CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN

INFORMATICĂ SI TEHNOLOGII INFORMAȚIONALE

Dișciplina: Protectia Consumatorului

Lucrarea de studiu individual nr.2
Tema59: Principiile directoare pentru protectia
consumatorului

Grupa I-1531
A elaborat eleva: Gaidău Elena
A evaluat profesorul: Indoitu A.
NOTA:_________________________

2017
 Conceptul de protecţie a consumatorilor
Problematica protecţiei consumatorilor priveşte îndeosebi, aspecte
referitoare la sistemul de relaţii creat în cadrul pieţei, generat de
confruntarea consumului cu obiectul său, respectiv cu produsul oferit de
producător, la care se adaugă cadrul de desfăşurare a relaţiilor ofertant -
consumator, respectiv gradul de libertate în care are loc derularea
fenomenelor de piaţă - jocul ofertei şi cererii, liberalizarea preţurilor,
publicitatea comercială, comportamentul personalului comercial, calitatea
produselor etc.
Aducerea în discuţie a problematicii privind protecţia consumatorilor, nu
trebuie însă să determine ignorarea altor aspecte care, desigur, în
momentul de faţă apar ca deziderate, dar care, în timp, trebuie să fie
soluţionate, pentru a putea face într-adevăr pasul decisiv. Se are în vedere,
în acest sens, pe de o parte, faptul că într-un mod mai general,
consumatorilor trebuie să li se asigure importante beneficii printr-o politică
de piaţă bine definită, care să le permită a dispune de o alegere mai
diversificată a produselor şi serviciilor în condiţiile unei pieţe mai
competitive, iar pe de altă parte, crearea contextului, în cadrul căruia este
esenţial să apară faptul că sunt recunoscute şi confirmate natura şi
obiectivele specifice politicilor privind consumatorii.
Mai mult, este necesar să se ajungă pînă acolo, încît obiectivele
respectivelor politici privind consumatorii să nu mai fie considerate ca
subproduse ale politicilor de piaţă sau ale politicilor concurenţiale, ci
abordări de sine stătătoare, în cadrul cărora consumatorii să poată vedea
cadrul, căile şi instrumentele prin care drepturile le sunt protejate şi
promovate la nivel continental, sau mondial, în contextul politicilor globale
promovate de statele europene sau din alte zone ale lumii.
În consecinţă, abordările privind consumatorul vor trebui să fie considerate
ca segmente ale politicilor globale, dar conturate ca politici de sine
stătătoare, cu obiective proprii, priorităţi proprii şi instrumente proprii. Grija
faţă de consumator trebuie să capete astfel legitimitatea deplină a unor
politici distincte şi autonome, funcţional integrate în cadrul celorlalte politici
promovate de societate.
Economia de piaţă, prin mecanismele sale şi principiile promovate poate
asigura coerenţele necesare unei societăţi, prin jocul preţurilor, al deciziilor
de protecţie şi alegere ale consumatorilor, orientarea producţiilor productive
spre producţii necesare şi rentabile, realizînd în acelaşi timp echilibrul şi
adaptările necesare în economie, potrivit exigenţelor de funcţionare corectă
a mecanismului adoptat.
Concomitent, economiei de piaţă îi este asociată şi noţiunea de
corectitudine. O asemenea noţiune are în vedere, pe de o parte,
concurenţa, iar, pe de altă parte, consumatorul ca principal beneficiar al
activităţii concurenţiale. În ceea ce priveşte concurenţa, corectitudinea, ca
trăsătură a economiei de piaţă, presupune că atît vînzătorii, cît şi
cumpărătorii antrenaţi în acţiune şi, la rîndul lor, fiecare luat individual să nu
depindă de o putere care să deformeze jocul concurenţei, accesul la piaţă
să fie liber, atît producătorii, cît şi distribuitorii să nu poată îngrădi diferitele
domenii de acţiune pentru a-şi rezerva beneficiile, iar deciziile fiecăruia să
fie luate în totală libertate.
În raport cu consumatorul, noţiunea de corectitudine presupusă de
economia de piaţă are în vedere asigurarea unor largi posibilităţi de
informare, de cumpărare a celor necesare şi alegerea la preţuri
convenabile a unor produse de o calitate corespunzătoare preţului solicitat,
fiind necesar ca piaţa să fie transparentă, informaţia să circule liber, iar
preţurile să fie cunoscute şi, prin aceasta, concurenţa să fie efectivă, loială
şi benefică pentru consumator.
Consumatorul , în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri, joacă un rol
important în mecanismul de piaţă, constituind, în acelaşi timp, elementul de
referinţă al tuturor acţiunilor întreprinse atît de producător, cît şi de către
comerciant. Mai mult, pe măsură ce o ţară sau alta se dezvoltă, cunoscînd
o stare de prosperitate, rolul consumatorului devine mai complex şi un
număr din ce în ce mai mare de organizaţii, publice sau particulare, sunt
afectate de comportamentul acestuia.
În acelaşi context, trebuie recunoscut însă faptul că, luînd în considerare
interesele şi nevoile respectivilor consumatori, aceştia sunt confruntaţi cu o
serie de dezechilibre în raporturile de piaţă, dezechilibre ce afectează sub
multiple aspecte - economic, educaţional, siguranţa sănătăţii etc. O
asemenea stare de fapt impune anumite intervenţii sociale, menite să ofere
cadrul stării de echilibru, bazat pe respectarea unor clauze convenite şi
asigurarea accesului tuturor la produse care să nu prezinte nici un risc şi
pe promovarea corectă, echitabilă şi susţinută a dezvoltării economiei
sociale. Întreg complexul de intervenţii sociale - guvernamentale sau
nonguvernamentale - cu privire la problematica respectivă, îşi găseşte
expresia în conceptul de protecţie a consumatorilor.
 Conceptul de protecţie a consumatorilor are în vedere un
ansamblu de dispoziţii privind iniţiativa publică sau privată,
destinat a asigura şi a ameliora continuu respectarea
intereselor consumatorilor.
Dată fiind largheţea unei asemenea noţiuni, protecţia consumatorilor
îmbracă o serie importantă de aspecte, omul de rînd, în calitatea sa de
consumator şi, îndeosebi, în calitatea sa de cumpărător, devenit agent de
piaţă, confruntîndu-se cu o multitudine de probleme legate de: structura
produselor destinate a-i asigura consumul, preţurile la care îşi poate
procura diversele produse şi servicii şi calitatea acestora, sistemul de
informare prin care să se asigure transparenţa pieţei, sistemul de
comercializare a produselor şi calitatea serviciilor comerciale etc.
Într-un asemenea cadru, caracterizat printr-o arie largă de cuprindere şi o
complexitate deosebită, pentru asigurarea unei protecţii reale a
consumatorilor, este necesară o bună structurare a fenomenelor şi a ariei
problematice generate de fiecare dintre acestea, o selectare atentă a
problemelor şi detalierea lor, precum şi conturarea unor obiective specifice
fiecărei zone şi perioade cuprinse în programele de protecţie.
Aceasta face ca protecţia consumatorilor să îmbrace atît forma unei mişcări
generale, care să militeze pentru respectarea intereselor consumatorilor,
cît şi, în cele mai frecvente cazuri, forma unor acţiuni speciale, cu
programe şi obiective bine determinate în timp şi spaţiu (de pildă, mişcarea
pentru desdăunarea cumpărătorilor de autoturisme Convoiz fabricate de
firma "General Motors", creată ca urmare a apariţiei, în procesul de
utilizare, a unor defecte importante în sistemul de frînare).
O dată cu adoptarea setului de "Principii directoare pentru protecţia
consumatorului" de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor
Unite, prin Rezoluţia 39/248/1985, protecţia consumatorului a devenit o
problemă de anvergură mondială, principiile respective oferind un cadru
utilizabil în elaborarea şi consolidarea politicilor şi legislaţiei naţionale a
oricărei ţări, referitoare la protecţia consumatorilor, încurajînd, concomitent,
cooperarea internaţională în domeniul respectiv.
Ţinînd seama de mutaţiile intervenite în societate, creşterea continuă a
exigenţelor publicului consumator şi, aşa după cum subliniam şi în capitolul
anterior, apariţia unor fenomene care avertizează asupra faptului că este în
curs formarea unei noi societăţi care anunţă un alt tip de armonie socială,
specialiştii subliniază faptul că în cadrul Uniunii Europene şi în ţările
membre ale acestei comunităţi s-a trecut la o nouă conceptualizare a
problematicii privind consumatorul şi protecţia sa. Se încearcă înlocuirea
noţiunii de "protecţie a consumatorilor", considerată restrictivă cu o noţiune
mai globală, de "promovare a consumatorului", prin această înlocuire
considerîndu-se că respectivul consumator va deveni un interlocutor activ
de piaţă.