SISTEMUL DE IMPRIMARE CU JET

1. Noţiuni introductive
Faţă de tehnologiile clasice de imprimare a materialului textil, imprimarea prin
tehnologia ”non - impact” prezintă o serie de avantaje considerabile , cum ar fi: scurtarea
lanţului intermediar între proiectantul desenului de imprimat şi produsul final - ceea ce aduce
economii, acurateţea desenului şi calitatea acestuia sunt considerabil mărite prin transferul
direct al informaţiei de pe calculatorul pe care a fost creatã .
Principiul de bazã în imprimarea cu jet este realizarea unui model imprimat pe
materialul textil folosind ca utilaj o imprimantã ink-jet (“cu jet de colorant”), şi avînd ca
sursã a desenului o machetã-model creatã pe computer fie prin procedeul CAD (Computer
Aided Design) fie prin intermediul unor programe de creaţie grafică delicate .
Tehnologiile de imprimare non-impact disponibile în momentul de faţă se pot clasifica
în :
- imprimare cu jet de cernealã ( Ink -jet ) ;
- imprimare prin transfer termic ;
- imprimare electrofotograficã ;
- imprimare electrostaticã ;
- imprimare magneticã .
O importanţã deosebitã pentru utilizările în imprimarea materialelor o are tehnologia
cu jet de colorant care permite contactul direct al colorantului cu materialul textil , spre
deosebire de celelalte metode ce utilizează un intermediar, de exemplu tonerul, developerul,
plăcile fotografice.
Întregul sistem de imprimare cu jet de cerneală este proiectat pe suprafaţa substratului
ca nişte serii de picături coerente şi controlate, de aceea este impropriu să se folosească
termenul “tipărirea spray” cum se face câteodată.
Imprimarea textilelor cu jet a început în 1970, scopul fiind dezvoltarea unui sistem de
imprimare “non contact” şi producerea unor modele multicolore folosind date digitale.
Avantajete potenţiale ale producerii rapide de modele de separare a culorilor folosind sistemul
modelului CAD (Designul Asistat de Computer) fără necesitatea producerii imagini, cuplate
cu abilitatea de scimbare a şabloanelor aproape instantaneu, au apărut la început foarte
atractive. Oricum investiţiile cu capital mare au temperat entuziasmul industriei pentru noua
tehnologie. Coloranţii folosiţi în imprimare cer o selecţie specială dar nu au fost dezvoltaţi
specific pentru această aplicare
Cum majoritatea imprimantelor cu jet de cerneală au fost făcute pentru imprimarea
hârtiei, termenii întîlniţi spre exemplu în instrucţiunile tehnice sunt mult mai legaţi decît cei
utilizaţi în industria reprografică decît cei utilizaţi pentru imprimarea pe textile. Această
referire este făcută mai degrabă la tonere şi cerneluri decât la coloranţi, pigmenţi şi paste de
tipărit. Similar rezoluţia de imprimare şi viteza sunt definite în puncte / inch şi
caractere/secundă sau chiar pagini/minut mai degrabă metri /minut. Diferitele sectoare de
piaţă în care imprimarea cu jet poate fi introdusă înlocuieşte cu succes diferite cerinţe
tehnologice ale caracteristicilor mecanismelor de producere ale picăturii de cerneală (tab.1) şi
acestea au afectat în mare măsură nenumăratele soluţii găsite pentru maşini care ar fi putut fi
în cele din urmă produse în scop comercial.
Tabel 1. Cerinţele imprimării cu jet de cerneală pentru diferite substraturi
Covoare Textile Hârtie
Definiţia (d.p.i.) 12 – 20 60 – 100 150 – 400
Viteza substratului (m/min) 5 – 15 25 – 60 50 – 200
Frecvenţa de funcţionare (kHz) 5 – 20 X 10-2 1–4 3 – 20(a)
Valorile pulsului (ms) 1 – 10 X 103 100 – 500 10 – 100
Volumul de picătură (pl) 1 – 5 X 106 1-5 X 103 100 – 500

Existã douã tipuri de imprimante “Ink-jet”:

- rezoluţie slabă: 40 linii /inch; este bazatã pe un sistem specific de control al valvelor ce
ejectezã cerneala , nefãcînd obiectul aplicaţiilor în industria textilã.
- rezoluţie finã: pînã la 300-400 linii /inch; prin tehnologia de construcţie aceastea se împart în
două tipuri,:
-CS ( Continous Stream )
-DOD (Drop On Demand)
Tehnologiile cu jet de cerneală utilizate la ora actuală în lume şi firmele producătoare de
imprimante sunt prezentate în schema din figura 1.

Tehnologia CS (Curent continuu) Tehnologia DOD (Picătură la cerere)

 Raster Scan Jet Binar Piezoelectrică Termică
(Texot) (Stork, Scitex) (Xaar, Trident, (Canon, HP)
Epson, Sciren,
Tektronix, Spectro)

Figura 1. Tehnologii de imprimare cu jet

Sistemul cu jet CS este cel mai potrivit penru utilizare îndelungată sau acolo unde
rezoluţia înaltă şi viteza mare a desenului sunt esenţiale. Imprimantele DOD sunt de obicei
preferate pentru costurile mai mici şi utilizarea intermitentă.
2.Compoziţia cernelii de imprimat
Cerneala folositã în imprimantele cu jet trebuie sã respecte anumite criterii fizice şi
chimice foarte stricte . Au fost utilizaţi, folosind o imprimantã Ink-jet circa 50 de coloranţi
reactivi lichizi disponibili pe piaţă.
Compoziţia cernelurilor trebuie sã aibă proprietăţi specifice care sã permitã formarea
optimã a picăturii , compatibilitatea pentru mai multe tipuri de imprimante realizarea unei
imagini , a unui contur şi a unei culori excelent definite .Proprietăţile cernelii şi influenţa
specificã pe care o exercitã sînt prezentate în tabelul nr.2. Pentru ca rezultatul imprimării
InkJet să fie comparabil cu cel al imprimãrii cu şabloane plane sau rotative , formulele
chimice ale coloranţilor reactivi utilizaţi trebuie sã fie foarte apropiate .
Tabelul nr.2
Proprietăţile cernelii Zona de influenţă
Tensiunea superficială Compatibilitatea între imprimante
Viscozitatea Formarea stabilă a picăturii
Conductivitatea Necontaminarea particulelor
pH Nedepunerea de crustă pe duze
Coroziune redusă
Puritatea colorantului Durata mărită de utilizare a duzelor

3.Tehnologia tip CS
 În cazul imprimantelor “Ink-jet” construite în sistem CS, soluţia care conţine
colorantul este trimisă, la presiune înaltã, printr-o micã duză; fluxul de cernealã emergent este
divizat în mici picături ce pot fi încărcate electric selectiv, apoi deflectate la trecerea printre
plăcile unui sistem tip condensator, alimentat la curent de înaltã tensiune .
Tehnologia tip CS se aplicã la douã tipuri specifice de imprimante :
- metoda Raster Scan;
- sistemul Jet Binar.
Metoda Raster Scan
Picãturile de cernealã trec printr-un electrod de încãrcare ce le încarcã sau nu selectiv,
în funcţie de semnalul analog de modulare pe care îl primeşte. Acest semnal este modulat
funcţie de structura desenului ce urmeazã a fi imprimat, structură ce a fost scanatã de pe
machetã, fiind transferatã digital.
Picăturile care au fost încărcate corespund desenului ce urmeazã a fi imprimat fiind
deflectate către substratul textil; picăturile neîncărcate corespund zonelor albe ale desenului,
fiind colectate într-un rezervor (fig.2.)

Fig.2. Metoda Raster Scan

1-rezervor cu cerneală;2-electrod încărcare; 3-modulare semnal electric;

4-plăci deflectoare;5-semnal modulat; 6-traiectoria particulelor încărcate; 7-rezervor picături
neîncărcate; 8-material textil; 9-desen imprimat
 Sistemul jet binar

Diferenţa esenţialã faţă de metoda Raster Scan este faptul că, aici, picăturile
neîncãrcate formează desenul, iar cele încărcate sînt colectate într-un rezervor. Încărcarea sau
lipsa încărcãrii electrice este comandatã similar, funcţie de structura digitalã a imaginii
scanate (fig.3).

Fig.3. Sistemul Jet Binar

1-transformator; 2-electrod încărcare electrică; 3-plăci de deflexie; 4- picături

neîncărcate; 5- material textil; 6-tambur; 7-picături încărcate; 8-rezervor picături
încărcate; 9- material textil imprimat

4.Tehnologia DOD (Picătură la cerere)

Prin această tehnologie se produce o picătură la cerere şi aceasta este împrăştiată pe

suportul textil. Picăturile nu sunt încărcate electric. Această tehnologie se aplică prin două
procedee:

 cu tehnologie buble jet (excitaţie termică).(fig.4)

 cu traductor piezoelectric;(fig.5)

Fig.5. Sistemul Buble jet

 Fig. 5. Sistemul cu traductor piezoelectric

Faţă de tehnologia CS, doar o picătură pe pixel poate fi realizată, pe când la CS, până
la 15 picăturipot fi direcţionate pe fiecare pixel, fiecare dintr-o culoare, realizând semitonuri
reale.
La tehnologia DOD, semitonurile sunt formate utilizând o matrice de puncte pentru a
forma un “super pixel”, numit şi raster/grilă.

Sisteme semiindustriale şi industriale de imprimare cu jet de cerneală

( “InkJet”)
În ultimii 25 de ani, numeroase proiecte de cercetare au fost abordate în întrega lume.
Prima imprimantã cu jet de colorant cu aplicaţie în industria textilã a fost construitã în fosta
RDG, dar fiabilitatea era redusă.
Una din primele imprimante competitive în producţie a fost dezvoltatã la ICI, în anii
„70 folosind tehnologia CS. Acest tip de imprimantã era destinatã imprimãrii în culori, putînd
atinge o rezoluţie de pînã la 100 linii / inch .
În paralel , alte proiecte erau dezvoltate. La CSIRO, în Australia, s-a produs o
imprimantã tip CS, distribuitã prin WILCOM Ltd., Sydney. În SUA a fost lansatã de
BURLINGTON CORPORATION o imprimantã ce putea prelucra materiale pe o lăţime de
pînã la 2 m.
În anii „80, un proiect finanţat de SEIREN Japonia, bazat pe tehnologia CS, a fost
prezentat şi discutat împreunã cu alte patente legate de aceastã tehnologie ; acest tip de maşini
imprimã şi în prezent , pe lăţime maximã , la fabrica din Fukui a companiei .
În 1991 a fost anunţată o colaborare între CANON, pentru partea de computerizare,
KANEBO pentu suporturile textile şi TOSHIN pentru partea de utilaj , avînd ca scop
producerea unei imprimante competitive.
Proiectul EUREKA a fost, de asemenea, lansat între STORK, Universitatea LUND din
Suedia şi SWEDISH MATCH, având ca obiectiv producerea unei imprimante tip CS.
 Primul sistem comercial pentru imprimarea cu jet a materialelor textile a fost lansat la
ITMA „91 Hanovra de către STORK, prin imprimanta TruColor. Tehnologia este de tip CS,
folosind metoda binarã, proces fundamentat de Hertz şi Samuelson.
O soluţie de colorant, care conţine colorant reactiv este pompatã printr-o duzã cu
diametrul de 14,4 microni. Fluxul continuu de colorant este separat în picãturi la o modulare
în frecvenţã de 625 kHz, ceea ce înseamnã cã 625.000 de picături de colorant sunt formate în
fiecare secundã .
Picăturile trec printre plăcile ce pot fi sau nu pot fi încãrcate, funcţie de rolul destinat
picãturilor, de a fi deflectate în rezervor sau de a trece nestinghierite (cele neîncãrcate) - spre
materialul de imprimat .
Grupurile de picãturi (de la 0 la 15 ) pentru fiecare pixel (0,10,1 mm) dau astfel o
variaţie de l6 tonuri de gri sau de culoare , ceea ce permite producerea unor semitonuri reale şi
continui .
În tehnologia convenţională, colorantul este aplicat împreunã cu auxiliarii chimici (
aglutinanţi , lianţi etc ) sub forma pastei de imprimare, dupã care materialul imprimat este
aburit sau tratat termic pentru fixare şi apoi spãlat pentru a îndepărta colorantul nefixat .
Nici una din substanţele chimice ce sunt folosite în imprimarea clasicã (alcalii, uree,
alginat de sodiu etc.) nu este utilizatã în imprimarea cu jet de colorant datoritã condiţiilor
stricte de puritate şi conductivitate.
Un aspect important al imprimãrii cu jet de colorant este cantitatea de soluţie aplicatã
pe material.Astfel, dacã la imprimarea clasicã era folositã o cantitate de circa 125 g/m2, la
imprimanta STORK TRUCOLOR este folosit un maxim de 20 g/m2.
Fluxul tehnologic aplicat în tehnologa cu jet de cerneală cuprinde o pretratare a
materialului textil cu un agent alcalin, care permite obţinerea unei intensităţi finale a
materialului imprimat comparabile cu cea obţinutã prin procedeele clasice.
După imprimarea materialului cu colorantul reactiv urmează fixarea prin aburire, şi
apoi o spălare şi uscare .
Materialele imprimate cu această imprimantă prezentate la ITMA 1999 denotă că
desenele obţinute au o rezoluţie ridicată iar cheltuielile de investiţii pentru imprimare a 300-
400 m sunt mult diminuate.
Paralel cu tehnologia CS s-a dezvoltat şi tehnologia DOD. Astfel printr-un concept
integrat ce reuneşte experenţa a 3 intreprinderi din domenii complementare (Ciba pentru
produse chimice, Sophis prin producere de soft CAD-CAM şi Mimaki ce a construit maşina
de imprimat) s-a reuşit obţinerea maşinii de imprimat cu jet de coloranţi “Tex Print 2000 “ ce
funcţionează după tehnologia piezoelectrică prezintă următoarele avantaje:
- utilizează 4 culori prin care se acoperă o multitudine de nuanţe;
- capacitate de producţie ridicată şi o lăţime utilă de 1,5 m;
- poate imprima diverse suporturi textile.
Cheltuielile de imprimare cu jet cu această imprimantă sunt prezentate în tabelul nr. 1.
Tabel nr. 1. Cheltuieli de imprimare
Cheltuieli Preţ unitar (Euro/m)
Soluţia de coloranţi 0,65
Amortizarea instalaţiei 0,35
Energie şi întreţinere 0,2
Cheltuieli de personal 0,85
Total cheltuieli 2,32

Preţul unei instalaţii de imprimat cu jet de coloranţi variază între 30.000-100000 DEM
iar 1 litru de cerneală este cuprins între 200-1000 DEM.
În viitorul apropiat se preconizează construirea unei instalaţii de imprimare cu jet de
coloranţi cu lăţime de lucru mai mare şi va utiliza 7 culori.
Direcţii de aplicare a imprimării cu jet de cerneală
Cele trei direcţii principale de aplicare a tehnologiei cu jet de colorant sunt :
- pregãtirea mostrelor : pentru fiecare tip de produs proiectat se pot obţine mostre în timp
deosebit de scurt , fãrã a fi necesarã o etapã intermediarã ce conţine pregătirea şablonului şi
imprimarea cu pastã . Astfel , eventualul beneficiar poate lua decizii imediate şi documentate
asupra unui tip de desen sau combinaţie de desene la cerere Deciziile asupra producţiei pot fi
luate în condiţii de informare completã .
- gravarea : sistemul permite obţinerea desenelor pe folie transparentă, necesare pentru
developarea cilindrilor gravaţi în operaţia de obţinere a lor şi totodată se comparădesenul
obţinut pe cilindru cu cel realizat pe suportul textil cu jet de colorant. Poate fi astfel verificatã
şi corectatã orice abatere , în condiţii reale , a cilindrului conceput , înainte ca acesta sã intre
în fabricaţia propriu-zisã .
- producţia rapidã : tenologia cu jet de colorant poate fi folositã pentru a produce materiale
imprimate cu un design particular într-un timp deosebit de scurt comparativ cu perioada de
obţinere a producţiei de serie, realizatã în tehnologia clasicã, la un nou produs.
 Sistemul CAD-CAM pentru imprimare
În imprimare s-au introdus echipamente complexe de supraveghere, reglare, preparare
şi alimentare cu paste, proiectarea asistată de calculator a desenelor.
La ora actuală 23% din imprimerii folosesc sistemul CAD (53% în America de Nord şi 37%
în Europa) dar un mare interes pentru această abordare modernă manifestă şi alte ţări. Pentru
viitor se preconizează ca industriă textilă din Europa să fie conectată la o bază de date comună
pentru a se rezolva eficient problemele cu care se confruntă.
Utilizarea sistemului CAD-CAM în imprimarea textilă este schematizat în figura 3.

fig. 3. Schema utilizării sistemului cad cam în imprimare

Utilizarea acestui sistem prezintă următoarele avantaje:
- investiţii scăzute şi productivitate mare pentru proiecte ce se realizează în timp scurt;
-configuraţie flexibilă pentru a satisface orice cerinţe;
-obţinerea în timp scurt a tuturor variantelor de culori şi vizualizarea imediată a rezultatelor;
-simularea realistă şi reluarea cromatică pentru reducerea costurilor;
-realizarea automată a reţetelor de imprimare;
-posibilităţi de stocare a datelor şi refolosirea lor etc.

BIBLIOGRAFIE

1. Grindea M., Forst T., Hanganu A., Tehnologia vopsirii şi imprimării textilelor, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1983, p.222-232
2. Vitan F., Badea N., Pache A., Reologia pielii şi înlocuitorilor de piele, Casa de presă şi
editura “Cronica, Iaşi, 1992, p.31-61
3.Tudose Z. R. Procese şi utilaje în industria de prelucrare a compuşilor macromoleculari,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1976, p.21-92
4. Does B.F., Journ. Soc.Dyers and Colourist, 86, 12, 1970, p.572
5. Vălu F., Procedee, operaţii şi utilaje pentru finisarea materialelor textile, Ed.Tehnică,
Bucureşti, 1976, p.406-412
6.Vălu F., Utilaje pentru finisarea materialelor textile,Ed. Tehnică, Bucureşti., 1989, vol.II, p.
165-201
7. * * * Bul. Text. Inst.Finis., 30, trim.2, 1984, p.47
8. Martin K., Mell. Textilberichte, 1973, p.521-528
9. Martin K., Text.Prax. Int., 1989, p.153-155
10. Martin K., Text.Prax. Int., 1992, nr.6, p.561, nr.7, p.657
11. * * * Deutsche Patentschrift nr.973869
12.Dawson T.L., Rev.Prog. Coloration, 22, 1992, p.22-31
13. Aston S.O., Provost J.R., Masselink H., Journ. Soc.Dyers and Colourist, 109, 1993,
p.147-152