu recomandarile pregatite de Proiectant.
Dimensiunea gropii pentru camin
Dimensiunile gropii trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite asezarea si
imbinarea adecvata a caminului, si umplerea sa fie asezata si compactata conform
specificatiilor. Gropa trebuie sa aiba o latime mai mare unde este necesar, pentru a permite
asezarea convenabila a suporturilor, si acoperirea si fixarea si manipularea elemtelor
speciale.
Camine de vizitare
Caminele de vizitare trebuie prevazute
- Mufe PVC la nivelul fiecarei intrari, respectiv iesiri;
- Inele de aducere la cota;
- Capac carosabil din fonta;
- Elemente de etansare.
1.2.2 ABATERI
Pentru montarea caminelor abaterile maxime permise trebuie sa fie conform
recomandarilor producatorului de camine.
1.2.3 AȘEZARE
Caminele si accesoriile trebuie coborate cu atentie in sant cu macaraua, franghii,
curele, sau alte echipamente adecvate. Materialele nu trebuie in nici un caz aruncate sau in
sant. Trebuie evitata abraziunea invelisului caminului.
Caminele se vor monta in concordanta cu recomandarile producatorului de camine.
La capetele conductelor care se vor lega mai tarziu se vor instala robinete, dopuri
sau capace. Unde legaturile se fac intre lucrari noi si lucrari existente, aceste legaturi
trebuie facute cu fiting-uri speciale pentru legaturile intre diferite tipuri de conducte. Unde
legaturile se fac in linie sub presiune, acestea trebuie montate conform recomandarilor
producatorului de conducte.
1.2.4 EVACUAREA MATERIALELOR EXCAVATE
Dupa excavare, Contractorul trebuie sa asigure transportul surplusului de material la
locurile specificate.
1.2.5 UMPLEREA
Materiale
Contractorul poate umple materialul excavat care este alcatuit din lut, argila, nisip,
pietris, sau alte materiale care in opinia Proiectantului sunt adecvate pentru umplere. Daca
materialul excavat nu este adecvat pentru umplere Contractorul trebuie sa furnizeze
cantitatea de nisip, pietris sau alte materiale aprobate pentru umplere pe cheltuiala sa.
Lucrari de umplere
Dupa ce caminul este asezata si imediat dupa testare, se umple golul ramas intre
saptura si camin pana la
suprafata solului. Daca este necesar material aditional pentru umplere, Contractorul trebuie
sa asigure materialul, fara
costuri suplimentare pentru Investitor, in cantitati suficiente pentru a umple golul pana la
nivelul suprafetei invecinata
dupa compactare.
1.3 TEST HIDRAULIC

1.3.1 Proba de presiune
Toate sectiunile de conducte noi incluzand fiting-uri, robinete si accesorii trebuie
supuse testelor de presiune si de pierderi in concordanta cu Standardele I 9/96 si C 56/85.
Testele se fac in prezenta Proiectantului. Contractorului trebuie sa furnizeze toate
materialele si echipamentele pentru teste. Toate legaturile se lasa expuse pana se
finalizeaza testele pentru presiune si pierderi. Testul se face in timpul zilei.
1.3.2 Probe de pierderi
Pierderile maxime la sistemul sau sectiunea de conducte care sunt testate nu
trebuie sa fie mai mari decat rezultatul obtinut dupa aplicare urmatoarei formule (I 9/96 si C
56/85 Standard).
Contractorul este responsabil pentru localizarea si repararea pierderilor mai mari
decat cantitatea mentionata mai sus. Dupa repararea sau inlocuirea conductei si dupa
aprobarea acestora de catre Proiectant testele atat pentru presiune cat si pentru pierderi se
fac din nou conform specificatiilor de mai sus. Se repeta testele pana se ajunge la valorile
specificate.
1.3.3 Timp pentru probe
Conductele imbinate cu garnituri din cauciuc, imbinari mecanice sau infiletare sau
cuplare se pot testa hidraulic, pentru pierderi,verifica oricand dupa finalizarea partiala de
umplere, exceptand cazul in care trebuie sa treaca 5 zile de la turnarea blocurilor de beton.

3.2 PROCEDURI Apa Canal

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3.2 PROCEDURI Apa Canal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROCEDURI TEHNICE

1. TRASARE LUCRARI ...........................................................3

Procedura se aplica la RETELE CANALIZARE.

3. DOCUMENTE DE REFERINŢA, STANDARDE, NORME TEHNICE, DATE DE

• STAS 9824/1- 87 -Trasarea pe teren a construcţiilor civile, industriale si agrozootehnice;

Şeful punctului de lucru - răspunde de aplicarea corecta a prezentei proceduri si de

6.2. Descriere procedura

6.2.1. Operaţiuni premergătoare

6.2.1.3. Verificări obligatorii ale aparaturii:

6.2.2. Efectuare procedura

6.2.2.1. Descriere succinta :

7.1. Resurse umane

7.2. Resurse materiale

Proces din aval / Client intern(extern)

1. SCOP ŞI DOMENIU DE APLICARE

1.2. DOMENIUL DE APLICARE

2.1.1. Specificaţie = document care precizează condiţiile de execuţie ale

2.2.1 SMI: Sistemul de management integrat

3.1 DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

3.2 DOCUMENTE CONEXE

4.1.1.13 Controlul calităţii lucrărilor de fundaţii se va face în conformitate cu

b) Detalii de execuţie a fundaţiilor ce cuprind:

• reţelele topografice indicate în reţeaua de sprijin din planul de amplasare.

4.1.5. Săparea, umplerea şi compactarea

Adâncime săpătură Tip teren/observaţii

Tip teren Înclinare Tip teren Înclinare

Natura pământului În terenuri coezive

4.1.8.2 Alegerea soluţiei de executare a săpăturilor cu sau fără sprijiniri depinde

Consistenţa Plastic curgător Plastic moale Plastic consistent

4.1.12 Condiţii climatice

4.1.18. Cazul particular al fundaţiilor cu o adâncime mai mare de 1,25 m.

Natura Valoarea coeficientului “k” pentru:

4.1.19.5 Executarea săpăturilor se va începe imediat după dezgheţarea manuală

Procesul tehnologic şi condiţii de

4.2 PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII

4.3. MĂSURI DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

4.4.1 Prevenirea producerii şi răspândirii prafului în timpul executării lucrărilor

4.5 EFICIENŢA ENERGETICĂ

4.5.1 Activitatea va fi planificată astfel încât să respecte principiile eficienţei

5.1. DIRECTOR GENERAL

5.2. RESPONSABILUL CU SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII

5.2.1. Realizează audituri interne pentru a se asigura că prevederile sistemului de

5.3. ŞEFUL DE ŞANTIER

5.3.13. Asigură buna organizare a procesului de producţie şi verifică efectuarea

5.4. ŞEFUL DE LUCRARE

5.4.1. Răspunde împreună cu şefii de echipă de calitatea operaţiunilor de execuţie

5.5. ŞEFUL DE ECHIPĂ

5.6. RESPONSABILUL CU CONTROLUL CALITĂŢII

5.7.2. Verifică şi avizează proiectele tehnologice de execuţie, procedurile tehnice de

6. MĂSURI PENTRU ASIGURAREA CALITĂŢII

7.1 înregistrările cerute de legislaţia în vigoare sunt conform normelor:

8.1. Prezenta procedura nu conţine anexe.

9.1. Personalul implicat.

1. SCOP ŞI DOMENIU DE APLICARE

1.2. DOMENIUL DE APLICARE

2.1.1. Specificaţie = document care precizează condiţiile de execuţie ale

3.2 DOCUMENTE CONEXE

Tip de oţel Simbol Domeniu de utilizare

4.1.2.2 Livrarea oţelului se face conform prevederilor în vigoare şi însoţite de

4.1.3.3 Lucrările pregătitoare în atelierele de armătură:

• organizarea liniilor tehnologice distincte pentru confecţionarea armăturilor uşoare

4.1.5.3 Armăturile vor fi montate în poziţia prevăzută în proiect luându-se măsuri

< 1m 1..10m > 10m