Operațiunea Neptun

Parte a Debarcării din Normandia

Sd Sg Barabaș Alexandru
 Cuprins

Introducere ................................................................................................................................................... 3
Prognoza meteo ............................................................................................................................................ 3
Operațiunea Neptun ..................................................................................................................................... 4
Operațiunile aeropurtate .............................................................................................................................. 5
Bibliografie .................................................................................................................................................... 6

2
Introducere

Operațiunea Neptun, cunoscută și ca Debarcările din Normandia, a fost asaltul și

operațiunile amfibii din timpul Operațiunii Overlord declanșată de Aliații
occidentali pentru deschiderea celui de-al doilea front în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial. Ziua Z inițială pentru declanșarea operațiunii (5 iunie) a fost amânată cu 24 de ore,
pentru 6 iunie1944. Atacul inițial a avut două faze: o debarcarea a
parașutiștilor americani și britanici (printre ei se afla și un batalion canadian) la scurtă vreme
după miezul nopții și o debarcare amfibie a infanteriștilor și diviziilor blindate aliate pe plajele
Franței, care a fost declanșată la ora 06:30. Operațiunea a presupus transpotarea a numeroși
soldați și a unei uriașe cantități de materiale din Anglia și Țara Galilor cu ajutorul avioanelor de
mare capacitate și a vaselor comerciale, cât și asigurarea condițiilor pentru desfășurarea cu
succes a debarcărilor – asigurarea superiorității aeriene și maritime totale în zona Canalului
Mânecii, cât și sprijinirea infanteriei debarcate prin intermediul bombardamentelor aeriene și
navale.

Prognoza meteo

Factorul determinant pentru stabilirea datei debarcării a fost prognoza meteo. În această
fază a războiului, submarinele germane fuseseră alungate din Atlantic iar stațiile lor
meteorologice din Groenlanda au fost închise. Aliații au reușit să aibă avantajul de a fi singura
tabără care cunoștea condițiile meteo din Atlantic, ceea ce avea să se dovedească decisiv.

Planificatorii aliați au apreciat că debarcarea avea nevoie de o lună plină atât pentru
piloții de avioane, cât și pentru a folosi nivelul maxim al mareei de vară. Această condiție a
limitat perioada de declanșarea a operațiunii la câteva zile pe lună. Eisenhower a ales ziua de 5
iunie pentru declanșarea atacului. Pentru cea mai mare parte a lunii mai, vremea a fost bună, dar
s-a deteriorat rapid la începutul lui iunie. Pe 4 iunie, condițiile erau absolut inacceptabile pentru
declanșarea debarcării – vântul bătea cu putere, valurile înalte făceau imposibilă lansarea vaselor
de debarcare iar plafonul de nori aflat la o înălțime redusă împiedica avioanele să-și găsească
țintele. Convoaiele aliate de debarcare aflate deja în marș pe mare au fost obligage să se retragă
la adăpost în golfurile din sudul Angliei.

Exista posibilitatea ca toată operațiunea să fie anulată, iar trupele să fie trimise înapoi în
taberele lor, ceea ce ar fi fost o operațiune riscantă din mai multe puncte de vedere: în primul
rând era vorba de un flux uriaș de oameni și de materiale, iar în al doilea rând exista primejdia ca
secretul operațiunii să nu mai poată fi păstrat. Următoarea perioadă cu lună plină avea să apară

3
peste o lună. Pe 5 iunie a avut loc o întâlnire de maximă importanță la care au participat
comandanții debarcării și meteorologul șef al lui Eisenhower, căpitanul J.M. Stagg. Stagg a
anunțat o îmbunătățire a condițiilor meteo pentru ziua următoare. Bernard Law Montgomery și
șeful statului major al lui Eisenhower, Walter Bedell Smith, erau în favoarea declanșării
debarcării pe 6 iunie. Leigh Mallory avea îndoieli în ceea ce privește posibilitatea succesului
debarcării în acele condiții, iar amiralul Bertram Ramsay credea că vor exista condiții favorabile
la limită pentru declanșarea invaziei. Eisenhower s-a bazat pe prognoza lui Stagg și a dat ordinul
de declanșare a operațiunii.

În acest timp, germanii se considerau în siguranță date fiind condițiile meteo proaste și au
apreciat că în următoarele câteva zile nu va fi posibilă declanșarea unei invazii. Mai mulți
comandanți cu rang înalt lipseau de la posturile lor de conducere. De exemplu, Erwin
Rommel își luase câteva zile de permisie pe care urma să le petreacă cu familia. Mai mulți
comandanți de divizii, regimente și batalioane erau absenți de la posturile lor fiind prezenți la
conferințe de război.

Operațiunea Neptun

Cunoscută și ca Debarcările din Normandia, a fost asaltul și operațiunile amfibii din

timpul Operațiunii Overlord declanșată de Aliații occidentali pentru deschiderea celui de-al
doilea front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ziua Z inițială pentru declanșarea
operațiunii (5 iunie) a fost amânată cu 24 de ore, pentru 6 iunie1944. Atacul inițial a avut două
faze: o debarcarea a parașutiștilor americani și britanici (printre ei se afla și un batalion canadian)
la scurtă vreme după miezul nopții și o debarcare amfibie a infanteriștilor și diviziilor blindate
aliate pe plajele Franței, care a fost declanșată la ora 06:30. Operațiunea a presupus transpotarea
a numeroși soldați și a unei uriașe cantități de materiale din Anglia și Țara Galilor cu ajutorul
avioanelor de mare capacitate și a vaselor comerciale, cât și asigurarea condițiilor pentru
desfășurarea cu succes a debarcărilor – asigurarea superiorității aeriene și maritime totale în
zona Canalului Mânecii, cât și sprijinirea infanteriei debarcate prin intermediul
bombardamentelor aeriene și navale.

În operațiune au fost implicați peste un milion de oameni, dintre care peste 195.000 de
civili din marina comercială. Operațiunea Neptun a fost declanșată în largul coastelor
Normandiei și în peninsula Cotentin, pe cinci plaje – Gold, Juno, Omaha, Sword și Utah.

4
Operațiunile aeropurtate

Succesul debarcărilor aeropurtate depindeau de stabilirea unor poziții fortificate sigure de

la care să fie extinse capetele de pod și unde să fie stabilite poziții de aprovizionare care să
sprijine corespunzător forțele aliate care înaintau spre interiorul Normandiei. Forțele debarcate
pe plaje erau foarte vulnerabile la contraatacurile germane declanșate mai înaine ca soldații aliați
să-și poată consolida suficient pozițiile și să fie sprijinite de noi valuri de debarcare. Pentru a
limita sau elimina capacitatea germanilor de contraataca în perioada critică a debarcărilor și a
primelor ore de pe plaje, au fost concepute mai multe operațiuni aeropurtate pentru cucerirea
unor obiective importante precum podurile, intersecțiile de drumuri și diferite zone bine
determinate, în special pe flancurile de vest și de est a zonelor de debarcare. Militarii parașutați
sau transportați la o anumită distanță de plajele de debarcare cu ajutorul planoarelor trebuiau să
faciliteze ieșirea din zona îngustă a plajelor a infanteriștilor debarcați în operațiunile amfibii, iar
în unele cazuri trebuiau să anihileze bateriile apărării germane de coastă sau să participe la
etinderea mai rapidă a capetelor de pod atacând dinspte interiorul teritoriului ocupat de inamic.
Pe flancul vestic al plajei „Utah” au fost parașutați Diviziile a 82-a și a 101-a aeropurtate
americaene, iar pe flancul estic a fost parașutată Divizia a 6-a aeropurtată britanică.

5
Bibliografie
1. https://cultural.bzi.ro/ziua-z-operatiunea-neptun-11498
2. http://www.unitischimbam.ro/batalia-pentru-normandia/