Sunteți pe pagina 1din 2

SISTEMUL INTERNATIONAL

CURS 5

Surse: Zbignico Brzezinski – “A domina sau a conduce ? ”


Edward A. Kolodziej – “Securitatea si relatiile internationale”
Jaques Du Roselle, vol. II – “Istoria relatiilor internationale”
Sistemul international reprezinta un concept important in teoria relatiilor
internationale potrivit caruia lumea nu reprezinta un amalgam de state ale caror relatii
sunt determinate de factori aleatorii, ci functioneaza ca un ansamblu bine structurat,
guvernat de legi obiective, de principii, de conduita (de etica limitata).
Sistemul international nu dispune de un centru de autoritate, de o forta care sa
regleze, de la centru problemele aparute, nesincronizarile sistemice, deoarece sistemul
politic international este, in pofida aparentelor, de cele mai multe ori fragmentat - nu
reprezinta o unitate absoluta, reprezinta o unitate in diversitate.
Esentiala pentru sistemul mondial este tendinta de autoreglare. Aceasta tendinta
pare a fii ascunsa, la suprafata iesind, in mod special, forta deosebita a statelor cu
potential reunoscut (cu potential in a conduce / “a domina lumea intr-un moment sau
altul”)
Principalul adversar al sistemului de autoreglare in plan mondial il constituie
deciziile negative, unilaterale ale unor state, al caror impact pe plan mondial poate fi
devastator la un moment dat. De aceea, se impune o anume vizualizare, un control
programat si reglat prin tratate internationale asupra unor tendinte. (Ludwis Von
Bertalanfy).
Sistemele sunt alcatuite din elemente ce formaza o unitate.
Unitatiile de baza (elementele) = statele ce se constituie in subsisteme ale
sistemului mondial.
Joseph Nye Jr. “Descifrarea conflictelor internationale” in subcapitolul “sisteme
internationale si grade de cauzalitate” – sistemul este definit plecand de la importanta
analizei razboiului (“razboiul este deseori explicat in termenii sistemului international”).
In opinia lui Nye Jr. – sistemul international reprezinta tiparul relatiilor dintre
state. Deasemenea Nye ne spune ca sistemul nu este singurul care poate explica ce se
intampla in politica internationala. Aici este de acord cu K. Waltz, autor al lucrarii “Omul
statul si razboiul ” care identifica trei nivele de cauzalitate, respectiv:
a) individual
b) statul
c) sistemul international
Structura de sistem -> distributia puterii in cadrul sistemului (azi este una
total inegala).
Din aceasta distributie ne apare corecta explicatia celor care vorbesc despre
structura unipolara a unui sistem international deoarece in cadrul ei exista o singura
putere de valoare maxima.
Apoi sunt cei care vorbesc despre structuri bipolare: fiind vorba despre doua
centre importante de putere sau “doua tari mari sau doua sisteme de aliante
bineinchegate”.
Structurile multipolare sistemice cu trei sau mai multe centre de putere, unde
exista un numar mare de tari aproximativ egale ca potential, dar in care este evidenta
distributia dispersata a puterii.
K. Waltz in lucrarea “Teoria politicii internationale”: in abordarea sa descrie
punctele de vedere a trei personalitati in teoria relatiilor internationale, respectiv: Richard
Rosecrance, Stanley Hofman, Morton Kaplan.
Schita lui Richard Rosecrance cuprinde patru elemente:
a) sursa perturbatoare sistemului
b) mecanismul regulator
c) tabelul constrangerilor de mediu
d) rezultatul
Waltz spune de Hofman ca se diferentiaza de Rosecrance.
Sistemul international este definit ca un patern. Hofman descrie o structura
sistemica nu foarte diferentiata de clasificare. Vorbeste de sase sisteme. Aceste sisteme
pornesc de la conceptual de putere (principiu corolar organizator). Cele sase modele sunt:
a) echilibrul de forte
b) bipolar destines
c) bipolar restrans
d) sistem universal
e) sistem ierarhic
f) veto
Dintre cele sase sisteme, in opinia lui Waltz, cel al balantei de putere este
privilegiat. Autorul de refera la sec. XIX si se raporteaza la un numar limitat de actori pe
scena mondiala, respective cinci.

SOCIETATEA MONDIALA
Surse: Martin White -> se refera strict la problematica societatii nationale
J. Mayal – “Politica mondiala si limitele ei”

Martin White spune: “societatea internationala nu este o socitate ca oricare alta,


pentru ca e cea mai cuprinzatoare forma de societate de pe pamant”. Ea are patru
caracteristici:
1. este unica compusa din societati mult mai complet organizate numite state. Statele
sunt membrii ei de prim ordin si nemijlociti chair daca intr-un anume sens membrii ei
fundamentali sunt indivizii, oamenii (unicitate).
2. numarul membrilor este intotdeauna mai mic decat cel al unei societati umane
clasice, decat membrii unei societati nationale. In acest caz, aproape toate societatile
nationale isi numara membrii in milioane. Societatile nationale nu au deposit 200
membrii.
3. membrii societatii internationale sunt mult mai eterogeni decat indivizii unei societati
nationale, iar eterogenitatea lor este legala de un numar mic.
4. membrii societatii internationale sunt, in general, nemuritori.

S-ar putea să vă placă și