EVALUAREA ARTICULARĂ ȘI

MUSCULARĂ KINETOLOGICĂ A
GENUNCHIULUI. APLICAȚII
RECUPERATORII ÎN RUPTURA DE
LIGAMENT ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR

STUDENT: IURAȘCU LOREDANA

MASTER: METODE FIZICE
APLICATE ÎN KINETOTERAPIE
 ANATOMIA GENUNCHIULUI

Articulația genunchiului este formată din

articulația tibiofemurală medială, laterală și
patelofemurală, acestea având o teacă sinovială
comună; anterior, se extinde pe părțile laterale ale
patelei și mai mult proximal, în partea de sus.
Această porțiune, bursa suprapatelară este
localizată în profunzimea mușchiului cvadriceps.
Congruența dintre capetele articulare ale
femurului și a tibiei este scăzută, de aceea există
un sistem complex de ligamente, pentru a-i oferi
genunchiului un grad mai bun de stabilitate și un
complex intra-articular format din două meniscuri
cu rolul de a reduce încărcarea dintre femur și
tibie.
http://www.qreferat.com/files/biologie/459_poze/image009.jpg

LIGAMENTELE:
1.Ligamentul colateral extern, având ca inserții
epicondilul lateral al femurului și capul fibulei.
2.Ligamentul medial, având porțiuni superficiale și
profunde, are ca inserții partea superioară a epicondilului
medial femural și partea medială a tibiei.
3.Ligamentul încrucișat anterior are ca inserție
partea anterioară a platoului tibial și cea posterioară a părții
laterale a condilului femural.
4.Ligamentul încrucișat posterior, cu traiectorie
între porțiunea posterioară a platoului tibial și condilul
femural latero-intern. Ambele ligamente încrucișate sunt
situate în spațiul intercondiliar femural, fără a se interpune
în mișcarea articulară dintre femur și tibie.
5.Ligamentul posterior este inserat pe partea
posterioară a tibiei și a peroneului.

https://kinetoiasi.ro/anatomia-genunchiului/

MENISCURILE:
Văzute de deasupra, cele două meniscuri, lateral și medial, au forma literei „C”; în
secțiune, au formă triunghiulară fiind formate din țesut fibros dens, avascular. Extremitățile
acestora, numite coarne, sunt atașate tibiei; cornul posterior al meniscului lateral are o inserție
secundară pe femur, întrucât coarnele anterioare au inserție slabă.
 Partea concavă a fiecărui menisc
este liberă; partea convexă a meniscului
lateral este ancorată cu ajutorul
ligamentelor coronare, întrucât porțiu-
nea corespondentă a meniscului medial
are inserție pe capsula articulară.
În timpul extensiei gambei pe
coapsă, meniscurile glisează anterior pe
platoul tibial și devin progresiv, mai
comprimate, fiind adaptate contururilor
capetelor articulare femurale și tibiale.
Doar marginile periferice ale meniscu -
rilor sunt vascularizate substanțial, de
aceea leziunile de menisc centrale au un
potențial slab de refacere.

BURSELE:
La nivelul genunchiului, sunt
descrise multe burse sinoviale, dar în
realitate doar câteva au importanță semnificativă.

https://www.indrumaremedicala.ro/wp-
content/uploads/2018/08/anatomie-genunchi-sigle.jpg
Anterior:
-bursa suprapatelară, reprezintă o extensie normală a compartimentului sinoval al genunchiului;
poate deveni proeminentă în cazul unei efuziuni, dar tratamentul este întodeauna orientat cauzei
favorizante și nu spre tratarea simptomelor.
-bursa prepatelară, localizată între rotulă și tegumentul supradiacent, devenind vizibilă în urma
fricțiunilor repetate sau a sprijinului frecvent pe genunchi.
-bursa infrapatelară, cu localizare între tuberozitatea tibială și țesuturile supradiacente. De
asemenea, aceasta devine vizibilă în urma fricțiunilor și a poziției „pe genunchi” prelungită.

Posterior:
-inflamări ale burselor pot fi localizate în fosa poplitee, de regulă poartă denumirea de chisturi
Baker sau bursită de semimembranos. Unele sunt influențate de starea genunchiului, fiind
dependente de orice modificare cum ar fi efuziune articulară sau distensii. Unele dintre acestea
nu au legătură cu articulația genunchiului, deoarece, anatomic vorbind, chiar dacă bursa
semimembranosului în sine nu comunică cu genunchiul, adesea este conectată cu bursa de sub
capul medial al gastrocnemienilor.
 STATICA GENUNCHIULUI

 axul biomecanic al femurului face cu axul anatomic un unghi de 6 - 9o deschis în sus;

 condilul femural intern este mai jos ( în medie cu 4 mm ) decât condilul extern, deci
fiecare cavitate glenoidă primește forțele în plan sagital dar la nivele diferite;
 axele anatomice ale tibiei și femurului fac între ele un unghi de 170-177o , deschis
înafara, numit genu valg fiziologic;
 greutatea corpului se repartizează în doua forțe egale și paralele cu punct de aplicare în
centrul cavităților glenoide; devierea centrului de greutate duce la încărcarea uneia din
cavitățile glenoide, fenomenului de dislocare opunându-se ligamentul colateral de partea
opusă.

BIOMECANICA GENUNCHIULUI

Articulația tbio-femurală

Mișcarea principală în această articulație este cea de flexie-extensie la care se adaugă

mișcări secundare: rotație (internă și externă); poate apărea și o foarte redusă mișcare de
înclinare laterală.

a. Flexia - extensia este mișcarea principală. Atunci

când membrul inferior lucrează în lanț cinematic deschis,
articulația femuro-tibială joacă rol de pârghie de gradul III,
iar în lanț cinematic închis, articulația joacă rol de pârghie
de gradul I .
b. Mișcarea de flexie-extensie nu se face în jurul unui
ax fix datorită formei volute a condililor femurali.
Deplasarea segmentelor diferă după modul de
acțiune a membrului inferior: în lanț cinematic deschis
femurul ramâne fix, tibia alunecă pe el; în lanț cinematic
închis tibia ramâne fixă, femurul alunecând pe tibie.
c. Mișcarea de flexie începe cu o rostogolire și se
termină cu o rotație pe loc.

http://www.scrigroup.com/sanatate/BIOMECANICA-GENUNCHIULUI15541.php
 Limita flexiei o reprezintă întâlnirea fețelor posterioare ale segmentelor (coapsa și
gamba). Principalii flexori ai genunchiului (în lanț cinematic deschis) sunt: bicepsul femural și
semimembranosul, la care se asociază și semitendinosul, gemenii (din tricepsul sural), popliteul,
plantarul mic și croitorul. Flexia asociaza și o mișcare de rotație internă.
Mișcarea de extensie începe cu rotația extremitații femurului și se
termină cu rostogolirea pe platoul tibial. Extensia
asociază și o rotație externă a gambei (datorită
bicepsului femural) . Extensia este limitată de
ligamentul posterior (Winslow), ligamentul încrucișat
anterior și posterior, ligamentele colaterale si mușchii
ischiogambieri. În extensie completă, se obține
poziția de "înzăvorâre" în care forța musculară nu
mai este necesară. Principalii extensori sunt
cvadricepsul si tensorul fasciei lata; la acțiune se
asociază tendonul cvadricepsului și rotula, care fac parte din aparatul
complex de extensie al genunchiului . Extensorii, fiind mușchi
antigravitaționali, au forța de acțiune totală mai mare ca cea a flexorilor.

http://www.scrigroup.com/sanatate/Biomecanica-genunchiului21145.php

b. Rotația internă - externă se datorează înălțimii diferite a condililor femurali și a ligamentelor

încrucișate; rotația normală maximă activă este de 15-20o iar cea pasiva de 35-40o și se realizează
în jurul unui ax vertical care trece prin centrul spinelor tibiale . Rotația externă este realizată
de bicepsul femural iar cea internă de semimembranos, popliteu, semitendinos, dreptul intern și
croitor. Musculatura rotatoare internă este mult mai bine reprezentată decât cea externă, deoarece
rotația internă este o mișcare obișnuită asociată flexiei, pe când rotația externă este excepțională.

c. înclinarea laterală - este limitată de ligamentele colaterale; acestea sunt tensionate la maxim
în extensie si complet relaxate în semiflexie .

d. deplasarea înainte-înapoi a platoului tibial pe condilii femurali este limitată de ligamentele

încrucișate .

Biomecanica meniscurilor
Meniscurile sunt solidare cu tibia; ele se deplasează în flexie dinainte-înapoi pe tibie și se
apropie între ele posterior, iar în extensie mișcarea este inversă, prin modificarea formei .
Funcțiile biomecanice ale meniscurilor (dupa Bouillet-Graver) sunt :

· completează spațiul liber între suprafetele articulare;

· centrează sprijinul femurului pe tibie;

· participă la lubrefierea suprafețelor articulare ( asigură repartiția uniformă a

sinoviei pe suprafața cartilajelor);
 · amortizor de șoc între extremitățile osoase;

· scad frecarea - prezența meniscurilor împarte articulația femuro-tibială în două

articulații distincte, în care frecarea, din dublă, devine simplă.

Articulația femuro-patelară
În sens vertical, rotula este fixată între tendonul rotulian și tendonul cvadricipital (între
ele ia naștere un unghi deschis înafară), singurul element motor care actionează asupra rotulei
(ridică rotula și o trage înafară).
Rolul rotulei este de a depărta tendonul cvadricepsului de trohlee la extensie maximă;
astfel, brațul de pârghie al cvadricepsului crește cu 50%. În flexie, forței reprezentată de
greutatea corpului i se opune o rezistență reprezentată de cvadriceps si aparatul rotulian, rotula
ușurând activitatea cvadricepsului.

RUPTURA DE LIGAMENT
ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR

Una dintre cele mai frecvente leziuni ale

genunchiului o reprezintă întinderea sau ruptura de
ligament încrucișat anterior.

Ligamente încrucișate

Ligamentele încrucițate se află în interiorul

articulației genunchiului. Ele se încrucișează pentru a forma
un „X", cu ligamentul încrucișat anterior in față și
ligamentul încrucișat posterior în spate. Ligamentele
încrucișate controlează deplasarea anterioară si posterioară
a genunchiului.

Ligamentul încrucișat anterior traversează genunchiul pe diagonală, prin mijlocul

acestuia. El impiedică tibia să gliseze în fața femurului și contribuie la stabilitatea rotațională a
genunchiului.

https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni-
genunchi/ruptura-de-ligament-incrucisat-
posterior-lip/
 Aproximativ 50% din leziunile ligamentului încrucișat anterior intervin simultan cu
leziunea altor structuri ale genunchiului, cum ar fi cartilajul articular, meniscul, sau alte
ligamente.
Leziunile ligamentare se numesc „entorse" și au diferite grade de gravitate.

Entorsele de gradul 1. În entorsele de gradul 1 leziunea

ligamentului este moderată, acesta fiind ușor întins dar păstrându-și
capacitatea de a menține stabilitatea genunchiului.
Entorsele de gradul 2. O entorsă de gradul 2 provoacă o
întindere a ligamentului întrucât acesta se rupe parțial. Acest tip de
entorsă este adesea denumită ruptură partială a ligamentului
încrucișat anterior.
Entorsele de gradul 3. Cel mai adesea, acest tip de entorsă
este denumită ruptură de ligament încrucișat anterior. Ligamentul
este rupt în două bucăți iar genunchiul își pierde stabilitatea.
Rupturile parțiale ale ligamentului încrucișat anterior (LIA) sunt
rare; majoritatea leziunilor LIA reprezintă rupturi complete sau aproape complete.

https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni-genunchi/ruptura-de-ligament-incrucisat-posterior-lip/

Cauze

Ligamentul încrucișat anterior se poate rupe prin mai multe mecanisme:

 Schimbarea bruscă a direcției;

 Oprirea bruscă;
 Decelerarea în timpul alergării;
 Aterizarea incorectă în urma unei sărituri;
 Contactul direct sau coliziunea, așa cum se întamplă în cazul placării în rugby.
Simptome

În cazul unei leziuni a ligamentului încrucișat anterior, este posibil ca pacientul să audă
un fel de „pocnet" și poate simți că genunchiul cedează sub greutatea proprie. Alte simptome
sunt:

 Durere și inflamare. În 24 de ore, genunchiul se va umfla. Fară tratament, durerea și

inflamația pot dispărea de la sine. Totuși, dacă pacientul încearcă să reia activitatea
sportivă, cel mai probabil genunchiul va fi instabil, caz în care acesta riscă să provoace
o leziune suplimentară a meniscului;
 Imposibilitatea executării mișcării complete de flexie/extensie;
 Sensibilitate la nivelul întregii articulații;
 Disconfort în timpul deplasării.
Tratamentul

Tratamentul unei leziuni de ligament încrucișat anterior variază în funcție de nevoile

individuale ale pacienților. De exemplu, atleții tineri care practică diverse sporturi și persoanele
active vor avea cel mai probabil nevoie de intervenție chirurgicală pentru a-și putea relua cu
succes activitatea sportivă. Pentru persoanele mai puțin active, de regulă vârstnicii, revenirea la o
viață normală se poate face si fară intervenție chirurgicală.

Tratament nechirurgical

Un LIA rupt nu se va vindeca niciodată fară intervenție chirurgicală. Tratamentul

nechirurgical poate fi eficient pentru persoanele in varstă și sedentare. Dacă stabilitatea generală
a genunchiului este nealterată, medicul ortoped poate recomanda alternative mai simple, ne-
chirurgicale, cum ar fi:

1. Purtarea unei orteze. Pentru a proteja genunchiul de instabilitate. De asemenea, pentru

a-și proteja genunchiul, este posibil ca pacienților să li se recomande utilizarea cârjelor
pentru a evita plasarea greutații pe membrul afectat.
2. Kinetoterapie. Pe masură ce inflamația se reduce, poate fi demarat un program de
recuperare atent gândit, care include exerciții specifice menite să asigure reluarea
funcției genunchiului și fortificarea musculaturii membrului.
Tratament chirurgical

Reconstrucția ligamentului. Majoritatea leziunilor LIA nu pot fi suturate (cusute) la loc.

Pentru repararea pe cale chirurgicală a LIA și recuperarea stabilitații genunchiului, ligamentul
trebuie reconstruit. Chirurgul ordoped va înlocui ligamentul rupt cu o grefă de țesut.
Grefele pot fi obținute din mai multe surse. Adesea, ele sunt prelevate din tendonul patelar, care
se află poziționat între rotulă și tibie. Tendoanele mușchilor ischio-gambieri care se află în partea
posterioară a coapsei constituie o sursă obișnuită de grefă. Alteori se utilizează tendonul
mușchiului cvadriceps, care se află între rotulă și coapsă. De asemenea, pot fi utilizate și
alogrefele (grefele prelevate de la cadavre).

Procedura: Intervenția de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior se efectuează cu

ajutorul unui artroscop, cu practicarea unor incizii mici. Intervenția artroscopică este mai putin
invazivă decât cea clasică. Beneficiile tehnicilor minim invazive includ durerea mai mică după
intervenție, timp de spitalizare redus și îmbunătățirea semnificativă a timpului de recuperare.
Cu excepția cazului în care există leziuni multiple la nivelul genunchiului, reconstrucția
ligamentului încrucișat anterior nu se efectuează imediat. Amânarea intervenției permite atât
retragerea inflamației cât și reluarea funcției motorii înainte de operație. Efectuarea prematură a
reconstrucției LIA sporește riscul de artrofibroză sau formarea de cicatrici intra-articulare, care
cresc riscul de pierdere a motricității genunchiului.
 DATE DESPRE PACIENT

Nume: B.
Prenume: I.
Vârstă: 40 ani
Localitatea: Roman, NT
Sexul: masculin
Ocupație: pompier
Diagnostic clinic: Leziune LIA genunchi

Anamneza

Istoric: Pacientul s-a prezentat la un centru de recuperare, având diagnosticul de leziune LIA
genunchi, faza postoperatorie.

Medicamentație: Antiinflamatoare.
 Evaluare funcțională
EXAMENUL CLINIC SUBIECTIV

Pacientul acuza dureri cu intensitate 2-3 conform scalei Vas. Durerea este de tip mialgic,
apare în ortostatism prelungit și este resimțită sub forma unei înțepături radiind în tot membrul
iar genunchiul este inflamat.
Evaluarea sensibilității: Pacientul are o sensibilitate crescută la nivelul întregii articulații.

Prezintă imposibilitatea executării mișcării complete de flexie/extensie și disconfort în

timpul deplasării.

EXAMENUL CLINIC OBIECTIV

Pacientul adoptă o poziție antalgică și vicioasă, cu asimetrie pe mișcare la nivel plantar. La

palpare acuză durere în zona superolaterală a articulației
genunchiului.

EXAMENUL FUNCȚIONAL

Testing articular
Flexia genunchiului

Poziţia goniometrului: Centrul goniometrului plasat la

nivelul articulaţiei genunchiului, pe faţa laterală. Braţul
fix urmăreşte linia laterală a coapsei, respectiv
trohanterul. Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei
laterale a gambei, urmărind maleola externă.

Poziţia kinetoterapeutului faţă de segmentul testat este

de aceeaşi parte a membrului.

Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu

membrele inferioare extinse, picioarele în afara mesei.

Poziţia finală: subiectul în decubit ventral, faţa

posterioară a gambei se apropie de faţa posterioară a
coapsei, până la limita de mişcare.
 Extensia genunchiului

Poziţia goniometrului: Centrul goniometrului plasat la nivelul

articulaţiei genunchiului, pe faţa lateral. Braţul fix urmăreşte linia
laterală a coapsei. Braţul mobil paralel cu
linia de mijloc a feţei laterale a gambei,
urmărind maleola externă.

Poziţia kinetoterapeutului faţă de segmentul testat: este de aceeaşi

parte a membrului.

Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu coapsa pe planul mesei,

genunchiul flectat.

Poziţia finală: subiectul în decubit ventral cu membrele inferioare

extinse, picioarele înafara mesei.

Testări/
perioada
de testare Flexie Extensie
D S D S
Testare 60 º 75 º 20 º 25 º
Inițială
Testare 80 º 80 º 30 º 35 º
Finală
Valori normale 120-140 º 120-140 º

Testing muscular
Flexia genunchiului

Muşchi principali: biceps femural, semitendinos, semimembranos.

Muşchi accesori: popliteu, croitor, gastrocnemieni.

Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit heterolateral cu gamba de testat susţinută. Stabilizarea: se
realizează la nivelul bazinului.

F1: palparea se face pe partea posterioară a coapsei, aproape de articulaţia genunchiului.

Semitendinosul se palpează pe partea postero-medială a coapsei, în 1/3
distală.

F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută flexia gambei

Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit ventral cu membrele

inferioare extinse, picioarele în afara mesei.

F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută flexia gambei fără

rezistenţă, până la 900.

F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară, în 1/3 distală a

gambei, la jumătatea cursei de mişcare.

F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Extensia genunchiului

Muşchi principali: cvadricepsul (drept femural (anterior), vast

intern, lateral, medial).

Muşchi accesori: tensorul fascia lata.

Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit heterolateral, cu gamba

flectată. Stabilizarea: se realizează în 1/3 proximală a coapsei.

F1: palparea se face pe faţa anterioară a coapsei, în regiunea

corespunzătoare fiecărui fascicul în parte, excepţie făcând vastul
intermediar, care este situat profund.

F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută extensia gambei.

Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând cu genunchiul flectat

la 900, gamba atârnând în afara mesei.

F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută extensia gambei fără rezistenţă.

F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în treimea distală a gambei.
 F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Testări/
perioada
de testare Flexori Extensori
D S D S
Testare F3 F4+ F3 F4++
Inițială
Testare F4+ F4++ F4+ F4++
Finală

Teste funcționale
Testul lui Apley

Subiectul stă în decubit ventral cu genunchiul flectat la 900. Examinatorul

fixează coapsa subiectului cu ajutorul genunchiului său (în 1/3 distală), apoi rotează tibia
atât intern cât şi extern, menţinând tracţiunea în ax a tibiei. Se observă, dacă există
limitări, mobilitate excesivă sau durere. Dacă această manevră este mai dureroasă, leziunea este de
tip ligamentar.

Testul pivot shift

Acest test permite depistarea instabilităţii

anterolaterale rotatorii a genunchiului.

Subiectul este în decubit dorsal. Examinatorul îi

ridică membrul inferior cu genunchiul întins şi încearcă să
subluxeze anterior platoul tibial lateral, prin rotarea internă
a tibiei (cu ajutorul prizei de la nivelul piciorului). Cu
ajutorul prizei de pe partea laterală a genunchiului,
examinatorul aplică o tensiune în valg, orientată anterior,
asupra gambei. În timp ce examinatorul flectează încet
genunchiul, în jurul a aproximativ 15 de flexie, se poate palpa un clic ce semnifică relocalizarea,
0
 datorată de instabilitatea anterolaterală rotatorie a genuchiului,
rezultată din cauza unei rupturi sau laxităţi a ligamentului
încrucişat anterior şi a structurilor posterolatarale ale
articulaţiei.

Testul sertarului anterior

Acest test măsoară gradul de deplasare a tibiei faţă de

femur, anterior.

Subiectul este în decubit dorsal, cu genunchiul şi şoldul

flectate, astfel încât talpa să fie pe masă. Examinatorul
stabilizează piciorul subiectului aşezându-se pe el, cu mâinile
cuprinde articulaţia genunchiului, cele două degete mari fiind
de o parte şi de alta a tuberozităţii tibiale. Din această poziţie
examinatorul trage înspre el tibia subiectului. Laxitatea
neînsoţită de rotaţia tibei implică leziuni la nivelul
ligamentului încrucişat anterior şi posibil la nivelul ligamentelor colaterale. Laxitatea cu rotaţie
externă a tibiei implică leziuni la nivelul ligamentului colateral medial, ligamentele capsulare şi
posibil ligamentul încrucişat anterior. Laxitatea cu rotaţie internă a tibiei, implică leziuni la nivelul
ligamentului încrucişat anterior şi structurile articulare postero-laterale.

Test functional Valori pozitive (+)

Valori negative (-)
Testare initiala Testare finala

Testul Pivot Shift + -

Testul Apley + -

Testul Sertarului anterior + -

 Testele imagistice
Alte teste ce pot confirma diagnosticul medicului ortoped sunt:

Radiografiile. Deși acestea nu vor putea reflecta leziunile ligamentului încrucișat anterior,
ele pot ajuta medicul să stabilească dacă leziunea este asociată unei fracturi osoase.

RMN. Această metodă oferă imagini mult mai bune ale țesuturilor moi, precum
ligamentul încrucișat anterior și poate pune diagnosticul de certitudine în ruptura de LIA.
 Diagnostic funcțional

 prezența durerii și a procesului

inflamator;
 limitarea mobilității articulare;
 diminuarea amplitudinii de
mișcare;
 forța musculară scăzută;
 diminuarea stabilității unipodale;
 diminuarea echilibrului static și
dinamic;
 prezența mișcărilor de substituție;
 Obiectivele programului de recuperare

 Diminuarea durerii și a procesului inflamator;

 Refacerea și creșterea mobilității articulare;
 Refacerea și creșterea amplitudinii de mișcare;
 Creșterea forței musculare;
 Refacerea și creșterea stabilității unipodale;
 Refacerea și creșterea echilibrului static și dinamic;
 Reeducarea mersului și eliminarea mișcărilor de substituție.

Continutul programul de recuperare

TEHNICI DE FACILITARE NEUROMUSCULARĂ PROPRIOCEPTIVĂ
Tehnici FNP pentru educarea mobilității:

1.Initiere Ritmică
Poziția pacientului-decubit dorsal
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat.
Pentru refacerea și creșterea mobilității articulației și a amplitudinii de mișcare a
genunchiului se incepe cu IR.
Mișcarea se face pasiv, pasiv-activ, apoi treptat până subiectul realizează activ. Comanda
verbală-“Relaxează-te şi lasă-mă pe mine să te mişc!”, apoi ”mişca-l odată cu mine!”
etc.Mişcările executate trebuie să fie lente şi ritmice, în timp ce comenzile verbale vor fi ferme şi
insistente. Se va evita orice acţiune care ar putea declanşa la orice muşchi „stretch-reflexul”.

2.Relaxare Opunere
Poziția pacientului-decubit dorsal
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat.
Pe direcţia musculaturii slabe, în zona medie spre scurtată, se execută o contracţie
izometrică (mâna kinetoterapeutului face contrarezistenţă). Când se simte că această
contracţie a ajuns maximă, se solicită pacientului o relaxare bruscă, iar kinetoterapeutul
execută rapid o mişcare spre zona alungită a musculaturii slabe aplicând câteva întinderi
rapide pe această musculatură. La comanda verbală, pacientul revine activ la zona cea
mai scurtată, kinetoterapeutul ajutând, urmărind sau chiar aplicând o uşoară rezistenţă.
 3.Relaxare contracție
Poziția pacientului-decubit dorsal
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat. La punctul de limitare a
mişcării se cere pacientului nu să se opună manevrei kinetoterapeutului ci să împingă şi
să rotească sau să tragă şi să rotească cât poate de mult. Izometria se realizează pe direcţia de
împingere sau tracţiune, iar izotonia pe mişcarea de rotare.

Tehnici FNP pentru educarea forțe i m u s c u l a r e .

Inițiere lentă
Poziția pacientului-decubit dorsal
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat.
Inversarea lentă reprezintăcontracţii concentrice ritmice ale tuturor agoniştilor şi
antagoniştilor dintr -o schemă de mişcare fără pauză între inversări. Treptat se introduce şi se
creşte rezistenţa aplicată mişcărilor, dar având grijă ca mişcarea să se poată executa pe toată
amplitudinea.

Inițiere lentă cu opunere

Poziția pacientului-decubit dorsal
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat.
Se realizează mișcarea după principiul IL doar că se aplică o rezistență la sfârșitul
mișcării.

Contracție izometrică în zona scurtată

Poziția pacientului-decubit dorsal
Poziția kinetoterapeutului-lateral, de partea piciorului afectat.
Subiectul face mișcarea activ până ajunge la limita mișcării iar în acel punct
kinetoterapeutul aplică o rezistență urmată de relaxare.

Secvențialitate pentru întărire

Poziția pacientului-decubit lateral, cu membrul inferior in extensie șold, flexie genunchi
și flexie plantară.
Poziția kinetoterapeutului-în spatele pacientului.
Prizele și contraprizele se vor schimba în funcție de mișcarea care se va efectua.
1. Priza-pe șold,contrapriza treimea distală a coapsei.
2. Priza-în treimea distală a coapsei, contrapriza în treimea distală a gambei.
3. Priza-în treimea distală a gambei, contrapriza pe laba piciorului.
La comanda kinetoterapeutului se realizează flexie șold, se menține o rezistență, extensie
genunchi,se menține o rezistență și flexie dorsală, se menține rezistență.
 MASAJ

Tehnica folosită a fost tehnica masajului articular:

Masajul articulaţiilor este o formă de masaj local, care capătă caracterul unui masaj
special din cauza structurii lor funcţionale. Acest masaj se reduce la neteziri, fricţiuni şi
vibraţii¸ dar si tensiuni si tractiuni¸ atunci cand este necesar.

Netezirile constau în alunecări scurte, circulare sau liniare, adaptate la forma anatomică a
articulaţiei şi executate cu o intensitate mică şi medie. Fricţiunea se execută insistent, iar
vibraţiile numai manual.

După câteva şedinţe de masaj articular de tatonare, am inceput mobilizarea articulară

metodică, folosind, la început, mişcări pasive, apoi mişcări active libere şi active cu
rezistenţă.

Tensiunile şi tracţiunile le-am aplicat cu scopul de a amplifica mişcările limitate.

După gimnastica articulară (de influenţare a aparatului neuromioartrokinetic), am aplicat

un masaj liniştitor, de încheiere, care a constat în neteziri şi fricţiuni vibrante.

ELECTROTERAPIE

Electroterapia pentru efectul antialgic, antiinflamator, de îmbunătățire a vascularizației și

a troficității tisulare locale:

o curent galvanic, fie sub formă de galvanizare simplă, fie sub formă de
ionogalvanizare
o curenți de joasă frecvență: CDD, TENS, C Trabert
o curenți de medie frecvență
o laser
o unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic, microunde
o ultrasunet
o diapulse

TERMOTERAPIE

Termoterapia locală pentru controlul durerii și creșterii complianței țesuturilor moi în

vederea începerii programului de kinetoterapie
o împachetări cu parafină
o pernă electrică aplicată de 1-3 ori pe zi
o în cazul unei reacții inflamatorii locale se aplică comprese reci cu sulfat de
magneziu 60g/l; masaj local cu gheață repetat de mai multe ori în cursul zilei;

BIBLIOGRAFIE

 Balint T., Evaluarea aparatlui locomotor, Editura Tehnopress, Iași, 2007

 Cerbulescu C., Atlas de anatomie umană, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,
1983
 Mârza-Dănilă D., Masaj therapeutic recuperator, , Editura Alma Mater,Bacău,
2010
 Papilian V., Anatomia omului, vol I, Editura Medicală, Bucureşti, 1985
 Raveica G., Caiet de lucrări practice la anatomie I, Bacău, 2003
 Saragea M., Fiziopatologie, Editura Academiei, Bucureşti, 1982.
 Sbenghe T., Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală,
Bucureşti, 1999.
 Sbenghe T.,Kinesiologia-Stiinta miscarii, Editura Medicală, Bucureşti, 2002.
 Sbenghe T., Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală,
Bucureşti, 1996.

Surse web:

 http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/;
 http://remedii.net/wp-content/uploads/2010/08/artroza-genunchiului.jpg;
 http://adevarul.ro/sanatate/medicina/cea-mai-bunametoda-tratare-genunchiului-dureros-
avantajele-artroscopiei-1_57c7f0475ab6550cb846f48a/index.html;
 http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/;
 http://www.artroscopiegenunchi.ro/articol/proteza-de-genunchi.