Capodopera a lirii eminesciene, poemul a fost publicat in Almanahul ,,Romania''

Juna la Viena, in aprilie 1883 si ulterior in primul numar din revista convorbiri
literare de catre Titu Maiorescu.
Tema poemului o reprezinta conditia omului de geniu si are ca sursa de inspiratie
basmul ,,fata in gradina de aur'' de Richard Kunish.
Inspirandu-se din tema poemului, Eminescu a preluat doar unele elemente din aceasta
preferand sa modifice finalul violent, care era nereprezentativ omului de geniu.
Basmul se incheia cu razbunarea zmeului, care pravalea o stanca peste fata de
imbarat, iar Florin era blestemat sa moara de dorul fetei si de regretul pe care il
avea, ca nu o putea salva.

Structurat in 98 de catrene, opera debuteaza ca un basm prin foruma: ,,A fost odata
ca-n povesti'' ,,A fost ca niciodata''
Fata de imparat este prezentata ca si protagonista si personaj romantic datorita
originii si unicitatii trasaturilor si pasiunii fata de luceafar.
Intalnirea si comunicarea dintre cei 2 este imposibila in realitate, iar poetul
recurge la un element romantic(visul) pentru a face posibila intalnirea.
Luceafarul sufera modificari, urmand sa fie umanizat: se naste din imbinarea
cerului cu marea si se prezinta angelic.
Desi Luceafarul ii ofera nemurirea, fata de imparat il refuza, spunand din punct de
vedere afetic ca el este mort si ea este vie.Fata de imparat prezinta omul normal
care se multumeste cu ce are si retinut in stabilirea idealurilor inalte.
Invocat a 2-a oara, luceafarul este reprezentat demonic, nascandu-se din soare si
intuneric.Acesta este refuzat a 2-a oara, iar fata de imparat ii cere sa renunte la
nemurire si de dragul cunostintei acesta accepta.
Perspectiva poetului se schimba aspura planului, cei 2 devin Catalin si Catalina.
Printesa a primit o identitate tipica omului normal, iar Catalin este compatibil cu
ea prin nume cat si prin apartenenta sa la categoria oamenilor normali.
Prezentarea baiatului contine informatii despre provenienta sa ,, un baiat din
flori si de pripas'' precum si ocupatia sa ,, copil de casa, ce umple cuple cu vin
mesenilor la masa''
Catalin a aratat ca este maestru in arta seductiei, luand iubirea fetei ca pe o
vanatoare si fiind un om normal, a gasit ca solutie, pentru combaterea patimii,
fuga in lume.
Calatoria Luceafarului este prezentata ca un zbor cosmic.
Dialogul sau cu demiurgul prezinta cererea lui de neinteles de a deveni muritor.
In ultima parte a poemului primeste numele de Hyperion(deasupra tuturor) si
demiurgul evidentia din perspectiva sa, inutilitatea de a fii muritor si ii atrage
atentia luceafarului asupra faptului ca printesa si-a gasit un alt partener.
Ultimul tablou cuprinde cuplul de indragostiti intr-un decor eminescian ,,cerul,
teii luna noaptea), iar ploaia de flori argintii transmite ideea integrarii
cuplului Catalin si Catalina precum Adam si Eva in circuitul naturii, astfel incat
acestia sa devina nemuritori( idee preluata de Eminescu din credinta geto-dacilor).
Ultima invocare a luceafarului contine rugamintea Catalinei de a ii lumina norocul.
Raspunsul Luceafarului reflecta dezamagirea fata de printesa si aceasta devine un
simplu chip de lut pentru acesta.De asemenea, prefera sa ramana in lumea sa
nemuritor si rece, prin intermediul cunoasterii dar fara posibilitatea de a gandi.