PERCEPȚIA CĂSĂTORIEI ȘI FAMILIEI ÎN VIZIUNEA TINERILOR

CONTEMPORANI

Anghelina Banuh, Valentina Prițcan

Young people's views on marriage and family life are different. Every young person
creates a picture of his/her future marriage, family and life partner. In this order of ideas, the
study looks at: the perception of the notion of marriage and family by young people, the way
young people prefer to meet their future spouse, the needed time to know better the partner, the
picture of future partner, the age at which marriage takes place, attitude towards love, the need
of sexual experience before marriage, attitude for civil marriage, parents’family influence on the
“new-born” family.

Căsătoria este o temă foarte actuală, dar totodată şi foarte delicată din simplul
considerent că implică subiecte de importanță majoră pentru indivizi. Spusele lui Plutarh
susțin: ”căsătoria este actul cel mai de seamă din viața omului”, fiind fundamentul celei mai
ample comuniuni – al familiei [2, p.15].
Familia a reprezentat, de-a lungul timpului, instituţia fundamentală pentru supravieţuirea
individului şi reproducerea societăţii, păstrătoarea tradiţiilor şi a valorilor indivizilor, un reper de
stabilitate. În această accepţiune de idei, căsătoria şi familia se constituie ca aşezăminte şi
structuri majore ale existenţei.
Prima civilizație care a privit căsătoria drept o relație legală au fost egiptenii antici,
legile cărora recunoșteau instituția căsătoriei, reglementînd drepturile și obligațiile soților.
Legalizarea căsătoriei a răspîndit un ecou pozitiv asupra relaţiei cuplurilor ce intenţionau
să formeze o familie. Astfel, valorile, principiile şi modelele de comportament au obţinut
posibilitatea de manifestare şi perpetuare în cadrul familiei.
Totodată, ritmul accelerat al schimbărilor din societatea contemporană şi-a pus amprenta
şi asupra familiei, aducînd transformări importante în interiorul acesteia, constituind în mare
parte schimbări mai puţin optimiste.
Sociologul și istoricul Carl Zimmerman, în cartea sa apărută în 1947 "Familia și
Civilizația", a evidenţiat cîteva observații cu privire la modul de evoluție al familiei în general,
printre care au rezultat notificările ce subliniază faptul că actul căsătoriei și-a pierdut sacralitatea,
pierzîndu-se şi semnificația tradițională a ceremoniei nunții, familiile fiind frecvent destrămate
prin separare şi divorț [1, p.17].

1
 În contextul în care căsătoria şi familia cunosc modelări de structură şi conţinut, dar
totodată continuă să se manifeste ca structuri majore ale existenţei, prin prezenta cercetare ne-am
propus să analizăm percepţia căsătoriei şi familiei în viziunea tinerilor contemporani, importanţa
familiei în viaţa acestora.
Conform Legii RM cu privire la tineret adoptată la 1 ianuarie 2001, art.2 al dispoziţiilor
generale, tinerii sunt persoanele cu vîrsta cuprinsă între 16-30 ani [3].
În acest context de idei, cercetarea experimentală a fost realizată pe un eșantion de 102
tineri necăsătoriţi, studenţi la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, facultatea
Pedagogie, Psihologie şi Asistenţă Socială, cu vîrste cuprinse între 18-23 ani. Raportul
procentual cu privire la distribuirea pe sexe a subiecţilor se prezintă sub forma: 28,4%
reprezentanţii sexului masculin și 71,6% - sexul feminin.
Studiul practic este axat pe reliefarea unui șir de caracteristici și indici importanți în
evidențierea atitudinii tinerilor față de căsătorie și familie, în conturarea percepției psihosociale
a căsătoriei și familiei din punctul de vedere al tinerilor. Astfel, cercetarea a reliefat o serie de
repere importante:
 percepția noțiunii de căsătorie și familie;
 modalitatea de cunoaștere a viitorului soț/soții;
 perioada necesară de cunoaștere de pînă la căsătorie a partenerilor;
 imaginea partenerului: factorii importanți în alegerea soțului/soției, preferințe cu privire
la vîrsta și statutul economic al viitorului soț/viitoarei soții;
 vîrsta la care are loc încheierea căsătoriei;
 atitudinea față de dragoste;
 necesitatea experienței sexuale premaritale;
 atitudinea față de încheierea căsătoriei civile cu omiterea căsătoriei religioase;
 influența familiei de origine asupra familiei ce urmează a fi creată.
În contextul ideilor expuse anterior, sesizăm faptul că literatura de specialitate remarcă o
diferenţiere dintre lexemul „căsătorie” şi „familie”, termenul căsătorie fiind utilizat pentru
prezentarea unei uniuni juridice, pe cînd familia prezentînd caracteristicile relaţiei interpersonale
dintre soţi, părinţi, copii şi rude. De asemenea, conform Codului familiei, căsătoria nu presupune
relaţia de rudenie dintre soţi, aceştia fiind doar parteneri conjugali, pe cînd familia presupune
relaţia de rudenie dintre soţi şi rudele acestora.
Studiul realizat ne-a demonstrat faptul că o mare parte din tineri au o percepție eronată
cu privire la noțiunea de ”căsătorie” și ”familie”: 54,7% din tineri au menţionat că aceşti doi
termeni nu se diferenţiază prin nimic, purtînd aceeaşi încărcătură semnificativă; la antipod,

2
45,2% au văzut o deosebire dintre noţiunea de căsătorie şi familie, comentînd-o în majoritate
diferit şi într-un mod simplificat, unde doar o parte din tineri (18,1% din 45,2%) au sesizat corect
diferențierea: ”căsătoria este o instituţie juridică care stabileşte o uniune dintre soţi, familia
presupune relaţia dintre soţi şi copiii lor”, ”căsătoria presupune doar două persoane şi relaţia
dintre ele, iar familia include şi copiii/mai multe persoane”.
Ceilalţi au comentat cu fraze de genul ”spre deosebire de familie, în cadrul căsătoriei
tinerii încearcă să trăiască împreună după bunul lor plac”, ”căsătoria presupune traiul în
comun al partenerilor, aceştia fiind ataşaţi de drepturi şi obligaţii, de asemenea, sunt
independenţi de părinţi”, ”în familie soţii devin mai responsabili”, ”căsătoria se poate înregistra
şi fără anumite sentimente, însă familia are nişte valori comune”, ”familia te obligă la mai multe
responsabilităţi” etc.
Faptul că în majoritate tinerii nu au o reprezentare corectă despre noțiunea de familie şi
căsătorie poate genera şi percepția greșită a rolurilor şi valorilor familiale.
Modalitatea de cunoaștere a viitorului soț/viitoarei soții este un element important în
procesul de durată de formare al cuplului, iar pe viitor – în procesul de constituire al familiei.
După cum ne-a demonstrat și studiul realizat, modalitățile de cunoaștere ale partenerului sunt
diverse şi ţin de preferințele tinerilor, de valorile cultivate și de circumstanțele sociale. Astfel,
tinerii au optat pentru cîteva variante „optime” de cunoaștere a partenerului:
o majoritatea tinerilor – 81% – vreau să-şi cunoască singuri viitorul soţ/viitoarea soţie, fără
intervenţia altor persoane, asumîndu-și în totalmente responsabilitatea în alegerea
partenerului;
o 9% dintre respondenţi ar dori să-şi găsească viitorul partener prin implicarea prietenilor;
o 6% din subiecţi mizează pe sursele de comunicare cum ar fi telefonul, internetul;
o cu ajutorul părinţilor ar dori să-şi întîlnească soţul/soţia 2% din tineri;
o alte 2% - prin intermediul serviciilor maritale.
Perioada necesară de cunoaștere de pînă la căsătorie a partenerilor este un subiect ce
cunoaște variații atît în dependență de preferințele, credințele și atitudinile tinerilor, cît și în
conformitate cu specificul relației în cuplu, care dictează procesul de derulare al acesteia. În acest
context, evident că nu putem evoca un standard care ar stabili perioada optimă de cunoaștere a
partenerilor pînă la căsătorie, pentru că în mod normal fiecare cuplu își dictează independent
evoluția relației.
Acest subiect este tratat diferit și de către tinerii implicați în cercetare, stîrnind variații de
opinii, perioada optimă de cunoaștere a partenerilor pînă la decizia de a încheia căsătoria variind

3
între 0,5-5 ani. Cantitativ, datele culese se prezintă sub următoarea formă: 0,5 ani – 5,6%; 1 an –
30,1%; 1,5 ani – 3,7%; 2 ani – 30,6%; 3 ani – 19%; 4 ani – 5,4%; 5 ani – 5,6%.
Astfel, majoritatea tinerilor susţin ideea unei perioade de cunoaştere şi acomodare la
partener care se încadrează în limita a 1-2 ani. Totuşi, probabilitatea ca aceste păreri şi tendinţe
ale tinerilor să devină realitate constituie o idee ipotetică ce ar necesita verificare în cazul
obţinerii unui răspuns complet cu privire la subiectul discutat.
Un alt subiect cu conotaţii importante pentru fiecare tînăr îl constituie imaginea
partenerului ca personalitate, aspect fizic şi statut. Această imagine poate permite inducerea
unor modificări odată cu schimbările survenite la nivel de personalitate ale tinerilor, atunci cînd
are loc şi schimbarea aşteptărilor înaintate faţă de partener şi imaginea acestuia.
La vîrsta de 18-23 ani tinerii şi-au schiţat imaginea partenerului prin prisma reliefării a
cîtorva factori de importanţă în alegerea partenerului, potenţial soţ/soţie. Printre factorul cel
mai apreciat se enumeră interesele comune ale ambilor parteneri, unde 31,2% din tineri recunosc
importanţa acestuia prin afirmarea faptului că s-ar simţi atraşi de reprezentantul sexului opus în
măsura în care acesta interesele ambelor părţi ar corespunde. Printre altele, interesele comune se
manifestă ca factor de importanţă reală pentru stabilitatea unei căsătorii, constituind punctul de
pornire iniţial care apropie soţii unul de celălalt.
În contextul în care trăim într-o societate oarecum dirijată de anumite stereotipuri
maritale, criterii care califică şi „prognozează” reuşita uniunii dintre un bărbat şi o femeie, vîrsta
intervine drept un criteriu şi, respectiv, un factor de valoare în aprecierea partenerului. Astfel,
15,6% din tinerii implicaţi în investigaţie se lasă ghidaţi de acest indice în alegerea partenerului,
cu toate că probabil vîrsta nu ar putea constitui o sursă de satisfacţie maritală în lipsa altor factori
de valoare recunoscută pentru familie, cum ar fi sentimentele reciproce şi sigure, respectul,
atitudinea etc.
Situaţia materială a partenerului este considerată factor de importanţă în alegerea
viitorului soţ/soţii pentru 13,2% din tineri. Acest procentaj poate constitui reflectarea realităţii ce
susţine că tinerii de astăzi sunt dirijaţi de ideea asigurării materiale a propriului viitor, în special
obţinută în urma unui „mariaj reuşit”.
Exteriorul atrăgător al partenerului constituie valoare doar pentru 10,9% din tineri, iar
10,1% consideră că mai există şi alţi factori importanţi în reuşita unei căsătorii, cum ar fi: latura
afectivă (dragostea reciprocă, respectul, încrederea, înţelegerea între soţi), atitudinea partenerului
faţă de celălalt partener, dorinţa de a se dedica familiei şi de a realiza lucruri frumoase pentru
aceasta.
În cazul în care cel mai mare procent din tineri optează pentru interesele comune ca factor
important în alegerea partenerului, nivelul de studii al partenerului este prezentat ca factor de
4
alegere a acestuia de către doar 8,5% din tineri. Aceştia au omis faptul că pentru a găsi partenerul
potrivit, interesele căruia ar coincide cu cele proprii, este nevoie şi de un nivel de studii similar
sau cel puţin apropiat între ambii parteneri în vederea satisfacerii aceastei condiţii pe măsura
aşteptărilor înaintate.
Cel mai mic procentaj la acest capitol este conferit părerii părinţilor proprii despre
viitorul soţ/viitoarea soţie – 5,4% şi părerii părinţilor partenerului despre propria persoană –
4,6%.
Faptul că pentru o mare parte din tineri statutul economic al viitorului soţ/viitoarei soţii
nu prezintă un factor de valoare şi/sau decisiv în alegerea partenerului ne vorbesc cele 50,9% din
tineri care susţin că statutul economic al viitorului partener nu le prezintă interes. Cealaltă
jumătate din tinerii implicaţi în cercetare spun că şi-ar dori un soţ/o soţie cu un statut economic
egal cu al lor – 32,1%, iar 16,9% îşi doresc un partener cu un statut economic mai înalt. Partener
cu statut economic inferior nu-şi doreşte nici unul din tinerii supuşi investigaţiei. Astfel,
conchidem că importanţa statutului economic al partenerului nu poate fi negată, în situaţia în
care tinerii de astăzi văd în acesta un motiv de apropiere sau distanţare de partener.
Doar pentru un anumit procent din tineri – 24,5% – vîrsta partenerului nu constituie un
factor important în alegerea acestuia, aceştia susţinînd ideea că vîrsta nu are importanţă în reuşita
căsătoriei, atîta timp cît partenerii corespund altor criterii mai importante care menţin stabilitatea
relaţiei. În același context, 28,3% și-ar dori parteneri de aproximativ aceeași vîrstă. Ceilalți tineri
se lasă ghidați de persistența stereotipurilor cu privire la diferența de vîrstă dintre parteneri –
41,8% (în exclusivitate reprezentatele sexului feminin) preferă un soț mai mare ca vîrstă decît
propria persoană, ideea unui soţ mai mare ca vîrstă asociindu-se cu reuşita căsătoriei, iar 5,8%
(reprezentanții sexului masculin) își etalează dorința de a avea soții mai mici ca vîrstă.
Vîrsta la care indivizii se hotărăsc să încheie căsătoria variază de la cuplu la cuplu, de
la o societate la alta. Drept consecință a persistenței unor stereotipuri la nivel de căsătorie,
societatea moldovenească este caracterizată, în majoritate, de încheierea acesteia la vîrste
timpurii, atunci cînd tinerii nu conștientizează necesitatea pregătirii pentru pasul ce urmează să-l
facă, abordînd în mare parte subiectul doar din punct de vedere material sau comercial. Prea
puţini sunt cei care se gîndesc la o pregătire serioasă, care să-i ajute să încheie sacramentul
căsătoriei cu responsabilitate şi maturitate.
Pentru 51,9% din subiecţi vîrsta potrivită pentru căsătorie se încadrează în limita 23-25
ani; 46,1% consideră potrivită vîrsta de 19-22 ani; doar 1,8% din tineri cred că căsătoria ar trebui
încheiată la 26-30 ani. Se sesizează faptul că o mare parte din tineri au drept şablon imaginea
familiei încheiate la vîrste timpurii (19-22 ani), atunci cînd tinerii îşi fac studiile sau abia au
absolvit instituţiile de învăţămînt, cînd posibilitatea obţinerii unui serviciu convenabil se reduce
5
la minimum, iar problemele de ordin financiar își măresc riscul de apariţie. Pe lîngă aceasta,
imaturitatea emoţională şi psihologică la aceste vîrste, lipsa interesului şi pregătirii în domeniul
planificării familiale, cît şi neconştientizarea de fapt a familiei ca instituţie, a rolurilor şi
funcţiilor familiale pot genera conflicte în familia nou-formată, ceea ce nu ar exclude şi divorţul.
Vîrsta de 23-25 ani, considerată potrivită pentru căsătorie de 51,9% din tineri, reduce într-
o anumită măsură din intensitatea problemelor cu care se poate confrunta familia pe viitor, la
această vîrstă tinerii fiind mai conştienţi de importanţa căsătoriei şi familiei, fiind emoţional mai
maturi şi financiar mai stabili.
Trecerea de la adolescenţă la tinereţe aduce cu sine încărcătura emoţională a perioadei de
pubertate, existenţa tinerilor fiind marcată de prezenţa sentimentelor şi emoţiilor de diferit
conţinut, în special a sentimentului de dragoste, care ulterior constituie, pentru o mare parte din
tineri, fundamentul unei căsnicii trainice şi echilibrate din punct de vedere emoţional. Filosofii
antici au subliniat esența căsătoriei și familiei: dragostea reciprocă între parteneri.
Actualmente, sentimentul de dragoste şi-a pierdut din importanţa pe care o purta anterior
într-o căsnicie. Tinerii par a se orienta spre alte valori, mai mult materiale, încercînd să cultive
prin acestea stabilitatea şi fericirea familiei.
În acest sens, atitudinea tinerilor faţă de dragoste s-a manifestat diferit: 69,8% cred în
existenţa acesteia ca sentiment caracteristic cuplului bărbat-femeie; 3,7% nu cred în dragoste, iar
26,4% din tineri susţin că le este dificil să se pronunţe pe marginea acestui subiect, manifestînd o
poziţie nesigură faţă de existenţa acestui sentiment. Prin urmare, marea majoritate a tinerilor au o
atitudine pozitivă faţă de sentimentul de iubire, recunoscînd existenţa şi importanţa acestuia în
viaţa de cuplu.
În contextul în care dragostea îşi găseşte reflectare în atitudini şi experienţe, experienţa
sexuală vine ca o practică de completare a acesteia. Practicarea relaţiilor sexuale pînă la
căsătorie este un subiect care continuă să prezinte şi astăzi un tabu pentru anumite societăţi,
comunităţi, familii, indivizi. La antipod, majoritatea tinerilor de astăzi nu mai văd în acest
subiect un tabu şi nu-i mai conferă acea importanţă care persista cu cîteva decenii în urmă.
Aceştia îşi au formată o atitudine mai lejeră, mai liberală faţă de experienţa sexuală premaritală,
în mare parte considerînd-o necesară pentru stabilitatea şi reuşita unei relaţii şi a unei viitoare
căsătorii.
Liberalizarea atitudinii faţă de sexualitate se observă la 62,1% din subiecţi, care consideră
experienţa sexuală premaritală necesară tinerilor, în vederea cunoaşterii mai apropiate a
partenerilor şi pentru consolidarea relaţiei. În contradicţie vin 11,3% din tineri, care păstrează
tradiţionalismul subliniind necesitatea practicării primei experienţe sexuale odată cu încheierea

6
căsătoriei şi categoric neanticipînd-o pe aceasta. 26,6% cred că această experienţă mai probabil
că nu ar fi necesară înainte de încheierea căsătoriei.
Prin urmare, marea majoritate a tinerilor au o atitudine modernă, flexibilă, liberală faţă de
relaţiile sexuale, mai puţin de o treime fiind ataşaţi încă de valorile tradiţionale şi de exercitarea
relaţiilor sexuale doar în cadrul căsătoriei. Fără a fi rigizi, majoritatea tinerilor acceptă relaţiile
sexuale în afara căsătoriei, pentru o parte din aceştia cu condiţia dragostei, element puternic
valorizat atît în relaţiile sexuale, cît şi în viaţa de familie.
În contextul în care dragostea în cuplu îşi pierde treptat din valoare, iar relaţiile sexuale
premaritale devin o normă de conduită pentru tineri, fiind adeseori întreţinute fără anumite
implicaţii emoţionale sau obligaţii, concubinajul şi căsătoria civilă capătă valoare pentru mulţi
tineri. Numărul de căsătorii civile capătă popularitate în special printre rîndurile tinerilor, care fie
că nu mai constituie drept valoare latura spirituală a relaţiei, a căsătoriei şi a familiei, fie că
încheie căsătoria din alte motive decît cele de a crea o familie sănătoasă şi împlinită etc.,
consideră căsătoria civilă cu omiterea căsătoriei religioase varianta optimă pentru atingerea
scopurilor personale înaintate.
Studiul realizat a reliefat o varietate de opinii ale subiecţilor vizavi de motivele care
generează încheierea căsătoriei civile în lipsa celei religioase, încheiate în special printre
rîndurile tinerilor. În opinia acestora, motivele capătă următoarele forme:
 nesiguranţa în sentimentele proprii şi cele ale partenerului;
 frica de asumare a unor responsabilităţi mai mari;
 pierderea valorii căsătoriei religioase pentru tineri;
 prezenţa unor motive ascunse, altele decît formarea unei familii sănătoase şi fericite, care
au împlinire pentru parteneri doar după încheierea căsătoriei;
 evoluţia societăţii şi, totodată, modificarea tradiţiilor, inclusiv a celor ce ţin de
înregistrarea căsătoriei;
 frica de a nu se ajunge la divorţ într-o perioadă scurtă după căsătorie;
 simplitatea desfacerii căsătoriei în lipsa cununiei religioase.
După cum s-a relevat pe parcursul investigaţiei realizate, tinerii tind să manifeste în mare
parte o atitudine pozitivă faţă de căsătoria civilă. Astfel, din numărul total de subiecţi 77,3% sunt
tinerii care manifestă o atitudine pozitivă faţă de căsătoria civilă în ansamblu; aceştia o acceptă
atît ca unica formă de căsătorie care se poate încheia între tineri, cît şi ca formă de căsătorie
însoţită şi de partea religioasă.

7
 În acelaşi context de idei, 15,1% din tineri se pronunţă negativ vizavi de aceasta, în
contextul în care căsătoria este încheiată în lipsa părţii religioase. 7,5% din subiecţi manifestă o
atitudine neutră faţă de această formă de înregistrare a căsătoriei.
Punerea în discuţie a subiectului ce priveşte preferinţele tinerilor vizavi de înregistrarea
căsătoriei, inclusiv a propriei căsătorii pe viitor, ne spune că aceştia se pronunţă pozitiv vizavi de
ambele forme ale căsătoriei cu condiţia de a fi încheiate concomitent. Astfel, 85% din totalul
subiecţilor optează pentru varianta de înregistrare a căsătoriei la Oficiul Stării Civile şi la
biserică, inclusiv ca forme de înregistrare a căsătoriei proprii. Acest procent de tineri conferă
valoare şi importanţă ambelor forme de înregistrare ale căsătoriei, fără a exclude una dintre
acestea.
De asemenea, 7,5% din respondenţi dau importanţă doar înregistrării căsătoriei civile,
pentru aceştia latura religioasă a acestui act pierzînd din valoare şi necesitate. Ceilalţi tineri –
7,5% – au menţionat că pentru ei nu are importanţă forma de încheiere a căsătoriei. Cauzele
acestei atitudini indiferente pot izvorî din neactualitatea la moment a subiectului pentru tineri,
din lipsa interesului acestora pentru căsătorie sau ţin de motive de ordin personal, de atitudini,
tendinţe şi necesităţi ale indivizilor.
Astfel, conchidem că varianta tradiţională de încheiere a căsătoriei, care include
înregistrarea cuplului la Oficiul Stării Civile şi la biserică, continuă să fie respectată şi
importantă la moment pentru majoritatea tinerilor, care tind să păstreze tradiţia şi valorile ce stau
la baza căsătoriei.
Reprezentările, tendinţele şi doleanţele tinerilor vizavi de familia pe care urmează a o
crea se construiesc în baza modelului familial al familiei de origine. În contextul în care valorile
şi tradiţiile familiei sunt transmise copiilor, care la rîndul lor îşi vor crea propria familie, modelul
soţului şi al soţiei şi cel al mamei şi al tatălui sunt preluate în baza modelului familial. Nu
excludem însă cazurile atunci cînd tinerii, atestînd un model familial care nu-i reprezintă şi le
cauzează prejudicii, tind să-şi formeze familia proprie în baza valorilor care au lipsit în familia
de origine.
Datele obţinute sugerează faptul că aproape jumătate din numărul subiecţilor – 45,2% –
dau apreciere pozitivă căsătoriei părinţilor lor; 39,6% consideră mariajul părinţilor a fi fiind unul
excelent; satisfăcător cataloghează uniunea părinţilor 9% din tineri; 6% spun că mariajul
propriilor părinţi este unul nesatisfăcător.
Totodată, solicitînd tinerii să se pronunţe asupra subiectului cu privire la formarea
propriei familii în baza modelului familial al părinţilor, doar 39,6% dintre aceştia au afirmat
cert că mariajul părinţilor prezintă pentru ei un model pe care intenţionează să-l preia în propria
familie. Cu un răspuns cît de cît pozitiv au venit alte 15,1% din respondenţi, menţionînd că „mai
8
probabil că da”, adică probabilitatea ca aceştia să preia în propria familie modelul familial al
părinţilor se prezintă sub raportul 50/50. Astfel, 54,7% din tineri prezintă probabilitatea de
preluare în familia nou-formată a valorilor şi modelelor de comportament achiziţionate în
familie.
Contrar acestui procent vin 24,5% din subiecţi, care îşi manifestă făţiş nedorinţa de a
reflecta careva modele de comportament, atitudini şi norme preluate din familia de origine. La
baza acestei hotărîri stă atitudinea mai puţin pozitivă a tinerilor faţă de mariajul eşuat al
părinţilor, marcat de separare, divorţ şi lipsă de responsabilitate faţă de formarea unei familii
stabile şi echilibrate. La fel, 20,7% din tineri manifestă o nedorinţă mai puţin conturată, dar
totuşi sigură, de a nu prelua modelul familial în construirea unei noi familii.
Astfel, analiza calitativă a informaţiei culese ne indică faptul că familia de origine are
într-adevăr influenţă asupra subiecţilor, de structura şi reuşita căreia depinde pe viitor crearea
unei noi familii.
Concluzionînd informaţia prezentată, sesizăm o serie de indici caracteristici care,
sintetizați, oferă o imagine de ansamblu asupra modului în care tinerii percep căsătoria și viața
de familie. Astfel, subliniem următoarele idei de bază relevate în prezentul studiu:
 doar 45,2% din tinerii văd diferența dintre noțiunea de căsătorie și familie;
 vîrsta potrivită pentru căsătorie este considerată de către cel mai mare procent din tineri
(51,9%) a fi fiind cea de 23-25 ani;
 perioada de 2 ani de pînă la căsătorie este recunoscută drept cea mai „optimă” perioadă
pentru cunoaşterea partenerului (30,6%); perioada minimă este cea de 0,5 ani,
considerată optimă de cel mai mic procent din subiecţi – 5,6%;
 din numărul total al subiecţilor, 69,8% cred în existenţa dragostei ca sentiment
caracteristic cuplului bărbat-femeie;
 necesitatea experienței sexuale premaritale o evidențiază 62,1% tineri;
 printre cei mai importanți factori în alegerea partenerului de viaţă sunt interesele comune
(31,2%), vîrsta partenerului (15,6%), situaţia materială (13,2%), exteriorul atrăgător al
partenerului (10,9%);
 cuplarea cu parteneri de vîrstă mai mare constituie o prioritate pentru cel mai mare număr
din respondenți – 41,2% din tineri (fete);
 statutul economic al partenerului nu constituie criteriu de selectare pentru 50,9% din
tineri;
 54,7% sunt tinerii care tind să-și construiască propria familie în baza modelului familial
al părinților proprii.

9
 E adevărat că analizele şi sondajele de opinie indică faptul că tinerii îşi au formată
imaginea despre familie şi căsătorie, atitudinile faţă de acestea consonînd cu ierarhia lor de valori
(în care familia, căsătoria şi dragostea au un rol important) şi indică prezenţa unor norme de
comportament precum: căsătoria timpurie, răspîndirea relaţiilor sexuale premaritale, înaintarea
anumitor aşteptări faţă de partener care necesită a fi adeverite.
Concluzionăm că, deşi percepția căsătoriei și familiei în viziunea tinerilor contemporani
arată în mare parte indici pozitivi, totuşi aceasta necesită o reevaluare, cu completarea şi
revizuirea cunoştinţelor posedate, ceea ce-ar induce şi o modificare de atitudini, interese şi
tendinţe ale tinerilor. Astfel, şansa unui mariaj „reuşit” şi-ar mări probabilitatea de existenţă,
tinerii cu maturitate şi inteligenţă investind în familie mai mult efort şi credinţă, respectiv
obţinînd satisfacerea aşteptărilor înaintate.

Bibliografie:

1. Băran-Pescaru, Adina. Familia azi. O perspectivă sociopedagogică / Adina Băran-

Pescaru. – Bucureşti: Aramis, 2004. – 176p.
2. Iluț, P. Social și psihosocial în alegerea partenerului conjugal (piață maritală) // Studia
Universitatis Babeș-Bolyai, Sociologia-Politologia, 1993, nr.2, pp.13-27.
3. Legea RM cu privire la tineret, adoptată la 1 ianuarie 2001.

10