Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„Întâi se gândi 1..să trimită scrisoarea prin poştă, însă putea sosi când era şi el de faţă şi asta nu-i
convenea. Hotărî să 2. i-o pună în cameră, dar şi aşa trebuia să fie prudent, ca nu cumva Marina,
deretecând odăile, s-o arunce. Aşteptă până ce Marina termină deretecatul1 într-o zi în care Otilia nu era
acasă şi apoi depuse 3. plicul cu indicaţia „Domnişoarei Otilia” pe pat...
- Da, răspunse 5. acesta cu glasul stins. Îşi închipuia 6. că fata citise scrisoarea.
- Mi-e o foame nebună. Mergem să mâncăm. Papá mi-a spus că nu vine la prânz. Dar vino încoace.
Felix trecu dincolo ca un criminal 7. care era prins asupra faptului. Otilia era întinsă pe sofa2,
îmbrăcată aşa cum venise din oraş. Până şi umbrela 8. de soare se afla lângă ea. Tânărul cercetă fugitiv
suprafaţa sofalei, dar nu zări nimic. Văzu scrisoarea, în sfârşit, pe marginea 9. mesei, nedesfăcută. Dar
dacă n-o va citi deloc? se-nspăimântă Felix. Îi venea să atragă atenţia Otiliei asupra scrisorii şi apoi să
fugă, fiindcă, în fond, lui îi era frică de a pronunţa cuvintele de foc. Otilia se sculă şi, luându-l de braţ, îl
îndreptă spre uşă. La masă, Otilia 10. fu volubilă, îi spuse impresii de conservator, îl întrebă despre
activitatea lui universitară...„ (G. Călinescu, Enigma Otiliei)
1. __________________________________
2. __________________________________
3. __________________________________
4. __________________________________
5. __________________________________
6. __________________________________
7. __________________________________
9. __________________________________
10. __________________________________
.... 8