Monografia orasului Turnu Magurele

DELIMITARI:nord, nord-vest: comuna Lita ; est comuna Ciperceni ; sud fluviul

Dunarea, care constituie granita cu Bulgaria.

Suprafaţa: 10719,7 ha; Suprafaţă intravilan: 1337,7 ha; Suprafaţă extravilan: 9382 ha;
Nr gospodarii: 10458; Nr locuinţe: 12556.

Populaţia: 30.089,structura populatiei pe grupe de vârsta: 18 – 62 ani = 21.202

locuitori. Populatia activa numara 11.709 locuitori.

Este asezat in partea sudica a judetului Teleorman, in apropierea confluentei Oltului

cu Dunarea.El a fost intemeiat in jurul anului 1836 in vecinatatea cetatii romane
Turris.Cu exceptia unor scurte intervale timp,in vremea lui Vlad Tepes si Mihai
Viteazul,cetatea feudala Turnu, in perioada 1417-1829, a fost ocupata de armatele
otomane si transformatain raia.Din 1839 devine resedinta judetului Teleorman, in
fosta lui confguratie,constituind unul din insemnatele puncte vamale si centre de
comert ale Tarii Romanesti. El a jucat un rol important si in viata social-politica a
tarii, fiind unul dintre puternicele centre revolutionare de la 1848.Comuna Islaz, care
i se subordoneaza este locul de declansare a revolutiei burghezo-democratice de la
1848 din Tara Romaneasca.In timpul razboiului de pentru cucerirea independentei
de stat din 1877-1878, Turnu Magurele a construit unul din punctele de sustinere a
operatiunilor militare, aici amenajadu-se mari depozite de hrana si munitii, spitale
pentru bolnavi si raniti.Pe podul de vase de la Turnu Magurele-Nicopole s-au
transportat alimente si munitii pentru front, au fost trimise in tara convoaie de
prizonieri si raniti, s-au inapoiat trupele romanesti in urma victoriei repurtate asupra
armatei otomane.

La sfarsitul secolului trecut, Turnu Magurele nu se deosebea cu mult de celelalte

targuri din campie. Asezat insa la Dunare si fiind resedinta de judet avea, totusi, o
situatie aparte. Calea ferata, de abia atunci in constructie, nu ridicase inca magaziile
din Rosiori si pe granarii lor deasupra celor din Turnu. Aici, in capitala judetului
erau contoarele

agentiilor straine, vadul afacerilor socotite in lire sterline , iar jos, la schela, popasul
vapoarelor.

Odata cu inceperea constuctiilor pentru combinatul de ingrasaminte chimice, in 1962,

orasul se dezvolta vertiginos,iar in 1968 devine municipiu, subordonandu-i-se
comunele Islaz, Lita si Ciupeceni, cand populatia orasului numara 28 251
locuitori.Aici s-a asezat, deci, primul mare obiectiv industrial al Teleormanului,luand
nastere una din marile cetati ale chimiei romanesti.

Combinatul de ingrasaminte chimice din Turnu Magurele este cea mai mare unitate
industriala a judetului si printre cele mai mari din tara in ramura de profil. La nivelul
anului 1978, cetatea teleormaneana a chimiei asigura peste 21% din productia
nationala de ingrasaminte.Primele capaci-

tati de productie ale uriasului combinat de pe malul Dunarii au intrat in functiune in

1966, dezvoltandu-se apoi succesiv, pe etape. In 1967 au intrat in functiune fabricile
de acid azotic, de amoniac, de azotat de amoniu-solutie, de acid sulfuric.Fireste,
combinatul concentreaza forta de munca din Turnu Magurele si comunele invecinate
Izlaz, Lita, Segarcea, Lunca,Ciuperceni.

In primavara anului 1978 au inceput lucrarile pentru nodul hidrotehnic Turnu

Magurele-Nicopole.In anul 1978 populatia municipiului a ajuns la 34 404 locuitori,
ponderea detinand-o cei din industrie si constructii.

Turnu Magurele ocupa locul al II-lea, dupa Alexandria, ca participant la realizarea

productiei industriale a judetului,28,4%.

Alaturi de cultivarea cerealelor si plantelor tehnice, Turnu Magurele are amenajate

sere moderne pentru legume, complexe de cresterea

pasarilor.

Turnu Magurele constituie in acelasi timp o importanta pepiniera de formare a

cadrelor didactice.

Numar de gradiniţe: 8; Nr şcoli: 4; Nr licee: 4 In reteaua scolara si prescolara sunt

cuprinsi 6.795 de copii,numarul total al cadrelor didactice care deservesc aceste scoli
este de 447.

Turism

Catedrala Sfântul Haralambie din Turnu Măgurele-Catedrala ortodoxă. Unul dintre

obiectivele turistice din oraş este impunătoarea catedrală ortodoxă „Sfântul
Haralambie”. Planul acestui edificiu de cult, plan întocmit de catre arhitectul francez
Andre Lecomte de Noüy, a împrumutat multe motive arhitehtonice şi de mobilier de
la biserica episcopală a mănăstirii Curtea de Argeş. Construcţia a fost executată de
inginerul Dimitrie Maimarolu, cel care a ridicat în Bucureşti clădirea Palatului
Mitropoliei şi cea a Cercului Militar. Clădirea în roşu a fost ridicată între anii 1900-
1902 din cărămidă. Stilul arhitectonic al construcţiei este combinat, recunoscându-se
şi influenţa de la Curtea de Argeş. Turlele din faţă sunt în stil baroc, iar în rest se
vede influenţa bizantină. Întregul acoperiş este făcut din tablă de aramă, iar pictura
interioară, executată în ulei pe gled de ghips, bine finisat, a fost realizată de Eugen
Voinescu, director la Şcoala de Belle-arte din Bucureşti şi de italianul Girolamo
Romeo. Mobilierul, din stejar masiv, dens, fără noduri şi foarte uscat, a fost executat
artistic la atelierul de tâmplărie Ilie Mateescu din Turnu Măgurele.Vitraliile, mari şi
frumoase, au fost făcute tot în România. Încă de la construcţie, biserica a avut
instalaţii de calorifer în sistem roman, cu aer cald, cu energie termică obţinută prin
sobe încălzite cu lemne. În prezent are montată o centrală termică folosind drept
combustibil gazul metan. Printre obiectele valoroase pot fi amintite un candelabru cu
şapte braţe, confecţionat din aliaj de argint, icoane încărcate cu argint de la vechea
biserică, precum şi altele mai noi, provenite din donaţii particulare. Se remarcă
armonia între toate piesele: de la mozaic la pictură, sculptura în lemn, în zinc şi bronz
ori în piatră şi chiar ornamentaţiile exterioare de la streaşină şi de la turle.[necesită
citare] Cu excepţia turlei mari, care s-a prăbuşit, restul bisericii a rezistat foarte bine
cutremurului de la 4 martie 1977. Între anii 1985-1991, turla mare a catedralei a fost
refăcută complet şi întreaga construcţie a trecut printr-un amplu proces de
consolidare.

Ruinele cetăţii medievale Turnu.Se află în partea de sud a municipiului Turnu

Măgurele la o distanţă de 4 km de oraş şi la 1 km de confluenţa fluviului Dunărea cu
Oltul. Cetatea Turnu a jucat un rol de seamă în sistemul defensiv al Ţării Româneşti,
mai ales în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, în cadrul conflictelor cu Imperiul
Otoman, de la sud de Dunăre. La sfârşitul domniei lui Mircea, cetatea a intrat sub
stăpânire otomană, fiind transformata mai târziu în raia turcească. Deşi se afla pe
pământul Tării Româneşti, făcea parte din sangeacul Nicopolelui fiind un niyabet.
Prin tratatul de pace de la Adrianopole din anul 1829 se stabilea, între altele, ca
raiaua Turnu să fie părăsită de către turci şi restituită Ţării Româneşti. Cetatea Turnu
a fost dărâmată, arsă, iar teritoriul fostei raiale a fost incorporat Tării Româneşti.

Parcul central. Parcul central din oraş (denumit "Grădina Publică"), având o
suprafaţă de 2 hectare, a fost înfiinţat în anul 1876 de un grup de specialişti din
Bucureşti, după un parc asemănător existent în Viena. Pot fi admiraţi unii arbori
exotici, cum ar fi sophora japonica, ce înfloreşte în luna august, o specie de castan
numit aesculum hipcastnum, arbori de Thuya, tufe de paeonia arborea cu flori roz-
pal, precum şi de mahonia aquifolium cu flori galbene şi frunze permanente.

Tribunalul – Palatul de Justiţie. A fost construit în anul 1893, după model francez.
Edificiul este utilizabil şi astăzi, aici funcţionând o secţie a Tribunalului Judeţean
Teleorman.
Clubul copiilor. Amplasat în faţa gării CFR, a servit, până în anul 1945, ca sediu al
Camerei agricole (în perioada interbelică, preţul naţional la cereale se stabilea în
această clădireClădirea este construită în stilul bizantin cu rotonde, coloane şi
incrustaţii

Hotel Turris În apropierea oraşului, se află plaje la malurile Dunării şi al Oltului,

precum şi locuri prielnice pentru practicarea pescuitului sportiv de agrement.

În municipiul Turnu Magurele exista posibilitati de cazare a turistilor într-un hotel

de trei stele, situat pe bulevardul Independentei si care are un numar de 208 locuri de
cazare, distribuite în camere cu un pat, doua paturi si apartamente cu doua sau trei
camere. Hotelul are trei restaurante, cu 155 locuri. În municipiu mai functioneaza
doua restaurante mari cu circa 400 locuri.

Monumentele Independenţei sunt două monumente din Turnu Măgurele care

comemorează Războiul de independenţă al României din 1877-1878. Primul
monument este amplasat la intrarea în parcul central al oraşului. Este un monument
realizat în anul 1985, în semicerc pe al cărui soclu, în partea centrală se înfăţişează un
grup statuar compus din trei soldaţi din cele trei arme: dorobanţi, marină şi grăniceri.
În dreapta şi în stânga grupului statuar se situează un soclu cu basoreliefuri din
bronz care reprezintă victoria armatei române la Plevna.

Monumentul Dorobanţului.Al doilea monument este amplasat în centrul

municipiului şi este cunoscut ca "Statuia Dorobanţului". Este o creaţie a sculptorului
italian Raffaello Romanelli, în anul 1907, reprezintă un dorobanţ cu căciula puţin
dată pe spate. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri, ilustrând scene de
luptă şi un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un “hrisov” cu numele
eroilor teleormăneni din războiul de independenţă. De o parte şi de alta a
monumentului se află două tunuri turceşti capturate de ostaşi români la Plevna. În
amintirea caporalului Tudorică Nicolae, căzut eroic în luptele din acest război,
ostaşul monumentului poartă numele popular “La Tudorică Dorobanţu’”.

Statuia lui Mircea cel Bătrân este o statuie din bronz realizată de sculptorul
bucureştean Oscar Han. Monumentul a fost ridicat în anul 1968 şi aminteşte peste
timp de “cel care a refăcut şi întărit cetatea Turnu drept pavăză în faţa înaintării
otomane”.
Bustul Generalului David Praporgescu a fost ridicat pentru cinstirea generalului
David Praporgescu, fiu de ţărani, născut în Turnu Măgurele, căzut pe front în primul
război mondial, în luptele de pe Olt, în zona crestelor Carpaţilor, la 30 septembrie
1916. Bustul este realizat de sculptorul Gheorghe Iliescu-Călinesti.

Portul în prezentÎn anul 1910, portul Turnu Măgurele era considerat ca al patrulea
port românesc la Dunăre. Cheiul de piatră al portului a fost construit în anul 1906, iar
clădirea navigaţiei fluviale (pe care muncitorii o numeau “marchiza”) în anii 1910. În
anii 1930 a fost construit pentru acele timpuri un impozant siloz pentru grânele ce se
“scurgeau de pe valea Dunării, a Oltului şi a Calmăţuiului, până de departe dinspre
Roşiori, Slatina si Piteşti”. În anul 1892 a fost realizată construcţia căii ferate între oraş
şi port. Până în anul 1960, activitatea portuară la Turnu Măgurele a fost puţin
semnificativă. Odată cu construirea Combinatului de îngrăşăminte chimice, portul a
cunoscut o spectaculoasă renaştere fiind astăzi dotat cu instalaţii moderne de
încărcare-descărcare şi cu o clădire ce adăposteşte gara fluvială Astăzi, portul Turnu
Măgurele, aflat la 5 km de oraş este al patrulea port fluvial al României în ceea ce
priveşte capacitatea de tranzit.

La Turnu Măgurele există şi un punct de trecere a frontierei între România şi

Bulgaria, trecerea către portul Nicopole de pe malul bulgăresc făcându-se cu bacul.