Sunteți pe pagina 1din 141

POTENŢIALUL GEOTURISTIC AL

PODIŞULUI DOBROGEI DE NORD


APLICAŢII DIDACTICE

2016
2
Cuprins

Introducere…………………………………………………………................................ 4

Capitolul 1. Podişul Dobrogei de Nord- prezentare geografică generală .....……....... 4


1.1. Aşezarea geografică ………………………………………………………............. 5
1.2. Alcătuire geologică …………………………………………………................... 6
1.3. Relieful ………………………………………………………………………….. 8
1.4. Particularităţi climatice ………………………………………………………….
12
1.5. Hidrografia ………………………………………................................................ 16
1.6. Învelişul biopedogeografic .................................................................................... 17
1.7. Populaţie şi aşezări ............................................................................................... 21
Capitolul 2. Analiza potenţialului geoturistic al Podişului Dobrogei de Nord .......... 28
2.1. Abordarea conceptuală a noţiunii de geoturism .................................................... 28
2.2. Potenţialul turistic natural ...................................................................................... 30
2.2.1. Cadrul natural şi valoarea sa geoturistică ....................................................... 30
2.2.2. Peisajele naturale nord- dobrogene, resursă geoturistică ............................... 36
2.2.3. Arii naturale protejate ..................................................................................... 39
2.3. Potenţialul turistic antropic .................................................................................... 48
2.3.1. Obiectivele arheologice şi istorice .................................................................. 48
2.3.2. Obiective religioase şi culturale ...................................................................... 52
2.3.3, Potenţialul etnografic ..................................................................................... 56
2.3.4. Peisajele antropice, resursă turistică ...............................................................
58
Capitolul 3. Valorificarea potenţialului turistic al Podişului Dobrogei de Nord ....... 64
3.1. Tipuri şi forme de turism ........................................................................................ 64
3.2. Infrastructura turistică ............................................................................................ 70
3.3. Analiza SWOT ....................................................................................................... 72
Capitolul 4. Aplicaţii didactice ....................................................................................... 73
4.1. Învăţarea vizuală .................................................................................................... 74
4.2. Citirea peisajelor- aspecte teoretice ........................................................................ 81

3
4.3. Citirea peisajelor pornind de la fotografii ............................................................... 86
4.3.1. Aplicaţii de iniţiere în citirea peisajelor pornind de la fotografii .................... 86
4.3.2. Aplicaţii de citire a peisajelor ........................................................................ 97
4.4. Citirea peisajelor prin observare directă ................................................................ 116
4.4.1. Aplicaţii de iniţiere în citirea peisajelor prin observare directă ..................... 117
4.4.2. Aplicaţia de teren- citirea peisajelor prin observare directă .......................... 122
4.4.3. Organizarea şi administrarea fotografiilor de peisaj- aplicaţia software
,,Landscape Photos v 1.0’’ .............................................................................................. 123

Concluzii ........................................................................................................................ 126

Bibliografie ..................................................................................................................... 127

4
Introducere

Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul este de a realiza o lucrare care pune in valoare ceea
ce este special în Podişul Dobrogei de Nord, care promovează geoturismul ca o modalitate
de conservare a autenticului şi a esteticului în toate componentele mediului geografic.
Obiectivele lucrarii vizează:
 Promovarea conceptului de geoturism şi formarea unor călatori “geo”;
 Stimularea interesului pentru cunoaşterea orizontului local, pentru conservarea
identităţii locale;
 Atragerea tinerilor către natură şi activităţi în aer liber, ca alternativă de petrecere
a timpului.
Motivaţia temei. Podişul Dobrogei de Nord este subunitatea geografică a Dobrogei cu cea
mai mare diversitate a peisajelor naturale, cu numeroase obiective antropice si un
impresionant potenţial etnografic. În prezent este o subunitate a provinciei turistice
Dobrogea, ce cuprinde doar puncte turistice şi câteva localităţi cu valenţe turistice , dar
prin valorificarea potenţialului turistic latent se pot contura centre şi axe turistice, zone
turistice naturale.
În alegerea temei am avut o motivatie profesională şi una sentimentală. Ca profesor de
geografie la un liceu ce asigură pregatirea elevilor în profilul servicii, specializările
tehnician în turism şi tehnician în activităţi de comerţ, urmaresc să stimulez la elevi
curiozitatea şi interesul pentru descoperirea şi conservarea autenticului în orizontul local
(mai ales că, unii elevi, îşi au rădăcinile sau chiar locuiesc în asezari rurale din podişul
nord dobrogean). Urmăresc formarea unor deprinderi care să-i ajute pe elevi să vad, să
simtă, să inţeleagă şi să respecte mediul inconjurator (observarea, notarea, localizarea,
compararea, analiza).
Deşi nu m-am născut în Dobrogea, locuind şi călătorind pe aceste meleaguri, le-am
descoperit frumuseţea şi încet, încet, spinările de piatră, pajiştea de stepă ,foşnetul pădurii,
uscăciunea şi vântul Dobrogei, cetăţile nedezgropate, casele tradiţionale…toate au devenit
“acasă”. Martorii de eroziune care străjuiesc depresiunile nord- dobrogene sunt adesea
puncte de belvedere ce ofera imagini de-a dreptul fermecatoare, aici te copleşeşte
sentimentul de măreţie a naturii, de nemărginire.
Toate acestea au fost determinante în opţiunea de a realiza o lucrare despre potenţialul
geoturistic al Podişului Dobrogei de Nord.
5
Capitolul 1 Podişul Dobrogei de Nord- prezentare geografică generală

1.1. Aşezarea geografică

Podişul Dobrogei de Nord este unitatea fizico- geografică nordică a Dobrogei, regiune
din sud- estul României (fig.1.1.)

Fig.1.1.Aşezarea geografică a Podişului Dobrogei de Nord

Situat la intersecţia paralelei de 45° latitudine N cu meridianul de 28° 30’ longitudine E,


Podişul Dobrogei de Nord, este subunitate a Podişului Dobrogei alături de Podişul
Dobrogei Centrale şi Podişul Dobrogei de Sud. Cele trei mari unităţi ale Podişului
Dobrogei sunt clar delimitate de faliile Peceneaga- Camena (între unităţile nordică şi
centrală) şi Topalu- Ovidiu (între unităţile centrală şi sudică).
Liniei tectonice Peceneaga- Camena îi corespunde valea Aiormanului, către vest , cursul
inferior al văii Slava şi golful lacului Ceamurlia, către est, acestea reprezentând limita
sudică a Podişului Dobrogei de Nord.

6
La vest şi la nord, podişul este încadrat de lunca Dunării, iar la est se învecinează cu
depresiunile fluvio- lacustre ale Deltei Dunării şi ale lacurilor Razelm, Goloviţa.

Limita faţă de unităţile vecine este subliniată de diferenţe de nivel bruşte ( mai mari în
NV, chiar şi 300 m), versanţi abrupţi şi diferenţe stucturale.

1.2. Alcătuire geologică

Podişul Dobrogei de Nord se remarcă prin varietatea caracteristicilor structurale şi a


evoluţiei, începută din paleozoic. El se înscrie pe o unitate de orogen- Orogenul Nord
Dobrogean, în cadrul căreia se pot separa o arie de evoluţie paleozoică, în partea vestică şi
o arie de evoluţie mezozoică, în partea central- estică.

S-a constituit prin sudarea a trei unităţi structurale, Măcin, Tulcea şi Babadag, care au
trecut treptat, în mai multe faze, de la funcţia de orogen la cea de uscat rigid, ce a fost
faliat, înălţat şi coborât diferit.

Fig. 1.2. Harta cu unităţile structurale şi formaţiunile geologice din Podişul Dobrogei de
Nord (după Antoneta Seghedi, 2006)

Mişcările orogenetice duc la formarea fundamentului (soclului) cristalin al Podişului


Dobrogei de Nord, astfel:

7
 Mişcările hercinice, încep din paleozoicul superior şi duc la cutarea şi
metamorfozarea unităţii Măcin, care ulterior devine rigidă;
 Mişcările chimmerice din mezozoic duc la cutarea şi ridicarea unităţilor Tulcea
(mişcările chimmerice vechi) şi Babadag (mişcările chimmerice noi), ulterior ele
devenind uscat rigid, alăturânduse unităţii Măcin.

Mişcările epirogenetice, de lăsare (transgresiune) şi de ridicare (regresiune) au dus la


formarea cuverturii sedimentare mezozoice, cu depozite din mai multe cicluri.

Ciclurile de sedimentare, datorate transgresiunii, s-au înregistrat doar în est şi sud.


Astfel în unitatea Tulcea sunt depozite triasice şi jurasice, în unitatea Babadag apar
depozite din jurasic şi cretacic.

Cuvertura mai nouă este reprezentată de depozite paleogene.

Fazele de lăsare, când s-au acumulat depozite sedimentare, au alternat cu fazele de


ridicare când are loc nivelarea Podişului Dobrogei de Nord. Netezirea s-a făcut în mai
multe faze sclupturale, podişul fiind supus unei modelări a reliefului concretizată
printr-o pediplenă, care se suprapune peste Orogenul Nord- Dobrogean. Pe unităţile
structurale ale Orogenului Nord- Dobrogean menţionate, procesele morfogenetice au
scluptat Munţii Măcin pe unitatea Măcin, Podişul Niculiţel şi Dealurile Tulcei pe
unitatea Tulcea şi Podişul Babadag, corespunzător unităţii Babadag (numită şi Bazinul
Babadag).

În urma acestei evoluţii, în Podişul Dobrogei de Nord, există o mare varietate


petrografică:

 roci precambriene cu şisturi cristaline ce apar în Munţii Măcin;


 roci paleozoice, prezente mai ales în Munţii Măcin, cu şisturi argiloase, magnetite
granitice, cuarţite, conglomerate şi calcar;
 roci mezozoice cu gresii, cuarţite, calcare şi conglomerate, iar în Podişul
Niculiţel şi roci magmatice efuzive (diabaze şi porfire);
 loess şi depozite loessoide
În Podişul Dobrogei de Nord se remarcă orientarea NV- SE a cutelor, date de mişcările
hercinice şi ondularea sedimentului mezozoic, îndeosebi în Podişul Babadag.

8
Neotectonica cuaternară a înregistrat lăsări slabe către est, reflectate în hipsometria
podişului.

1.3. Relieful

Între unităţile Dobrogei, Podişul Dobrogei de Nord se remarcă prin:

 cea mai mare fragmentare a reliefului;


 cele mai mari altitudini;
 asocierile cele mai diferite în privinţa înclinării pantelor;
 cea mai mare diversitate a reliefului structural şi petrografic.

În Podişul Dobrogei de Nord, aliniamentele structurale, evoluţia tectonică şi


scluptogeneza, au dus la:
 orientatre culmilor şi văilor principale pe direcţia NV- SE, mai ales în Munţii Măcin
şi Podişul Niculiţel;
 asimetrie altimetrică, cele mai mari înălţimi sunt pe latura vestică (350- 400 m), de
unde scad către est, spre lacul Razelm (15- 50 m);
 dezvoltarea interfluviilor cu forme diferite: ascuţite sub formă de creste (Culmea
Pricopan), rotunjite şi plane;
 individualizarea pediplenei cu înălţimi diferite, ce retează formaţiuni de vârstă
diferită;
 impunerea unui relief structural şi petrografic, distribuit diferit pe unităţile
podişului;
 individualizarea unităţilor fizico- geografice: Munţii Măcin, Podişul Niculiţel
(Culmea Niculiţel), Dealurile Tulcei şi Podişul Babadag (fig1.3.)

9
Fig.1.3.Subunităţi Podişul Dobrogei de Nord

Munţii Măcin

Situaţi în NV-ul podişului, au cele mai mari înălţimi (din podiş şi din Dobrogea), cu
altitudinea maximă în vf. Ţuţuiatu 467 m.

Deşi cu înălţimi de dealuri, au caracteristici montane evidenţiate de:

 înfăţişarea semeaţă;
 crestele şi vârfurile ascuţite;
 goliciunea crestelor;
 versanţii cu pantă abruptă şi abrupturile petrografice;  energia de relief cu valori
de 150-300 m.

În cuprinsul lor este evidentă existenţa unui sector principal, orientat NV- SE, cu două
culmi principale, Culmea Pricopan şi Culmea Măcin; un sector secundar, spre vest cu
Dealurile Megina- Priopcea ( vf. Priopcea 410 m) şi un alt sector secundar, ce se desprinde
spre sud- est cu două culmi secundare paralele Boclugea (411 m) şi Coşlugea.

10
Către lunca Dunării, spre vest, Munţii Măcinului coboară în trepte, sub forma unor culmi
sau măguri izolate (inselberguri).
Între acestea se intercalează văi longitudinale sau depresiuni marginale (ex. Luncaviţa,
Greci, Cerna- Mircea Vodă) şi interioare (Taiţa superioară- Horia), care păstrează, în
general orientarea NV- SE.

Varietatea geologică a impus, în Munţii Măcin, un relief structural şi petrografic distinct,


cu:

-creste şi vârfuri ascuţite, versanţi cu panta accentuată, partea superioară golaşă supusă
dezagregării, la bază mase de grohotiş, şei adânci;

-culmi cu altitudini mari şi extinse pe mai mulţi kilometri, cu o complexitate a


microformelor de relief: creste ascuţite, pante accentuate şi cu mult grohotiş la bază, stânci
mari cu forme variate, ziduri, blocuri rotunjite etc.;

-masive izolate cu aspect de ,,dom’’ (Iacobdeal...);

-aliniamente de inselberguri (Piatra Roşie, Bujorul Românesc, Carcaliu...)

-şei joase între depresiuni sau între culmi ( Pasul Priopcea...).

Podişul Niculiţel ( apare în literatura de specialitate şi cu alte denumiri Culmea Niculiţel


sau Dealurile Niculiţel)

Este situat în partea centra- nordică a Podişului Dobrogei de Nord, fiind încadrat de
Munţii Măcin şi Dealurile Tulcei.

Altitudinea mai mare în nord (280- 300 m, cu max.364 m Dl.Trestenic), scade spre est şi
sud. Păstrează direcţia generală NV- SE, mai ales partea principală a podişului, între
delurile Cornetului şi Trestenic.

În nord are interfluvii plate dominate de vârfuri sub formă de cupolă (Dl.Cocoşului, Dl.
Mare- Niculiţel), iar în partea centrală şi sudică, culmi înguste cu vârfuri puţin înalte şi
înşeuări, culmi rotunjite dominate de vârfuri convexe (Dl. Consul, Dl. Bujorului, Dl-urile
Albei).

Se remarcă culuoarele depresionare din lungul văilor Teliţa şi Taiţa.

11
Dealurile Tulcei

Ocupă jumătatea nord- estică a podişului, fiind cea mai joasă şi întinsă unitate a acestuia.
Înălţimile scad spre sud şi spre est, altitudinea cea mai cea mai mare fiind în Dealul Mării (
Deniztepe) cu 267 m.

Caracteristica principală a reliefului din dealurile Tulcei este prezenţa masivelor deluroase
insulare, de tip inselberg, şi extinderea mare a câmpiilor de pedimentaţie ( mai ales în
sudul şi sud- vestul unităţii).
Depresiunea Nalbant, cea mai mare depresiune intracolinară a Dobrogei, se află în SV şi
reprezintă o câmpie de pediment, în cadrul căreia se impune Dl. Deniztepe.

Podişul Babadag

Aşezat în sudul Podişului Dobrogei de Nord, de la Dunăre la Lacul Razelm, reprezintă cea
mai unitară şi masivă unitate a acestuia.

Cele mai mari altitudini sunt în NV- ul podişului, 300- 400 m (max. 400 m Dl.Atmagea) şi
scad spre SE, ajungând la cca. 40 m (Capul Doloşman).
Genetic şi altimetic se individualizează trei trepte principale de relief: podişul propriuzis
(Dealurile Atmagea, Podişul Slavelor, Dealurile Babadagului şi Dealurile Enisala),
depresiunile intracolinare şi marginale (Atmagea,Slava Cercheză, Slava Rusă, Mihai
Bravu, Babadag şi Enisala) şi câmpurile marginale, cu extindere mare în SE.

Se remarcă relieful structural cu fronturi de cuestă şi depresiuni structurale (Atmagea,


Slava Cercheză şi Slava Rusă), relieful carstic cu exocarst în calcare cretacice (lapiezuri) şi
relieful de pediment şi inselberguri.

Modelarea actuală a reliefului este influenţată de condiţiile climatice, diversitatea


geologică şi de înclinarea versanţilor.

Se evidenţiază procesele de şiroire, torenţialitate şi spălare în suprafaţă, pe versanţii cu


pantă mai accentuată, tasarea şi sufoziunea pe loess.

12
1.4. Particularităţile climatice
Dobrogea este cunoscută ca fiind regiunea cea mai caldă, cea mai senină, cea mai uscată
şi cea mai vântoasă din ţară, iar Podişul Dobrogei de Nord nu face excepţie de la aceste
caracteristici (Ciulache, 2003).
Are un climat temperat continental cu nuanţe de ariditate, situat la limita climatului
temperat continental de tranziţie.
Tipul de climat este reflectat de valorile şi caracteristicile principalelor elemente şi
fenomene meteorologice.
Temperatura medie anuală este de circa 11˚C în estul podişului (aflat sub influenţa mării
şi a lacurilor) şi de circa. 10˚C în partea vestică, în Munţii Măcin chiar uşor sub 10˚C. De
fapt, izoterma de 11˚C delimiteaza, din punct de vedere climatic, Dobrogea continentală de
Dobrogea litorală (fig.1.4.).

13
Fig.1.4.Harta izotermelor anuale

Diferenţieri apar şi în cazul altor parametri, astfel:


 numărul mediu al zilelor de iarnă (Tmax ≤ 0°C), 15 pe litoral şi 22 în interior;
 numărul mediu al zilelor de vară (Tmax ≥ 25°C), 37 la Sulina şi 92 la Tulcea;
 numărul mediu anual al zilelor senine, 143,5 la Babadag şi 165,7 la Tulcea;
 numărul mediu anual al zilelor cu soare, 301 pentru partea litorală şi circa 280
pentru interior.
Durata medie anuală de strălucire a Soarelui este de circa 2250 ore, mai mare decât în
restul ţării.
Precipitaţiile atmosferice, sunt mici faţă de restul ţării, cu o medie anuală de 400- 450
mm, dar cantitatea medie anuală este distribuită neuniform pe suprafaţa podişului, dupa
cum relevă harta izohietelor (fig.1.5.)

14
Fig.1.5.Harta izohietelor anuale

Regimul anual al cantităţii medii lunare de precipitaţii, evidenţiază o perioadă mai ploioasă
la sfârşitul primăverii şi începutul verii (luna iunie, fig.1.6.), poate include şi luna iulie, în
partea continentală, în anii cu instabilitate atmosferică deosebită.

15
Fig.1.6.Digramă precipitaţii medii lunare Tulcea (sursa:www.woeurope.eu)

Numărul mediu anual al zilelor cu precipitaţii este 55- 75, iar numărul mediu anual al
zilelor cu strat de strat de zăpadă sub 40, cele mai mici valori din ţară.
Vântul este elementul meteorologic ce particularizează Podişul Dobrogei de Nord,
deoarece Dobrogea a fost numită ,,ţinut al vânturilor’’, ,,drumul vânturilor’’. Aici se
înregistrează valori mari ale frecvenţei şi intensităţii vânturilor. Direcţia predominantă este
din sector nordic, NE în fâşia litorală şi NV în rest. La Tulcea, datele din intervalul
ianuarie 2006 - ianuarie 2016, arată predominanţa vânturilor din NV 21 % şi N 18 % cu
o viteză medie de 10,1 Km/ h (fig.1.7.). Perioada de calm atmosferic este redusă şi se
înregistrează îndeosebi la sfârşitul verii şi începutul toamnei, ea crescând dinspre estul
podişului spre vest.

16
Fig.1.7.Direcţie şi intensitate vânt Tulcea (sursa: www.woeurope.eu)

Podişul se află sub influenţa Crivăţului, vânt regional uscat, care suflă cu intensitate mare
din NE, mai ales iarna când determină viscole cumplite. Bat şi vânturi locale cum sunt
brizele litorale, în parte estică, iar la nivel microclimatic se formează brize dinspre pădure,
lacuri, pe masivele deluroase mai înalte.
Fenomenele meteorologice care particularizează clima podişului sunt: seceta (fenomenul
cel mai intens), vijelii cu averse (cu un maxim în luna iulie), viscolul (cu o frecvenţă medie
anuală de 3- 4 zile) şi ceaţa (mai ales toamna).
Caracteristicile climatice diferite, individualizează pe teritoriu Podişului Dobrogei de
Nord trei unităţi:
 Topoclimatul de dealuri joase, cu extindere mai mare în partea de NV , la altitudini
de peste 200 m, cu amplitudine termică mai mare decât în restul podişului,
temperaturi medii anuale de 10°C şi uşor sub 10°C şi cu precipitaţii medii anuale ce
ajung local la 550 mm.
 Topoclimatul de podiş jos, în zonele cu altitudini sub 200 m, cu temperaturi medii
anuale de 11°C şi precipitaţii medii anuale de 400- 450 mm.
 Topoclimatul litoral caracteristic unei fâşii aflată în lungul limitei de est a podişului,
unde se resimte influenţa mării şi a suprafeţelor lacustre ( rol moderator),

17
cu amplitudine termică mai mică decât în restul podişului, fenomene de iarnă
diminuate şi precipitaţii medii anuale sub 400 mm.

1.5. Hidrografia
Prin aşezarea geografică, Podişul Dobrogei de Nord este înconjurat din trei părţi de ape
(Dunărea şi lacurile marginale), dar în interior are o reţea hidrografică cu densitate redusă,
râuri scurte cu debit scăzut, lacuri puţine şi ape subterane cu debit bogat doar în stratele de
adâncime.
În Podişul Dobrogei de Nord, reţeaua hidrografică este totuşi ceva mai densă şi mai bine
organizată decat în restul Dobrogei, cu râuri ce prezintă scurgere permanentă şi se varsă
mai ales în lacurile litorale.
Datorită cumpenei de apă situată aproape de Dunăre (către vest), în gârlele sau lacurile din
lunca Dunării se varsă doar câteva pâraie, cu lungimi mici, ex. Luncaviţa, Isaccea, Valea
Adâncă.
Cu cele mai mari bazine hidrografice şi lungimi sunt: Taiţa (591 Kmp, 57 Km ) şi Teliţa
(48 Km ), care se varsă în lacul Babadag; Slava (356 Kmp, 38 Km) care se varsă în lacul
Goloviţa, prin intermediul limanului Ceamurlia (fig.1.3.).
Râurile au debite medii anuale de 0,5 m³/s, dar pot creşte brusc în urma ploilor torenţiale
(ape mari de vară). Ele se alimentează în proporţie de 74% din precipitaţii (50% ploi,
24% zăpezi) şi 26% din ape subterane. Există şi particularităţi locale, astfel pe cursul
superior şi mijlociu al Slavei, apele subterane contribuie cu 38%.
Lacurile sunt numeroase în zonele marginale, în lunca şi Delta Dunării, complexul
lagunar Razelm, dar în interiorul podişului se remarcă, prin suprafaţă, limanurile fluviale
(Cerna- Traian, Babadag şi Zebil) şi lacurile antropice, folosite pentru piscicultură (Horia
pe râul Taiţa), pentru necesităţi gospodăreşti (Atmagea pe râul Atmagea) şi cantonat într-o
veche carieră (Iacobdeal).

18
Fig.1.8.Râul Taiţa în localitatea Hamcearca şi Lacul Horia (sursă proprie)

Apele subterane sunt, în general, cantonate în calcare (triasice, cretacice), stratele de


adâncime având debite bogate.
În funcţie de constituţia litologică a Podişului Dobrogei de Nord se evidenţiază două mari
subunităţi:
 Subunitatea ce cuprinde Munţii Măcin, Podişul Niculiţel, Dealurile Tulcei şi
Podişul Babadag, cu acvifer de adâncime, ce poate apărea la zi sub formă de
izvoare cu debite bogate, din rocile calcaroase (ex. izvorul Bogza în apropiere de
Tulcea, izvorul de la geamia oraşului Babadag, izvoarele care alimentează râul
Slava, înainte de confluenţa cu pârâul Cicurova);
 Subunitatea care include luncile râurilor, depresiunile interne şi marginale, cu
acvifer freatic la 5- 20 m adâncime, la baza loessurilor şi a depozitelor aluviale, pot
lua naştere izvoare cu debite mici.
În zona Babadag s-au întâlnit, în foraje, unele orizonturi cu ape ascensionale.

1.6. Învelişul biopedogeografic


Din punct de vedere biopedogeografic, Podişul Dobrogei de Nord, se încadrează
subregiunii pontico- central- asiatică, provincia pontică (Călinescu, 1969).
Condiţiile fizico- geografice ale podişului, au impus prezenţa unei vegetaţii diverse ce
îmbină elementele central-europene, pontico- submediteraneene şi euro- asiatice.
Vegetaţia şi fauna sunt specifice zonei de stepă şi silvostepă precum şi etajului pădurilor
de foioase.

19
Pădurea ocupă suprafeţe mai mari în Munţii Măcin, Dealurile Tulcei şi Podişul Babadag,
în rest sunt areale mici, insulare.
Podişul Dobrogei de Nord este regiunea cu cea mai mare suprafaţă de pădure, din
Dobrogea.
În arealele cu păduri se evidenţiază:
 Etajul pădurilor submediteraneene, la altitudini de 150- 250 m, care sunt păduri
scunde şi dese de stejar pufos, cărpiniţă şi mojdrean;
 Etajul pădurilor balcanice, la altitudini peste 250 m, în care predomină gorunul,
teiul, carpenul, jugastru pe lăngă unele elemente termofile precum cărpiniţa,
mojdreanul şi vişinul turcesc.
Local, pe valea Luncaviţei, apare fagul comun (Fagus silvatica) şi fagul oriental (Fagus
orientalis) din Caucaz.
Fauna pădurilor include: mamifere (ex.mistreţul, pisica sălbatică, căpriorul, şacalul,
câinele enot- ultimele două pătrunse recent), reptile (ex.broasca ţestoasă de uscat, vipera cu
corn, balaurul dobrogean), numeroase păsări (ex.şoimul, uliul, ciocănitoarea, mierla).
Solurile specifice sunt cernoziomurile cambice şi solurile brune argiloiluviale, la
altitudini mai mari.
Silvostepa, face tranziţia între pădure şi stepă de aceea este răspândită în jurul arealelor
forestiere, la altitudini de 100- 150 m, pe culmi şi poduri interfluviale. Cu arbori pitici şi
rari, cu arbuşti, izolaţi sau în pâlcuri, printe poieni cu pajişti de pădure şi de stepă,
cuprinde:
 Stratul arborilor, format din stejarul brumăriu şi stejarul pufos (cel mai mic stejar),
în amestec cu arţar tătăresc, păr şi jugastru;
 Stratul arbuştilor este bine reprezentat, de păducel, porumbar, măceş, corn şi lemn
câinesc;
 Stratul erbaceu cuprinde atât elemente de pădure cât şi de stepă, cum ar fi păiuşul,
firuţa de livadă şi obsiga.
Specialiştii remarcă o mare asemănare a silvostepei din Podişul Dobrogei de Nord cu cea
din Crimeea (Călinescu, 1969).
Degradarea şi restrângerea pădurilor din etajul submediteraneean a dus la apariţia unor
pădurici cu aspect de tufărişuri numite ,,şibleacuri’. În urma tăierii stejarilor, sau înmulţit

20
speciile de amestec, formaţiunile arbustive derivate au fost reunite cu unele formaţiuni
arbustive de pădure şi cu formaţiuni arbustive de silvostepă.
Stepa Dobrogei este încadrată subprovinciei stepelor cu gramineee, este situată la altitudini
mai mici de 100 m şi cuprinde pajişti xerofile.
În aceste pajişti de stepă cea mai mare pondere o au gramineele cu colilie, negară, păiuşuri
stepice, pirul crest, dar apar şi alte familii de plante cu specii cum ar fi pelinul, jaleşul
(salvia sălbatică) şi cimbrişorul.
Reprezentanţi tipici de stepă sunt şi plante cu flori viu şi variat colorate, cum ar fi
brânduşele, dediţeii, ruşcuţele, coada şoricelului, inul, garofiţele, bujorii de stepă, stânjeneii
de stepă...
Tot în formaţiunile de stepice se găsesc numeroase specii de ciulini ca de exemplu, scaiul
vântului (rostogol) şi deosebit de frumos scaietele albastru, numit şi ciulin glob sau
tatarnica.

Fig.1.9.Inul pitic (popular numit ineaţă), pe substrat pietros în Pod.Babadag (sursă proprie)

Pe alocuri, sunt arbuşti de stepă reprezentaţi de păducel, porumbar, măceş, migdal pitic,
vişin pitic, păliur şi iasomie sălbatică.
Dar aceste pajişti de stepă primară ocupă, în prezent, areale extrem de mici. Pajiştile care
ocupă islazurile sunt pajişti secundare, degradate prin păşunat, cu o compoziţie foarte

21
săracă în care se găsesc doar unele specii din vegetaţia tipică: păiuşul, coada şoricelului,
pirul...
Fauna specifică se caracterizează prin predominarea rozotoarelor (popândău, hârciog,
orbete, iepure, dihor, nevăstuică), la care se adaugă păsări (ciocărlie, potârniche, graur) şi
reptile (vipera cu corn, guşterul, broasca testoasă de uscat).
Solurile reprezentative fac parte din clasa molisoluri (fertile), cu soluri bălane pe latura de
est (ex. Depresiunea Nalbant) şi cernoziomuri în rest, pe terenurile mai puţin înclinate. În
silvostepă sunt cernoziomuri cambice.
În Podişul Dobrogei de Nord este evidentă şi distribuţia azonală a vegetaţiei, faunei şi
solurilor, funcţie de condiţiile locale. Sunt vizibile diferenţele dintre versanţii sudici cu
silvostepă şi goluri stepice, şi versanţii nordici ocupaţi de păduri compacte.
Vegetaţia de stâncărie, este vegetaţie azonală ce apare în fisurile, excavaţiile şi poliţele
rocilor, acolo unde se există fragmente de sol, pe terenurile cu roca la suprafaţă şi stâncării
Această vegetaţie cuprinde numeroase specii pontice cum ar fi: clopoţelul dobrogean
(Campanula Romanica)- endemism dobrogean şi specie vulnerabilă, merinana (Moehringia
jankae), miliţeaua dobrogeană (Silene compacta), urechelniţa (Sempervivum zeleborii),
garofiţa pitică de stâncă (Dianthus nardiformis), cimbrişorul dobrogean (Thymus
zygioides) şi altele. Speciile vegetaţiei de stâncărie, prezintă o diferenţiere şi în funcţie de
natura substratului, existând plante care trăiesc pe substrat de granite şi şisturi şi plante
adaptate unui substrat calcaros.
În ultimele două secole, vegetaţia naturală şi-a restrâns foarte mult arealul, mai ales
datorită intervenţiei antropice. Suprafaţa împădurită s-a redus cel puţin la jumătate şi
plantaţiile forestiere cuprind specii atipice pentru vegetaţia naturală a regiunii (pin, salcâm,
oţetar). Şi aceste specii introduse pot avea un impact negativ greu de sesizat la prima
vedere.
Din vegetaţia de stepă şi silvostepă au rămas câteva petice, pe creste, pe culmi, acolo unde
există substrat pietros, ce nu permite luarea în cultură.

22
1.7. Populaţie şi aşezări

Se atestă vechea şi continua locuire a Podişului Dobrogei de Nord prin vestigiile ce


aparţin paleoliticului şi mezoliticului, prin vestigiile atribuite culturilor musteriană
(Enisala, Slava Rusă), gravettiană (Babadag) şi tardenosiană (Garvăn, Luncaviţa), prin

cetăţile geto- - Capul Doloşman, Jurilovca) şi


construcţiile edilitare romane.
Istoria tumultoasă a Dobrogei a influenţat atât structura şi repartiţia populaţiei cât şi a
aşezărilor. Astfel, Imperiul roman a însemnat o activitate constructivă deosebită, când în
Podişul Dobrogei de Nord au fost ridicate castre pe linia Dunării, Troesmis (Turcoaia),
Arrubium (Măcin), Dinogeţia (Garvăn), Noviodunum (Isaccea), Aegyssus (Tulcea),
Salsovia (Mahmudia), Halmyris (Murighiol), şi în interior, Ibida (Slava Rusă).
În vecinătatea castrelor romane s-au dezvoltat aşezări, unele care aveau chiar rang de
municipium (oraşe), de exemplu Troesmis şi Noviodunum.
Stăpânirea otomană a realizat o colonizare sistematică a regiunii, cu turci şi tătari. De
asemenea a permis stabilirea ruşilor- lipoveni, germanilor, ucrainienilor, italienilor,
armenilor... Perioada războiului ruso- turc, când Dobrogea devine scena ostilităţilor, are
consecinţe dezastruase asupra populaţiei şi aşezărilor. De altfel, populaţia şi aşezările au
cunoscut mai multe etape de creştere şi decădere, după cum sau derulat evenimentele
istoriei.
Odată cu revenirea Dobrogei în hotarele ţării, a existat o politică demografică şi de
organizare teritorială specială. În acest sens, s-a urmărit consolidarea şi valorificare
proprietăţii funciare, ceea ce presupunea o creştere a numărului populaţiei. Prin măsurile
luate, locuitori din alte regiuni ale ţării se stabilesc în Dobrogea, ceea ce schimbă şi
structura etnică a zonei. Legea pentru organizarea Dobrogei (1880), a împărţit Dobrogea în
două judeţe Tulcea şi Constanţa, cu ocoale. Judeţul Tulcea cuprindea ocoalele: Babadag,
Măcin, Tulcea şi Sulina.
De-a lungul istorie, acest spaţiu a avut diverse organizări administrativ- teritoriale, în
prezent el fiind situat în Regiunea de Dezvoltare Sud Est Dobrogea, în judeţul Tulcea, ce

23
cuprinde 4 oraşe (Babadag, Isaccea, Măcin şi Sulina), 46 de comune şi 133 de sate. Dar
suprafaţa judeţului depăşeşte limitele Podişului Dobrogei de Nord, deoarece cuprinde atât
Delta Dunării cât şi partea nordică a Podişului Dobrogei Centrale- Pod.Casimcea
(fig.1.10.).

Fig.1.10. Pod.Dobrogei de Nord în limitele jud.Tulcea (preluare şi prelucrare, după tulcea-


county.map2web.eu)

Populaţie
La nivelul judeţului, datele statistice (făcute publice de Consiliul Judetean şi de
Institutul de Statistică Tulcea), indică, în ultima perioadă, o scădere a numărului populaţiei,
astfel: în 2005- 252.485 locuitori, în 2010 – 245.899 locuitori şi o populaţie de 213.063
locuitori, la nivelul anului 2011. Evoluţia numărului populaţiei judeţului este o consecinţă
a menţinerii unui bilanţ natural negativ (- 1,5‰), dar şi a mişcării migratorii, caracterizate
şi prin deplasări definitive. Mişcarea migratorie înregistrează, în regiune, următoarele
forme de deplasare a populaţiei în teritoriu: deplasările sezoniere pentru muncă (perioada
culesului, ex.către podgorile Niculiţel, Măcin), deplasările zilnice pentru muncă

24
(navetismul) din sate spre oraşe şi deplasări pentru muncă în străinătate (Spania, Italia),
care pot deveni deplasări definitive. După 1990 s-au înregistrat şi unele reveniri definitive
în mediul rural (aşa numita migraţie de reîntoarcere), ale pensionarilor şi şomerilor.
Scăderea numărului populaţiei determină şi o uşoară scădere a densităţii populaţiei, care
este de 29,7 loc/Kmp în 2002 şi de 28,8 loc/kmp în 2010, valori mult sub media pe ţară,
datorită suprafeţelor acvatice (Delta Dunării şi Complexul lagunar Razelm) de pe teritoriul
judeţului.
Pe cea mai mare parte din teritoriul Podişului Dobrogei de Nord, densitatea populaţiei este
de 30- 50 loc/ kmp, densităţi mai mari apar insular, în jurul oraşelor: 50- 100 loc/kmp
pentru Babadag, Isaccea, Măcin şi peste 100 loc/ kmp în Tulcea.
Structura populaţiei, evidenţiază:
 Pondere mai mare a populaţiei rurale 50,7% , faţă de populaţia urbană 49,3%
(2010);
 Pondere uşor scăzută a populaţiei masculine 49,60 %, faţă de populaţia feminină
cu o valoare de 50,4% (2010);
 O structură etnică complexă, caracterizată prin cea mai mare diversitate etnică din
ţară; la nivelul anului 2002, pe teritoriul judeţului conveţuiau circa 17 etnii din care,
90 % persoane de etnie română şi 10% alte etnii; cele mai reprezentative grupuri
etnice fiind: ruşii- lipoveni 6,4 %,turci 1,4% , rromi 0,9% , greci 0,7% , ucrainieni
0,5% şi alte minorităţi etnice cum ar fi italieni, bulgari, germani, maghiari etc.
Institutul de Statistică Tulcea, publică structura etnică a populaţiei, la nivelul anului 2011
(fig.1.11.). Comparând cu datele din 2002, se remarcă o scădere a ponderii persoanelor de
etnie română şi o creştere a populaţiei de etnie rromă, explicabilă prin rata natalităţii mai
mare în rândul etnicilor rromi.
Distribuţia teritorială prezintă o concentrare a ruşilor lipoveni şi a ucrainienilor în zona
limitrofă podişului (Lunca şi Delta Dunării, Complexul lagunar Razelm) şi în interior pe
valea Slavei. Grecii, aromânii şi alte etnii sunt localizaţi, în general, în zona central-
sudică. Mozaicul etnic al Podişului Dobrogei de Nord, este evident şi la nivelul unor
localităţi,, cu o evoluţie în timp ce duce către scăderea diversităţii ca o consecinţă a
plecărilor definitive şi îmbătrânirii populaţiei.
De exemplu, Ciucurova: la începutul sec.XX trăiau în sat nu mai puţin de 9 etnii, germani

25
(464 loc.), ucrainieni (222 loc.), tătari (134 loc.), români, bulgari, greci, evrei, turci, rromi,
în total 899 loc.; la 1930 populaţia cea mai numeroasă era cea germană; în 2002 comuna
Ciucurova, cu satele comonente Atmagea şi Fântâna Mare, are 2.331 locuitori, din care
2.172 români, 82 turci, 73 rromi, 3 ruşi lipoveni şi alte etnii.

26
Fig.1.11.Structura etnică a populaţiei jud.Tulcea, 2011 (captură, după www.tulcea.insse.ro)

În Podişul Dobrogei de Nord există sate cu etnici conlocuitori majoritari (2002),


prezentate în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Sate cu etnici colocuitori majoritari (Nicoară, 2006)


Nr.crt. Satul Etnia Nr. Nr.etnici Procent(%)
locuitori

1. Carcaliu ruşi lipoveni 3472 3024 87,1


2. Jurilovca ruşi lipoveni 2913 2349 80,6
3. Slava Chercheză ruşi lipoveni 1541 1417 91,9
4. Slava Rusă ruşi lipoveni 1395 1006 72,1
5. Sarichioi ruşi lipoveni 3796 3501 92,2
6. Izvoarele greci 1640 1152 70,2

Trebuie menţionat şi satul Greci care, cuprinde o mică comunitate de italieni. Greci este o
comună cu un singur sat, cu populaţie de 5508 locuitori (la nivelul anului2010), din care
5409 români, 90 italieni, 4 rromi, 2 sârbi, 1 croat, 1 ucrainianşi 1 rus lipovean… Italienii
din Greci, meşteri pietrari, s-au stabilit după 1878, alături de alte populaţii, aşa încăt la
începutul sec.XX, în sat conveţuiau 11 etnii. În 1940, mare parte din italieni au plecat în
ţara de origine.

Aşezările rurale
Particularităţile social istorice în care au apărut aşezările rurale şi cadrul natural al
podişului, au determinat, unele deosebiri atât sub raport morpfologic cât şi din punct de
vedere al funcţionalităţii. Din punct de vedere structural, satele se află, la distanţă unele
faţă de altele şi sunt, în general, de tip adunat.
Astfel, în Podişul Dobrogei de Nord, există:
 Cel mai mare număr de sate mici din Dobrogea (cu sub 500 loc.), aflate la obârşia
şi în lungul văilor; au slabe perspective de extindere, unele cu tendinţa de
depopulare, datorită slabei oferte economice a zonei; cu funcţie agricolă.

27
 Sate mijlocii (între 500 şi 1000 loc.), frecvent în Depresiunea Nalbant şi Podişul
Babadag;
 Sate mari (peste 1000 loc., pot ajunge şi la 4000 loc.), situate în depresiuni
(ex.Greci, Ciucurova), la contactul podişului cu lunca Dunării (ex. Luncaviţa,
Carcaliu, Turcoaia) şi Complexul lacustru Razelm (ex.Jurilovca, Sarichioi), în
lungul văilor principale (ex. Hamcearca, Slava Cercheză); au posibilităţi de
extiendere şi dezvoltare; deţin resurse şi au funcţi mixte (agricolă, industrial sau de
servicii).
După funcţiile economice, aşezările rurale pot fi grupate în:
 Sate cu funcţie agricolă, care, după profilul moşiei, se deosebesc în: sate
cerealiere (centrul podişului), sate cerealier- viticole (Pod. Niculiţel, Dl. Beştepe),
sate agro- silvice (Pod.Babadag, unde circa 40% din fondul funciar este pădure);
 Sate cu funcţii agroindustriale: exploatare roci de construcţii (ex. Greci,
Turcoaia), industrie alimentară (ex. Mihail Kogălniceanu);
 Sate cu funcţii mixte, agricole şi de servicii (ex. Jurilovca).

Aşezările urbane sunt vechi, legate de epoca romană, poziţionate la zona de contact a
podişului cu lunca Dunării (Măcin, Isaccea), cu Delta Dunării (Tulcea) şi în interiorul
podişului, dar aproape de Complexul lagunar Razelm (Babadag) (fig.1.10.).

Tulcea (anticul Aegyssus, din sec.II), este reşedinţa judeţului, cel mai mare oraş din
Podişul Dobrogei de Nord, cu o populaţie de 92.876 loc.în 2005. Structura etnică indică o
predominare a românilor, la care se adaugă, în ordine, ruşi lipoveni, turci, ucrainieni,
rromi, greci, macedo- români, maghiari, germane,tătari, bulgari, armeni. Este oraş de
formă semicirculară, cu aspect de amfiteatru, cu zone industriale distribuite la est şi la vest
de centrul comercial şi rezidenţial,cu funcţii complexe, dar cu focalizare pe industria grea
şi alimentară, pe turism. De altfel, este cel mai însemnat centru turistic prin obiectivele sale
şi prin faptul că reprezintă ,,poarta de acces’’ către Delta Dunării.

Măcin (Arrubium în epoca romană, punct vamal şi port în perioada otomană), este
localitatea prin care, la 14 noiembrie 1878, trupele româneşti au intrat, dinspre Brăila, în
Dobrogea, marcând astfel integrarea provinciei în hotarele ţării. Are 11.099 locuitori
(2005), majoritari români, alături de care se află, cu pondere mai însemnată, turci, rromi şi
28
ruşi lipoveni. Este oraş cu funcţii mixte, datorită activităţilor industrial (exploatare roci de
construcţii, piese şi subansambluri pentru tractoare, vinificaţie), activităţilor agricole

(cultura cerealelor, viţă de vie, creşterea animalelor) şi de servicii (comerţ, turism).

Babadag (Vicus Novus, în epoca romană, important centru administrativ, militar şi


economic,în perioada otomană), are o formă poligonală, neregulată, datorită aşezării într-o
zonă deluroasă, cu pante accentuate în sectorul vestic al oraşului, dar şi unei locuiri cu
influenţe orientale, neorganizată. În 2002 populaţia oraşului era de 10.037 locuitori, din
care 8.466 români, 1.289 turci şi tătari, 168 rromi, 114 alte etnii. Are funcţie agro-
industrială, cu industrie alimentară şi textilă, agricultură ce îmbină cultivarea plantelor cu
creşterea animalelor. Dispune de numeroase obiective de interes turistic, cu ar fi vestigiile
culturii Babadag, monumente şi expoziţii de artă oriental, dar puţin puse în valoare.

Issaccea (Noviodunum în epoca romană, când avea rang de municipium),cu 5.374


locuitori, în 2002, din care 5.118 români, 208 turci, la care se adaugă ucrainieni, ruşi
lipoveni, tătari, rromi, cu funcţie agro- industrială datorată activităţilor agricole (tutun, in,
cereale, floarea- soarelui, pomicultură) şi activităţilor industrial (mai eles exploatarea
rocilor de construcţii).

29
Capitolul 2 Analiza potenţialului geoturistic al Podişului Dobrogei de
Nord

S-a afirmat deseori că Dobrogea rămâne necunoscută turiştilor deoarece se află în conul
de umbră al Deltei Dunării şi Litoralului Mării Negre. Zonările turistice ale Dobrogei,
delimitează, în general, următoarele unităţi: Delta Dunării, Litoralul Sudic, Lunca Dunării
şi Podişul Dobrogei.
Podişul Dobrogei de Nord se află în umbra Luncii şi Deltei Dunării, dar şi a
Complexului lagunar Razelm, deşi în ultima perioadă se încearcă, la nivelul comunităţilor
locale, promovarea altor destinaţii turistice, cu accent pe zona Parcului Naţional Munţii
Măcin. În acest context, prezenta analiză este focalizată pe elementele autentice,
specifice, din interiorul podişului nord dobrogean.

2.1. Abordarea conceptuală a noţiunii de geoturism


Geoturism, este un termen folosit informal din 1997, dar conceptul de geoturism a fost
introdus în anul 2002, prin Geotourism Study, realizat de Travel Industry Association of
America şi sponsorizat de revista National Geographic Traveler.
Termenul de geoturism a fost utilizat pentru prima dată şi promovat de Jonathan Tourtellot,
redactorul revistei National Geographic, şeful Centrului pentru Destinaţii Durabile, din
cadrul National Geographic Society. Acesta militează pentru această nouă viziune în
turism, care se focalizează pe spiritul locului.
Geotourism Study, a evidenţiat că turiştii au devenit mai informaţi şi că se caută, din ce
în ce mai mult, o vacanţă bazată pe experienţe. Turiştii care călătoresc mai mult, sunt
interesaţi de natura, cultura, gastronomia destinaţiilor.
De asemenea, creşterea continuă a numărului de turişti, mobilitatea lor foarte mare,
reprezintă un aspect pozitiv pentru turism, dar şi o provocare serioasă, aceea de a organiza
turismul astfel încât să fie protejate locurile, nu să fie invadate şi supuse diverselor forme
de impact.
Mediul de afaceri şi industria turismului au de câştigat dacă se găsesc moduri creative de
conservare şi accentuare a identităţii locale.

30
Concluziile acestui studiu au determinat National Geographic Society să elaboreze Carta
Geoturismului care are drept scop promovarea acestei forme de turism.
În septembrie 2005 România a devenit a treia ţară din lume care a semnat Carta
Geoturismului, după Norvegia şi Honduras.
Carta geoturismului, defineşte geoturismul, stabileşte căteva principii şi o strategie pentru
dezvoltarea geoturismului, în trei etape:
1. Stabilirea unui parteneriat public- privat pentru geoturism;
2. Lansarea unui program cu proiecte pilot;
3. Planificarea viitorilor paşi pe baza rezultatelor obţinute (măsurate).
Conform cartei, geoturismul este ,,turismul care susţine sau dezvoltă caracterul geografic
al unui loc: mediul înconjurător, cultura, pitorescul, moştenirea locuitorilor săi şi
bunăstarea lor’’ (www.nationalgeographic.com/travel/sustainable).
Pentru a fi un geoturist, trebuie:
 Să apreciezi natura şi moştenirea culturală a destinaţiei;
 Să respecţi obiceiurile şi tradiţiile locale;
 Să conştientizezi că prezenţa ta influenţează locurile pe care le vizitezi, că poţi să
contribui la creşterea valorică a identităţii locale;
 Să-ţi petreci timpul liber, cunoscând şi susţinând autenticitatea locului;
 Să-ţi îmbogăţeşti propria experienţă descoperind lucruri captivante şi unice- natura
şi peisajele, muzica, dansurile, istoria, arhitectura, gastronomia;
 Să-ţi cheltui banii de vacanţă în buticurile, restaurantele şi pensiunile care au grijă
de autenticitatea locului, contribuind astfel la conservarea şi dezvoltarea destinaţiei
respective.(National Geographic Traveler, Colecţia de ghiduri turistice, 2010)
Astfel, geoturismul generează locuri de muncă pentru localnici şi venituri pentru
proprietarii de afaceri locale. Atunci când destinaţiile turistice subliniază aspectele
care le fac speciale, acestea nu doar atrag turiştii, ci ajută şi comunităţile locale să-
şi aprecieze moştenirea. Acestea vor fi motivate să-şi păstreze valorile culturale şi
naturale, care atrag în continuare turişti şi care într-o lume a globalizării, pot
dispărea. Poate ajuta la conservarea resurselor şi menţinerea biodiversităţii, la
restaurarea unor clădiri şi monumente, folosind materiale locale, la revitalizarea
unor meşteşuguri uitate, la păstrarea şi promovarea bucătăriei locale, folosind
ingrediente crescute sau cultivate în zonă. Direcţionează comunităţile locale către

31
identificarea, conservarea şi punerea în valoare a unicităţii, a ceea ce face diferit
locul respectiv faţă de altele. În timp, formează atitudini precum respectul faţă de
natură şi moştenirea culturală, mândria locală, puternic erodate în prezent.
Strategia de dezvoltare a geoturismului, stabileşte activităţi care au ca scop, nu numai
promovarea geoturismului ca formă de turism, dar şi focalizarea pe comunităţile locale, să
le ajute să-şi descopere ceea ce au specific, să vadă beneficiile economice şi să-şi protejeze
unicitatea.
Adesea confundat cu o formă de turism ştiinţific centrat pe obiectivele geologice,
confundat cu ecoturismul (axat mai mult pe natură), geoturismul este o formă de turism
durabil, considerat ca fiind drumul spre autentic.

2.2. Potenţialul turistic natural

2.2.1. Cadrul natural şi valoarea sa geoturistică


Turismul îşi sprijină evoluţia şi dezvoltarea pe condiţiile oferite de cadrul natural, iar
teritoriu analizat beneficiază de un cadru natural, cu o diversitate de elemente unice,
pitoreşti, favorabil dezvoltării activităţilor turistice.
Relieful, prin substratul geologic diferit, prin complexitatea genezei şi evoluţiei, oferă
o diversitate de peisaje unice.
Unicitatea şi pitorescul reliefului Podişului Dobrogei de Nord, este dată de relieful
petrografic şi structural.
Relieful petrografic, diversificat de mozaicul formaţiunilor geologice, cuprinde:
 Microrelieful granitic, tipic podişului, cu: bolovani îngrămădiţi sau risipiţi, cu
forme şi mărimi diferite, cu contururi rotunjite sau care tind spre rotunjire;
numeroase stânci figurative ce pun la lucru imaginţia; versanţii şi platourile cu
blocuri sferice, din Munţii Măcin, care pe culmea principală, apar prin pădure,
sporind pitorescul locurilor; lapiezuri pe granit, locuri unde liniile de fisură ale
rocilor, sunt pe direcţia de scurgere a apei; versanţi convecşi cu pante relativ mari;
pătură de roci mărunte la poale.

32
Dezagregarea granitului s-a realizat într-o perioadă de climă aridă, dar continuă şi
astăzi, cu intensitate mai mică, datorită climatului cu influenţe de ariditate al
poduşului.

 Microreliefuri negranitice: cu creste ascuţite (pe cuarţite); plăci şi lame verticale


friabile, care dau muchii zimţate, dinţi de ferăstrău, spinări de crocodil.
 Relief carstic cu lapiezuri, grote şi peşteri, localizate mai ales în Dealurile Tulcei şi
Podişul Babadag; exemplu:
 Peştera de la Stâncă (60 m), localizată Dealul Consul, V.Taiţa
(fig.2.1.);
 Peştera de laMoară (19m), localizată Dealul Consul, V.Taiţa (fig.2.1.);
 Peştera Balaurului ( 34 m), localizată Dealul Bujoarele;
 Grota Zmeilor ( 10 m), localizată Dealul Enisala;
 Peştera din Dealul Vish Bach (Slava Cercheza) ( 8,5 m), localizată V.
Ciucurova;
 Peştera din Dealul Mănăstirii ( 12 m), localizată V. Slava;
 Peştera Mică din Fisură, localizată Dealurile Tulcei;
 Peştera din Cotul Fisurii, localizată Dealurile Tulcei;  Peştera cu Butelii
din Fisură, localizată Dealurile Tulcei;
 Peştera Galeria de Prospecţiune,localizată Dealurile Tulcei.

33
Fig.2.1. Localizarea Dealului Consul în judeţul Tulcea (sursa:
tulceacounty.map2web.eu)

• Peştera de la Stâncă
Localizare: Versantul drept al Dealului Consulul Mic, în extremitatea vestică a
acestuia, la circa 3 km de localitatea Izvoarele.
Descriere: Intrarea este de tip puţ şi este necesară o scăriţă de 5 m. Este o peşteră
de 60 m lungime, cu labirinte, cu multe intrări, galerii scurte si largi, care unesc săli
spaţioase si puternic luminate, datorită tavanelor prăbuşite.
• Peştera de la Moară
Localizare: Este localizată la 1,5 km de comuna Izvoarele, în Dealul Consul (333
m) pe versantul drept al văii Taiţa.
Descriere: Are dimensiune mică, 19m lungime, şi e dezvoltată pe o singură galerie,
aproape orizontală. Intrarea are o deschidere de 4 m cu înaltimea de aproximativ
1m. Aspectul galeriei de intrare este de pâlnie ce se îngustează, micşorându-se atât
în înălţime cât şi în lăţime, după 8 m. Apoi, pe o lungime de 9 m, înaintarea este
dificilă datorită lăţimii ce variază între 50 şi 30 cm, ulterior peştera se înfundă într-o

34
galerie perpendiculară de numai 3 m, spre stânga. (Dobrescu,www.info-delta.ro,
iunie 2016)
 Microrelieful fluvial cu: văi repezi ce au debit temporar, ce se pierd la poalele
versanţilor; vâlcele torenţiale; mici repezişuri şi cascade; sectoare scurte de chei.
Relieful structural (rezidual), cuprinde:
 Cioturi stâncoase, ce apar izolat în depresiuni, pe întinderi relative plane (ex.
Pietrele Mariei, din Depresiunea Greci);
 Dealuri sub formă de cupolă, spinare de dinozaur, de balenă;
 Inselberg-uri, martori de eroziune înalţi, care au aspect de munţi insulari,
impunători faţă de terenurile din jur, datorită diferenţelor mari de nivel. Alcătuirea
geologică diferită, determină forme lor deosebită. Astfel: Dealul Consul (333 m),
alcătuit din porfire şi intruziuni de calcar, are aspectul măreţ şi inconfundabil, al
unei piramide ascuţite; Dealul Deniztepe (276 m) cu gresii şi calcare, are un aspect
mai rotunji; Piatra Roşie (209 m) format din granit are aspect de culme alpină, cu
versanţi abrupţi.
 Culmi cu aspect de creste, cu vârfuri ruiniforme, cu versanţi abrupţi, stâncării şi
grohotişuri (Culmea Pricopan);
 Culmi înguste şi stâncoase, impunătoare (ex. Dl.Priopcea cu şisturi, cuarţite, gresii
şi calcar- fig.2.2).

35
Fig.2.2.Formaţiuni stâncoase pe vârful Priopcea (sursă personală)

Datorită diferentelor de nivel, faţă de văile şi depresiunile din jur, masivele de de tip
inselberg, dar şi alte culmi deluroase, golaşe în partea superioară sunt puncte de belvedere,
cu valoare geoturistică, datorită perspectivelor excepţionale.
Clima, prin caracteristicile elementelor şi fenomenelor meteorologice, oferă condiţii
favorabile practicării turismului. Numărul mare al zilelor senine, precipitaţiile puţine,
toamna prelungă, iarna scurtă arată că pot fi practicate activităţi turistice în orice sezon.
Vântul care suflă frecvent şi cu intensitate, este şi el un element favorabil turismului
deoarece răcoreşte zilele călduroase de vară, alungă insectele (ţânţarii), făcând călătoria
mai plăcută. Înbunătăţeşte şi înbogăţeşte percepţia peisajelor, prin foşnetul păduri, prin
zborul şi ciripitul păsărilor care urcă în vânt, prin unduirea pajiştilor de stepă şi a lanurilor,
prin şuieratul stâncilor...
Clima poate impune o diversitate sezonieră a peisajelor ( ex. peisaj de iarnă, peisaj de vară)
şi peisaje ce reflectă elementele şi fenomenele meteorologice (nori, ceaţă, chiciură...),
(fig.2.3.)

36
Fig.2.3. Peisaje impuse de vreme în zona culmii Priopcea- peisaj cu ceaţă şi peisaj cu nori
Cu, de timp frumos (sursă personală)

Apele creează peisaje deosebite şi mai ales lacurile, prin albastrul-verzui al oglinzii, devin
elemente polarizatoare în peisaj.
Lacurile marginale podişului sunt puncte de atracţie turistică cunoscute. În interior a
început să fie vizitat Lacul Iacobdeal (fig.2.4.), a cărui geneză este legată de o veche
carieră din dealul cu acelaşi nume. Se află la NE de localitatea Turcoaia şi pe versantul
nordic al dealului, aproape de şoseaua care trece prin Pasul Priopcea.

Fig.2.4.Lacul Iacobdeal (sursa: www.info-delta.ro, noiembrie 2014)

37
Lacurile temporare Sărata şi Slatina, la vest de localitatea Greci, în ultimii ani secate, dau
diversitate peisajului Culmei Pricopan. În zona înaltă a Munţilor Măcin, există trei lacuri
mici, temporare, cu apă în intervalul martie- aprilie.
Vegetaţia şi fauna, sunt valoroase pentru turism datorită valorii peisagistice, estetice,
ambientale şi recreative.
În Podişul Dobrogei de Nord se remarcă:
 Accesibilitatea;
 Alternanţa spaţiilor de pădure, cu cele arbustive şi cu cele ierboase, măresc
pitorescul zonei;
 Diversitatea şi unicitatea speciilor (endemisme, monumente ale naturii);
 Localizarea pe traseele de migraţie a păsărilor (fig.2.5.)

Fig.2.5. Trasee migratie păsări, primăvara şi toamna (sursa: studiu monitorizare păsări
realizat de ICDDD- Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare Delta Dunării)

Dealurile şi culmile muntoase ale podişului, sunt folosite de păsări, mai ales de cele cu
zbor planat şi de răpitoarele diurne (berze, pelicani, şoimi, vulturi etc.), ca zone de
ascensiune termo- dinamică, pentru câştig de înălţime. Aceste lucruri evidenţiază
potenţialul podişului pentru activităţi de cercetare ornitologică şi pentru activităţi precum
birdwatching şi turism fotografic.
Plantele medicinale pot deveni valoroase pentru anumite forme de turism mai ales că în
spaţiului nord- dobrogean, au fost identificate peste 180 plante medicinale; 10% dintre ele
sunt utilizate de localnici ca plante de leac.

38
În Podişul Dobrogei de Nord se află unul din cele mai mari nuclee forestiere de tei din
ţară, ce constituie o importantă bază meliferă ducând la apariţia turismului apicol.

2.2.2. Peisajele naturale nord- dobrogene, resursă geoturistică


În ultima perioadă peisajul se impune ca resursă turistică, ce reprezintă suma
componentelor cadrului natural şi antropic şi sunt susţinători ai ideii de a analiza
potenţialul turistic al unei zone, pornind de la evaluarea peisajelor, naturale şi culturale.
Peisajul are valoare turistică, dar şi valoare de identitate, ceea ce- l evidenţiază ca şi
resursă importantă pentru geoturism.
După aspectul componentelor cadrului natural, al podişului nord- dobrogen, putem vorbi
de peisaje impuse de relief (peisaj de podiş), de vegetaţie (peisajele de pădure, silvostepă şi
stepă) şi de apă (peisaje lacustre). Acestea sunt peisaje de ordin superior (regionale),
acestora putând fi integrate, pe diferite trepte ierarhice, peisaje de ordin inferior (locale).
Pornind de la vegetaţie, cea care se reflectă cel mai adesea în peisaj, în Podişul Dobrogei
de Nord, se impun trei tipuri de peisaje regionale (peisajul pădurilor, silvostepei şi stepei),
ce includ o diversitate de peisaje locale, cu valoare de autenticitate.
Peisajul pădurilor, include:
 Peisajul culmilor muntoase (Mţii.Măcin);
 Peisajul dealurilor (Pod.Niculiţel, Dl.Tulcei, Pod.Babadag);
 Peisajul podurilor interfluviale;
 Peisajul lacurilor temporare de altitudine din Mţii.Măcin;
 Etajarea pădurii impune, la altitudini mai mari, peisajul pădurilor balcanice şi
peisajul pădurilor submediteraneene– păduri scunde şi dese, la altitudini mai mici.
Peisajele silvostepei, puternic influenţate de activitatea omului, se suprapun şi
zonei de apariţie a unor aşezări vechi. Silvostepa fiind considerată a doua centură
de populare a
Dobrogei, după prima centură de pe aliniamentul dunărean şi litoral (Marin,2003).
Acestea includ:
 Peisajul sibleacurilor, pădurice cu aspect de tufărişuri, formă prin degradare a
pădurii;
 Peisajul carstic in Pod.Babadag şi Dl.Tulcei;

39
 Peisajul pedimentelor şi inselbergurilor, specific Podişului Dobrogei de Nord.
Inselbergurile ocupă suprafaţă redusă, în raport cu pedimentul. Un peisaj
reprezentativ, se observă în Depresiunea Nalbant, care înconjoară impunătorul
Dealul Mării (Deniztepe- 267 m).
Peisajele de ordin inferior ce se impun la Deniztepe ( fig.2.6.) sunt:
 Peisajul versantului estic, abrupt, bolovănos şi destul de golaş în parte
inferioară;
 Peisajul versantului vestic, mai puţin abrupt, cu pajişti de stepă şi tufişuri de
păducel şi măceş;
 Peisajul versantului sudic, abrupt şi cu excavaţii ale unei vechi cariere;
 Peisajul de culme orientată nord- sud, cu îngrămădiri de blocuri stâncoase,
izolat formaţiuni arbustive;
 Peisajul râpei de sufoziune, pe loees, ce se prelungeşte din depresiune spre
baza versantului nord- estic etc.
Şi mai important, Deniztepe, este un punct de belvedere deosebit, datorită
vederii panoramice, care în condiţii de vizibilitate atmosferică, oferă ochiului
peisaje până la distanţe apreciabile.

Fig.2.6. Peisaje pe Dealul Deniztepe- peisajul de culme, peisajul râpei de sufoziune ( sursă
personală)

Peisajele stepei, ocupă interfluviile, văile şi depresiunile, acolo unde terenul nu a putut fi
luat în cultură, datorită substratului pietros şi/ sau înclinării, multe dintre ele folosite ca
islazuri.

40
 Peisajul pajiştilor natural stepice, ce pot coincide cu peisajul cioturilor stăncoase;
 Peisajul pajiştilor natural secundare, ocupă suprafeţele din zona versanţilor şi
interfluviilor deluroase defrişate.
În toate cele trei peisaje regionale naturale, se impun peisajul de vale, cu peisajul luncilor,
teraselor, versanţilor şi în unele cazuri peisaje lacustre.
În perimetrul Parcului Naţional Munţii Măcinului sunt identificate următoarele categorii
principale de peisaje :
 Peisaje aride de stâncarie pe crestele golașe ale Culmii Principale a Munţilor
Măcin si toată Culmea Pricopanului;
 Peisaje cu stânci granitice în curs de dezagregare cu forme arhaice bizare în special
în Culmea Pricopanului;
 Peisaje de pădure balcanică, mediteraneeană, central europeană care în amestec dau
o mare varietate coloristică a frunzişului în partea mediană a versanţilor şi pe văile
de la baza versanţilor, înconjurând ca un brâu crestele stepice golaşe;
 Păduri de silvostepă cu bujorul dobrogean în care formele sinuoase ale arborilor de
stejar pufos contrastează plăcut cu roşul sîngeriu al bujorului şi albastrul
clopoţelului dobrogean;
 Păduri de fagi cu un aspect impresionant prin înălţimea si forma columnară a
exemplarelor de fagi dobrogeni;
 Poieni cu interferenţe ale ecosistemelor pontice, asiatice şi central europene, cu
specii erbacee ce dezvăluie un amestec coloristic impresionant şi în care este
întâlnită prezenţa de arbori şi arbuşti răzleţi din speciile de stejar pufos, mojdrean,
frasin, gorun, măslin dobrogean, cununiţă, sâmbovină, calin, sorb;
 Abrupturi pe rama vestică a Munţilor Măcin și Culmea Pricopanului ca puncte de
belvedere asupra coamelor vălurate, formelor sinuoase ale brațelor Dunării
utilizate şi ca puncte de observaţii păsări răpitoare;
 Canioane săpate de cursurile de apă care deşi au debit scăzut creează o imagine
impresionantă prin micile cascade formate datorită diferentelor de nivel ce
alternează pe distanţe mici.(www.parcmacin.ro, iulie 2015)
Pe ansamblu, peisajul de podiş nord- dobrogean, apare ondulat de dealuri şi depresiuni,
stăpuns în NV, de culmi muntoase, una cu creste ascuţite (Culmea Pricopan) şi străpuns
din loc în loc de munţi singulari (inselberguri).

41
Diversitatea peisajelor nord- dobrogene, pitorescul şi în multe situaţii, unicitatea lor,
reprezintă o valoare deodebită pentru potenţialul geoturistic natural.
Podişul Dobrogei de Nord, are delimitate zone cu valoare peisagistică deosebită, care sunt
integrate rezervaţiilor naturale, unele fiind chiar rezervaţii peisagistice.

2.2.3. Ariile naturale protejate


Conform datelor publicate de Agenţia de Protecţie a Mediului Tulcea, în judeţ există 49
de arii natural protejate, care includ 34 de rezervaţii naturale, 1 parc naţional, 1 rezervaţie a
biosferei şi 17 situri Natura 2000. Rezervţia Biosferei Delta Dunării este arie protejată de
interes internaţional, rezervaţiile naturale şi Parcul Naţional Munţii Măcin sunt arii
protejate de interes naţional, iar siturile Natura 2000 sunt arii speciale de conservare şi arii
de protecţie specială avifaunistică, de interes comunitar. La nivelul anului 2010, 85% din
suprafaţa judeţului era ocupată de ariile protejate, cu procent mai mare cele de interes
comunitar. Astfel, judeţul Tulcea are cea mai întinsă suprafaţă de arii protejate din ţară.
Din cele 35 de rezervaţii de interes naţional ale judeţului, 25 sunt în Podişul Dobrogei de
Nord, incluzând Parcul Naţional Munţii Măcin şi rezervaţiile naturale: Vârful Secaru,
Valea Oilor, Uspenia, Valea Fagilor, Pădurea Niculiţel, Pădurea Babadag- Codru, Muntele
Consul, Muchiile Cernei- Iaila, Mănăstirea Cocoş, Lacul Traian, Korum Tarla, Fântâna
Mare, Enisala, Edirlen, Deniztepe, Dealurile Beştepe, Dealul Sarica, Dealul Mândreşti,
Dealul Călugărul- Iancina, Dealul Bujorului, Dealul Bujoarele, Chervant- Priopcea,
Carasan- Teke şi Agighiol.
Acestea se evidenţiază prin peisaje cu valoare ecologică şi estetică deosebită, care cuprind
elemente naturale deosebite (ex. specii rare de a plante şi animale).
Distribuţia ariilor naturale protejate, pe unităţile fizico-geografice ale Podişului
Dobrogei de Nord, este următoarea:
- Munţii Măcinului: Parcul Naţional Munţii Măcinului, Valea Fagilor, Dealul
Bujoarele, Chervant –Priopcea;

42
- Podişul Niculiţelului: Dealul Sarica, Dealul Edirlen , Mânăstirea Cocoş, Carasan-
Teke,
Muntele Consul, Pădurea Niculiţel ;
- Dealurile Tulcei: Dealurile Beştepe, Dealul Deniztepe , Dealul Mândreşti,
Agighiol ;
- Podişul Babadag: Vârful Secaru, Dealul Bujorului, Valea Oilor, Fântâna Mare,
Pădurea
Babadag – Codru, Muchiile Cernei – Iaila, Uspenia, Dealul Călugăru – Iancina , Enisala,
Lacul Traian, Korum Tarla.
Între aceste rezervaţii naturale, sunt rezervaţii protejate peisagistic, unele situate spre
limita de est a podişului, Călugărul- Iancina, Dealurile Beştepe şi Enisala, altele aflate în
interiorul podişului, Deniztepe, Chervant- Priopcea şi Muchiile Cernei- Iaila (Fig.2.7.)

43
Fig.2.7. Harta ariilor protejate din judeţul Tulcea (sursa: Revista Delta Dunării nr.3, 2006)
,
Rezervaţia peisagistică ,,Chervant- Priopcea’’, are o suprafaţă de 568 ha, fiind
amplasată în partea de SV a Munţilor Măcin, Rezervaţia se întinde pe suprafaţa de 568 ha,
pe teritoriul comunei Cerna.
Se remarcă prin existenţa în cadrul aceleiaşi rezervaţii atât a pajiştilor stepice pe substrat
calcaros cât şi a celor pe substrat silicios, ceea ce determină o diversitate de specii. Această
arie protejată este una din rarele rezervaţii din Dobrogea (şi implicit din ţară) în care se
conservă asociaţia endemică de păliur (Paliuretum spinae – christi). De asemenea, specia
de ciucuşoară( Allyssum tortuosum ssp. eximium ) se găseşte în România, numai în
această zonă. Fauna rezervaţiei se distinge îndeosebi prin prezenta unor specii de păsări

44
răpitoare ca acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), acvila mică (Hieraaetus pennatus) şi
viesparul(Pernis apivorus). Este şi una din puţinele rezervaţii, în care este prezentă vipera
cu corn (Vipera ammodytes). Vârful Priopcea este punct de belvedere, oferind o vedere de
ansamblu deosebită asupra Munţilor Măcin, iar în condiţii de vizibilitate atmosferică, se
poate vedea până dincolo de limita vestică a podişului, dincolo de Dunăre (oraşele Brăila,
Galaţi).
Rezervaţia peisagistică ,,Deniztepe’’, cu o suprafaţă de 305 ha, este amplasată pe
teritoriul administrativ al comunei Mihail Kogalniceanu.
Tipurile de habitate care se găsesc în zonă (99% stepe ponto-sarmatice şi 1% tufărişuri de
foioase ponto-sarmatice) sunt prioritare la nivel european.
În cuprinsul stepei pe substrat pietros specifică acestui martor de eroziune, au fost
identificate asociaţiile Sedo hilebrandtii – Polytrichetum piliferi, Agropyro-Thymetum
zygioidi şi Festucetum callierii. Din fauna rezervaţiei amintim: acvila ţipătoatoare mică,
viesparul, şerparul, eretele vânăt, dumbrăveanca, ciocănitoarea de stejar şi fâsa de câmp.
Deniztepe, a fost inclus în reţeaua Natura 2000 în anul 2010 pentru că găzduieşte 25 specii
de păsări aflate pe Anexa 1 a Directivei Consiliului 79/409/CE (document al Consiliului
Alte specii de mamifere, amfibieni, reptile şi plante sunt enumerate în anexa I a Directivei
Consiliului 92/43/CEE (privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi
floră sălbatică): popândăul (Spermophilus citellus), balaurul dobrogean (Elaphe
quatorlineata), clopoţelul dobrogean (Campanula romanica).
Rezervaţia peisagistică "Muchiile Cernei – Iaila, având o suprafaţă de 1891 ha, este
situată între localităţile General Praporgescu şi Mircea Vodă, rezervaţia este accesibilă pe
drumul comunal DC 39. În partea sudică şi estică a rezervaţiei se poate ajunge pe drumul
judeţean 222 B apoi pe drumuri agricole.
Rezervaţia cuprinde habitate naturale a căror protecţie a necesitat declararea ariei speciale
de conservare, două tipuri de habitate ameninţate, rare şi / sau care conţin numeroase
specii ameninţate cu dispariţia. Teritoriul rezervaţiei cuprinde două tipuri de habitate de
interes comunitar. Acestea sunt reprezentate prin două tipuri de păduri dobrogene, rare la
nivel naţional, ce corespund etajelor de vegetaţie ale pădurilor din nordul Dobrogei, păduri
de silvostepă (Galio dasypodi - Quercetum pubescentis) şi păduri submediteraneene
(PaeonioCarpinetum orientalis). Câteva dintre speciile de păsări rare identificate în acesată

45
rezervaţie sunt: acvila ţipătoare mică (Aquila pomorina), şorecarul mare (Buteo rufinus),
şoimul călător (Falco peregrinus), pietrarul răsăritean (Oenanthe isabellina).
Rezervaţia peisagistică "Enisala", cu o suprafaţă de 57 ha este situată pe teritoriul
administrativ al comunei Sarichioi, în partea de nord se află zone mlăştinoase şi teren
agricol, iar în partea de sud, suprafaţă cu păşune aparţinând comunei Sarichioi.
Este reprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, dinaintea formării
lagunelor litorale. De asemenea aceasta constituie un punct de belvedere ce oferă o
perspectivă unică în ţară, de unde pot fi observate aproape toate tipurile de peisaj din
Podişul Dobrogei de Nord, reprezentate prin stâncării, stepe petrofile şi de loess, iar în
afara rezervaţiei pădurile balcanice şi submediteraneene din Podişul Babadag, lacul
Babadag şi laguna Razelm, cu vegetaţie tipică de zone umede, insula Popina şi chiar partea
sudică a Deltei Dunării sau Marea Neagră. Ruinele cetăţii Enisala, prezente aici, sporesc
valoarea peisagistică a rezervaţiei.
Rezervaţia cuprinde următoarele habitate naturale: versanţi stâncoşi calcaroşi cu vegetaţie
chasmofitică, pajişti uscate (stepa pe loess pontico-balcanică şi stepa petrofilă endemică),
pajişti uscate secundare, cu tufişuri pe substrat calcaros şi mici grote neexploatate turistic.
Între speciile de plante, reprezentative sunt: alior (Euphorbia myrsinites), clopoţelul
dobrogean (Campanula romanica), garofiţa (Dianthus nardiformis). Dintre păsările pot fi
amintite: pelicanul creţ (Pelecanus crispus), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus),
buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), lopătarul (Platalea leucorodia), codalbul (Haliaeetus
albicilla).
Rezervaţia peisagistică " Dealul Călugaru - Iancina ", cu o suprafaţă de 30 ha,este
situată pe teritoriul administrativ al comunei Jurilovca, la sud de Lacul Razelm.
Are o mare valoare ştiinţifică întrucât conservă litoralul fosil al Mării Negre. Împreună cu
zona strict protejată Capul Doloşman, această rezervaţie constituie singura arie protejată,
cel puţin din România, care asigură protecţia asociaţiei foarte rare Koelerio lobates -
Artemisietum lerchianae, endemică. Aceasta este unica arie protejată din judeţul Tulcea în
care se conservă asociaţia endemică de stepă petrofilă Teucrio polii - Melicetum ciliatae.
Fauna rezervaţiei se distinge îndeosebi prin numărul ridicat de păsări între care Haliaeetus
albicilla, Aquila clanga, Buteo rufinus.
Rezervaţia peisagistică ,,Dealurile Beştepe’’,aflată pe teritoriul comunelor Mahmudia şi
Beştepe şi are o suprafaţă de 415 ha.

46
În rezervaţie sunt întâlnite pajişti stepice atât pe substrat calcaros cât şi silicos. Sunt
întâlnite specii precum feciorică (Herniaria hirsuta), cârcel (Ephedra distachya). Din punct
de vedere faunistic, în rezervaţie trebuie remarcată în special prezenţa speciilor erete de
stuf (Circus aeruginosus), şerpar (Circaetus gallicus), uliu păsărar (Accipiter nisus).
Cu caracter peisagistic unic în ţară este rezervaţia naturală ,, Muntele Consul’’- arie
protejată mixtă.
Rezervaţia naturală "Muntele Consul", amplasată pe teritoriul comunelor Izvoarele şi
Horia, are o suprafaţă de 328 ha (Fig.2.1.)
Muntele Consul prezintă o importanţă ştiinţifică şi istorică deosebită, întrucât acesta
reprezintă, una din primele rezervaţii naturale din România, declarate astfel prin Decizia
din 27 mai 1927, unde aceasta este menţionată cu numele avut anterior (Muntele Cinel).
Muntele Consul constituie cel mai reprezentativ peisaj, tipic pentru formele de relief
vulcanic şi carstic din podişul nord- dobrogean, care-i conferă unicitate peisagistică. Pe
lângă numeroasele asociaţii şi specii rare şi/sau ameninţate cuprinse, rezervaţia constituie,
împreună cu Parcul Naţional Munţii Măcinului, singurele arii protejate din România în
care a fost identificată specia talpa leului (Gymnospermium altaicum). De asemenea,
specia de coada şoricelului ( Achillea depressa) este citată doar aici, în cadrul reţelei de arii
protejate a judeţului Tulcea. Fauna rezervaţiei se remarcă prin prezenţa unor răpitoare ca
acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), şorecarul mare (Buteo rufinus), acvila mică
(Hieraaetus pennatus), viesparul(Pernis apivorus), şerparul (Circaetus gallicus).
Pe teritoriul Podişului Dobrogei de Nord se remarcă, numărul mare de arii protejate,
aflate în fondul forestier, administrat de Direcţia Silvică Tulcea.
Direcţia Silvică Tulcea administrează o suprafaţă de 103.248 hectare, fond forestier
naţional, din care 19.742,61 ha sunt sub regim de arie protejată. Din această suprafaţă
protejată, aproximativ jumătate constituie fond forestier inclus în Parcul Naţional Munţii
Măcin.
Astfel, ariile protejate cu cele mai mari suprafeţe forestiere sunt: Parcul Naţional Munţii
Măcin (incluzând pădurea ,,Valea Fagilor’’), cu 11.228 ha suprafaţă forestieră şi Pădurea
Babadag- Codru, cu 524 ha.
Rezervaţia naturală ,,Pădurea Babadag- Codru’’, situată zona localităţii Babadag, este
o arie protejată mixtă.

47
În Dobrogea, precum şi la nivel naţional, rezervaţia prezintă, raportat la suprafaţă, una
dintre cele mai mari concentraţii de specii ameninţate cu dispariţia, între care se remarcă,
în primul rând, numeroasele specii de orhidee, aflate pe o arie redusă. Prin constituirea
rezervaţiei se urmăreşte, între altele, şi conservarea unor asociaţii forestiere specifice
Dobrogei ce nu mai apar în alte arii protejate. Acestea reprezintă în special arborete de
vârste înaintate, majoritatea peste 100 de ani, cu o structură apropiată de cea a pădurilor
primare din Dobrogea. Acestea reprezintă totodată şi unele dintre ultimele arborete de
vârste înaintate din Dobrogea. Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin 6 cenotaxoni, din
care unul este endemic iar patru sunt consideraţi a fi reprezentaţi în Dobrogea prin asociaţii
regionale specifice regiunii. Pajiştile de cimbrişor (asociaţia Agropyro brandzae-
Thymetum zygioidi) este considerată endemică pentru Dobrogea. Pajiştile de negară,
sadina, păiuş stepic, (asocaţiile Stipetum capillatae, Thymio pannonici-
Chrysopogonetum grylli, Stipo ucrainicae - Festucetum valesiacae), constituie asociaţii
regionale specifice Dobrogei. Împreună cu pajiştile de pir crestat (asociaţia Agropyretum
pectiniformae), aceşti trei cenotaxoni sunt specifici vegetaţiei primare de stepă pe loess.
Vegetaţia forestieră cuprinde cele trei etaje caracteristice pădurilor dobrogene: silvostepa
cu păduri submediteraneene, etajul pădurilor de foioase xeroterme submediteraneene şi
etajul pădurilor de foioase mezofile balcanice. Vegetaţia lemnoasă este caracterizată prin
prezenţa unei asociaţii arbustive având un caracter regional, respectiv a şapte cenotaxoni
forestieri, din care doi sunt consideraţi endemici – şleaul dobrogean de culme şi şleaul cu
stejar brumăriu, restul fiind rari la nivel naţional.
Fauna cuprinde o bogată ornitofaună si specii de reptile, din care majoritatea speciilor sunt
protejate pe plan internaţional.
Sunt şi rezervaţii naturale mai mici, care au întreaga suprafaţă inclusă fondului forestier
protejat, cum ar fi Uspenia şi Mănăstirea Cocoş.
Rezervaţia naturală ,, Uspenia’’, ocupă o suprafaţă de 22 ha, pe teritoriul comunei Slava
Cercheză.
Pe teritoriul rezervaţiei sunt întâlnite habitate ameninţate, rare şi / sau care conţin
numeroase specii ameninţate cu dispariţia . între care se remarcă pajiştile de ai de pădure
(Asphodeline lutea) şi două tipuri de păduri, corespunzătoare etajelor de vegetaţie, păduri
de silvostepă (Galio dasypodi - Quercetum pubescentis) şi păduri submediteraneene

48
(Paeonio-Carpinetum orientalis). Totuşi reprezentativ pentru rezervaţie este aiul de pădure
(Asphodeline lutea).
Rezervaţia natural ,,Mănăstirea Cocoş’’, amplasată pe teritoriul comunei Niculiţel, are o
suprafaţă forestieră protejată de 4,6 ha.
Rezervaţia este locul în care, cântau cocoşii sălbatici, conform istoricului mănăstirii Cocoş.
Acesta este important pentru reconstituirea habitatului speciei respective, presupusă a fi
cocoşul de mesteacăn silvostepic (Lyrurus tetrix viridanus), în prezent dispărut din
Dobrogea. Rezervaţia reprezintă una dintre puţinele arii protejate din România în care a
fost identificată o asociaţie de sâmbovină (Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae),
endemică pentru Dobrogea.
Printre rezervaţiile naturale constituite pentru a proteja strict un element al cadrului
natural, putem aminti rezervaţia geologică ,,Agighiol’’ şi rezervaţia natural ,,Lacul Traian’’
Rezervaţia geologică "Agighiol" - obiectul protecţiei îl constituie fauna fosilă din
Triasicul mijlociu (Cephalopoda, Brachiopoda, Bivalva), identificată într-un celebru punct
fosilifer din Dobrogea de Nord. Vegetaţia este caracterizată prin existenţa pajiştilor de
stepă pontică, stepă petrofilă şi vegetaţie saxicolă, însă nu au fost efectuate studii
sistematice.
Rezervaţia naturală "Lacul Traian"- obiectul protecţiei îl constituie ornitofauna. Este
un important refugiu pentru cuibăritul, odihna şi hrănirea speciilor de păsări rare. În urma
observaţiilor efectuate, au fost identificate 7 specii de păsări foarte rare care cuibăresc în
această zonă motiv ce face ca aceasta să aibă o importanţă internaţională. Câteva dintre
speciile de păsări rare identificate sunt: stârcul roşu (Ardea purpurea), călifarul roşu
(Tadorna ferruginea), călifarul alb (Tadorna tadorna), codalbul (Heliaeetus albicilla),
şorecarul mare (Buteo rufinus), piciorongul (Himantopus himantopus), presura de grădină
(Emberiza hortulana).
Dar cea mai mare şi mai complexă arie protejată de pe teritoriul podişului nord-
dobrogean este Parcul Naţional Munţii Măcinului.
Parcul Naţional ,,Munţii Măcinului’’, ocupă zona centrală cea mai înaltă a Munţilor
Măcin, cuprinzând cea mai mare parte din culmea principală (cunoscută sub denumirea de
Culmea Măcinului), precum şi o culme secundară a acestora, respectiv Culmea
Pricopanului. Este situat pe teritoriul administrativ al localităţilor: Măcin, Greci (situate în
vestul parcului) comuna Cerna (amplasată în vestul şi sud-vestul parcului), comunele

49
Hamcearca şi Luncaviţa (situate în estul acestuia) precum şi Jijila (situată în partea de
nord).
A fost înfiinţat în mai 2004, în scopul conservării şi valorificării ştiinţifice şi turistice a
acestei zone unice în Europa, datorită interferenţei ecosistemelor danubiano- pontice,
submediteraneene, pontico- sarmatice şi central europene.
Parcul Naţional Munţii Măcinului se întinde pe o suprafaţă de 11.321 ha, din care 3.651 ha
reprezintă zonele strict protejate, zonele tampon totalizând 7.670 ha.

Fig.2.8.Zonare interioară Parc Naţional Munţii Măcinului (sursa: www.parcmacin.ro)

Astfel, aceasta reprezintă cea mai întinsă suprafaţă disponibilă în prezent, în care se
urmăreşte conservarea unui număr maxim de specii, indivizi din fiecare populaţie, clase de
vârsta pentru plante şi resurse de hrană, în special pentru prădători. Aceasta ar putea
permite persistenţa pe termen lung a ansamblului florei şi faunei, prin evitarea creşterii
ratelor de dispariţie datorită fragmentării. Cele mai întinse şi compacte zone strict protejate
se află pe rama vestică a culmii Măcinului în zona comunei Greci. Pe suprafeţe ceva mai
reduse acestea se regăsesc şi în zona celor mai înalte vârfuri ale Culmii Pricopanului şi în

50
zona Rezervaţiei Valea Fagilor din partea nord-vestică a Culmii Măcinului. În sudul şi mai
ales în estul parcului, zonele strict protejate ocupă suprafeţe mai restrânse, având un
caracter fragmentat datorită faptului că acestea sunt reprezentate îndeosebi prin pajişti
situate pe culmile stâncoase.
Munţii Măcinului sunt în acelasi timp unici și reprezentativi cel puțin la nivel național.
Astfel, ei constituie o originală combinație între caracterul de sinteză a tuturor erelor
geologice și specificitatea lor biogeografică.
Parcul Național Munții Măcinului este un sanctuar al diversității:
 În Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt identificate 24 de habitate prioritare,

dintre care unul este unic în lume! (Pădurea de fag dobrogeană).


 Din cele 8 grupe de ecosisteme identificate în Europa (conform clasificării Corine
Biotopes Projet), 6 sunt reprezentate în Munţii Măcinului: păduri, tufărişuri şi
pajişti, râuri, mlaştini, stâncării şi grohotişuri, situri arheologice.
 Cele mai reprezentative şi extinse ecosisteme forestiere sunt edificate de pădurile
moesic-vest pontice de gorun, carpen şi tei argintiu, cu Fraxinus
coriarefolia, Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum, în complex cu păduri de
gorun, cărpiniţă, tei argintiu şi alte păduri xeroterme (situate la altitudini de peste
250 m) şi de pădurile vest pontice de stejar pufos, carpiniţă şi mojdrean, cu
Paeonia peregrina, Asparagus verticillatus şi Pyrus elaeagrifolia (150 - 250 m).
 Adună: peste 1770 de specii de plante (dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare
sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice pentru regiune), 181 specii de
păsări ( dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internaţional), 47 de specii de
mamifere, 1436 specii de insecte identificate ( cu peste 900 de specii de fluturi), 11
specii de reptile, 7 specii de amfibieni.
 Importanţa deosebită pentru ştiinţă şi pentru biodiversitatea Munţilor Măcin o
reprezintă speciile rare şi pe cale de dispariţie din care enumerăm: broasca ţestoasă
(Testudo graeca) - monument al naturii, balaurul dobrogean (Elaphe sauromates)
cel mai mare şi mai rar şarpe din ţară, dihorul de stepă (Mustella eversmanii),
vipera cu corn (Vipera ammodytes montadonii), vulturul pleşuv brun
(Aegypus monachus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), dumbrăveanca
(Coracias garrulus).
 Cuprinde specii rare şi protejate pe plan naţional sau mondial: lepidopterele Polia
cherrug (endemism descris numai în această zonă), Chersotis laeta măcini şi
51
Chersotis fibriola niculescui ; reptilele – ţestoasa dobrogeană (Testudo graeca ),
balaurul dobrogean (Elaphe sauromates), şarpele lui Esculap (Elaphe longissima),
vipera cu corn (Vipera ammodytes montadonii), păsările - şoimul dunărean (Falco
cherrug), şorecarul mare (Buteo ruffinus), pietrarul (Oenanthe isabelina), existent
la limita vestică a arealului mondial, mierla de piatră (Monticola saxatilis), prigoria
(Merops apiaster), piţigoiul de livadă (Parus lugubris) etc.
În perimetrul Parcului Naţional ,,Munţii Măcinului’’, se află rezervaţia naturală ,,Valea
Fagilor’’, obiectul protecţiei fiind un unicat, pădurea de fag dobrogeană. Are o suprafaţă
de 154 ha şi este situată în vecinătatea comunei Luncaviţa, pe drumul Luncaviţa- Nifon.
Rezervaţia reprezintă o insulă relictă de fagi, ascunsă într-o vale îngustă şi umedă,
exemplarele care se găsesc aici atingând dimensiuni de 1 m grosime şi 38 de m înălţime.
Arboretele din cadrul rezervaţiei cuprind atât păduri de şleau cu gorun şi fag cât şi un tip
de pădure specific cunoscut sub denumirea de „făgeto-carpinet dobrogean cu Carex
pilosa”.
Acest din urmă tip de pădure este constituit din fag (Fagus sylvatica, F. taurica) în
proporţie de 50%, carpen (Carpinus betulus), 40% şi tei argintiu (Tilia tomentosa) 10%.
Etajul inferior al arborilor este alcătuit din: tei (Tilia cordata), ulm (Ulmus montana),
jugastru (Acer campestre), paltin de câmp (Acer platanoides), ulm (Ulmus laevis), gorun
(Quercus petraea), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurător (Populus tremula).
Subarboretul este compus din: alun (Corylus avellana), salba râioasă (Evonymus
verrucosus). Stratul ierbos este compus din: ferigi (Dryopteris filix–mas, Cystopteris
fragilis), pochivnic (Asarum europaeum), brei (Mercurialis perennis), mierea ursului
(Pulmonaria officinalis), vinariţă (Asperula odorata), rogoz (Carex pilosa).
(www.parcmacin.ro, iulie 2015)

2.3. Potenţialul turistic antropic


Apariţia şi dezvoltarea multor tipuri şi forme de turism, au ca şi suport de bază
elementele valoroase ale cadrului natural, dar dezvoltarea turismului se bazează, în aceeaşi
măsură, pe valorificarea potenţialului antropic.
Resursele antropice cu valenţe turistice include bunurile realizate de societatea omenească,
de-a lungul evoluţiei istorice, reprezentative pentru anumite epoci, curente şi stiluri

52
artistice. Asemenea bunuri sunt de natură arheologică, istorică, religioasă, etnografică,
artistică, ştiinţifică şi tehnică.

2.3.1. Obiectivele arheologice şi istorice


Podişul Dobrogei de Nord se remarcă prin numărul mare de cetăţi, mai mult sau mai
puţin valorificate touristic (fig.2.9.).

Fig.2.9. Localizare cetăţi în judeţul Tulcea ( marcate cu puncte albastre,sunt numerotate


cele prezentate pe larg în lucrare: 1- Enisala, 2- Arganum, 3- Ibida, 4- Troesmis, 5-
Cetăţuia Luncaviţa, 5- Dinogeţia), (prelucrare după tulcea-county.map2web.eu)

Cele mai cunoscute şi oarecum mai bine promovate cetăţi sunt cele care au continuitate
de locuire Arrubium- Măcin, Noviodunum- Isaccea, Aegyssus- Tulcea, dar şi cetatea
Enisala, datorită poziţiei geografice (în apropiere de Delta Dunării şi Complexul lagunar
Razelm), datorită gradului de conservare şi datorită investiţiilor pentru promovare.
Cetatea Enisala (1- fig.2.9.)
Ruinele fortăreţei medieval Enisala (Yeni-Sale, Heracleea) se află la 2 km de localitatea

53
Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim şi Babadag.
Cetatea a fost construită în a doua jumătate a sec.XIV, cu scop militar, de supraveghere a
drumurilor de pe apă şi de pe uscat, de către o autoritate interesată de zona de la Gurile
Dunării, foarte probabil negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani
câştigate din comerţ şi care erau deţinătorii monopolului navigaţiei în Marea Neagră.
Cetatea are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozităţile masivului de calcar
jurasic pe care este amplasată. Zidurile şi bastionale se păstrează în unele puncte pe o
înălţime de 5-10 m. Între 1397 şi 1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a
făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti. Datorită înaintării stăpânirii turceşti la
nord de Gurile Dunării, până la Cetatea Albă şi Chilia (1484), şi ca urmare a formării
cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată
(www.cjtulcea.ro, martie 2016).
Mai la sud , pe Capul Doloşman, la malul lacului Razelm se află ruinele cetăţii
Arganum.
Cetatea Orgame / Argamum (2- fig.2.9.)
Cetatea, situată la 6 km est de satul Jurilovca, pe malul Lacului Razim (Capul Doloşman),
este prima aşezare de pe teritoriul României menţionată într-un izvor antic (Hekataios din
Milet, sec.VI a.Chr.). Cercetările arheologice, începute încă din anul 1926, au documentat
aici o locuire de tip urban – neîntreruptă, din sec. VII a.Chr. până în sec. VII p.Chr. Au
fost scoase la lumină: necropola din perioadele greacă şi elenistică, cu cel mai vechi
mormânt grecesc de pe litoralul vestic al Mării Negre (sec.VII a.Chr.), o zona de sud-est a
cetăţii de perioadă greacă cu incintă, locuinţe şi cuptoare de olar, incinta cetăţii romane
târzii, trei bazilici paleocreştine (sec.V-VI p.Chr.), numeroase edificii, reţeaua stradală,
cartierul meşteşugăresc, un cartier de locuire - de perioadă romană - situat în afara
zidurilor cetăţii, necropola romano-bizantină; o a patra bazilică paleocreştină (sec. VI) a
fost descoperită în afara zidurilor cetăţii, pe un promontoriu (www.cjtulcea.ro, martie
2016).
Poate cea mai puţin cunoscută turiştilor este cetatea Ibida, deşi specialiştii o consideră
cea mai mare cetate din Dobrogea şi unica cetate străbătută de o apă (râul Slava).
Cetatea Ibida (3- fig.2.9.)
Cetatea de pe Valea Slavei, identificată de V.Pârvan cu polis Ibida, pomenită de izvoarele
antice, a fost construită de romani în punctul de intersecţie al celor mai importante drumuri
din Dobrogea romană, într-o zonă cu urme de locuire din epoca pietrei (paleoliticul

54
mijlociu, neolitic), epoca bronzului, epoca fierului. Cetatea constituie cel mai mare sistem
defensiv de epocă romană târzie din Dobrogea, compus din cetatea mare de pe Valea
Slavei - cu o suprafaţă fortificată de 24 ha, 24 de turnuri şi 3 porţi -, fortificaţia-anexă de
pe Dealul Harada – cu o suprafaţă fortificată de 3,5 ha, 8 turnuri - şi un fort – situat în
punctul cel mai înalt de pe deal. Cercetările arheologice au scos la lumină Poarta de Vest,
cu podul de traversare a râului Slava, o porţiune din zidul de incintă, turnurile 8 şi 10, o
bazilică paleocreştină cu 3 nave, cu coloane şi capiteluri din marmură, un cavou de familie
şi peste 150 de morminte din necropola romano-bizantină a cetăţii. În teritoriul oraşului
antic a fost descoperit un complex monastic paleocreştin ce a funcţionat între a doua
jumătate a sec.IV şi prima parte a sec.VII p.Chr (www.cjtulcea.ro, martie 2016).
Promovate după înfiinţarea Parcului Naşional Munţii Măcinului, ca şi situri cu valoare
arheologică aflate în zona limitrofă parcului, sunt: Troesmis, Cetăţuia- Luncaviţa şi
Dinogeţia.
Cetatea Troesmis (4- fig.2.9.)
Cetatea Troesmis (Turcoaia), situată în punctul Igliţa, pe malul drept al Dunării, la 3 km
nord de Turcoaia, a fost ridicată de romani pe locul unei cetăţi getice, având, încă din
timpul lui Vespasianus; ca sediu al Legiunii a V-a Macedonica după cucerirea Daciei de
către Traian şi până în 167 p.Chr., castrul împreună cu canabae-le şi aşezarea civilă
cunoaşte o dezvoltare urbanistică extraordinară, fapt ce a dus la atribuirea statutului de
municipium în timpul lui Marcus Aurelius. Oraşul devine şi centru religios al cultului
imperial, fiind sediu al sacerdos provinciae. Refăcută în timpul lui Justinianus, în contextul
marelui efort constructiv care a vizat provinciile de la Dunărea de Jos, cetatea Troesmis îşi
pierde funcţia urbană în prima jumătate a sec.VII (www.cjtulcea.ro, martie 2016)..
Tell-ul eneolitic Luncaviţa – Cetăţuie (5- fig.2.9.)
Aşezarea-tell din punctul Cetăţuia se află la 4 km sud de localitatea Luncaviţa, într-o
depresiune dominată de culmile Munţilor Măcin şi Dealurile Niculiţelului. Cercetările
arheologice au condus la descoperirea unui sit cu o stratigrafie complexă, de aproximativ 4
m grosime, în care se regăsesc complexe de locuire atribuite culturii Gumelniţa (mil. V
a.Chr.).
Cetatea Dinogetia (6- fig.2.9.)
Este situată la 4 km în amonte de satul Garvăn, pe o fostă mică insulă numită de localnici

55
„Bisericuţa”. Fortificaţia romană - sediu al unor unităţi militare - a fost ridicată în zona
unei aşezări daco-getice, de la care a preluat numele,Dinogetia. În perioada Dominatului
cetatea este refăcută, incinta trapezoidală - cu 14 turnuri, o poartă principală şi două
secundare - închizând o suprafaţă de 1,2 ha. O serie de edificii din sec. IV-VI: principia,
praetoriul (numit şi domus), bazilica paleocreştină, locuinţe şi prăvălii se înşiruie de-a
lungul străzii principale. În exterior, la sud de poarta principală, se află băile romane
(thermae). Cetatea este distrusă şi abandonată la sfârşitul sec. VI ca urmare a atacurilor
avaro-slave. În vremea lui Ioannes Tzimiskes (după anul 971) cetatea îşi reia funcţia
defensivă pentru încă două secole: este reparată incinta, se ridică unele construcţii şi
locuinţe, între care cea mai importantă este bisericuţa din mijlocul cetăţii, care a funcţionat
în secolele XI-XII (www.cjtulcea.ro, mai 2016).
Monumente istorice cunoscute ca şi obiective turistice în interiorul podişului nord-
dobrogean sunt cele din Babadag:
 Mormântul lui Sarî Saltuk Baba, monument istoric situat pe str. Măcin nr. 12
este considerat mormântul legendarului derviş Sarî- Saltuk- Baba-Dede, care, la
sfârşitul sec. XIII, cu acordul împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul, a colonizat
10.000 de familii de turci selgiucizi în zona Babadagului, eveniment relatat de
cronicile turceşti. Monumentul, devenit loc de pelerinaj pentru turci, a suferit în
timp mai multe modificări, datorită restaurărilor succesive.
 Geamia lui Ali Gazi-Paşa, monument istoric, situată în centrul oraşului, a fost
ridicată la începutul sec. XVII de către generalul de corp de armată Ali Gazi Paşa,
Este cel mai vechi monument de artă musulmană din România, cu plan
dreptunghiular, cu pridvor monumental cu arcade şi minaret înalt de 21 m. În curtea
Geamiei se află Mormântul lui Ali Gazi Paşa.
 Expoziţia de Artă Orientală - Babadag este organizată în „Casa Panaghia”, clădire
monument istoric construită în sec. XIX în vecinătatea Geamiei Ali-GaziPasa; a
servit iniţial drept casă de rugăciune, apoi ca sediu al seminarului musulman şi,
ulterior, grădiniţă pentru copiii oraşului. Expoziţia prezintă aspecte legate de arta
tradiţională a turcilor şi tătarilor din Dobrogea, dar şi din zone mai îndepărtate:
ţesături decorative, covoare de rugăciune, şaluri de Kashmir, broderii, piese de port
tradiţional şi podoabe, vase de aramă pentru uz casnic şi de cult (www.cjtulcea.ro,
mai 2016).

56
2.3.2. Obiective religioase şi culturale
Pe teritoriul podişului nord- dobrogean, există importante obiective de cult, între care
se impun, cele trei embleme ale pelerinajului monahal, mănăstirile Saon, Celic- Dere şi
Cocoş, cele care formează aşa numitul triunchi al mănăstirilor ortodoxe nord
dobrogene (fig.2.10.)

Fig.2.10. Mănăstiri nord- dobrogene (marcate cu puncte albastre şi numerotate astfel: 1-


Cocoş, 2- Saon, 3- Celic- Dere, 4- Uspenia şi 5- Vovidenia) (prelucrare după
tulceacounty.map2web.eu)

Mănăstirea Cocoş (1- fig.2.10.), situată la 6 Km de Niculiţel a fost întemeiată în anul


1833 de trei călugări români veniţi de la Muntele Athos: Visarion (fost ieromonah la
Mănăstirea Neamţ), Gherontie şi Isaiia, într-o zonă unde a funcţionat un schit de sihaştri.
Prima biserică a mănăstirii a fost reparată în 1842 şi 1846 şi s-a păstrat până în 1910 când
a fost demolată pentru a se putea construi biserica actuală. În 1853 s-a construit o a doua

57
biserică, de dimensiuni mai mari decât prima, cu hramul „Sf. Treime”. Mănăstirea are o
colecţie impresionantă de carte şi obiecte de cult, expuse în muzeul mănăstirii.
Mănăstirea Saon (2- fig.2.10), este sizuată în partea de nord a comunei Niculiţel, pe malul
lacului Saon. A fost înfiinţată în 1846, ca schit, de călugării plecaţi de la mănăstirea Celic-
Dere. În 1881 călugării de la Saon au ridicat biserica cu hramul ,,Intrarea Maicii Domnului
în Biserică’’. În 1909 s-a pus temelia bisericii noi, cu hramul,,Acopărământul Maicii
Domnului’’, cu trei turle. Mănăstirea are o bogată colecţie de icoane din sec.XIX.
Mănăstirea Celic (3- fig.2.10.), situată la 28 km de Tulcea, între satele Poşta şi Teliţa, pe
valea Cilicului a fost întemeiată între 1841-1844 de către Athanasie Lisavenco,
arhimandrit, şi Paisie, schimonah, ca mănăstire mixtă. A fost părăsită apoi timp de 10 ani şi
distrusă în timpul Războiului Crimeei, când arhimandritul s-a refugiat în sudul Basarabiei,
de unde venise iniţial. În 1846 călugărilor li se construieşte un schit la Cilicul de Jos
(actuala mănăstire Saun), Celicul rămânând mănăstire de călugăriţe. Biserica „Adormirea
Maicii Domnului” a mănăstirii, ridicată în forma actuală la începutul sec. XX, operă a
arhitectului Toma Dobrescu, este printre puţinele construcţii etajate de acest gen din
România, cu o biserică de iarnă la demisol şi biserică de vară la parter.
Mănăstirea are aspectul unui sat cu gospodării împrăştiate, în care se remarcă în mod
deosebit casa stăreţiei şi casa ce adăposteşte muzeul de artă ecleziastică; muzeul
mănăstirii, organizat în fostul atelier de pictură religioasă şi de ţesut covoare, este
deţinătorul unui important tezaur de obiecte de cult, între care peste 50 de exemplare de
carte veche românească din sec. XVII-începutul sec. XIX.(www.cjtulcea.ro, mai 2016)
Cu importanţă pentru ortodoxismul romănesc este şi basilica martirică de la Niculiţel
Monumentul paleocreştin de la Niculiţel este situat în partea de nord-est a localităţii, la
baza dealului Piatra Roşie. Este constituit dintr-o bazilică cu trei nave şi absidă
semicirculară. Sub altar a fost ridicată, în aceeaşi perioadă cu bazilica, o criptă martirică,
ce conţinea osemintele a şase martiri: patru dintre aceştia - Zotikos, Attalos, Kamasis şi
Philippos - au fost identificaţi într-un sicriu colectiv, în partea superioară a criptei; alţi doi
fuseseră depuşi în partea inferioară fără a li se preciza numele.
Puncte de reper pentru ortodoxismul pe rit vechi sunt mănăstirile Uspenia şi Vovidenia,
ambele situate pe valea Slavei.
Mănăstirea Uspenia (4- fig.2.10.) situată la 3 km sud-vest de satul Slava Rusă, a fost
înfiinţată cândva, în sec. XVIII, de către un grup de credincioşi din Slava Rusă, care au

58
construit mai sus de sat o bisericuţă şi s-au retras să trăiască acolo. Mănăstirea a fost,
începând cu anul 1848, sediu episcopal, sub autoritatea mitropolitului de la Fântâna Albă
şi, ulterior, sediu mitropolitan. În a doua parte a sec. XIX biserica de lemn a fost înlocuită
de una de zid, sfinţită la 1883, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. An de an
sărbătoarea hramului mănăstirii strânge laolaltă comunităţile de ruşi lipoveni din ţară şi din
străinătate. Mănăstirea este depozitara unui valori de artă bisericească veche rusă. Ea este
centrul Eparhiei de Slava din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi (a Lipovenilor).
Mănăstirea Vovidenia (5- fig.2.10.) din Slava Rusă este singura mănăstire de maici de rit
vechi din lume. Îşi are originile în secolul al XVII-lea, când calugării ruşi veniţi aici după
ruptura din interiorul bisericii ruse din timpul patriarhului Nikon, au înfiinţat un mic schit
cu chilii de lemn şi o biserică mică de lemn. Odată cu întemeierea satului Slava Rusă de
către ruşii lipoveni călugării au simtit nevoia să se izoleze, au părăsit actualul schit şi s-au
mutat mai spre vest, către izvoarele Slavei,unde au întemeiat actuala mănăstire Uspenia.
Mai târziu, locul a fost vizitat de o văduvă bogată moscovită care a adus aici câteva
măicuţe, reînviind astfel mânăstirea ale cărei chilii au fost reconstruite cu fonduri aduse de
la Moscova, după o inundaţie survenită în anul 1850. Mânăstirea cuprinde două bisericute
si un paraclis. Biserica mare are hramul Intrarea Maicii Domnului, "Vovidenia" prăznuit la
data de 21 noiembrie pe stil vechi şi 4 decembrie pe stil nou, iar biserica mică (de iarnă),
"Kazanskaya", are hramul Icoana Maicii Domnului din Kazani, prăznuit de două ori pe an
odată vara pe data de 8 iulie (stil vechi) şi 21 iulie (stil nou), iar a doua oară toamna pe
data de 22 octombrie (stil vechi) şi 4 noiembrie (stil nou). Paraclisul adăposteşte multe
obiecte religioase cu valoare de patrimoniu.

Până în anul 1994, cele două mănăstiri de rit vechi, Vovidenia şi Uspenia, au fost unice
în lume. Ulterior au luat fiinţă încă două lăcaşuri de cult de rit vechi în judeţul Suceava.
(http://www.arheologie-ibida.eu/, iulie 2016)
Câteva din lăcaşe ale altor culte, care funcţionează şi în prezent şi au valoare de
patrimoniu turistic, sunt:
 Geamia Ali Gazi- Paşa, situată în centrul oraşului Babadag;
 Geamiile din Măcin şi din Ciucurova, ridicate în anii 1830;
 Biserica romano- catolică ,,Santa Lucia’’, din Greci, ridicată de etnicii italieni în
1912 .

59
În categoria obiectivelor cultural se înscriu cunoscutele muzee din Tulcea şi mai puţin
cunoscuta casă memorial Panait Cerna, poet al spaţiului nord dobrogean.
Casa în care s-a născut poetul Panait Cerna se află în mijlocul localităţii, peste râul Cerna,
în vecinătatea bisericii satului. Aceasta, o locuinţă de meşteşugar de la sfârşitul secolului
XIX, a fost donată de către moştenitorii poetului pentru a fi organizată ca muzeu.
Aspectele cele mai importante privind viaţa şi opera poetului filosof Panait Cerna -
constând în reproduceri după fotografii, documente, acte de stare civilă şi de studii, ediţii
ale operei poetice, referinţe critice - sunt ilustrate în cadrul expoziţiei documentare,
organizată în primele trei săli; alte trei săli şi un pavilion exterior sunt destinate unei
expoziţii etnografice care ilustrează specificul zonei la sfârşit de secol
XIX. (www.cjtulcea.ro, mai 2016)

2.3.3. Potenţialul etnografic


Diversitatea etnică specifică acestui spaţiu dobrogean, conferă un potenţial etnografic
excepţional.
Tradiţiile şi obiceiurile româneşti, arhitectura tradiţională românească, meşteşugurile
specifice acestui spaţiu, sunt puse în valoare foarte bine la Muzeul de Etnografie şi Artă
Populară din Tulcea, dar şi în gospodăria ţărănească, conservată in situ, din Enisala.
Muzeul satului nord-dobrogean din satul Enisala, reprezintă sinteza arhitecturii
tradiţionale ţărăneşti româneşti, din nordul Dobrogei, la începutul sec. XX.
Ansamblul arhitectural cuprinde casa cu chiler şi câteva din anexele tipice pentru o
gospodărie din această zonă: grajdul pentru animale, şoproanele, bucătăria şi cuptorul de
vară, porumbarul, fântâna. În aceste spaţii pot fi văzute căruţe pictate, tipic dobrogene,
unelte pescăreşti, instrumentar agricol, scule şi produse de dogărie, fierărie, albinărit,
olărit, instrumentar pentru industria casnică, piese de aramă cu diverse funcţionalităţi, cât
şi elemente specifice spaţiului de locuit tradiţional românesc. (www.cjtulcea.ro, mai 2016)
Pe fondul mozaicului etnic, au apărut modele culturale specifice. Între comunităţile
entice care şi-au menţinut în timp obiceiurile şi tradiţiile, se remarcă comunitatea
ruşilor lipoveni.

60
Ruşii lipoveni din Romania sunt credincioşi ortodoxşi de rit vechi, cunoscuţi în întreaga
lume sub denumirea de staroveri („de credinţă veche”), care ţin slujbele religioase în
limba slavonă şi folosesc calendarul iulian.
Obiceiurile ruşilor-lipoveni sunt strâns legate de sărbătorile religioase. Calendarul pe care
îl respectă a rămas neschimbat, fiind cel iulian, decalat cu 13 zile. Până în zilele noastre la
ruşii-lipoveni s-a păstrat obiceiul efectuării semnului crucii în aproape orice acţiune pe
care o întreprind. Cel mai bine s-au păstrat obiceiurile legate de Masleniţa (Săptămâna
Brânzei sau Lăsata Secului) – săptămâna de dinaintea intrării în postul Paştelui. De altfel,
paştele, o sărbătoare foarte importantă pentru ruşii-lipoveni, se sărbătoreşte în familie, cu
ouă vopsite şi cozonac, ce se sfinţesc în dimineaţa Învierii, după liturghie. Mielul nu face
parte din tradiţia ruşilor-lipoveni.
Portul tradiţional al ruşilor-lipoveni este conservat, în present, doar în viaţa religioasă.
Costumul bărbătesc lipovenesc tradiţional era compus din cizme sau pantofi, pantaloni
largi şi „rubaska” - camaşa fără guler purtată peste pantalon şi legată la mijloc cu un brâu
de lână colorată cu ciucuri la capete, numit „pois”. Piesa de baza a costumului femeiesc
este reprezentată de fusta („iubca”) sau sarafan, largă şi lungă până la glezne. Ca şi la
bărbaţi, mijlocul este încins cu un „pois”. Capul femeilor este acoperit obligatoriu cu batic.
Arhitectură tradiţională se remarcă prin casele cu faţade colorate în albastru şi alb.
Aproape în fiecare locuinţă există o baie lipovenească (numită şi baie neagră), construită
separat de locuinţa propriu-zisă. Materialele folosite pentru construcţia gospodăriei sunt
cele tipice arhitecturii dobrogene: lut, piatră, lemn, olană, stuf şi papură.
Cu caracter de unicitate, sunt modelele culturale, ale comunităţilor greceşti şi italiene.
Comunitatea italienilor de la Greci şi-a conservat religia catolică, limba, canţonetele,
mâncărurile tradiţionale şi calendarul sărbătorilor, într-un mod impresionant. Duminică, de
„Santa Lucia“ sau la marile sărbători religioase, ei se întâlnesc la „Salon“ – „Cabanone“ –
şi aduc de acasă „pastasuta“ ori „menestra“, două feluri de mâncare pe bază de paste
fainoase, cu sosuri foarte picante, ale căror reţete datează de vreo trei sute de ani. La fel de
vechi sunt reţetele salamului italian „de casă“ şi „prosciutto“, adică pulpa porcului uscată
în pod şi afumată după o tehnică anume. Sunt mari băutori de vinuri roşii şi de ţuică de
caise dublu distilată. Nici o masă nu se încheie fără prune conservate în ţuică şi
„formento“, o cafea facută din grâu prăjit şi măcinat, amestecat cu puţină cacao şi miere. În
vestimentaţia tradiţională a italienilor distingem vesta (la bărbaţi), fustele lungi, negre,

61
basmalele (la femei). Bărbaţii nu ieşeau pe stradă fără pălărie, iar la petreceri nu le lipseau
gulerele tari şi papioanele. Femeile purtau „balcana” (rochii lungi şi înfoiate cu mâneci
încreţite pe umeri) sau „gonere” (fuste de stofă de culoare închisă, croite în mulţi clini,
lungi şi ample, tivite cu alice de oţel ca să stea drepte şi înzestrate cu buzunare adânci),
bluzele erau albe, întotdeauna cu mâneci largi şi închise sobru până sub bărbie, împodobite
doar cu pliuri şi dantelă cât se poate de discretă.
Una dintre vechile comunităţi de greci din Romania se află în satul Izvoarele, stabilită
în urmă cu două sute de ani. Oamenii de aici şi-au păstrat frumuseţea obiceiurilor aduse
din Grecia, dar au şi împrumutat din tradiţiile românilor şi ale vecinilor bulgari. Au nume
româneşti, vorbesc greceşte, iar costumele populare seamănă mult cu cele din Bulgaria. Au
mai rămas puţine obiceiuri greceşti, printre care „Dragomanul” când, de Sfântul Ion,
flăcăii intră cu calul frumos împodobit chiar în casa fetei iubite, oferindu-i vorbe dulci şi
colaci împletiţi ca semn al dragostei. Un alt obicei grecesc este cel de Florii, la „Lăzărel”,
când fetele de până la 16 ani cântă şi primesc ouă, bani, făină, şi la final rostogolesc sita,
pentru ca vara să fie bogată. De „Horhumbal” băieţii se întrec în a face focuri mari pe
dealuri, iar la „Elefterio”, femeile torc şi stau la poveşti în jurul unei gropi plină de jar.
Costumul grecesc prezintă aceleaşi caracteristici cu ale costumului bulgăresc. Identificăm
aceleaşi elemente care amintesc de influenţa balcano-orientală: brâu, zale, salbele din
monede turceşti. Acest costum se poartă încă în zilele de sărbătoare, în ceremonialul unor
obiceiuri („Lăzărelul”, „Ziua babei”). (www.cjtulce.ro, mai 2016)

2.3.4. Peisajele antropice, resursă turistică


Elementele antropice ale spaţului nord dobrogean, impun peisajele culturale, unele cu
potenţial geoturistic, prin unicitatea lor.
De altfel peisajele etnografice, evidenţiate de arhitectura rurală tradiţională ( casa
tradiţională, fântâna, gardul de piatră, specifice zonei), de portul tradiţional, de activităţile
populaţiei rurale, ar trebui să constituie, unul din pilonii de bază în dezvoltarea turismului
nord dobrogean.
Peisajelor tradiţionale li se adaugă peisaje moderne, care reflect activităţile societăţii
contemporane: peisaje viticole, peisaje agricole, peisaj pomicol, peisajul amenajărilor

62
piscicole, peisajul parcurilor eoliene, peisajul carierelor, peisajul drumurilor etc., unele cu
valenţe turistice.
Astfel, în cadrul unor peisaje viticole, există ca şi obiectiv turistic cramele (Fig.2.11.)

Fig.2.11. Localizare crame în Podişul Dobrogei de Nord(sursa: www.crameromania.ro)

Exemplu, crama din Măcin, unde turiştii sunt iniţiaţi în tainele viticole, putând degusta
numeroase soiuri de vin, majoritatea provenind din podgoria Sarica- Niculiţel.
Între Turcoaia şi Greci, lângă drumul naţional Constanţa- Măcin, se observă în peisaj, o
fermă cu profil pomi- viticol, cu o clădire tip hotel, dar neinclusă în circuitul turistic.
Peisajele agricole au o mare dinamică sezonieră şi anuală, dar există între ele peisaje cu
valoare estetică, ce vin în sprijinul dezvoltării unor forme de turism, cum ar fi turismul
pentru fotografiere.
De exemplu, peisajele ce reflectă:
 Lanurile de grâu copt, cu nemţişor de câmp şi maci;
 Câmpurile nesfârşite cu floarea – soarelui;
 Câmpurile galbene cu rapiţă înflorită, la marginea cărora sunt instalate stupine;
 Miriştile de cereale cu baloţi lăsaţi la uscat;
 Lanuri azurii cu in de cultură, înflorit;
 Cămpuri cu lavandă (cultură mediteraneeană, mai nou apărută).

63
Fig.2.12. Lan de grâu cu maci şi nemţişor de câmp în Pod.Babadag (sursă proprie)

Fig.2.13. Cultură de in la baza Dealului Mării (sursă proprie)

64
Pentru a creşte diversitatea şi estetica acestor peisaje agricole, ar trebui reînfiinţate
lizierele de pădure dintre terenurile agricole, ar trebui lăsate zone tampon
neierbicidate, pentru că aici pot creşte burienile care dau valoare estetică acestor
peisaje (ex. macii, nemţişorul de camp). De asemenea, pe marginea drumurilor cresc,
spontan, plante cu flori frumoase şi arbuşti, cum sunt măceşul, păducelul şi
porumbarul, c ear trebui doar puse în valoare.
Aceste peisaje, aflate de-a lungul drumurilor, sunt importante deoarece în podişul nord
dobrogean, se practică cel mai adesea un turism itinerant, cu autoturisme personale.
De exemplu, anul 2016, a fost anul cu drumuri mărginite, dimineaţa (apoi floarea se
închide) cu albastrul cicoarei (fig.2.14), în 2015 a predominat movul nemţişorului de
camp
.

Fig. 2.14. Drum marcat de cicoare, între Atmagea şi Horia (sursă proprie)

65
Fig.2.15. Peisajul drumurior nord dobrogene (sursă proprie)

Peisajul drumurilor nord dobrogene, atât de plăcute, printre coroanele copacilor, a


fost modificat mult în ultimii ani. S-au tăiat bătrânii copaci de pe marginea şoselelor,
fără a mai fi plantaţi alţii în loc, s-au construit de-o parte şi de alta şanţuri de scurgere,
fără să fie gândite şi posibilităţile de a opri maşina în zone de belvedere sau cu peisaj
deosebit.
Un peisaj aparte al drumurilor erau cele câteva porţiuni de drum cu piatră cubică
( granit), foarte pitoreşti şi durabile în timp. Din păcate peste majoritatea s-a turnat
asfalt.
Cea mai mare porţiune cu astfel de drum era peste pasul Priopcea, dispărut sub asfalt
de aproximativ un an.
În peisajul Podişului Dobrogei de Nord s-au înmulţit parcurile eoliene. Datele
Agenţiei de Protecţie a Mediului arătau, la nivelul anului 2013, existenţa a 2137 de
turbine eoliene în judeţul Tulcea. Parcurile eoliene, pot constitui obiective turistice, mai
ales că cele amplasate pe culmi, au drumuri de acces pietruite, care pot fi urcate cu
maşina, făcând astfel foarte accesibile punctele de belvedere de pe aceste culmi
(fig.2.16.).

66
Numai că valoarea lor geoturistică este mică, datorită impactului asupra mediului.

Fig.2.16. Turbine eoliene în Podişul Babadag (sursă proprie)

Cea mai mare valoare geoturistică o au peisajele tradiţionale. Reconstituirea unor


mori de vânt, specifice acestui spaţiu (într-o statistic din 1901 se arată că în Dobrogea
erau 639 mori de vânt, majoritatea în partea de nord a Dobrogei), ar fi un atu pentru
dezvoltarea turismului.

67
Capitolul 3 Valorificarea potenţialului turistic al Podişului Dobrogei de
Nord

3.1. Tipuri şi forme de turism


Podişul Dobrogei de Nord dispune de un potenţial turistic natural şi antropic, care a
determinat dezvoltarea unor tipuri şi forme specifice de turism.
Tipurile de turism relevă conţinutul, iar formele arată caracteristicile desfăşurării
turismului.
Cele mai importante tipuri de turism practicate sunt:
 Turismul de recreere şi agrement, antrenează cel mai mare număr de persoane,
fiind practicat de toate grupele de vârstă. Predomină sejurul de scurtă durată, ceea
ce se numeşte turism de week-end.
Motivaţiile acestui tip de turism îşi au originea, mai ales, în elementele cadrului
natural, care permite practicarea escaladei (Munţii Măcinului), drumeţiei, echitaţiei

68
(padocul Parcului Naţional Munţii Măcinului), vânătoarei şi pescuitului, mountain-
biking-ul, zborul cu aeronave ultrauşoare nemotorizate, activităţi de cunoaştere a
florei şi faunei etc.
 Turismul cultural, se desfăşoară în scopul lărgirii cunoştinţelor despre oameni şi
locuri, despre tradiţii şi obiceiuri, despre gastronomie etc. Sunt vizitate obiectivele
turistice aparţinând patrimoniului cultural ce ţin de religie, arheologie, istorie...
Principala problemă a turismului cultural este punerea în valoare a acestor obiective
antropice şi asigurarea infrastructurii. În podişul nord dobrogean se practică mai
ales sub formă de turism itinerant, neorganizat.
 Turismul ştiinţific, este motivat existenţa a numeroase situri arheologice şi
rezervaţii naturale, de existenţa a numeroase elemente al cadrului natural unice care
atrag atenţia specialiştilor şi turiştilor.
 Turismul rural, este un tip de turism care începe să fie promovat prin programe la
nivel european ( programe EUROGITES- Federaţia Europeană de Turism Rural) şi
naţional (programe ale Federaţiei Română de Turism Rural şi ale Asociaţiei
Naţionale pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural, ambele afiliate EUROGITES).
Este tipul de turism axat pe elementele spaţiului rural, care presupune cazarea şi
petrecerea timpului liber în spaţiul rural.
Motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurele, este reprezentetă de elementele
nealterate ale cadrului natural, de tradiţii şi obiceiuri, de arhitectura tradiţională şi
de activităţile practicate. Se practică pentru odihnă şi recreere, sporturi, instruire şi
educaţie.
Turismul rural poate fi integrat geoturismului şi respectiv turismului durabil, dacă
se pune accent pe pitorescul şi autenticitatea mediului rural.
În spaţiul nord dobrogean turismul rural se practică punctual, există pensiuni rurale
şi ferme agroturistice, extrem de puţine faţă de potenţial, dar care respectă doar
parţial principiile unui turism rural durabil.
Deoarece podişul nord dobrogean, mai are încă sate situate în cadru natural
pitoresc şi nepoluat, tradiţii etnofolclorice nealterate şi case cu arhitectură specifică,
numeroase atracţii naturale şi culturale, se pot constitui sate turistice: etnografice,
peisagistice, pescăreşti, pomi- viticole ...

69
Formele de turism derivă din modalităţile de practicare a tipurilor de turism, mai
sus menţionate.
Ele sunt definite în funcţie de criterii sau factori, care individualizează desfăşurarea
fenomenului turistic.
După scopul (motivaţia) călătoriei, în Podişul Dobrogei de Nord, se
individualizează:
 Turismul religios, care vizează mănăstirile şi bisericile, cu număr mai mare
de turişti în perioada sărbătorilor pascale;
 Turismul istoric, vizează vestigiile arheologice antice şi monumentele
istorice, de obicei este turism pe cont propriu şi itinerant;
 Turismul şcolar, este organizat, concentrat pe săptămâna ,,Şcoala altfel’’ şi
pe week-end;
 Silvoturismul, practicat la nivel individual sau semiorganizat, mai ales la
sfârşit de săptămână. Implică drumeţii şi activităţi de cunoaştere a mediului
forestier. Din păcate, este perceput de turişti mai ales cu o deplasare la
pădure pentru grătar. Ar putea fi pus în valoare, prin restaurarea cantoanelor
vechi, părăsite şi introducerea lor în circuitul turistic, prin pregătirea unor
ghizi, prin realizarea unor ghiduri ilustrate pentru identificarea plantelor
medicinale, a ciupercilor şi fructelor de pădure, prin realizarea unor broşuri
ce să cuprindă reţete tradiţionale de utilizare a plantelor şi fructelor din
pădure;
 Turismul apicol, specific spaţiului nord dobrogea datorită resurselor mari de
plante melifere, naturale şi cultivate. Este o formă de turism individual sau
semiorganizat, sezonier, practicat primăvara când înfloreşte rapiţa, teiul şi
salcâmul, mai târziu floarea- soarelui.

70
Fig.3.1. Turismul apicol de primăvară (sursă proprie)

 Turismul ecvestru, practicat pe traseul ecvestru din cadrul Parcului Naţional


Munţii Măcinului, echitaţie se poate face şi în Tulcea, unde există un club
hipic;
 Cicloturismul practicat mai ales în Parcul Naţional Munţii Măcinului, unde
sunt teasee special amenajate şi ar putea fi extins la tot spaţiul podişului,
dacă s-ar dezvolta o infrastructură specifică;
 Turismul pentreu fotografiere, se practică organizat (ex.tabără foto
organizată de Mircea Bezergheanu), dar mai ales individual, bazat pe
frumuseţea şi unicitatea peisajelor naturale şi culturale;
 Turismul sportiv, individual sau organizat, conturat de diversele activităţi cu
caracter sportiv (competiţii, manifestări sportive). Se desfăşoară în zonă
competiţii şi manifestări ciclistice, zbor cu deltaplanul şi parapanta,
orientare turistică sportivă, pescuit sportiv etc.
 Birdwatching-ul, formă a turismului ştiinţific, ecoturismului şi turismului
pentru fotografiere, bazat pe resursele avifaunistice specifice zonei. Polul
atracţiei pentru această formă de turism rămâne Delta Dunării, dar există
tendinţa de a se constitui câteva puncte de observaţie şi în interiorul
podişului, cum ar fi de exemplu, Lacul Traian şi Dl.Deniztepe.
Unele din aceste forme de turism, sunt şi forme ale geoturismului, prin faptul că se bazează
pe elementele naturale şi antropice, caracteristice doar spaţiului nord dobrogean, elemente
cu valoare de unicat, de identitate locală.

71
Dar geoturismul nu este un tip de turism practicat ăn Podişul Dobrogei de Nord.
Se observă în ultima perioadă o preocupare, la nivel judeţean, dar şi la nivelul unor
comunităţi locale, pentru dezvoltarea turismului. Sunt propuse trasee turistice, care ţin cont
de obiectivele turistice ale zonei, dar şi de infrastructura disponibilă.
Astfel, Ghidul turistic Tulcea (2011), propune trasee rutiere în interiorul podişului şi
prezintă traseele din Parcul Naţional Munţii Măcinului.
Trasee rutiere în interiorul podişului:
 Traseul 1: Tulcea- Mănăstirea Celic- Mănăstirea Saon- Mănăstirea Cocoş-
Luncaviţa- Garvăn- Măcin- Parcul Naţional Munţii Măcinului (Culmea
Pricopanului şi Culmea Măcinului)- Cetatea Troesmis- Rezervaţia Chervant-
Priopcea- Cerna- Muntele Consul- Izvoarele- Tulcea ( aproximativ 200 Km);
 Traseul 2: Tulcea- Nalbant- Slava Rusă- Două Cantoane- Jurilovca- Capul
Doloşman- Enisala- Visterna- Babadag- Tulcea (aproximativ 220 Km).
Trasee turistice în Parcul Naţional Munţii Măcinului (www.parcmacin.ro, mai 2015):
Traseul pentru turism ecvestru
Pentru iubitorii turismului ecvestru Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului
dispune de 8 cai i de echipamentul necesar practicării unui astfel de sport.
Punctul de plecare al traseului este Padocul parcului situat la 4 km de localitatea Cerna si
continua pe Valea Arsu – Vf. Şaua Mare, Vf. Arheuziu – Vf. Archizel – Vf. Lifante – Vf.
Pietrele Albe – Vf. Mangina – Valea Puturoasa – Padoc PNMM
Traseul este un circuit de 13 km cu urcuşuri şi coborâşuri domoale ce străbate piscurile de
pe latura sudică a parcului presărată cu poieni de stepă cu stâncării, poieni ce asigură
panorame largi asupra Depresiunii Cernei şi asupra celorlalte piscuri sudice ale Munţilor
Măcin. Poienile cu pajişti şi stâncărie alternează cu porţiuni de pădure şi rarişte. Traseele
pentru cicloturism sunt reprezentate pe o hartă special destinată (fig.3.2.) Traseele
recomandate pentru drumeţii (fig.3.3.):
 Ţuţuiatu: 7 km, 3,5h, ruta: Luncaviţa - Cetăţuia - Valea Fagilor - Valea Seaca -
Valea Piscului Înalt - Vf. Ţuţuiatu- Şaua Ţuţuiatu- Valea Morsu-
Greci;
 Dealul cu Drum:12 km, 6h, ruta: Greci- Valea Racova- Dealul cu Drum -
Valea Piatra Roşie - Valea Curături - Valea Taiţa - Nifon;
 Vârful Crapcea: 8 km, 4h, ruta: Balabancea - Dealul Crapcea -Vf. Crapcea-
Vf. Echistea- Valea cu Frăşiniş - Cerna;

72
 Valea Vinului: 11 km, banda galbena, 5,5h, ruta: Cerna - Valea Cernei -
Valea Poteca Ţigăncii - Vf. Vergu - Vf. Vinului - Creasta Cardonului -
Hamcearca;
.

Fig. 3.2. Trasee cicloturistice în Parcul Naţional Munţii Măcinului (sursa:


www.parcmacin.ro)

 Cozluk: 7 km, 4h, ruta: Greci - Cozluk – Valea Radului - Baia de Aramă – Valea
Adâncă - Valea Plopilor – Pietrele Mariei- Greci;
 Pricopan: 6 km, 4h, ruta: Macin – Valea Regiei - Vf.Sulucu Mare - Şaua
Şerparu - Vf.Caramalău - Fântâna de Leac - Măcin.

73
Fig.3.3. Trasee turistice în Parcul Naţional Munţii Măcinului (sursa: www.parcmacin.ro)

3.2. Infrastructura turistică

74
Infrastructura turistică cuprinde structurile de primire turistică, cu funcţii de cazare, de
alimentaţie publică, de agrement şi de transport.
Structurile turistice cu funcţii de transport, au rolul de a asigura accesul turiştilor în zona
de destinaţie şi sunt indispensabile pentru desfăşurarea activităţilor turistice.
Căi de acces:
 Accesul rutier se realizează pe drumul european E87 şi pe drumurile naţionale DN
22, DN 22 a, DN22 d;
 Reţeaua de transport feroviar călători, prin magistrala Bucureşti- Medgidia –
Tulcea;
 Aeroportul Delta Dunării, aflat lângă localitatea Mihail Kogălniceanu Tulcea, are
curse regulate interne şi curse internaţionale, prin atragerea unor companii aeriene
low- cost;
 Acces naval prin porturile Galaţi, Brăila, Tulcea;
 Transport local între Tulcea, Constanţa şi celelalte localităţi, cu microbuze,
autobuze şi autocare private.
Structurile de primire cu funcţie de cazare, reprezentate de hoteluri, moteluri, vile
turistice, căsuţe tip camping, pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice. Acestea constituie
componenta principală a infrastructurii turistice.
Datele Institutului de Statistică Tulcea arată că la 31 iulie 2010, capacitatea de cazare
turistică a judeţului Tulcea era de 4288 locuri, repartizate după cum se vede în tabelul 3.1.
Sosirile în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică în anul 2010 au
fost de 68414 turişti, dintre care 54206 au fost turişti români şi 14208 străini.
Structurile de primire turistică cu funcţii de cazare şi de alimentaţie publică, sunt la
nivelul podişului în creştere, dar concentrate cu precădere în zona marginală. De curând
se observă şi o oarecare centrare pe zona Parcului Naţional Munţii Măcinului, dare le nu
acoperă exigenţele turiştilor, mai ales pentru turismul familial şi organizat.
Un plus adus în ultimii ani pentru infrastructura turistică, este deschiderea unor Centre
de Informare Turistică în Tulcea, dar şi în alte localităţi din interiorul podişului nord
dobrogean, mai ales în zona limitrofă Parcului Naţional Munţii Măcinului (exemplu în
Măcin, Luncaviţa şi Greci). De la aceste centre pot fi obţinute informaţii despre spaţiile de
cazare, despre acces, despre modalităţile de petrecere a timpului liber.

75
Tabelul 3.1. Structuri de cazare judeţul Tulcea (www.cjtulcea.ro)
Structuri cazare Locuri
Unităţi

Total judeţ 127 4288

popas turistic 2 855


pensiuni turistice rurale 12 354
hotel 14 1066
hostel 1 170
motel 1 24
han 1 21
casuţe turistice 1 126
vile 83 516
cabană turistică 1 8
tabară de elevi şi preşcolari 1 180
pensiuni turistice urbane 4 161
sat de vacanţă 1 29
spaţii nave 4 48
camping 1 730

Legat de infrastructură se remarcă: starea tehnică necorespunzătoare a reţelei rutiere în


multe zone ale podişului, reţeaua de canalizare- epurare aproape inexistentă în mediul
rural, distrugerea infrastructurii rutiere din cauza mijloacelor de transport greu (camioane
încărcate cu piatră), existenţa unor localităţi fără sistem de alimentare cu apă şi inexistenţa
unei infrastructuri moderne de management a deşeurilor.
În general la nivelul podişului, există o neconcordanţă calitativă între resurse şi dotări
care se constituie în elemente restrictive pentru turism.
Dotarea la nivel inferior de confort, oferă produse turistice de calitate necorespunzătoare,
care pot duce în final la degradarea resurselor turistice, prin însăşi practicarea acestei
activităţi.

76
3.3.Analiza SWOT
Puncte forte:
 Unicitatea şi diversitatea cadrului natural, propice dezvoltării geoturismului;
 Patrimoniul antropic de mare valoare, alcătuit din obiective variate, unele cu
caracter de unicitate;
 Potenţialul turistic favorabil dezvoltării unor produse turistice noi (geoturismul,
agroturismul, ecoturismul etc.);
 Posibilitatea practicării turismului pe parcursul întregului an.
Puncte slabe:
 Valorificare turistică sub nivelul optim al potenţialului natural şi antropic de care
dispune zona;
 Infrastructura turistică precară;
 Poluarea şi degradarea resurselor turistice;
 Lipsa unei strategii la nivel locale care să asigure promovarea geoturismului;
 Lipsa unei strategii unitare de dezvoltare a turismului în zona interioară a podişului.
Oportunităţi de dezvoltare:
 Dezvoltarea socio- economică generală reprezintă suportul dezvoltării turismului;
 Interesul unor administraţii locale pentru dezvoltarea turismului prin parteneriate
publice- private (constituirea Grupului de Acţiune Locală Munţii Măcinului-
Podişul Dobrogei de Nord);
 Dezvoltarea geoturismului pe plan mondial;
 Utilizarea programelor de finanţare ale autorităţilor locale, naţionale şi UE;
 Proiecte internaţionale şi naţionale pentru protecţia şi conservarea resurselor
turistice.
Ameninţările sunt legate de:
 Managementul defectuos al patrimoniului turistic;
 Alocarea fondurilor publice pentru dezvoltarea turismului pe criterii neprofesionale;
 Interesul redus al investitorilor în turism datorită infrastructurii fizice neadecvată;
 Pericolul degradării resurselor, datorită turismului necontrolat.

77
Capitolul 4

Aplicaţii didactice

Argument
Având în vedere valoarea peisagistică a Dobrogei de Nord şi ţinând cont de faptul că
elevii răspund foarte bine la tehnicile de învătare vizuală, partea metodica a lucrării are ca
element central peisajul.
Generaţiile actuale de elevi nu vor numai să asculte şi să memoreze, citesc şi scriu mai
puţin, dar au mereu la îndemână telefonul sau tableta cu apicaţii care îi ghidează prin
intermediul imaginilor, au camera foto şi îşi împart fotografiile pe Internet.
Fotografiile cu peisajele Dobrogei publicate in reţelele de socializare, sau pe site-urile
dedicate publicarii de fotografii, contribuie la promovarea turistică a zonei.
Instrumentele si tehnicile geografice axate pe imagini sprijină învăţarea vizuală, ajută
elevii să vadă şi să înţeleagă peisajul, ajută la însuşirea raţionamentului geografic. Sunt
importante, mai ales în contextul globalizării informaţiei, când imagini din toate colţurile
lumii sunt accesibile elevilor.
În plus, copiii de astăzi sunt viitorii adulţi, care vor lua decizii legate de mediu. De aici
importanţa educaţiei pentru protecţia peisajelor (obiectiv principal stabilit de Convenţia
Europeană a Peisajului de la Florenţa) şi sensibilizarea lor faţă de calitatea şi estetica
peisajelor.
Bernadette Merenne- Schoumaker preciza în ’’Didactica Geografiei’’ că elevii nu pot
identifica elementele unui peisaj, dacă nu le-au conştientizat în prealabil fie printr-o
instruire, fie printr-o experienţă personală.
Şcoala franceză, de altfel, pune accent pe citirea peisajelor (Lecture de paysages) în
predarea şi învăţarea geografiei, propunând fişe metodologice pentru citirea fotografiilor
de peisaj.
De asemenea profesori ai Asociaţiei de Geografie din Marea Britanie, propun suporturi
pentru a susţine Geografia vizuală (Visual Geography) bazată pe învăţarea prin intermediul
imaginilor.
În acest context, aplicaţiile didactice din prezenta lucrare, vin în sprijinul învăţării
vizuale, utilizând două tehnici: citirea şi fotografierea peisajelor.

78
4.1.Învăţarea vizuală
Învăţarea vizuală este predarea- învăţarea care implică folosirea imaginilor, indiferent
de modul în care sunt prezentate. La acest stil de învăţare, receptarea, prelucrarea, stocarea
şi reactualizarea informatiei se realizează mai eficient folosind mijloace şi tehnici de
comunicare vizuală.
Stilurile de învăţare de bază, având drept criteriu componenta genetică, sunt: vizual,
auditiv şi tactil- kinestezic, fiecare din ele având anumite caracteristici, prezentate in
tabelul următor. La instituţia de învăţământ în care îmi desfăşor activitatea, tabelul este
completat de către dirigintele fiecarei clase, după aplicarea chestionarului si este afişat pe
coperta interioară a catalogului pentru ca informaţia să fie la îndemâna fiecărui profesor.
Tabelul 4.1.Stiluri de învăţare
Nr. Stilul de Caracteristici ale comportamentului de Număr elevi
crt. învăţare învăţare

1.
Stilul vizual  este important să vadă textul scris;
 învaţă pe bază de
ilustraţii,hărţi,imagini,diagrame;
 recitirea/rescrierea materialului sunt
metodele de fixare.

2.
Stilul auditiv  învaţă din explicaţiile profesorului;
 verbalizează acţiunea întreprinsă pentru
a învăţa;
 este eficient în discuţiile de grup.

3.
Stilul tactil-  are nevoie să se implice fizic în
activitatea de învăţare;
kinestezic
 se exprimă folosind mişcarea mâinilor şi
(practic) comunicarea nonverbală;
 învaţă din situaţiile în care poate să
experimenteze.

Documentele privind stilurile de învăţare (chestionar, interpretare şi tabel afişare


rezultate), au fost primite si aplicate, la nivelul instituţiei noastre din anul scolar 2006-
2007. În cadrul comisiei diriginţilor au fost prezentate şi discutate informaţii, provenite din
literatura de specialitate, care detaliau caracteristicile fiecărui stil de învăţare şi ofereau
sugestii de activităţi profesorilor.

79
Astfel, pentru stilul de învăţare vizual, am notat următoarele întrebări şi răspunsuri: a.Cum
invaţă elevul ?
 prefer să vadă cuvintele scrise (explicaţii, instrucţiuni ş.a.);
 preferă să vadă o imagine, nu să asculte o descriere;
 îi place să-şi înfrumuseţeze spaţiul de învăţare;
 preferă prezentările power point, fotografiile şi ilustraţiile cu un conţinut tiparit si
rezumatele scrise;
 percepe şi fixează informaţia mai ales prin folosirea diagramelor, tabelelor şi
hărţilor.
b.Ce poate face profesorul ?
 foloseşte metode care operează în registrul figural şi simbolic;
 utilizează explicaţia, demonstraţia, jocul cu ajutorul imaginilor, hărţilor, graficelor,
modelelor, machetelor;
 realizează şi furnizează elevilor, mijloace de învăţămînt vizuale;
 utilizează mijloace si echipamente tehnice variate:
computer, video,retroproiector,videoproiector, camera de filmat, circuit
inchisTV, fotografii, Internet etc.
 foloseşte tehnici de comunicare vizuale şi audio- vizuale.

Studiu de caz: Determinarea ponderii elevilor care au stilul de invăţare vizual la clasele din
încadrare.
Ipoteză: Predomină stilul de învăţare vizual, cu o pondere cuprinsă între 55% şi 60 %.
Argumente:
 elevii sunt mai orientaţi către învăţarea vizuală, deoarece utilizează în viaţa de zi cu
zi diverse aplicaţii softwer (aflate pe tabletă, telefon, P.C.), care folosesc imagini
intuitive cu scopul de a face informaţia mai accesibilă;
 experienţa mi-a arătat că elevilor le face plăcere şi devin interesaţi atunci când în
lecţie sunt folosite fotografii;
 statisticile arată că stilul vizual este specific pentru 65% din populaţie, cel auditiv
pentru 30 %, iar stilul tactil-kinestezic pentru 5 % din populatie.
Aplicare chestionar;

80
Chestionarul privind determinarea stilului de învăţare (fig.4.1.), folosit la nivelul unităţii
noastre de învăţământ, a fost aplicat în anul şcolar 2015- 2016, la 12 clase cu 221 elevi
prezenţi.

81
Fig.4.1.Chestionar stiluri de învăţare (sanare dupa materialele primite şi aplicate la nivelul
unităţii de învăţământ, 2006)

82
Rezultate obţinute au fost înregistrate într-un tabel şi analizate grafic.

Tabelul 4.2. Rezultatele chestionar ‘’Stiluri de învăţare’’


Nr.crt. Clasa Nr.elevi Nr. elevi cu stil Nr. elevi cu stil Nr elevi cu
prezenţi învăţare vizual
învăţare auditiv stil învăţare
practic

1. IX A 28 14 12 2
2. IX D 24 12 11 1
3. IX F 26 7 10 9
4. XB 12 5 5 2
5. XF 14 7 6 1
6. XG 12 5 6 1
7. XH 14 4 8 2
8. XI B 14 9 3 2
9. XI D 21 10 11 0
10. XI E 18 11 2 5
11. XI F 19 7 11 1
12. XII C 19 15 3 1

Total 12 clase 221 elevi 106 elevi 88 elevi 27 elevi

 din cele 12 clase, la 6 clase a predominat stilul vizual, la 5 clase stilul auditiv şi la
una din clase stilurile vizual si auditiv au fost la egalitate (fig.4.2.)

 din totalul de 221 elevi chestionaţi 48% au stilul vizual, 40% stilul auditiv şi 12%
stilul tactil- kinestezic (fig.4.3.).

83
Stilul de învăţare

Stilul vizual
Stilul auditiv
Stilul practic

Fig.4.3. Ponderea stilurilor de învăţare, pe elevi

84
Concluzii:
Analiza rezultatelor obţinute după aplicarea chestionarului mi-au confirmat parţial
ipoteza. Stilul vizual este predominant, dar cu o pondere mai mică decât am prognozat.
Specialiştii afirmă că stilul de învăţare se formează prin educaţie şi educaţia în şcoala
românească se bazează pe comunicarea verbală. Deşi sunt promovate de politicile
educţionale, deşi sunt utilizate la clasă, tehnicile de învăţare vizuală nu sunt aplicate în mod
consecvent, iar la unele dişcipline chiar foarte rar.
Presupun că acesta este motivul procentului mai mic de elevi, cu stil de învăţare vizual,
decât am anticipat.
Studiile în domeniu atrag atenţia că profesorii trebuie să îmbine limbajele verbale cu cele
nonverbal, structurile imaginative cu cele verbale. Nu ar trebui accentuată învăţarea
auditivă în dauna învăţării vizuale sau invers.
De altfel, fiecare stil de învăţare, inclusiv învăţarea vizuală, prezintă avantaje şi
dezavantaje.
Avantajele sprijinirii stilului de învăţare vizual (al utilizării mijloacelor vizuale în procesul
instructiv- educativ):
 determină motivarea şi implicarea elevilor în procesul de predare- învăţare;
 elevii realizează mai rapid conexiuni, percep, analizează şi sintetizează cu mai puţin
efort, deoarece informaţiile transmise sunt concrete şi mai accesibile înţelegerii
(informaţia este la îndemână dedesubtul imaginii);
 sprijină exersarea inteligenţei vizual- spaţiale ce dezvoltă abilităţi de observare
conştientă;
 impact emoţional mai mare ce poate sensibiliza elevii pentru problemele studiate
(imaginile sunt puternic conectate la structurile afective);
 stimulează creativitatea şi imaginaţia.
Dezavantajele şi limitele sprijinirii stilului de învăţare vizual (al utilizării mijloacelor
vizuale în procesul instructiv- educativ):
 limitările sunt determinate de resursele materiale, pentru că învăţarea vizuală
trebuie susţinută de mijloace de învăţământ variate, de calitate, suficiente şi mai
ales funcţionale;

85
 timpul este, de asemenea factor limitativ deoarece , pe de o parte programele sunt
încă destul de încărcate, pe de altă parte necesită un volum mai mare de lucru

pentru profesor care trebuie, în cele mai multe cazuri, să-şi realizeze singur
materialele vizuale ;
 folosirea consecventă este limitată şi de condiţiile de lucru cum ar fi numărul prea
mare de elevi, sălile mici etc.;
 utilizarea în exces duce la la dezvoltarea gândirii concrete, intuitive în defavoarea
gândirii abstracte, conceptuale.
Geografia este o disciplină ancorată în vizual. E greu să susţii o lecţie de geografie fără
documente: hărţi, diagrame, schiţe, desene, imagini…
Problema care se pune în prezent este trecerea de la mijloacele de învăţământ tradiţionale
(de exemplu, hartă murală) la cele moderne (de exemplu, hartă touch screen). Dar şi în
condiţiile unor limitări materiale, profesorul de geografie, foloseşte în mod constant
mijloace vizuale, cel puţin harta şi manualul care este bogat în reprezentări.
Integrarea reprezentărilor în procesul instructiv-educativ, realizează conexiunea între aşa
numita geografie enciclopedică ( de cultură generală) şi geografia operatorie, prin care
elevul este iniţiat în utilizarea corectă a unor instrumente şi tehnici, mai ales vizuale. De
asemenea reprezentările sprijină gândirea, logica demersului ştiinţific, ajutând la însuşirea
raţionamentului geografic şi la iniţierea elevilor în geografia ştiinţifică.

4.2.Citirea peisajelor- aspecte teoretice

Conceptul de peisaj a dobândit în ultima perioadă importanţă, iar în sistemul ştiinţelor


geografice s-a impus Geografia peisajelor. Peisajul capătă noi dimensiuni. Nu mai este
perceput doar ca resursă şi cadru de viaţă. El dobândeşte valoare de patrimoniu şi de
identitate.
În anul 2000, are loc Convenţia Europeană a Peisajului, care impune integrarea peisajului
în politicile de amenajare a teritoriului şi în general în politicile economice.
România, stat semnatar, ratifică convenţia prin Legea 451/2002 în care peisajul este definit
ca fiind ,,o parte a teritoriului perceput ca atare de către populaţie, al cărui caracter este
rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi umani’’.

86
Actele normative de amenajare a teritoriului, adoptate ulterior, impun conservarea, punerea
în valoare şi păstrarea identităţii locale.
În geografia şcolară româneasca, elevii întâlnesc noţiunea de peisaj în ciclul gimnazial,
când printr-o abordare intuitivă se realizează o enumerare a tipurilor regionale. Dar
conceptul de peisaj, în sensul de abordare abstractă, este inclus în demersul didactic prin
programa şcolară de clasa a IX a.
Introducerea conceptului permite gruparea cunoştinţelor achiziţionate dispersat şi folosirea
unui nou instrument de investigaţie ,, Citirea peisajelor’’.
Programele şcolare din următorii ani ai ciclului liceal, includ conţinuturi legate explicit de
peisaj, astfel:
 Clasa a IX a- unitatea de învăţare ,, Mediul, peisajul şi societatea omeneasca’’-
Peisajele naturale;
 Clasa a X a - unitatea de învăţare ,, Geografia asezărilor’’- Peisaje rurale
- unitate de învăţare ,, Geografia economică’’- Regiuni şi peisaje
agricole;
 Clasa a XI a- unitatea de învăţare ,,Mediul înconjurător –problemă fundamentală a
lumii contemporane’’ – Geosistemul, ecosistemul şi peisajul geografic – Tipuri de
medii şi peisaje geografice;
 Clasa a XII a- unitatea de învăţare ,, Europa şi România- elemente geografice de
bază’’ – Mediu înconjurător şi peisaje.
Odată introdus, conceptul poate abordat şi la alte conţinuturi ale programei cum ar fi, de
exemplu:
 Organizarea spaţilui urban- peisaj urban;
 Regiuni industriale- peisaj industrial;
 Identitate, uniformitatea şi diversitatea lumii contemporane- valoarea de patrimoniu
şi de identitate a peisajului;
 Protecţia, conservarea şi ocrotirea mediului – conservarea peisajelor, rezervaţie
peisagistică;
 Gestionarea resurselor, dezvoltarea economică şi dezvoltarea durabilă – valoarea de
resursă a peisajului.

87
De asemenea, profesorul de geografie, poate utiliza tehnici legate de peisaj, cum sunt
,,Citirea peisajelor’’şi ,,Fotografierea peisajelor’’.
Citirea peisajelor este o tehnică didactică care se poate utiliza atât în clasă cât şi pe teren.
Pe teren citirea peisajelor se realizează prin observarea directă . În clasă, se utilizează
citirea peisajului pornind de la o fotografie de peisaj, respectând o metodologie de citire a
peisajului.
Este un mijloc ales în funcţie de anumite criterii pentrua atinge anumite competenţe, inclus
metodelor didactice moderne (activ –participative) şi activităţilor didactice extraşcolare.
Învaţă elevii ,,să vadă’’, să lucreze ordonat şi să limiteze comentariile la ceea ce poate fi
văzut.
Fiind şi o tehnică de cercetare, ea iniţiază elevii în metodica cercetării geografice, ce
impune observarea atentă, emiterea de ipoteze, explicarea şi confruntarea rezultatelor.
Această tehnică foloseşte mai ales instrumente vizuale, dar şi scrise. Dintre instrumentele
vizuale folosite cele mai importante sunt fotografiile de peisaj (imaginile).
Lucrările de didactică a geografiei cuprind recomandări generale în legătură cu alegerea şi
utilizarea imaginilor, de care profesorul ar trebui să ţină seama.
 Profesorul selectează imagini care :
 sunt clare, simple şi relevante;
 au dimensiuni suficient de mari pentru a fi observate uşor.
 Când se utilizează imagini :
 elevii sunt ajutaţi să identifice, să caracterizeze, să interpreteze şi să sintetizeze
utilizând fişe de lucru, formulând întrebări;
 se localizează pe hartă;
 se limitează comentariile numai la ceea ce se vede.
Cele mai importante instrumente scrise folosite sunt fişele de lucru (fişe de citire peisaj),
care respectă metodologia de citire a peisajului.
Pentru citirea peisajelor pornind de fotografii, literatura de specialitate propune o
metodologie ce cuprinde patru- cinci etape (faze), astfel :
 Etapa 1. Abordarea emoţională (Percepţia):
- prima impresie, menţionată şi explicată
 Etapa 2. Identificarea documentului fotografic

88
- apare ca etapă recomandată, doar în unele lucrări de specialitate 
Etapa3. Analiza, ce cuprinde după caz:
- observarea în detaliu şi descrierea;
- desompunerea imaginii, realizarea schiţelor (schiţă panoramică,
crochiu);
- comparaţia între elemente din punct de vedere al formei,
dimensiunilor, culorii;
- identificarea relaţiilor dintre componente.  Etapa 4. Interpretarea
(Explicarea):
- emiterea de ipoteze / explicarea relaţiilor;
- comparaţia cu alte peisaje;
- localizarea pe hartă;
- verificarea ipotezelor cu ajutorul altor documente.
 Etapa 5. Sinteza:
- organizarea observaţiilor;
- completează texte, diagrame lacunare; - elaborează
organizatoare grafice...
Trebuie subliniat că, atunci când utilizăm această tehnică, imaginile folosite de profesor, nu
sunt pentru a exemplifica sau demonstra. Ele sunt fotografii de peisaj ce constituie chiar
obiectul analizei.
Pentru citirea peisajelor prin observare directă, pot fi identificate cinci etape :
 Etapa 1.Organizarea observaţiilor:
- pregătirea materialelor (hartă, busolă, GPS, aparat foto etc.);
- instruirea elevilor privind utilizarea materialelor şi realizarea
observaţiilor în siguranţă;
- alegerea punctului de staţie (de observaţii); - localizarea pe
hartă.  Etapa 2. Percepţia peisajului:
- prima impresie notată pe fişa de lucru;
- justificare prin înregistrarea unor atribute estetice (sunet, miros,
culoare...).
 Etapa3. Determinări vizuale şi instrumentale, la punctul de staţie::
- localizare în timp (data, ora);

89
- localizarea în spaţiu (exactă şi/sau relativă);
- stabilirea direcţiei de observaţie;
- determinarea unghiului de vizibilitate, pe direcţia de observaţie;
- stabilirea condiţiilor meteorologice în care se desfăşoară
observaţiile.
 Etapa 4. Analiza vizuală a peisajului, din punctul de staţie:
- observarea în detaliu şi descrierea;
- desompunerea imaginii, realizarea schiţei simple;
- comparaţia între elemente din punct de vedere al formei,
dimensiunilor, culorii;
- identificarea relaţiilor dintre componente;
- înregistrarea scrisă şi fotografică a observaţiilor.

 Etapa 5. Valorificarea observaţiilor:


- organizarea înregistrărilor (triere, prelucrare şi conservare);
- utilizarea observaţiilor înregistrate, se realizează în cadrul lecţiilor,
urmărind etapele citirii peisajelor după fotografii.
Citirea peisajelor, sprijină dobandirea unor cunoştinţe, conduce la formarea unor
deprinderi şi dezvoltă atitudini noi, cum ar fi:
 Cunoştinţe:
-elemente terminologice referitoare la peisaj;
-elemente generale de geografie a peisajului (tipologii, caracteristici, ierarhizare).
 Deprinderi:
-construirea unei schiţe elementare, cu recunoaşterea planurilor, a marilor unităţi
teritoriale şi fixarea unei legende;
-citirea peisajului utilizând o fişă metodologică;
-utilizarea diferitelor programe softwaer, care ajută la cercetarea peisajului;
-observarea conştientă;
-înregistrarea observaţiilor vizuale;
-organizarea înregistrărilor fotografice şi scrise; -utilizarea
unei camere foto.
 Atitudini:

90
-aprecierea fotografiilor ca sursă de informare;
-curiozitate şi interes pentru cercetarea şi conservarea peisajului;
-aprecierea esteticii peisajului;
-implicarea în păstrarea identităţii locale, inclusiv prin conservarea şi valorizarea
peisajului.
Profesorul poate utiliza această tehnică şi pentru a ajuta elevii să intre în relaţie cu un
teritoriu, să-i iniţieze în analiza şi interpretarea relaţiilor teritoriale. Poate pune în evidenţă
relaţia om- natură şi pornind de aici să contribuie la educaţia ecologică şi estetică a elevilor.
Citirea peisajelor permite abordări diferite, poate fi adaptată la diverse conţinuturi şi
( mai important) la resursele disponibile.

4.3. Citirea peisajelor pornind de la fotografii

Citirea peisajului este o tehnică ce poate fi folosită, în lecţiile de geografie, pe tot


parcursul ciclului liceal. Chiar dacă peisajul este introdus, ca şi concept, la sfârşitul clasei a
IX a, în ultima unitate de învăţare, se pot realiza câteva activităţi de iniţiere în citirea
peisajelor şi la alte conţinuturi.
De exemplu, la conţinuturi ale programei şcolare, cum ar fi ,,Analiza şi interpretarea
reliefului’’ şi la ,,Relieful şi societatea omenească.Relieful orizontului local.’’se pot realiza
schiţe panoramice, crochiuri, iniţiind elevii în citirea peisajului. Deşi nu pot fi parcurse
toate etapele metodologice ale citirii peisajelor, elevii îşi formează câteva din deprinderile
necesare aplicării acestei tehnici.
După formarea deprinderilor de bază şi introducerea conceptului de peisaj, în utilizarea
acestei tehnici, profesorul poate pune accent, după caz, pe intervenţia antropică asupra
mediului, pe comparaţia peisajelor, pe evoluţia în timp a acestora...
În acest context, am identificat două direcţii de utilizare a tehnicii numită ,, Citirea
peisajelor pornind de la fotografii’’: aplicaţii de iniţiere în citirea peisajelor şi aplicaţii de
citire a peisajelor. Pot fi utilizate în sala de clasă sau în laboratorul AEL.

91
4.3.1.Aplicaţii de iniţiere în citirea peisajelor pornind de la fotografii (includ etapa de
analiză)

Aplicaţia1. Realizarea schiţei simple, de tip schiţă panoramică

Materiale:
- fotografie peisaj (de preferat panoramică), care are indicate locul şi direcţia de
fotografiere;
- harta tematică a zonei;
- harta fizico-geografică naţională;
- programul freeware Sketch-Photo (sursa:
http://www.tomsguide.com/us/download/To-Sketch-Photo,0313-6701.html) sau
schiţă deja realizată şi printată (funcţie de resursele disponibile);
- materiale scrise (material informativ, sarcini de lucru, instrucţiuni folosire
program).

Desfăşurare:
 Faza 1:
-descrierea fotografiei;
-descrierea aspectelor observate (exemplu:formă interfluvii,văi, înclinare
versanţi, vârfuri ş.a.);
-fixează pe harta tematică locul şi direcţia de fotografiere.
 Faza 2:
-folosind programul desktop Sketch-Photo transpune fotografia într-o schiţă pe
care o salvează cu extensia .jpg;
-compară vizual fotografia cu schiţa.
 Faza 3:
-realizează corespondenţa între hartă şi schiţă;
-pe schiţă fixează, trasează şi notează elementele identificate (utilizând
programul Paint).
 Faza 4:
92
-compararea rezultatelor folosind vocabularul specific;
-localizarea pe o harţi la nivel regional şi naţional (poate fi folosit Google Maps
sau alte resurse ale internetului).

Exemplu de utilizare în lecţie:


-aplicaţia a fost integrată unităţii de conţinut ,, Relieful şi societatea omenească. Relieful
orizontului local’’(clasa a IX a); -materiale folosite:
• fotografie peisaj montan (Munţii Măcin);
• schiţa printată (resursele disponibile în acel moment nu au permis utilizarea
programului Sketch);
• harta Muntii Măcin;
• harta fizico-geografică a României;

Fig.4.4. Munţii Măcin (fotografie de pe vf.Priopcea, direcţie N)

93
Fig.4.5. Schiţa fotografiei Munţii Măcin (realizată cu programul Sketch)

Fig.4.6. Harta Parcului Naţional Munţii Măcin (sursa: www.parcmacin.ro)

94
Fig.4.7. Schiţă panoramică, sector Munţii Măcin

-au fost urmate fazele menţionate, încadrate momentelor principale ale lecţiei, iar pentru
atingerea unui nivel cognitiv superior s-au realizat comparaţii între Munţii Măcin şi Munţii
Carpaţi, din punct de vedere al gradului de favorabilitate pentru societatea omenească;
-proiectul didactic:

PROIECT DIDACTIC

Data:

Clasa: a IX-a

Disciplina: GEOGRAFIE FIZICA „ PĂMÂNTUL- PLANETA OAMENILOR”

Profesor: Isofache Gina

Unitatea de învăţare: Relieful terestru

95
Lecţia: Relieful şi societatea omenească. Relieful orizontului local.

Tipul lecţiei: Mixtă ( predare-învăţare-evaluare)

Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Timp: 50 minute

Competenţe generale:

1.Utilizarea corectă a terminologiei specifice pentru explicarea mediului geografic


utilizând limbaje diferite.

2.Raportarea elementelor semnificative pentru societate, ştiinţe şi tehnologie la mediul


înconjurător ca întreg şi sistemele sale componente.

3.Dobândirea unor priceperi, deprinderi, metode şi tehnici generale de învăţare (inclusiv


TIC) care să faciliteze o pregărite permanentă asumată.

Competenţe specifice:

1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare specifice (concepte, noţiuni) pentru


prezentarea unei informaţii
1.2.Argumentarea unui demers explicativ;
4. 5.Construirea unui text structurat utilizând o informaţie cartografică sau grafică.

5. 3.Utilizarea unor metode de analiză directă sau mediată

Situaţii şi activităţi de învăţare care favorizează formarea competenţei specifice


(echivalente obiectivelor operaţionale):

C1. Să utilizeze terminologia ştiinţifică şi disciplinară specifică (concepte, noţiuni) pentru


prezentarea unei informaţii pertinente;

C2.Să identifice caracteristicile reliefului care influenţeaza omul;

C3.Să explice raporturile de intercondiţionare dintre relief şi societatea omenească, la nivel


global si local;

C4.Să stabilească legături între fotografie, schiţă şi hartă;

C5. Să fixeze elemente de relief pe o schiţă simplă;

C6.Să utilizeze informaţia cartografică;

C7. Să localizeze pe hărţi la scări diferite;

C8.Să compare favorabilitatea reliefului pentru societatea omenească.

96
Metode şi procedee folosite: conversaţia, explicatia, lucru individual, analiza,
problematizarea, observaţia

Mijloace de învăţământ: Fotografie peisaj montan,harta tematică, schiţa după fotografie,


desenul, manualul, harta fizico-geografică a României.

Repartizarea sarcinilor: frontal

Strategii de evaluare: oral, schiţa, observarea activitatii individuale

Strategia didactică: dirijată; cognitivă; euristică

Material bibliografic:

• Ilinca N., Mândruţ O.-(2006)- Elemente de didactică aplicată a geografiei,Ed. Cd.


Press, Bucureşti
• Bernadette Merenne- Schoumaker (1998)- Didactica
geografiei, Ed.All Educational, Bucureşti
• Neguţ S., Ielenicz M., Bălteanu D.,Apostol G.- (2004)- Geografie fizica generala,
Ed. Humanitas, Bucureşti

SCENARILUL LECŢIEI

Momentele Procesul de predareînvăţare


lecţiei /Timp
Strategii Evaluare
Activitatea profesorului Activitatea elevului didactice

Organizarea Pregătirea clasei: controlul Pregătirea Observaţia Atenţionarea


clasei /2’ prezenţei şi a ordinei în documentelor şcolare
clasă Aprecieri

97
C1 Verificarea - pune întrebari care -dau răspunsuri Observaţia
cunoştinţelor conţin itemi din unităţile
de conţinut trecute, legate Conversaţia Analiza
/6’
răspunsurilor
de tipuri şi unităţi de relief

-invita un elev să deseneze -desenează pe tablă


forma interfluviilor pentru
toate formele de relief
major ale continentelor,
apoi câte o casa pe fiecare
tip de interfluviu

Pregătirea -şterge conturul reliefului - ascultă, gândesc şi Conversaţia


aperceptivă şi întreabă: răspund: este
/2’ suportul societăţii
- Ce reprezintă relieful omeneşti.
Demonstraţia
pentru om?
figurală

C1 Dirijarea -introduce noul conţinut Analiza Observaţia


predăriiînvăţării „ Relieful şi societatea
/30’ omenească. Relieful
orizontului local.” -ascultă
-notează pe tablă titlul
lecţiei
Conversaţia
-prezintă elevilor
Explicaţia Analiza
obiectivele lecţiei;
răspunsurilor

98
C2 -Ce componente ale Exemplificar ea
societăţii umane sunt
C3 influenţate de relief?
-formulează
răspunsuri la Încurajează
întrebările adresate : participarea
aşezările umane Conversaţia elevilor
densitatea populaţiei

activităţile
economice

- iau notiţe

-Care sunt caracteristicile


reliefului care -răspund:
influenţează societatea? altitudinea, forma
interfluviilor,activit
atea vulcanică
Problematiza
rea

Precizaţi modalităţile prin -răspund: minerit,


care omul influenţează canalizare, terasari
direct relieful. etc. Explicaţia
Cum se numeşte
relieful creeat prin
acţiunea omului? -răspund: relief
antropic
Profesorul exemplifică cu
C2 câteva acţiuni în orizontul
local
(carierele) şi solicită
elevilor să precizeze şi

Aprecierea
-se gândesc si răspunsurilor

C3

99
ei câteva exemple. exemplifică Dialogul

-dirijează conversaţia către


relieful orizontului local,
împarte materiale şi
trasează sarcinile de lucru
pentru realizarea schiţei.
Observaţia
-ajută elevii.
-lucrează pe schiţă,
respectând
Observarea
instrucţiunile
activităţii şi
profesorului
C4
aprecierea

Analiza
C5
Propune elevilor să
identifice acele
caracteristici ale reliefului
Explicaţia
Dobrogei care sunt
favorabile societăţii
C6
omeneşti.

Conversaţia
-formulează
răspunsuri

C7

100
C8 Asigurarea -propune elevilor să Observaţia
feed-backului şi compare Munţii Măcin cu
obţinerea Munţii Carpaţi, din punct Conversaţia
performanţei /6’ de vedere a favorabilităţii
reliefului pentru activitatea
omenească. Precizează că
-formulează Analiza
se pot referi la oricare din
răspunsuri răspunsurilor
elementele de relief:
altitudine,

fragmentare, dispunerea şi
dimensiunea depresiunilor,
văilor...

Asigurarea şi -pune întrebări în legătură -răspund la întrebările Conversaţia Analiza


intensificarea cu lecţia nou predată profesorului răspunsurilor
C1 transferului de
cunoştinţe - apreciază activitatea
/3’ indivuală a elevilor

Precizarea -elevii vor avea de pregătit - ascultă Explicaţia


activităţilor pe lecţia
care elevii le - notează
vor desfăşura
acasă /1’

Aplicaţia 2. Realizarea crochiu

Materiale:
-fotografie de peisaj;
-foaie de calc (sau programe software de editare fotografii);
-materiale scrise (material informativ, fişe de lucru).

101
Desfăşurare:
 Faza 1:
-localizarea fotografiei în timp (zi- noapte; vară- iarnă);
-profesorul introduce noţiuni legate de planurile unei fotografii;
-descrierea pe planuri ale fotografiei primite, folosind şi localizarea relativă
(exemplu, în prim plan la dreapta...).
 Faza 2:
-realizarea unei schiţe simple, cu ajutorul unui calc sau folosind programul Sketch;
-delimitarea pe schiţă a marilor elemente din peisaj (arealul unor aşezări, formaţiuni
vegetale, aspecte de relief etc.); -fixarea unei legende comune.
 Faza 3:
-încadrarea elementelor delimitate în elemente naturale şi antropice;
-compararea lor din punct de vedere a formei şi mărimii;
-să stabilească un titlu pentru fotogarafia de peisaj.

Exemple de materiale informative, ce pot fi utilizate:


-fişa de lucru ,,Realizare crochiu după o fotografie’’

FIŞĂ DE LUCRU

-realizare crochiu după fotografie-

Observaţi cu atenţie fotografia, citiţi enunţurile, compeltaţi fişa şi urmăriţi etapele propuse.

102
Planurile fotografiei: a- prim plan, b- planul secund, c- ultimul plan

Etapa I. Identificaţi elementele vizibile în fiecare plan al fotografiei:


-elemente prim plan:
………………………………………………...........................................

-elemente plan second:


…………………………………………………………………………

-elemente ultimul plan:


…………………………………………………………………………

Etapa II. Folosind fotografia primită şi foaia de calc, delimitaţi elementele mari ale
fotografiei.

Obs. Trasaţi conturul elementelor lucrând plan cu plan.

Etapa III. Prezentarea elementelor delimitate pe schiţă şi punerea de acord în privinţa


legendei.

Etapa IV. Fixarea legendei.

4.3.2. Aplicaţii de citirea a peisajelor (includ toate etapele metodologice)

103
Aplicaţia 1. Tipuri de peisaje

Materiale:
-colecţie de fotografii (4-5 fotografii, toate în doua dimensiuni: mici şi mari, pentru că vor
fi afişate; una din fotografii poate fi dublată, pentru ca două grupe să lucreze pe aceeaşi
fotografie- o vom numi fotografie sondă);
-fişă de citire peisaje şi după caz alte material scrise (diagram lacunară, material
informative);
-foaie de calc, pentru crochiu;
-hartă murală.

Desfăşurare:
 Faza 1:
-grupare elevilor şi distribuirea materialelor (fiecare grupă primeşte o fotografie, o
foaie de calc, câte o fişă de citire pentru fiecare elev şi o fişă pentru echipă; fără să
fie informaţe, două grupe primesc aceeaşi fotografie);
-completarea individuală a primei etape propusă de fişă: abordarea emoţională. 
Faza 2:
-se lucrează pe grupe;
-analiza documentului fotografic şi completarea fişei, Etapa II.
 Faza 3:
-se lucrează pe grupe;
-realizarea unui crochiu (dacă resursele de timp şi condiţiile de lucru permit);
-analiza peisajului conform cerinţelor din fişa de lucru;
-completare fişă, Etapa III.
 Faza 4:
-se lucrează pe grupe, elevii fiecărei grupe punânduse de acord în privinţa
interpretării relaţiilor dintre elementele peisajului; -profesorul afişează fotografiile
în format mare;
-completează fişa, Etapa IV. 
Faza 5:

104
-raporare şi confruntarea colectivă, utilizând fotografiile de peisaj afişate;
-compararea analizei şi interpretării peisajului fotografiei sondă;
-conştientizarea diferenţelor ce există în perceperea şi interpretarea aceluiaşi peisaj
(elevii unei grupe citesc abordarea emoţională notată pe fişa individual);
-diferenţierea tipurilor zonale de peisaj (după vegetaţie) şi localizarea pe hartă ;
-verificarea cu alte documente (pot fi căutate şi alte fotografii, folosind resursele
internetului).

Exemple de utilizare în lecţie:


Aplicaţia a fost utilizată în lecţiile de geografie, folosind fişe de citire a peisajelor şi
fotografii adaptate conţinuturilor, astfel:
-clasa a IX a ,, Mediul, peisajul si societatea omeneasca- aspecte generale.Interactiunile
dintre elementele naturale ale mediului’’

 Colecţia de fotografii utilizată:

105
Fig. 4.8. Colecţie fotografii cu peisaj: a.de savană, b.de deşert , c.mediteraneean, d.de
tundră, e. de stepă (sursa: colecţie proprie şi www.trekearth.com )
 Fişa de lucru utilizată:

FIŞĂ DE LUCRU
-citirea peisajului- Completaţi fişa, urmărind
etapele propuse şi citind cu atenţie enunţurile şi întebările ajutătoare.

Etapa I. Abordarea emoţională:

106
1. Care este prima reacţie (impresie) faţă de peisajul analizat ? (atracţie – indiferenţă)

………………………………………………………………………………………

2. Încercaţi să justificaţi această reacţie. Puteţi argumenta liber sau puteţi alege din
următorii termeni, pe cei care justifică cel mai bine alegerea: armonia – dizarmonia
(formelor, culorilor); natural – antropic; rar – curent; vechi– nou.
………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
Etapa II. Identificarea documentului fotografic.

1. Tipul de imagine (detaliată, de ansamblu, panoramică) ............................................

2. Localizaţi peisajul în timp (zi- noapte, vară- iarnă) ...................................................


Etapa III. Analiza peisajului.

1. Enumeraţi elementele vizibile ( de relief, vegetaţie, hidrogafice, antropice etc.)


………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………….

2. Grupaţi elementele vizibile în două categorii şi observaţi mărimea fiecărei categorii

-elemente naturale ……………………………...........................................................

-elemente antropice ………………………………......................................................

3.Stabiliţi elementele centrale (cel mult două) , ce dau caracteristica peisajului


analizat
………………………………………………………………………………………….
Etapa IV. Interpretarea peisajului.

1.Stabiliţi raportul natural- antropic, apreciind gradul de intervenţie antropică (nu există,
mic, mare) .................................................................................................................

2.Precizaţi tipul de peisaj dupa gradul de modificare antropică


...........................................................................................................................................
3.Stabiliţi un nume pentru peisajul din fotografie, având în vedere elementele observate
şi ţinând cont de distribuţia zonală a vegetaţiei

..................................................................................................................................................

107
Notă: preluare, adaptare şi completare după Bernadette Merenne-Schoumaker, ,,Didactica
Geografiei’’, Editura All Educational, 1998, p.126

 Proiectul didactic:

PROIECT DIDACTIC

Data:

Clasa: a IX-a

Disciplina: GEOGRAFIE FIZICA „ PĂMÂNTUL- PLANETA OAMENILOR”

Profesor: Constantin Georgiana

Unitatea de învăţare: Mediul, peisajul şi societatea omenească

Lecţia: Mediul, peisajul şi societatea omenească- aspecte generale. Interacţiunile dintre


elementele naturale ale mediului.

Tipul lecţiei: Mixtă ( predare-învăţare-evaluare)

Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Timp: 50 minute

Competenţe generale:

1.Utilizarea corectă a terminologiei specifice pentru explicarea mediului geografic


utilizând limbaje diferite.

2.Raportarea elementelor semnificative pentru societate, ştiinţe şi tehnologie la mediul


înconjurător ca întreg şi sistemele sale componente.
3.Dobândirea unor priceperi, deprinderi, metode şi tehnici generale de învăţare (inclusiv
TIC) care să faciliteze o pregărite permanentă asumată.

Competenţe specifice:

C1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare specifice (concepte, noţiuni) pentru


prezentarea unei informaţii pertinente;

108
C2. Descrierea şi explicarea mediului geografic;

C3. Înţelegerea proceselor elementare din natură şi a specificului mediului;

C4. Relaţionarea spaţială, temporală şi cauzală a elementelor naturale ale unui teritoriu;

C5. Utilizarea reprezentărilor în investigarea mediului geografic.

Situaţii şi activităţi de învăţare care favorizează formarea competenţei specifice


(echivalente obiectivelor operationale):

– să identifice şi să descrie componentele mediului natural, utilizând termeni


geografici;

– să poată realiza o scurtă descriere, analiză şi interpretare (dirijată) a peisajului,


pornind de la fotografii;

– să identifice legături între elementele mediului natural observate indirect;

– să diferentieze si să localizeze marile tipuri de peisaje ; – să realizeze o comunicare

pornind de la fotografii.

Metode şi procedee folosite: conversaţia, explicaţia, lucru individual, lucru pe grupe,


analiza, comparaţia, citirea peisajelor..

Mijloace de învăţământ: fişă de lucru „Citirea peisajului”, fotografii, flipchart, manualul,


harta fizico-geografică a lumii.

Strategia didactică: predominant inductivă si conversativă, pornind de la imagini

Material bibliografic:

•Ilinca N., Mândruţ O.-(2006)- Elemente de didactică aplicată a geografiei,Ed. Cd.


Press, Bucureşti
• Bernadette Merenne- Schoumaker (1998)- Didactica
geografiei, Ed.All Educational, Bucuresti
Neguţ S., Ielenicz M., Bălteanu D.,Apostol G.- (2004)- Geografie fizica generala, Ed.
Humanitas, Bucureşti
DESFĂŞURAREA LECŢIEI

Momentele Procesul de predareînvăţare


lecţiei/ Timp
Evaluare

109
Activitatea profesorului Activitatea Strategii
elevului didactice

Organizarea Pregătirea clasei: controlul Pregătirea Observaţia Atenţionarea


clasei/2’ prezenţei şi a ordinei în documentelor
clasă şcolare Aprecieri

C1 Verificarea - pune întrebări care conţin -dau răspunsuri Observaţia


cunoştinţelor se itemi din unităţile de
realizează pe învăţare trecute legate de Conversaţia Analiza
parcursul orei relief, ape si zonele răspunsurilor
biopedoclimatice

Pregătirea -cere elevilor să adauge un - completeaza pe Conversaţia


aperceptivă/ al doilea termen pentru foaia de flipchart
cuvintele mediu şi peisaj Furtună de idei
2’
astfel încât să
rezulte noţiuni geografice

C1 Dirijarea -introduce noua unitate de Analiza Observaţia


predăriiînvăţării/ învăţare „ Mediul,
30’ peisajul şi societatea
omeneasca-aspecte
-ascultă
generale.Interacţiunile
dintre elementele naturale
ale mediului. ”

-notează pe tablă titlul Analiza


lecţiei
răspunsurilor
-prezintă elevilor
obiectivele lecţiei; Conversaţia

-formulează Explicaţia
răspunsuri la
- explică noţiunile şi întrebările adresate
conceptele- cheie ale pe baza Încurajează
acestei unităţi de învăţare cunoştinţelor participarea
C2
( utilizând si elevilor

110
structurând noţiuni deja anterioare Exemplificarea
cunoscute de elevi):
C3 mediul geografic, mediul
natural, mediul
înconjurător, mediu
antopizat, mediul antropic,
peisaj geografic

- pune întrebări
astfel încât elevii să
participe,la clarificarea Conversaţia
acestor concepte teoretice
- iau notiţe

- foloseşte noţiunile
generale, pentru a propune
analiza peisajelor naturale
pornind de la fotografii

C4 - împarte elevii în 6
grupe de studiu Lucru cu
fotografia şi fişa
- împarte elevilor - se aşează pe de citire a
fotografii şi fişe de citire a grupe peisajului
peisajelor
- analizează
- sprijină elevii în fotografia
completarea fişelor
- completează
fişele de lucru cu
C5 informaţiile
-invită elevii fiecarei
solicitate
grupe, să comunice tipul
şi caracteristicile
peisajului analizat. Pe
baza informaţiilor de la -analizează
toate grupele şi pe baza
-răspund conform
cunoştinţelor anterioare,
fişelor completate
elevii diferenţiază şi
de fiecare grupă
completează tipurile de
peisaje naturale.
- completează
clasificarea
-răspunde întrebărilor
peisajelor pe caiete

111
elevilor;

C1 Asigurarea -propune elevilor să -dau răspunsuri Observaţia


feed-backului localizeze pe hartă tipurile
şi obtinerea de peisaje naturale (după Comparaţia
performanţei/ distribuţia zonală a
10’ vegetaţiei) şi să
completeze diagrama Analiza
lacunară desenată pe foaia răspunsurilor
de flipchart

Asigurarea -pune întrebări în legătură -răspund la Conversaţia Analiza


intensificarea cu lecţia nou predată întrebările răspunsurilor
transferului de profesorului
cunoştinţe/ 3’ - apreciază activitatea
indivuală a elevilor

Precizarea -elevii vor avea de pregătit - ascultă Explicaţia


activităţilor pe lecţia
care elevii le - notează
vor desfăşura
acasă/ 1’

-clasa a X a, ,,Peisaje rurale’’

 Colecţia de fotografii utilizată:

112
Fig.4.9. Colecţie fotografii cu peisaj rural: a.ecuatorial, b.de deşert , c.colinar
(cu profilul moşiei pomi-viticol), d.dobrogean (peisajul satului adunat), e. montan
(sursa: colecţie personală şi www.trekearth.com )

 Fişa de lucru folosită:

FIŞĂ DE LUCRU
-citirea peisajului-

Completaţi fişa, urmărind etapele propuse.

Etapa I. Abordarea emoţională:

3. Care este prima reacţie (impresie) faţă de peisajul analizat ? (atracţie – indiferenţă)

………………………………………………………………………………………

113
4. Încercaţi să justificaţi această reacţie
………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
Etapa II. Identificarea documentului fotografic.

Localizaţi peisajul în timp (zi- noapte, vară- iarnă) ............................................................


Etapa III. Analiza peisajului.

4. Enumeraţi elementele vizibile, grupându-le în două categorii:

-elemente naturale ……………………………...........................................................

-elemente antropice ………………………………......................................................

5. Notaţi componentele spaţiului rural, vizibile (vatra, moşia, vatra + moşia)

………………………………………………………………………………………..

6. Stabiliţi elementele centrale (cel mult două) , ce dau caracteristica peisajului analizat
………………………………………………………………………………………….
Etapa IV. Interpretarea peisajului.

1.Stabiliţi raportul natural- antropic, apreciind gradul de intervenţie antropică (nu există,
mic, mare) .................................................................................................................

2.Apreciaţi, dacă este posibil, caracteristicile componentelor rurale, observate

-vatra: modul de aranjare a gospodăriilor (adunate, răsfirate, risipite)


...........................................................................................................................................

-profilul moşiei (cerealier, pomicol, viticol, zootehnic, silvic, turistic, mixt)


............................................................................................................................................

3.Stabiliţi un nume pentru peisajul din fotografie, având în vedere elementele observate
.......................................................................................................................................

Notă: preluare, adaptare şi completare după Bernadette Merenne-Schoumaker, ,,Didactica


Geografiei’’, Editura All Educational, 1998, p.126

 Proiectul de lecţie:

114
PROIECT DE LECŢIE

Profesor : Constantin Georgia

Data:

Disciplina : Geografie

Clasa : a X-a

Unitatea de învăţare: Geografia populaţiei şi a aşezărilor

Lecţia : Peisaje rurale

Tipul lecţiei : mixtă

Locul de desfaşurare: sala de clasă

Timp: 50 minute

Competenţe generale:

1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare specifice (concepte, noţiuni)


pentru prezentarea unei informaţii referitoare la aşezări
2. Sesizarea unor succesiuni în evoluţia aşezărilor
3. Operarea cu simboluri, semne şi convenţii caracteristice diferitelor forme de
aglomerare umană
4. Construirea unui text structurat utilizând o informaţie cartografică sau grafică
5. Utilizarea unor metode de analiză directă sau mediată a aşezărilor umane
6. Utilizarea unor metode şi tehnici simple, specifice diferitelor discipline ştiinţifice,
pentru analiza unor elemente ale aşezărilor omeneşti

Competenţe specifice:

1.1.Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare specifice (concepte, noţiuni) pentru


prezentarea unei informaţii referitoare la aşezări;

115
1.2.Argumentarea unui demers explicativ;

4. 5.Construirea unei text structurat utilizând o informaţie cartografică sau grafică


5. 3.Utilizarea unor metode de analiză directă sau mediată a aşezărilor umane

Situaţii şi activităţi de învăţare care favorizează formarea competenţei specifice


(echivalente obiectivelor operaţionale):

- C1.Să utilizeze termeni geografici în formularea răspunsurilor şi în completarea


fişei de citire a peisajului;

- C2.Să explice raportul dintre componentele aşezărilor rurale şi peisajele rurale;

- C3.Să caracterizeze un peisaj rural pe baza unor fotografii;


- C4.Să analizeze imagini în scopul perceperii diversităţii peisajelor;
- C5.Să stabilească corelaţii între factorii care determină caracteristicile peisajelor
rurale;
- C6.Să localizeze pe suport cartografic cel puţin trei tipuri de peisaje rurale;

- C7.Să conştientizeze diferenţele existente în perceperea si interpretarea aceluiaşi


peisaj.

Resurse materiale : manualul, fotografii de peisaj, fişa de citire a peisajului, harta fizică a
lumii, prezentare Power Point, calculator.

Resurse procedurale: conversaţia (dirijată, euristică), demonstraţia,


observaţia, descoperirea, explicaţia, citirea peisajelor, lucru cu harta.

Forme de organizare a activităţii elevilor : frontal, pe grupe, individual

Evaluare: analiza răspunsurilor elevilor, observarea comportamentului elevilor, fişa de


lucru..

Material bibliografic:

• Ilinca N., Mândruţ O.-(2006)- Elemente de didactică aplicată a geografiei,Ed. Cd.


Press, Bucureşti

116
• Bernadette Merenne- Schoumaker (1998)- Didactica
geografiei, Ed.All
Educational, Bucureşti
• Neguţ S., Ielenicz M.,Apostol G.- (2010)- Geografie, manual pentru clasa a X a,
Ed. Humanitas, Bucureşti

DESFĂŞURAREA LECŢIEI

Momentele Procesul de predare-învăţare


lecţiei/
Timp Activitatea profesorului Activitatea elevului Strategii Evaluare
didactice

Organizare a Pregătirea clasei: Pregătirea Observaţia Atenţionarea


clasei/2’ controlul prezenţei şi a documentelor şcolare
ordinei în clasă Aprecieri

C1 Verificarea Pune întrebări care conţin -dau răspunsuri


cunoştinţelor/ 5’ itemi din lecţia”
Conversaţia
Organizarea spaţiului
urban si rural”; -dacă este Observaţia
cazul, verifică tema
-dacă e cazul prezintă Analiza
optională „Proiectarea
tema răspunsurilor
unei aşezări umane
ecolologice”

C1 Pregătirea Priviţi imaginile şi - ascultă, analizează, Conversaţia


aperceptivă precizaîi cele două tipuri gândesc şi formulează
/ 2’ de peisaje. răspunsul: dirijată

- Cum se numesc aceste -peisaj urban


peisaje care reflectă
habitatul uman? -peisaj rural
C3

117
Dirijarea Precizaţi ocupaţia de baza - Agricultura Expunerea Observaţia
predăriiînvăţării/ a oamenilor din spaţiul
30’ rural.
Ascultă, analizează,
Explicaţi corelează, formulează
caracteristicile de bază ale răspunsuri:
peisajelor rurale

118
-concentrare redusă a
populaţiei
Analiza
-predominarea răspunsurilor
activităţii agricole
C5 -gradul de
transformare a Conversaţia
mediului natural este,
în general, mic
Încurajează
- amenajarea agricolă a participarea
teritoriului. elevilor
Formulează
Care sunt factorii ce au Exemplificarea
contribuit la răspunsuri: •
diferenţierea peisajelor diversitatea
rurale pe glob? mediului natural

• intensitatea
acţiunii
umane

▪ nivelul de dezvoltare

• forma de Conversaţia
proprietate

• amenajarea
teritoriului.
C1

Propune analiza peisajelor


C5 rurale pornind de la
fotografii:

- împarte elevii in 6
grupe de studiu - analizează
imaginea
- împarte elevilor
imagini şi fişe de citire a
peisajelor Observarea
- completează Explicaţia
activtăţii
- sprijină elevii în fişele de lucru cu
completarea fişelor informaţiile

119
120
solicitate

Invită elevii fiecărei - analizează


grupe, să comunice imaginea
C3 tipul şi caracteristicile Lucru pe grupe
peisajului analizat. Pe - completează
baza informaţiilor de la fişele de lucru cu
toate grupele şi pe baza informaţiile solicitate
cunoştinţelor anterioare,
C7 elevii diferenţiază şi
completează tipurile de
Lucru cu
peisaje
fotografia şi
Sprijină elevii în tipizarea fişa de citire a
peisajelor: peisajului
-peisajul satelor
C4
adunate
-Cum se numesc
peisajele rurale care -peisajul satelor risipite
reflectă tipurile de sate
după distribuţia -peisajul satelor
gospodăriilor? răsfirate
Observarea
-peisaj rural ecuatorial
comportamentului
-peisaj rural elevilor
-Menţionaţi câteva tipuri
de peisaj rural în relaţie mediteraneean
cu zonele şi etajele
-peisaj rural de savană
biopedoclimatice ale
globului -peisaj rural deşertic Conversaţia

-peisaj rural subpolar


ş.a.
Stimularea
C4
-localizează pe harta participării
fizico- geografică a
lumii

Localizaţile pe hartă -peisaj rural montan

- peisaj rural de câmpie Lucru cu harta

C6 -Menţionaţi tipuri de -peisaj rural litoral


peisaje rurale în relaţie cu
componentele relief şi
ape, ale mediului
geografic

C5

121
-peisaj rural lacustru Aprecierea
ş.a.
-Clasifică peisajele după
gradul de modificare -răspund, fiind
antropică Analiza
sprijiniţi de profesor
răspunsurilor

C1 Asigurarea Explicaţi relaţiile dintre -realizează schema, pe Comparaţia


feedbackului mărimea demografică a grupe
şi obtinerea satelor, funcţiile
performan- -are loc confruntarea şi
îndeplinite de acestea şi
trec pe caiete schema Lucru pe grupe
ţei/ 7’ gradul de modificare
finală
antropică, întocmind o
schemă logică Sinteza Analiza
C5
răspunsurilor
-răspunde întrebărilor Evaluarea
elevilor

Asigurarea şi -pune întrebări în legătură -răspund la întrebările


intensificarea cu lecţia nou predată profesorului
transferului Analiza
de - apreciază activitatea răspunsurilor
C1 Conversaţia
cunoştinţe/ indivuală a elevilor
3’

Precizarea -elevii vor avea de - ascultă Explicaţia


activităţilor pregătit lecţia
pe care elevii - notează
le vor
desfăşura
acasă/ 1’

-aplicaţia a fost folosită, cu material similar celor prezentate, la classa a X a- Regiuni şi


peisaje agricole şi la clasa a XI a- Tipuri de peisaje.

122
Aplicaţia 2.Compararea peisajelor de acelaşi tip Materiale:

-colecţie de fotografii (cel puţin 10, numerotate) cu diverse peisaje de acelaşi tip, de
exemplu peisaj litoral;

-fişă de lucu;

-foaie de calc (dacă e cazul);

-hărţi.

Desfăşurare:
-se lucrează pe grupe, copletând fişa de lucru şi respectând sarcinile de lucru precizate de
profesor
 Faza1:
-observarea fotografiilor;
-stabilirea subiectului comun;
-se dă un nume colecţiei de fotogafii, folosind termenul peisaj…
-profesorul precizează unde au fost fotogafiate peisajele;
-elevii localizeză pe hartă.
 Faza 2:
-descoperirea elementelor comune şi elementelor diferite, specifice peisajelor;
-se alege o fotografie şi se realizează un crochiu ( cu ajutorul calcului sau
programelor software);
-clasificarea fotografiilor, cu precizarea şi justificarea criteriilor;
-prezentare pe grupe şi confruntare colectivă.
 Faza 3:
-se stabileşte elementul central al fiecărei grupe de fotografii;
-se dă un nume fiecărei grupe de fotografii (rezultată în urma clasificării
adoptată de întreaga clasă), adăugând în faţa numele colecţiei stabilit la faza 1; -se
realizează o diagramă conceptuală cu o treaptă ierarhică, folosind numele stabilite
pentru colecţie şi pentru grupele de fotografii.  Faza 4:
-se identifică alte tipuri de peisaje ce ar putea fi trecute pe treapta ierarhică
inferioară a diagramei realizate;
-se compară două din fotografiile aflate în aceeaşi grupă, stabilind asemănările şi
deosebirile;

123
- identificarea celei mai evidente deosebiri;
-stabilirea unui nume fiecărei fotografii, punând în faţă numele anterioare;
-completarea diagramei cu o altă treaptă ierarhică.
Posibilităţi de utilizare în lecţie:
-se poate adapta la diverse unităţi de conţinut, inclusiv la unitatea de învăţare ,, Europa şi
România- elemente geografice de bază’’ în lecţia ,, Mediul înconjurător şi peisaje’’; -fişa
de lucru este realizată de către profesor atunci când introduce activitatea în lecţie pentru
a ţine cont de toate resursele disponibile;
-dacă resursele de timp o permit, este o aplicaţie ce sprijină atingerea unor competenţe
specifice, care să ajute elevii în rezolvarea itemilor de comparaţie şi de explicaţie de la
examenul de bacalaureat ;
-se poate aplica abordând următoarele direcţii:
 Peisaje rurale în Europa şi România;
 Peisaje montane în Europa şi România;
 Peisaje litorale în Europa şi România etc.
-la clasa a XII a, faza cu realizarea crochiului (consumatoare de timp), poate fi înlocuită cu
o altă fază de stabilire a impactului antropic .

Aplicaţia 3. Dinamica peisajelor Materiale:


-două fotografii (numerotate) ale aceluiaşi peisaj, fotografiat din acelaşi punct, la interval
diferite de timp; de exemplu, sezoane diferite (vară- iarnă) sau ani diferiţi (vechi- actual);
-fişă de lucru, care urmăreşte etapele metodologice ale citirii peisajelor; -hartă.
Desfăşurare:
 Faza1:
-formularea şi justificarea primei impresii despre cele două fotografii;
-localizarea relativă în timp a fotografiilor (zi- noapte, vară- iarnă, trecut
- prezent).
 Faza 2:
-observarea marilor elemente de peisaj în ambele fotografii;
-identificarea elementelor comune şi distincte din cele două fotografii;
-stabilirea elementului central al fiecărui peisaj;
-gruparea elementelor distincte în elemente naturale şi antropice.

124
 Faza 3:
-compararea elementelor comune (formă, mărime şi culoare- importantă în
dinamica sezonieră) şi notarea modificărilor;
-încadrarea modificărilor într-una din categorii: naturale şi antropice;
-stabilirea raportului natural- antropic, apreciind gradul de intervenţie antropică,
astfel: nu există, mic, mare.
 Faza 4:
-aprecierea gradului de modificare alegând una din variante: peisaj nemodificat,
peisaj cu modificări mici şi peisaj cu modificări majore;
-stabilirea naturii modificărilor, apreciindule ca fiind antropice sau naturale;
-stabilirea intervalului de timp în care au intervenit modificările: zi- noapte
(dinamică diurnă), vară- iarnă (dinamică sezonieră), trecut- prezent(dinamică
multianuală, chiar secular);
-aprecierea valorii estetice a celor două peisaje.
Posibilităţi de utilizare în lecţie:
-se poate utiliza la orice conţinut, al programei, legat de peisaj, pentru conştientizarea
elevilor în privinţa dinamicii peisajelor;
-fişa de lucru trebuie adaptată, de către profesor, etapelor metodologice de citire a
peisajelor, fazelor de desfăşurare ale activităţii şi subiectului fotografiilor ; -se
poate aplica abordând următoarele direcţii:
 Dinamica diurnă(de exemplu, versant deluros cu ineaţă- dimineaţa când floarea de
in este deschisă şi acelaşi versant fără ineaţă- dupăamiaza, când nu se vede floarea);
 Dinamica sezonieră (peisaj de pădure, peisaj rural, peisaj agricol);
 Dinamica multianuală etc.

4.4. Citirea peisajelor prin observare directă

Citirea peisajelor se poate realiza şi prin observarea directă a peisajelor, ca aplicaţie de


teren, inclusă activităţilor didactice extraşcolare, cum ar fi plimbarea, drumeţia şi excursia.
Cele cinci etape ale acestei tehnici trebuiesc adaptate resurselor disponibile şi încadrate

125
etapelor mari ale oricărei activităţi didactice extraşcolare (organizarea, desfăşurarea şi
valorificarea rezultatelor).
Deoarece cuprinde etape mari consumatoare de timp, este necesar ca elevii să fie deja
iniţiaţi în utilizarea tehnicilor şi instrumentelor necesare aplicaţiei.
Se conturează, astfel, două direcţii de aplicare: iniţerea în citirea peisajelor prin observare
directă şi citirea peisajelor prin observare directă.

4.4.1. Aplicaţii de iniţiere în citirea peisajelor prin observare directă

Aplicaţia 1. Determinări instumentale şi vizuale privind localizarea şi condiţiile


meteorologice într-un punct de observaţie.

Materiele:
-busolă, GPS (aplicaţie GPS pe telefon), hartă;
-anemometru (sau tabel cu scara Beaufort), mânecă (panglică) de vânt;
-minighid ilustrat a principalelor genuri de nori;
-fişă de observaţii.
Desfăşurare:
-ca şi activitate extraşcolară (respectând procedurile) sau în curtea şcolii;
-elevii realizează observaţii vizuale şi determinări instrumentale, urmărind şi completând,
fişa de lucru
 Faza 1:
-stabilirea punctelor cardinale cu ajutorul busolei;
-localizarea relativă, folosind punctele cardinale şi elemente de reper;
-localizarea exactă, cu GPS-ul.
 Faza 2:
- stabilirea direcţiei vântului cu mâneca de vânt, utilizând punctele cardinale;
-măsurarea intensităţii vântului cu anemometru sau apreciată vizual, folosind scara
Beaufort;
-aprecierea vizuală a nebulozităţii (senin, parţial acoperit, acoperit);

126
-aprecierea vizuală a genurilor de nori, cu ajutorul materialului informative;
-stabilirea vizibilităţii atmosferei , fiind apreciată ca fiind mare, medie sau mică;
-precizarea fenomenelor meteo observate, dacă e cazul.
 Faza 3:
-analiza şi raportarea înregistrărilor realizate pe grupe;
-confruntarea rezultatelor;
 Faza 4:
-organizarea înregistrărilor;
-confruntarea cu prognoza meteo a zilei respective.
Posibilităţi de utilizare:
-la unitatea de învăţare ,, Atmosfera terestră’’, clasa a IX a

Aplicaţia 2. Fotografierea peisajelor.

Argument:
-fotografierea peisajelor este o tehnică vizuală, care are ca rezultat fotografia de peisaj,
instrumente de bază al citirii peisajelor;
-pentru citirea peisajelor calitatea fotografiilor este importantă, de aici necesitatea instruirii
prealabilă a profesorului şi a elevilor;
-totuşi lipsa aparatului foto din dotarea şcolii, nu trebuie să împiedice aplicaţia. Chiar dacă
calitatea fotografiilor realizate cu camere foto personale (cel mai adesea ale telefoanelor),
nu este deosebită, elevii sunt iniţiaţi în această tehnică, vor căpăta deprinderi şi pot deveni
fotografi pasionaţi. Materiale:
-aparat foto digital;
-card de memorie, funcţie de necesităţi;
-baterii;
-material informativ, cu reguli de bază ale fotografierii peisajului.
Desfăşurare:
 Faza 1. Pregătirea pentru fotografiere:
-pregătirea şi cunoaşterea aparatului foto;
-studierea materialului informativ;
-stabilirea temei;

127
-stabilirea pe hartă a traseului şi a punctelor probabile de staţie.
• Faza 2. Fotografierea peisajelor:
-alegerea punctului de staţie, funcţie de temă şi condiţiile externe;
-încadrarea peisajului, ţinând cont regulile prezentate în materialul informativ;
-dacă este cazul se realizează şi fotografii de detaliu ( de exemplu, pentru a
identifica ulterior o floare ce dă valoare estetică peisajului respective).
• Faza 3. Organizarea materialului fotografic:
-fotografiile sunt descărcate, salvate, eventual prelucrate.
• Faza 4. Analiza şi interpretarea fotografiilor:
-confruntarea colectivă;
-localizarea utilizând Google Maps şi opţiunea Street View. Exemplu
de utilizare:
-activitate în săptămâna ,,Şcoala altfel’’, cu tema ,, Peisajul urban- elemente ce-i dau
valoare estetică ’’
-materiale folosite:
 Fişă de activitate

FIŞĂ DE ACTIVITATE

1. Titlul activităţii: Peisajul urban- elemente ce-i dau valoare estetică

2. Coordonatorii activităţii: prof. Gina Isofache, prof. Ciobotă Monica

3. Data desfăşurării: 22 aprilie 2017

4. Durata activităţii: 6 ore

5. Grupul ţintă: elevii clasei a XII-a C

6. Parteneri implicaţi: -

7. Obiectivele (2, max. 3):


a. Identificarea elementelor ce dau valoare estetică peisajului urban;
b. Fotografierea peisajului urban, având ca subiect elementele identificate.

8. Resursele:
a. umane : elevii , profesorii coordonatori
b. materiale: camere foto digitale personale, material informativ, hartă
c. de timp: 6 ore

128
9. Descrierea activităţii (max. 5 fraze):

Elevii au participat la etapa de pregătire a activităţii , studiind materialul informativ şi


stabilind un itinerariu pe hartă, în funcţie de temă. Pe itinerariul stabilit, au fost alese
puncte de staţie, din care să fie fotografiate elementele spaţiului urban identificate ca
având valoare estetică. La finalul activităţii s-a realizat o scurtă analiză a fotografiilor. Elevii
au localizat şi vizualizat, pe aplicaţia Street View, punctele de staţie.

10. Rezultate aşteptate:


a. Dobândirea unor deprinderi de bază privind fotografiere
b. Aprecierea esteticii peisajului.

11. Modalităţi de evaluare a activităţii:


a. Observarea activităţii elevilor
b. Analiza fotografiilor

Semnătura cadrului didactic

 Material informativ:

Scurte instrucţiuni privind fotografierea peisajelor

• Direcţia de fotografiere este frontală  Direcţia luminii, din


- lateral, pentru peisajele simple şi peisajele care prezintă relieful
- spate, pentru peisaje complicate (peisaje urban, industrial), pentru peisajele
care redau vegetaţia şi rocile aflate la zi
• Distanţa focală, dacă poate fi reglată, trebuie să fie normală

129
• Eliminarea din cadru, pe cât posibil, a elementelor inestetice (cabluri, coşuri de
gunoi etc.) şi a spaţiilor inutile (asfalt, pamânt etc.)
• Când se stabileşte cadrul fotografiei, să fie utilizate elemente din prim- plan sau
lateral ca elemente de sprijin deoarece dau profunzime şi înfrumuseţează (arbori,
ramuri, plante înalte, coloane etc.)
• Regula de aur pentru fotografiere peisajelor (regula treimilor):
- linia orizontului să fie pe una din laturile AB sau CD, nu în centrul imagini

• Teleobiectivul se utilizează dacă nu se poate ajunge în apropierea elementelor de


peisaj ce vrem să le fotografiem

(sursa: Iulian Săndulache, Curs de fotografie pentru studenţii geografi, editura


Cetatea Doamnei, Piatra- Neamţ, 2014)

 Exemple fotografii realizate:

130
Fig.4.10. Fotografii din activitatea ,, Peisajul urban- elemente ce-i dau valoare
estetică’’
4.4.2. Aplicaţia de teren- citirea peisajelor prin observare directă

Este o aplicaţie a cărei diversificare este legată de tipul activităţii extraşcolare, de


resursele disponibile şi de tema observaţiilor de peisaj.

Materiale:
-hartă;
-busolă, GPS (aplicaţie GPS pe telefon);
-anemometru (sau tabel cu scara Beaufort), mânecă (panglică) de vânt;
-minighid ilustrat a principalelor genuri de nori;
-aparat foto, cu card de memorie şi baterii de rezervă;
-fişă de observaţii, care urmăreşte etapele metodologice şi este adaptată resurselor, temei...

Desfăşurare:
-se urmează etapele metodologice ale acestei tehnici, detaliate în subcap.4.2.;

131
-include activităţi ce se desfăşoară în şcoală şi pe teren

 Faza 1. Activităţi in şcoală, urmând etapa 1- organizarea observaţiilor


-punctul de staţie ales pentru efectuarea observaţiilor trebuie să fie situat la înălţime
mai mare faţă de terenul din jur şi să aibă o bună vizibilitate spre un peisaj
caracteristic ( de preferat să fie un punct de belvedere);
-profesorul trebuie să cunoască zona pentru a putea fixa punctul de observţii ţinând
cont de aceste cerinţe dar şi de siguranţa elevilor.
 Faza 2. Activităţi pe teren, urmânduse:
• etapa 2- percepţia peisajului;
• etapa3- determinări vizuale şi instrumentale, la punctul de staţie; 
etapa 4- analiza vizuală a peisajului, din punctul de staţie.
 Faza 3. Activităţi în şcoală, urmând etapa 5- valorificarea informaţiilor

Posibilităţi de utilizare:
-observarea direct a peisajelor din orizontul local, în cadrul plimbărilor, drumeţiilor şi
excursiilor;
-observarea direct a altor peisaje, în cadrul excursiilor şi taberelor şcolare.

4.4.3. Organizarea şi administrarea fotografiilor de peisaj –aplicaţia software "Landscape


Photos v1.0"

Deşi aflată în ultima etapă a oricărei activităţi didactice extraşcolare şi adesea


considerată ultima ca şi importanţă, organizarea înregistrărilor este esenţială pentru
valorificarea ulterioară a informaţiilor.
Cea mai mare provocare este organizarea materialului fotografic astfel încât informaţia să
fie găsită (dacă se poate fără consum mare de timp), pentru a fi utilizată. Pentru profesorul
de geografie, fotografia nu reprezintă dovada activităţii extraşcolare, ci instrumentul de
bază pentru citirea peisajelor în clasă.
În timp profesorul adună cantitate mare de informaţie fotografică, din surse diferite, care
trebuie prelucrată, stocată şi accesată uşor.

132
Pornind de la aceste necesităţi, cu ajutor specializat, a fost gândită o aplicaţie pentru
vizualizarea şi administrarea fotografiilor de peisaj din Dobrogea, numită "Landscape
Photos v1.0"
Aplicaţia este în faza de design interfeţe utilizator, fiind definitivată interfaţa de vizualizare
(fig.4.11. şi 4.12.)

Fig.4.11.Interfaţă vizualizare

133
Fig.4.12. Interfaţă vizualizare cu valori

Parametri paginii de vizualizare, asociaţi fotografiei sunt:


 Regiunea (exemplu, Dobrogea de Nord);
 Locaţia;
 Tip peisaj (natural sau antropic);
 Sursa fotografiei ( personală, web…)  Tip fotografie peisaj, cu opţiunile:
-fotografie peisaj itinerantă, dacă a fost realizată pe un traseu (exemplu,de pe
marginea drumului);
-fotografie peisaj staţionară, dacă a fost realizată într-un punct de belvedere
 Direcţia de fotografiere, este precizată doar pentru fotografiile staţionare (exemplu,
Priopcea N înseamnă că fotografia a fost realizată de pe vf. Priopcea, încadrând
peisajul aflat la Nord);

134
 Data şi ora
Permite introducerea informaţiei scrise asociată fotografiei de peisaj. Dacă este cazul,
fotografiei de peisaj i se asociază şi fotografii de detaliu, cu propria lor informaţie.
(fig.4.13.)

Fig. 4.13. Interfaţă vizualizare fotografii asociate

Urmează definitivarea interfeţei de administrare şi faza dezvoltare cod şi testare.


Aplicaţia software "Landscape Photos v1.0" este dezvoltată în limbajul de programare
C# şi baza de date Microsoft SQL Server. Este o aplicatie web ce ruleaza pe IIS (Internet
Information Server).
A fost gândită ca o aplicaţie web pentru a permite elevilor vizualizarea informaţiei
fotografice din orizontul local, venind astfel în sprijinul învăţării vizuale.

135
Concluzii

Turismul se află în centrul strategiilor Europa 2020 şi în general în centrul strategiilor de


dezvoltare mondiale, deoarece este una din activităţile importante ale societăţii
contemporane, este pârghie de dezvoltare economică, generează oportunităţi de ocupare a
forţei de muncă, încurajează integrarea economică şi socială a zonelor rurale, a regiunilor
mai puţin prospere.
Turismul reprezintă un domeniu dinamic care în prezent trebuie să se adapteze la tendinţele
mondiale de globalizare şi dezvoltare durabilă.
Respectând principiile dezvoltării durabile, turismul apare ca un mod de a conserva şi
proteja elementele naturale şi antropice care se constituie în resurse turistice.
Tendinţa de globalizare a lumii contemporane, care duce spre pierderea identităţii
naţionale, locale, poate să fie echilibrată prin promovarea geoturismului.
Geoturismul susţine autenticitatea , se bazează pe conservarea specificului zonei şi ajută
comunităţile locale să-şi aprecieze moştenirea, formând în timp mândria locală, atitudine
puternic erodată într-o lume a globalizării.
Podişul Dobrogei de Nord are variate şi bogate resurse, pentru dezvoltarea
geoturismului: cadrul natural pitoresc, marea biodiversitate, imensul tezaur al vechilor
civilizaţii, o bogată şi inedită cultură populară românească şi a minorităţilor entice, peisaje
naturale şi culturale unice.
Promovarea geoturismului în spaţiul nord dobrogean presupune identificarea, conservarea
şi valorizarea elementelor naturale şi antropice unice, inclusive peisajele.
În acest context, aplicaţiile didactice care folosesc tehnici precum citirea şi fotografierea
peisajelor formează deprinderi şi atitudini de geoturist.

136
Bibliografie
1. Albotă M.G., (1987), Munţii Măcin. Ghid turistic, Colecţia Munţii Noştri, Editura Sport-
Turism, Bucureşti
2.Alexandru D., Neguţ S., Istrate I., (2000), Geografia turismului, Editura Academiei,
Bucureşti
3.Bran F., Dinu M., Şimon T., (1997),Turismul rural. Modelul European, Editura
Economică, Bucureşti
4.Călinescu R.,ed.,(1969 ), Biogeografia Romaniei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
5.Ciangă N., (2002), Geografia turismului, Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca
6. Ciulache S., Torică V., (2003), Clima Dobrogei, Analele Universităţii Bucureşti,
Geografie, Dobrogea I
7.Cândea M.,Simion T.,Tătaru A., (2007), Spaţiul rural, turismul rural şi agroturismul,
Editura Transversal, Bucureşti
8.Coteţ P., (1973), Geomorfologia României, Editura Tehnică, Bucureşti
9.Coman V., ed., (2008), Dobrogea- model de conveţuire multietnică şi multiculturală,
Editura Muntenia, Constanţa
10.Comănescu L., Ielenicz M., (2009), România potenţial turistic, Editura Universitară,
Bucureşti
11.Day J., (1998), Vizualizare creativă împreună cu copiii. Ghid practic., Editura Teora
Bucureşti
12.Dulamă M. E., (2000), Elemente din didactica geografiei, Editura Clusium, Cluj Napoca
13.Dulamă M. E., (2002), Strategii şi tehnici didactice activizante, cu aplicaţii în geografie,
Editura Clusium, Cluj Napoca
14.Ielenicz M., Popescu N., (2003), Relieful Podişului Dobrogei de Nord- caracteristici şi
evoluţie, Analele Universităţii Bucureşti, Geografie, Dobrogea I
15.Ielenicz M.,Săndulache I., (2008), România podişuri şi dealuri (I), volumul 3, Editura
Universitară, Bucureşti
16.Ionesi L., (1994), Geologia unităţilor de platformă şi a orogenului nord- dobrogean,
Editura Tehnică, Bucureşti
17.Ionaşcu V., (2011), Dobrogea. Studiu de geografie a turismului., Editura Universitară,
Bucureşti
137
18.Linskman R., (1999), Învăţarea rapidă, Editura Teora, Bucureşti
19.Marin I., (2003), Peisajele Dobrogei: tipuri, repartiţie, culturalitate, vulnerabilitate,
Analele Universităţii Bucureşti, Geografie, Dobrogea I
20. Merenne- Schoumaker B., (1998), Didactica Geografiei, Editura All, Bucureşti
21. Nicoara V., (2006), Dobrogea spaţiu geografic multicultural, Editura Muntenia,
Constanţa
22.Olariu I., Alexa A., (2008), Parcul Naţional Munţii Măcinului. Strategie de
conştientizare publică., Document realizat de Asociaţia de Ecoturim Tulcea
23.Pătru- Stupariu I., (2011), Peisaj şi gestiunea durabilă a teritoriului. Aplicaţii în
culuoarul transcarpatic Bran- Rucăr- Dragoslavele., Editura Universităţii din Bucureşti
24.Petrescu M., Dinu C., Cuzic V., Panait V., (2006), Arii protejate din Dobrogea propuse
de Institutul de Cercetări Eco- Muzeale Tulcea, revista Delta Dunării III, Tulcea
25.Popa V., (2006), Dobrogea spaţiu de interferenţe geopolitice, Editura Universităţii din
Bucureşti
26.Raftopol A., (2005), Munţii Măcin- monografie, revista Invitaţie în Carpaţi, anul 9,
nr.52, Editor alpinet.org
27.Roşca V., (2006), Ariile protejate- zone de conservare durabilă a patrimoniului natural,
revista Delta Dunării III, Tulcea
28.Săndulache I., (2014), Curs de fotografiere pentru studenţii geografi, Editura Cetatea
Doamnei, Piatra- Neamţ
29.Seghedi A., (2006), Raport intermediar asupra activităţii de teren în cadrul proiectului
GEF- UNDP nr.47111, Institutul de Geologie şi Geofizică Bucureşti
30.Socobeanu I., (2011), Potenţialul turistic multicultural şi religios al Dobrogei de Nord,
rezumat teză de doctorat, Universitatea din Bucureşti
31.Stăncioiu F., ed., (2011), Microdestinaţia turistică Dobrogea, Economie teoretică şi
aplicată vol.XVIII nr.7
32.Viard P., (2010), Lecture de paysages. Cycle 2 et cycle 3., Inspection Academique de la
Sarthe
33.Zaharia L., Pişota I., (2003), Apele Dobrogei, Analele Universităţii din Bucureşti,
Geografie, Dobrogea I
34. .*** (2010), Colecţia de Ghiduri Turistice National Geographic Traveler, Editura
Adevărul holding, Bucureşti

138
35. .*** (2011), Ghidul turistic al judeţului Tulcea, Editura cartografică Schubert&
Franzke, Cluj Napoca
36. .*** (2010), Lecture de paysage, Reseau Departament de Ressources
Informatiques,
Geographie
37. .*** (2012), Studiu privind recomandări asupra zonelor din Dobrogea unde
amplasarea centralelor eoliene să fie restricţionată din cauza coridoarelor de migraţie a
păsărilor,
Raport contract nr. 48 executant INCDPM- subunitate INCDDD Tulcea
38. ***www.antrec.ro
39. ***www.apmtl.ro
40.***www.arheologie- ibida.eu
41. ***www.comunaluncavita.ro
42.***www.cjtulcea.ro
43.***www.crameromania.ro
44. ***http://ecomuntiimacinului.wordpress.com
45.***www.geoeducation.info/geotourism
46.***.www.ghidulprimariilor.ro
47.***www.icemtl.ro
48.***www.info- delta.ro
49.***www.meaptulcea.wordpress.com
50.***www.mecanturist.ro
51.***www.natgeo.ro
52.***www.natura2000.ro
53.*** www2.ac-lyon.fr/services/rdri/images/files_rdri/lecture_de_paysage.pdf
54.*** www.nationalgeographic.com/travel/sustainable/
55.***www.trekearth.com
56.***www.tulcea.insse.ro
57.***www.schubert- franzke.eu
58.***www.woeurope.eu

139
Declaraţie de autenticitate privind elaborarea lucrării metodico-ştiinţifice pentru
gradul didactic I

Subsemnatul(a)......................................................................................................, profesor
la
......................................................................................................, înscris pentru obţinerea
gradului didactic I, seria............................... declar pe propria-mi răspundere următoarele:

a) lucrarea a fost elaborată personal şi îmi aparţine în întregime;


b) nu au fost folosite alte susrse decât cele meţionate în bibliografie;
c) nu au fost preluate texte, date sau elemente din partituri din alte lucrări sau din alte
surse fără a fi citate şi fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o
reprezintă alte lucrări ale mele;
d) lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data,
Semnătura,

140
141

S-ar putea să vă placă și