Fantana celor trei Intelepti – de Selma Lagerlof

In vechea Tara a Iudeei Seceta alerga din loc in loc sorbind apa raurilor, secand izvoarele,
aducand cu ea arsita si suferinta. Intr-un tarziu, dupa ce pustiise tot ce intalnise in cale, ajunse si
la Fantana Inteleptilor. Seceta se aseza pe ghizdul Fantanii care nu secase, se spune, niciodata si
privi in adancul ei. Oglinda luminoasa a apei care odata se vedea chiar aproape de gura Fantanii
acum era scazuta iar in fundul ei intunecat se vedea numai o mocirla. Bucuroasa, Seceta se
adresa rautacios, Fantanii: "As vrea sa stiu cand ai de gand sa te ispravesti? Cred ca acuma nu
mai ai nici-un izvor care sa-ti dea viata!" "Poti fi linistita, suspina Fantana, nimic nu ma mai
poate ajuta! Poate numai un izvor trimes de Cer" ..." Ei, atunci nu te voi parasi pana nu te voi
sorbi de tot!" Si Seceta, multumita, se aseza mai bine, bucurandu-se sa auda suspinele Fantanii.
Asa trecu toata ziua. Noaptea veni si mai fierbinte parca. Stelele licareau sus din ce in ce mai
mari si mai stralucitoare in timp ce Lumina Lunii arunca o lumina albastruie peste dealurile
cenusii. In acea lumina Seceta zari o caravana coborand parca din inaltul boltii catre Fantana
Inteleptilor. Deja se bucura la gandul de cat de dezamagiti vor fi Oamenii cand vor gasi in loc de
apa namolul fierbinte al Fantanii. Caravana se opri langa Fantana si Seceta nu putu sa nu remarce
multimea camilelor cu burdufuri grele care o alcatuia. In fruntea caravanei se aflau trei calareti
imbracati in vesminte de un alb stralucitor si fiecare dintre ei avea pe cap un turban impodobit cu
cate o stea orbitoare. Unul din ei se adresa Secetei: " Venim din tari straine si te rugam sa ne spui
daca aceasta este Fantana Inteleptilor. "Aceasta este, confirma Seceta, dar pana maine dimineata
numai urma ei va ramane! " " "Bineinteles ca asa va fi, daca tu te-ai instalat aici, dar spune-ne
Povestea ei! De ce se numeste Fantana Inteleptilor?"Si Seceta povesti cum in acest tinut traiau cu
sute de ani in urma, trei Intelepti. Toti, insa, erau saraci pentru ca nimeni nu le cauta
intelepciunea. Si asta pentru ca unul era putred de batran, altul era plin de lepra si al treilea era
un arap negru ceea ce ii indeparta pe Oameni. Intr-o noapte, Inteleptii zarira o Stea neobisnuita
ca stralucire si ei isi dadura seama ca undeva, pe Pamant s-a nascut un Rege. Atunci, se hotarara
sa-i caute pe Parinti si sa le spuna de soarta buna a Pruncului, gandind ca vor fi rasplatiti si vor
scapa de saracie. Tot drumul au fost calauziti de Stea care ii duse pana la o Pestera de la
marginea orasului Bethleem. Cand Inteleptii vazura Pruncul care se odihnea pe o mana de paie
intr-o iesle saraca, se revoltara in sinea lor: " Cum sa ne inchinam la Copilul unui cersetor? Sa
profetim unui Copil de cioban toate maririle? El nu va face altceva decat ceea ce au facut si
parintii lui!" Revoltati si dezamagiti in asteptarile lor, se hotarara sa se intoarca acasa. Dupa zile
intregi de mers isi dadura seama ca ratacisera drumul si atunci isi amintira de Stea. Ridicara ochii
spre Cer gandind ca Steaua ii va calauzi pe drumul cel bun dar , din pacate, Steaua disparuse de
pe Cer si ei isi dadura seama ca pacatuisera in fata lui Dumnezeu. Atunci se infricosara si plini de
umilinta incepura sa caute Pestera in care vazusera Copilul sperand ca daca il vor adora, Cerul ii
va ierta pentru nesabuinta lor. Ratacira cat ratacira pana ajunsera la aceasta Fantana si se aplecara
insetati sa bea apa. In clipa aceea , se spune ca Dumnezeu i-a iertat pentru ca ei zarira
oglindindu-se in apa lumina Stelei care-i calauzise. Bucurosi, cei trei Intelepti se lasara din nou
calauziti de Stea pana ajunsera la Pestera din Bethleem. Aici cazura in genunchi in fata Copilului
şi zisera: " Tie iti aducem odoare de aur, arome si radacini scumpe. Smirna si tamaie iti aducem
Tie, caci Tu vei fi cel mai mare Rege dintre toti cati au trait pe Pamant si vei trai in veacul
veacurilor!" Atunci, Copilasul le surase si le dadu ceea ce nici-un rege al Lumii nu le putea da.
Caci batranul intineri, leprosul se vindeca iar negrul se albi. Acum erau asa de frumosi si de
intelepti incat fiecare din ei deveni rege in neamul lui. Seceta se opri din povestit. " Minunata ti-a
fost Povestea, spuse unul dintre calareti, ne miram insa ca cei trei Intelepti Magi nu fac nimic

1
pentru Fantana care le-a aratat Steaua" Sa fi uitat ei , adauga al doilea, o asa de mare binefacere?
Oare nu trebuie ca Fantana sa dainuiasca si sa aminteasca Oamenilor ca NOROCUL CARE SE
STINGE PE CULMILE MANDRIEI SE REGASESTE IN SMERENIA CEA MAI ADANCA?"
Sa fie ei oare mai rai decat Oamenii? spuse al treilea. Oare cei care traiesc in Paradis uita sa fie
recunoscatori?" Seceta se ridica cu un strigat de groaza. De abia acum ii recunoscuse pe cei trei
Intelepti. Si fugi ca o nebuna ca sa nu mai vada cum cei trei Crai porunceau servitorilor sa toarne
apa din burdufurile de pe camile. Si Fantana secata fu astfel din nou umpluta cu apa adusa din
Paradis.
SELMA LAGERLOF

Selma Ottiliana Lovisa Lagerlöf (n. 20 noiembrie 1858, Östra Emterwik, Värmland - d.
16 martie 1940) a fost o scriitoare suedeză, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru
Literatură (1909) şi prima femeie membră a Academiei Suedeze (1914).