Sunteți pe pagina 1din 48

CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE

STATUTUL
Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera
de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova

din 19.12.2008
(în vigoare 03.02.2009)

Monitorul Oficial nr.19-21 art.69 din 03.02.2009

***
APROBAT
prin Decizia Consiliului
Camerei de Comerţ şi
Industrie a Republicii Moldova
din 19 decembrie 2008
Preşedinte _______________
Gheorghe Cucu

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Art.1. – (1) Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ
şi Industrie a Republicii Moldova (denumită în continuare – Curtea de Arbitraj) este o
instituţie permanentă de arbitraj, neguvernamentală, fără personalitate juridică,
independentă în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, care este organizată şi funcţionează în
conformitate cu Legea nr.393-XIV din 15.05.99 cu privire la Camera de Comerţ şi Industrie
a Republicii Moldova (publicată în Monitorul Oficial nr.73-77/343 din 15.07.1999), Legea
nr.23-XVI din 22.02.08 cu privire la arbitraj (M.O. nr.88-89 din 20.05.08), Legea nr.24-XVI
din 22.02.08 cu privire la arbitrajul comercial internaţional, (M.O. nr.88-89 din 20.05.08),
Legea nr.134-XVI din 14.06.07 cu privire la mediere (M.O. nr.188-191/730 din 07.12.07),
actele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezentul Statut şi
Regulamentele Curţii de Arbitraj.
(2) Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova aprobă Regulamentele Curţii
de Arbitraj, Normele cu privire la taxele şi cheltuielile arbitrale şi de mediere, Lista
arbitrilor/mediatorilor (vezi Anexele) şi întreprinde alte măsuri de promovare a Curţii de
Arbitraj.
(3) Curtea de Arbitraj dispune de sigiliu cu denumirea sa completă, în limba de stat şi
engleză.
(4) Sediul Curţii de Arbitraj este în municipiul Chişinău, bd.Ştefan cel Mare şi Sfînt 151.
Art.2. –(1) Curtea de Arbitraj are misiunea de a promova, în Republica Moldova,
arbitrajul comercial şi civil intern şi internaţional, precum şi alte căi alternative de soluţionare
a litigiilor, cum ar fi medierea.

Capitolul II
ATRIBUŢII
Art.3. – (1) Principala atribuţie a Curţii de Arbitraj este organizarea şi administrarea
soluţionării prin arbitraj şi alte metode alternative a litigiilor comerciale şi civile interne şi
internaţionale, în condiţiile prevăzute de Legile nr.23-XVI din 22.02.08 cu privire la arbitraj şi
nr.24-XVI din 22.02.08 cu privire la arbitraj comercial internaţional, Legea nr.134-XVI din
14.06.07 cu privire la mediere şi de convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este
parte, dacă părţile au încheiat în acest sens o convenţie arbitrală sau de mediere scrisă.
(2) Curtea de Arbitraj poate examina şi litigii în baza clauzelor arbitrale incluse în
Acordurile economice şi comerciale încheiate de Republica Moldova cu alte state.
(3) Administrarea şi soluţionarea litigiilor este reglementată de Regulamentele Curţii de
Arbitraj care se completează în caz de necesitate cu dispoziţiile dreptului internaţional,
precum şi cu cele ale Codului de procedură civilă a Republicii Moldova în măsura în care
acestea sînt compatibile cu arbitrajul şi medierea.

Art.4. – (1) Curtea de Arbitraj mai are următoarele atribuţii:


a) asistă părţile, la cererea lor, în organizarea arbitrajului ad-hoc;
b) elaborează modele de convenţii arbitrale şi le asigură difuzarea în cercurile
economice; prezintă, în aceste cercuri, avantajele arbitrajului comercial şi civil;
c) dezbate în cadrul Curţii de Arbitraj sau în colaborare cu alte organe interesate din
ţară aspectele de drept mai deosebite apărute în practica arbitrală şi de mediere, precum şi
problematica generală a arbitrajului comercial intern şi internaţional şi a medierii;
d) colaborează cu alte instituţii permanente de arbitraj din ţară şi din străinătate şi
urmăreşte evoluţia arbitrajului şi a medierii pe plan mondial;
e) ţine evidenţa practicii arbitrale şi de mediere; întocmeşte culegeri de practică
arbitrală; asigură documentarea în domeniul arbitrajului comercial intern şi internaţional şi a
medierii;
f) face propuneri privind îmbunătăţirea organizării şi desfăşurării arbitrajului comercial
intern şi internaţional şi a medierii;
g) îndeplineşte orice alte atribuţii ce îi sînt conferite prin prezentul Statut şi prin
Regulamentele Curţii de Arbitraj.

Capitolul III
ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE
Art.5. – (1) Curtea de Arbitraj se compune din arbitri, aprobaţi pentru o perioadă de 4
ani de către Consiliul Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova, la propunerea
Preşedintelui Curţii de Arbitraj cu consultarea Preşedintelui Camerei de Comerţ şi Industrie
dintre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legile nr.23-XVI din 22.02.08 cu
privire la arbitraj şi nr.24-XVI din 22.02.08 cu privire la arbitraj comercial internaţional şi
secretariatul Curţii.
(2) Lista arbitrilor este publică şi are un caracter de recomandare. Înscrierea în Lista
de arbitri se face cu acordul scris al candidaţilor. Părţile pot desemna în calitate de arbitru
persoane care nu figurează în Lista de arbitri.
(3) Poate fi arbitru orice persoană fizică, cetăţean al Republicii Moldova sau străin, care
are capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor, se bucură de reputaţie neştirbită şi are
înaltă calificare şi experienţă în domeniul dreptului comercial, civil şi al relaţiilor
internaţionale.
(4) În procesul de mediere, persoanele incluse în Lista arbitrilor pot îndeplini funcţia de
mediator.
(5) Totalitatea arbitrilor înscrişi în lista de arbitri constituie Adunarea generală a Curţii
de Arbitraj, la şedinţele căreia se examinează problemele organizatorice şi de drept ale Curţii
de Arbitraj.

Art.6. – (1) Activitatea Curţii de Arbitraj este coordonată de preşedintele Curţii şi doi
vicepreşedinţi, în baza acestui Statut.
(2) Preşedintele Curţii de Arbitraj este aprobat pentru un termen de patru ani de către
Adunarea generală a Curţii de Arbitraj, la propunerea arbitrilor şi deţine conducerea curentă
a acestei Curţi, pe care o reprezintă în relaţiile interne şi internaţionale. De asemenea,
preşedintele exercită atribuţiile referitoare la organizarea şi administrarea litigiilor arbitrale şi
de mediere, prevăzute în Regulamentele Curţii de Arbitraj.
(3) Vicepreşedinţii sînt locţiitori ai preşedintelui în îndeplinirea atribuţiilor acestuia.
Vicepreşedinţii sînt aprobaţi pe un termen de 4 ani de către Adunarea generală a Curţii de
Arbitraj.

Art.7. – (1) Preşedintele Curţii de Arbitraj şi vicepreşedinţii ei pot fi aleşi arbitri sau
supraarbitri în tribunalul arbitral.

Art.8. – (1) Curtea de Arbitraj are un secretariat compus din consultanţi juridici şi alţi
salariaţi angajaţi de Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova, care exercită orice
acţiuni de birotică şi secretariat, necesare asigurării activităţii eficiente a Curţii de Arbitraj şi
desfăşurării procedurii arbitrale.

Art.9. – (1) Soluţionarea litigiului aparţine exclusiv tribunalului arbitral. În înţelesul


prezentului Statut, tribunalul arbitral este arbitrul unic sau, după caz, totalitatea arbitrilor
învestiţi de părţi prin convenţia arbitrală ori învestiţi în conformitate cu Regulamentele Curţii
de Arbitraj cu privire la procedura de arbitraj intern şi cu privire la procedura de arbitraj
internaţional să soluţioneze un litigiu determinat şi să pronunţe o hotărîre definitivă şi
obligatorie pentru ele.

Art.10. – (1) Medierea se exercită conform Regulamentului Curţii de Arbitraj cu privire


la procedura de mediere.

Art.11. – (1) Numirea arbitrilor sau mediatorilor într-un litigiu determinat şi constituirea
tribunalului arbitral se efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentelor Curţii de
Arbitraj.
(2) Autoritatea de nominare a arbitrilor sau mediatorilor, în condiţiile prevăzute de
Regulamentele cu privire la arbitrajul intern, cu privire la arbitrajul comercial internaţional şi
cu privire la procedura de mediere, aparţine preşedintelui Curţii de Arbitraj.
Art.12. – (1) Camera de Comerţ şi Industrie şi Curtea de Arbitraj nu are dreptul ca,
prin organizarea şi administrarea arbitrajului sau medierii, să intervină în soluţionarea
litigiului sau să influenţeze în vreun fel tribunalul arbitral sau mediatorii.

Capitolul IV
RESURSE
Art.13. – (1) Resursele financiare ale Curţii de Arbitraj se asigură din taxele de
arbitrare şi de mediere încasate pentru serviciile prestate.
(2) Taxele de arbitrare şi de mediere sînt stabilite prin Normele privind taxele şi
cheltuielile arbitrale şi de mediere, aprobate de Consiliul Camerei de Comerţ şi Industrie a
Republicii Moldova.
(3) Taxele de arbitrare şi de mediere sînt destinate suportării cheltuielilor legate de
activitatea de organizare, desfăşurare şi soluţionare a litigiilor, inclusiv de secretariat,
achitării onorariilor arbitrilor şi documentării acestora, persoanelor implicate în examinarea
şi soluţionarea litigiilor, precum şi suportării altor cheltuieli necesare funcţionării Curţii de
Arbitraj.

Art.14. – (1) Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova va asigura spaţiul şi


condiţiile materiale corespunzătoare desfăşurării activităţii Curţii de Arbitraj.

Capitolul V
DISPOZIŢII COMUNE ŞI FINALE
Art.15. – (1) Curtea de Arbitraj, tribunalul arbitral, mediatorii şi personalul Camerei de
Comerţ şi Industrie au obligaţia să asigure confidenţialitatea arbitrajului sau medierii potrivit
Regulamentelor Curţii de Arbitraj.

Art.16. – (1) Prevederile prezentului Statut guvernează organizarea Curţii de Arbitraj,


stabilind cadrul de exercitare a autonomiei acesteia şi raporturile sale cu Camera de Comerţ
şi Industrie a Republicii Moldova. Raporturile dintre părţile litigante şi Curtea de Arbitraj sînt
reglementate, în tot ceea ce priveşte cauzele supuse arbitrajului sau medierii, prin
Regulamentele Curţii de Arbitraj.

Art.17. – (1) Prezentul Statut intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova.

Art.18. – (1) Secretariatul Curţii de Arbitraj va asigura informarea celor interesaţi cu


prezentul Statut şi a Anexelor sale.

Art.19. – (1) Anexe:


Anexa nr.1: “Lista arbitrilor/ mediatorilor”
Anexa nr.2: “Regulamentul cu privire la procedura de arbitraj intern”.
Anexa nr.3: “Regulamentul cu privire la procedura de arbitraj internaţional”.
Anexa nr.4: “Regulamentul cu privire la procedura de mediere”.
(2) Fiecare din Regulamentele menţionate conţin la anexă modele de clauze
compromisorii şi de mediere precum şi Norme privind taxele şi cheltuielile procedurii arbitrale
şi de mediere, care constituie părţi integrate ale Regulamentelor corespunzătoare.
APROBAT
prin Decizia Consiliului
Camerei de Comerţ şi
Industrie a Republicii Moldova
din 19 decembrie 2008
Preşedinte _______________
Gheorghe Cucu

REGULAMENTUL
Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă CCI a RM
cu privire la procedura de arbitraj comercial internaţional

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Art.1. – Sarcinile Curţii de Arbitraj
(1) Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi
Industrie a Republicii Moldova (în continuare – Curtea de Arbitraj), soluţionează litigii
comerciale internaţionale în conformitate cu Legea nr.24-XVI din 22.02.08 cu privire la
arbitrajul comercial internaţional (publicată în Monitorul Oficial nr.88-89 din 20.05.08),
Statutul Curţii de Arbitraj, prezentul Regulament şi actele internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
(2) Administrarea şi soluţionarea litigiilor comerciale internaţionale se completează
după necesitate şi prin reglementările şi dispoziţiile Regulamentului cu privire la procedura
de arbitraj intern şi a Codului de procedură civilă al Republicii Moldova în măsura în care
acestea sînt compatibile cu arbitrajul şi nu contravin Legii cu privire la arbitrajul comercial
internaţional şi prevederilor prezentului Regulament.
(3) Curtea de Arbitraj soluţionează litigiile comerciale internaţionale, dacă părţile au
încheiat în acest sens o convenţie arbitrală scrisă, în conformitate cu prevederile prezentului
Regulament sau în conformitate cu alte reguli alese de părţi şi recunoscute de Curtea de
Arbitraj.

Art.2. – Domeniul de aplicare


(1) Prezentul Regulament se aplică în cazul în care sediul arbitrajului comercial
internaţional se află pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Arbitrajul se consideră internaţional dacă:
a) Părţile unei convenţii de arbitraj îşi au, la momentul încheierii acesteia, locul de
afaceri în diferite state;
b) În afara teritoriului statului în care părţile îşi au locul de afaceri este situat:
- locul arbitrajului prevăzut în convenţia de arbitraj sau determinat în conformitate cu
ea;
- locul în care urmează să fie executată o parte substanţială a obligaţiilor din raporturile
comerciale sau locul cu care obiectul litigiului are legătura cea mai strînsă;
c) Părţile au convenit în mod expres ca obiectul convenţiei de arbitraj să aibă legătură
cu cel puţin 2 state.
(3) În sensul alin.(2):
a) dacă o parte a convenţiei de arbitraj are mai multe locuri de afaceri, se va considera
loc de afaceri cel care are o relaţie mai strînsă cu convenţia de arbitraj;
b) dacă o parte nu are loc de afaceri, se consideră loc de afaceri domiciliul sau
reşedinţa părţii.
(4) Prin acord al părţilor, se remit spre soluţionare în arbitraj comercial internaţional:
a) litigiile care decurg din raporturi contractuale civile şi din alte raporturi juridice izvorîte
din executarea contractelor comerciale internaţionale şi din alte relaţii economice
internaţionale, dacă sediul a cel puţin unei părţi se află în afara Republicii Moldova;
b) litigiile apărute între întreprinderi cu investiţii străine şi asociaţii, organizaţii
internaţionale fondate pe teritoriul Republicii Moldova, litigiile dintre participanţii lor, precum
şi litigiile dintre aceştia şi alte subiecte de drept ale Republicii Moldova.
(5) Un litigiu are un caracter comercial dacă decurge din raporturi juridice contractuale
şi necontractuale care cuprind următoarele, nelimitîndu-se la ele: contracte de livrare sau de
schimb de bunuri şi servicii; acorduri de distribuţie; reprezentanţe comerciale sau agenţii
comerciale; factoring; leasing; construcţie a obiectivelor industriale; consulting; engineering
de afaceri; licenţiere; investiţii; finanţare; servicii bancare; asigurări; acorduri de exploatare
sau de concesiune; întreprinderi mixte şi alte forme de cooperare industrială sau comercială;
transport de mărfuri şi de pasageri pe calea aeriană, maritimă, feroviară şi rutieră;
(6) În cazul în care s-a încredinţat Curţii de Arbitraj organizarea unui arbitraj
internaţional, prin însuşi acest fapt, părţile au acceptat prezentul Regulament, afară numai
dacă, o dată cu încredinţarea organizării arbitrajului, părţile au optat, în scris, pentru alte
norme de procedură şi acestea au fost acceptate de tribunalul arbitral.
[Art.2 în redacţia Deciziei Camerei de Comerţ şi Industrie nr.7/10 din 25.11.2011, în vigoare
16.12.2011]

Art.3. – Convenţia de arbitraj


(1) Convenţia de arbitraj este încheiată în scris sub formă de clauză compromisorie,
inserată în contractul principal sau sub formă de acord de sine stătător, numit compromis.
(2) Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în
care ea este inserată sau în legătură cu acesta, să fie soluţionate prin arbitrajul Curţii de
Arbitraj, indicînd şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. În lipsa unei asemenea
precizări, întrucît organizarea arbitrajului a fost încredinţată Camerei de Comerţ şi Industrie
a Republicii Moldova sau direct Curţii de Arbitraj, numirea arbitrilor se face conform
prezentului Regulament.
(3) Clauza compromisorie are putere juridică, independent de validitatea contractului
din care face parte.
(4) Prin compromis părţile convin ca un litigiu apărut între ele să fie soluţionat prin
arbitrajul Curţii de Arbitraj, indicîndu-se obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea
de numire a lor. În lipsa unei asemenea precizări, întrucît organizarea arbitrajului a fost
încredinţată Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova sau direct Curţii de Arbitraj,
numirea arbitrilor se face conform prezentului Regulament.
(5) Acordul de a transmite litigiul spre soluţionare definitivă Curţii de Arbitraj mai poate
fi manifestat de către reclamant prin prezentarea unei cereri de arbitraj, iar de către pîrît –
prin prezentarea referinţei, sau a scrisorii de numire a arbitrului, în care este exprimată în
formă scrisă voinţa lui de a se supune jurisdicţiei Curţii.

Art.4. – Principiile activităţii


(1) Curtea de Arbitraj soluţionează litigiile ce ţin de competenţa ei, călăuzindu-se de
următoarele principii:
a) supunerea benevolă a părţilor litigante jurisdicţiei Curţii;
b) alegerea liberă a arbitrului sau completului de arbitri de către Părţile litigante;
c) atitudinea egală şi nepărtinitoare faţă de părţile litigante;
d) confidenţialitatea informaţiei cunoscute în cadrul soluţionării litigiului;
e) supunerea benevolă a părţilor hotărîrilor intermediare şi celor definitive ale arbitrului
sau completului de arbitri;
f) executarea benevolă a hotărîrii arbitrale.

Art.5. – Comunicările
(1) Secretariatul Curţii de Arbitraj comunică cererea de arbitrare, citaţiile şi hotărîrile
arbitrale prin scrisoare recomandată cu aviz de recepţie sau prin poşta rapidă. Dovezile de
comunicare se depun la dosar.
(2) Celelalte înscrisuri, precum şi informaţiile şi diversele înştiinţări pot fi făcute şi prin
scrisoare recomandată cu recipisă poştală de predare, prin poştă rapidă, poştă electronică,
telegramă, telex, telefax sau orice alt mijloc de comunicare ce permite stabilirea probei
comunicării şi a textului transmis.
(3) Comunicările se fac, după caz, la adresa indicată de parte în cererea de arbitraj sau
referinţă ori în contractul şi corespondenţa dintre părţi. Orice schimbare de adresă nu va fi
luată în considerare dacă nu a fost adusă la cunoştinţă, în scris, celeilalte părţi şi Curţii de
Arbitraj.
(4) Dacă părţile nu au convenit altfel, orice comunicare scrisă se consideră recepţionată
dacă a fost remisă destinatarului personal sau la întreprinderea, domiciliul, reşedinţa ori la
adresa poştală a acestuia. Dacă nici unul din locurile menţionate nu pot fi identificate după
cercetări rezonabile, comunicarea scrisă se consideră recepţionată dacă a fost expediată la
ultimul sediu sau domiciliu cunoscut, la ultima reşedinţă sau adresă poştală cunoscută,
printr-o scrisoare recomandată sau în orice alt mod care atestă încercarea de a remite
comunicarea.
(5) Comunicarea se consideră recepţionată la data remiterii conform alin.(4).
(6) Pentru scopurile prevăzute de prezentul Regulament, termenul începe să curgă din
ziua următoare recepţionării comunicării.

Capitolul II
INSTITUIREA TRIBUNALULUI DE ARBITRAJ
Art.6. – Componenţa tribunalului arbitral
(1) Părţile sînt libere să stabilească numărul de arbitri. Dacă părţile nu au stabilit
numărul de arbitri, vor fi desemnaţi 3 arbitri.
(2) Părţile pot conveni asupra numirii arbitrilor de către preşedintele Curţii de Arbitraj.
(3) În condiţiile în care valoarea litigiului nu este semnificativă sau problemele juridice
abordate sînt simple, preşedintele Curţii de Arbitraj, cu acordul părţilor poate decide ca
tribunalul arbitral să fie compus dintr-un singur arbitru.
(4) În cazul cînd tribunalul va fi format din trei arbitri, fiecare parte numeşte cîte un
arbitru. Dacă în decurs de 30 zile după recepţionarea propunerii de desemnare a arbitrului,
o parte nu-l desemnează, arbitrul este numit din oficiu de preşedintele Curţii de Arbitraj.
(5) Arbitrii astfel desemnaţi vor numi, în termen de 10 zile, pe un al treilea arbitru, care
va fi preşedinte al tribunalului. Dacă cei doi arbitri nu sînt de acord asupra persoanei
preşedintelui tribunalului, acesta va fi numit de către preşedintele Curţii de Arbitraj în termen
de cel mult 5 zile. Preşedintele tribunalului arbitral poate fi ales de părţi, dacă există un acord
scris în acest sens.
(6) În cazul în care litigiul urmează să fie examinat de un singur arbitru, oricare din părţi
poate propune celeilalte părţi candidatura unuia sau cîtorva persoane care ar putea fi arbitri.
Dacă în decurs de 30 zile după recepţionarea propunerii părţile nu au ajuns la un acord
asupra candidaturii respective, arbitrul este numit din oficiu de preşedintele Curţii de Arbitraj.
(7) Părţile sînt libere să numească în calitate de arbitri şi persoane neînscrise în Lista
de arbitri a Curţii de Arbitraj în măsura în care acestea, prin competenţă şi probitate, se
bucură de încrederea lor. Această oportunitate nu este acordată, însă, în cazul arbitrului unic
şi a preşedintelui tribunalului.
(8) Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pîrîţi, părţile care au interese comune
vor numi un singur arbitru.

Art.7. – Obligaţia arbitrului de a comunica temeiurile de recuz


(1) Arbitrul desemnat comunică persoanelor care l-au solicitat circumstanţele ce pot
pune la îndoială independenţa şi imparţialitatea lui. Dacă el a fost totuşi numit, arbitrul va
comunica în cel mai scurt termen posibil aceleaşi circumstanţe celeilalte părţi, Curţii de
Arbitraj şi celorlalţi arbitri desemnaţi.

Art.8. – Recuzarea arbitrului


(1) Părţile litigante pot recuza, din motivele indicate în art.7, orice arbitru. Recuzarea
poate interveni la orice etapă a procedurii arbitrale, dar nu mai tîrziu de încheierea
dezbaterilor.
(2) Cererea de recuzare se depune în scris în cel mai scurt termen posibil, dar nu mai
tîrziu de 15 zile din momentul cînd partea a aflat despre circumstanţele care servesc drept
motiv de recuzare şi trebuie să conţină motivele recuzării. În cazul cînd partea nu a depus
cererea de recuzare în termenele prevăzute, se va considera că ea a renunţat la dreptul său
de recuzare.
(3) Cînd arbitrul este recuzat de una din părţi, cealaltă parte poate să fie de acord cu
această recuzare, de asemenea şi arbitrul recuzat poare să-şi retragă mandatul. Nici acordul
celeilalte părţi, nici retragerea arbitrului nu presupun recunoaşterea temeiurilor recuzării. În
ambele cazuri, pentru desemnarea unui nou arbitru se aplică procedura indicată la art.6.
(4) Dacă cealaltă parte nu este de acord cu recuzarea şi nici arbitrul recuzat nu-şi
retrage mandatul, asupra cererii de recuzare se pronunţă tribunalul arbitral. În caz de
satisfacere a acestei cereri, desemnarea unui nou arbitru are loc în conformitate cu
procedura prevăzută în art.6.
(5) Cererea de recuzare a arbitrului înaintată pînă la constituirea tribunalului arbitral se
soluţionează de către preşedintele Curţii de Arbitraj, după consultarea cu părţile litigante.
Decizia de recuzare se întocmeşte în scris, fără a conţine motivele recuzării, şi este însoţită
de propunerea de a numi un nou arbitru.
(6) Dacă recuzarea nu poate fi obţinută conform procedurii stabilite de părţi sau
procedurii stabilite de prezentul Regulament, partea interesată poate, în termen de 30 de
zile din data respingerii cererii de recuzare, să solicite preşedintelui Curţii de Arbitraj
adoptarea unei decizii privind recuzarea, care nu poate fi atacată. Pînă la luarea deciziei de
către aceste autorităţi, tribunalul arbitral, inclusiv arbitrul căruia îi este înaintată recuzarea,
poate continua procedura arbitrală şi poate pronunţa hotărîrea arbitrală.
Art.9. – Desemnarea unui nou arbitru
(1) Dacă mandatul unui arbitru încetează conform prevederilor art.8 sau în urma
retragerii arbitrului din orice alt motiv, ori din cauza revocării de către părţi, ori în orice alt
caz, noul arbitru va fi desemnat potrivit regulilor aplicate în cazul numirii arbitrului care se
substituie.
(2) În caz de desemnare conform alin.(1) a acestui articol a arbitrului unic sau a
preşedintelui tribunalului arbitral, dezbaterile care au avut loc pînă la substituirea arbitrului
urmează a fi repetate. În caz de substituire a oricărui alt arbitru, dezbaterile se vor repeta
dacă tribunalul arbitral va considera necesar.

Capitolul III
INTENTAREA PROCEDURII ARBITRALE
Art.10. – Sesizarea Curţii de Arbitraj
(1) Procedura arbitrală se intentează prin introducerea unei cereri de arbitraj.
(2) Data introducerii cererii se va considera data înregistrării ei la Camera de Comerţ
şi Industrie a Republicii Moldova.
(3) Cererea de arbitraj şi actele anexate la ea trebuie să fie prezentate în limba de stat.
Înscrisurile se depun în original sau în copii certificate de parte.
(4) Cererea, inclusiv celelalte acte, se depun în atîtea exemplare cîţi pîrîţi sînt precum
şi cîte un exemplar pentru fiecare membru al tribunalului arbitral şi un exemplar pentru
secretariatul Curţii de Arbitraj.

Art.11. – Conţinutul cererii de arbitraj


(1) Cererea de arbitraj trebuie să conţină:
a) denumirea Curţii de Arbitraj;
b) denumirea şi adresele părţilor;
c) dovada existenţei convenţiei de arbitraj;
d) obiectul şi valoarea acţiunii, precum şi calculul ei;
e) motivele de fapt şi probele pe care se întemeiază acţiunea;
f) dovada achitării taxei de înregistrare şi taxei de arbitrare;
g) numele arbitrului sau cererea ca arbitrul să fie desemnat de către Curtea de Arbitraj;
h) lista actelor anexate la cerere;
i) semnătura reclamantului. Dacă cererea este semnată de reprezentant, se va anexa
actele care dovedesc împuternicirile legale.

Art.12. – Înlăturarea deficienţelor


(1) În cazul cînd cererea de arbitraj nu corespunde cerinţelor prevăzute mai sus,
secretariatul Curţii de Arbitraj va comunica imediat acest fapt reclamantului, care în termen
de cel mult 15 zile de la data primirii comunicării este obligat să înlăture deficienţele cererii.
(2) În cazul cînd deficienţele menţionate vor fi înlăturate în termenul stabilit, data
introducerii cererii de arbitraj se va considera ziua înregistrării ei iniţiale, iar în cazul cînd
reclamantul nu va înlătura deficienţele cererii în termenul stabilit cererea se va considera
nefiind introdusă.

Art.13. – Valoarea acţiunii


(1) Valoarea acţiunii se determină:
a) în cazul pretenţiilor băneşti – de suma pretinsă de reclamant;
b) în cazul reclamării de bunuri – de valoarea bunurilor reclamate.
(2) În cererile de arbitraj ce conţin mai multe pretenţii suma fiecărei pretenţii se
calculează aparte. În acest caz valoarea acţiunii se calculează prin suma valorilor tuturor
pretenţiilor.
(3) În cazul cînd reclamantul nu a determinat sau a determinat incorect valoarea
acţiunii, Curtea de Arbitraj determină, din oficiu sau la cererea pîrîtului, valoarea acţiunii în
baza datelor de care dispune.

Capitolul IV
PREGĂTIREA CAUZEI PENTRU EXAMINARE
Art.14. – Înştiinţarea pîrîtului
(1) În decurs de cel mult 5 zile din momentul primirii cererii de arbitraj secretariatul Curţii
de Arbitraj va expedia pîrîtului copia acestei cereri şi copiile tuturor actelor anexate la ea,
prezentul Regulament precum şi lista arbitrilor.

Art.15. – Referinţa
(1) În termen de 30 zile din momentul primirii Înştiinţării despre arbitraj, pîrîtul trebuie
să introducă o Referinţă, în care va comunica numele arbitrului ales de el sau îşi va exprima
dorinţa ca arbitrul să fie numit de către preşedintele Curţii de Arbitraj.
(2) Referinţa va cuprinde de asemenea toate obiecţiile privind pretenţiile reclamantului,
răspunsul la împrejurările de fapt şi de drept ale cererii, probele aduse în apărarea sa,
precum şi alte menţiuni ce decurg din cererea de arbitraj.
(3) Secretariatul Curţii de Arbitraj va expedia reclamantului Referinţa şi orice alte cereri
parvenite de la pîrît.

Art.16. – Cererea reconvenţională


(1) Pîrîtul este în drept să înainteze o cerere reconvenţională împotriva reclamantului,
dacă pretenţiile lui decurg din acelaşi raport juridic.
(2) Cererea reconvenţională va fi introdusă în acelaşi termen ca şi cel prevăzut pentru
prezentarea Referinţei sau cel tîrziu pînă la prima şedinţă şi trebuie să corespundă cerinţelor
prevăzute pentru cererea de arbitraj, inclusiv şi achitarea taxei de arbitrare.
(3) Cererea reconvenţională va fi soluţionată simultan cu cererea principală.

Art.17. – Transmiterea cauzei spre examinare


(1) După constituirea tribunalului arbitral, primirea Referinţei şi cererii reconvenţionale,
secretariatul Curţii de Arbitraj va transmite dosarul tribunalului arbitral, făcînd o menţiune în
scris despre acest fapt, precum şi despre data transmiterii dosarului.

Capitolul V
PROCEDURA ARBITRALĂ ÎN FAŢA TRIBUNALULUI
Art.18. – Dreptul tribunalului de a decide asupra propriei competenţe
(1) Tribunalul arbitral poate să decidă asupra competenţei sale, precum şi asupra
oricăror obiecţii referitor la existenţa sau validitatea convenţiei de arbitraj.
(2) Declaraţia privind incompetenţa tribunalului arbitral în soluţionarea litigiului poate fi
făcută cel tîrziu la momentul prezentării obiecţiilor la acţiune.
(3) Tribunalul arbitral poate să decidă asupra declaraţiei menţionate la alin.(2) ca
asupra unei chestiuni preliminare sau în hotărîrea privind fondul litigiului. Dacă tribunalul
arbitral decide, ca o chestiune preliminară, că este competent, orice parte, în decursul a 30
de zile din data primirii comunicării despre decizie, poate cere Curţii de Apel Economice să
se pronunţe în această privinţă, decizia neputînd fi atacată. Pînă la luarea deciziei de către
această autoritate, tribunalul arbitral poate continua procedura arbitrală şi poate pronunţa
hotărîrea.
(4) În cazul cînd se va stabili că cauza expusă în cererea de arbitrare nu ţine de
competenţa Curţii de Arbitraj, tribunalul arbitral va emite o Încheiere şi va restitui cererea de
arbitrare şi documentele anexate reclamantului.

Art.19. – Citarea părţilor


(1) După primirea cauzei spre soluţionare tribunalul fixează data şedinţei de examinare
a litigiului şi citează părţile.
(2) Şedinţa de examinare a litigiului nu poate avea loc mai devreme de 30 de zile din
momentul expedierii citaţiilor, dacă părţile nu au convenit altfel.

Art.20. – Participarea părţilor la examinarea cauzei


(1) Părţile pot participa la dezbaterile litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi
asistate de avocaţi, consultanţi, translatori şi alte persoane.
(2) Fiecare dintre părţi poate cere soluţionarea litigiului în lipsa ei.
(3) În cazul cînd una din părţi sau reprezentantul ei, deşi a fost citată în modul
corespunzător, nu s-a prezentat la şedinţă, invocînd un temei justificat, dezbaterea cauzei
se fixează pentru o altă dată. Amînarea se poate acorda o singură dată. Lipsa repetată nu
prezintă piedică pentru soluţionarea cauzei în fond.
(4) În lipsa reprezentanţilor ambelor părţi şedinţa se amînă pentru o altă zi.
(5) Părţile pot conveni, cu aprobarea tribunalului arbitral, ca anumite etape ale
procedurii, cu excepţia audierii martorilor şi experţilor, precum şi a formulării concluziilor
asupra fondului, să se realizeze prin corespondenţă simplă sau electronică ori prin
teleconferinţe.
(6) Partea care a fost prezentă sau reprezentată la un termen nu va fi citată în tot cursul
arbitrajului, fiind presupusă că cunoaşte termenele următoare, în afară de cazul în care se
prevede altfel în prezentul Regulament.
(7) Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi
preschimbat, decît pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor.
(8) Cînd procedura de citare este legal îndeplinită, tribunalul arbitral, poate continua,
chiar şi asupra fondului, în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în
cunoştinţa părţilor.

Art.21. – Participarea terţilor


(1) Atragerea persoanelor terţe în procedura arbitrală se admite numai cu acordul scris
al părţilor litigante şi a terţei persoane.
(2) Demersul de atragere a terţei persoane se admite pînă la expirarea termenului de
prezentare a referinţei.

Art.22. – Ordinea examinării


(1) În urma consultării cu părţile, tribunalul va determina ordinea examinării litigiului.
(2) Modul de soluţionare a litigiului trebuie să asigure soluţionarea echitabilă, raţională
şi fără tărăgănare a litigiului, fiecărei dintre părţi garantîndu-i posibilitatea de a-şi expune cît
mai deplin poziţia în cauză.

Art.23. – Limba procedurii arbitrale


(1) De regulă, procedura arbitrală se desfăşoară în limba de stat, dacă părţile nu au
convenit altfel.
(2) Cu respectarea acordului părţilor, după constituirea sa tribunalul arbitral decide
chestiunea cu privire la limbă sau limbile utilizate în procedura arbitrală. Această decizie se
referă la orice declaraţie scrisă a părţii, la orice audiere, hotărîre, decizie sau la o altă
comunicare a tribunalului arbitral. În acest caz tribunalul arbitral poate dispune ca orice probă
scrisă să fie însoţită de traducere în limba sau în limbile convenite între părţi ori stabilite de
tribunalul arbitral.
(3) În lipsa unei alte înţelegeri ori decizii, părţile vor suporta în egală măsură cheltuielile
de traducere.

Art.24. – Dreptul aplicabil


(1) Tribunalul arbitral va soluţiona litigiul în baza normelor de drept determinate de către
părţi ca fiind aplicabile fondului litigiului.
(2) În cazul cînd o asemenea înţelegere lipseşte, va fi aplicat dreptul material
determinat în conformitate cu normele conflictuale pe care tribunalul le va considera
corespunzătoare pentru soluţionarea cauzei.
(3) Decizia despre dreptul aplicabil trebuie luată în conformitate cu circumstanţele
derulării raportului juridic litigios şi să ţină cont de cutumele şi uzanţele comerciale şi de
practica arbitrală internaţională în domeniu.
(4) Tribunalul arbitral judecă în echitate sau în calitate de mediator amiabil numai dacă
părţile l-au autorizat expres în acest sens.
(5) În toate cazurile tribunalul arbitral ia decizia în conformitate cu clauzele contractului.

Art.25. – Locul arbitrajului


(1) Locul arbitrajului este la sediul Curţii de Arbitraj.
(2) Părţile pot conveni desfăşurarea procedurilor arbitrale în alt loc, asumîndu-şi toate
cheltuielile arbitrale suplimentare.
(3) Tribunalul arbitral, cu acordul preşedintelui Curţii de Arbitraj, dacă va considera
necesar şi justificat, poate desfăşura procedura de arbitraj în altă localitate.

Art.26. – Stabilirea regulilor de procedură


(1) Părţile sînt libere să convină asupra procedurii, pe care o va urma tribunalul arbitral
în soluţionarea litigiului.
(2) În lipsa acordului între părţi, tribunalul arbitral desfăşoară procedura şi soluţionează
litigiul în conformitate cu cerinţele prezentului Regulament.
(3) Tribunalul arbitral decide, cu condiţia respectării oricărui alt acord dintre părţi, dacă
procedura se va desfăşura oral, atît la prezentarea probelor, cît şi la susţineri sau numai în
baza înscrisurilor şi altor materiale.

Art.27. – Probele
(1) Fiecare dintre părţi este obligată să dovedească circumstanţele pe care se bazează
pretenţiile şi obiecţiile sale.
(2) Pertinenţa, admisibilitatea şi importanţa probelor se determină de către tribunalul
arbitral.
(3) Tribunalul arbitral poate respinge probele administrate de către părţi, dacă va găsi
că ele nu se referă la fondul acţiunii, sau probarea acelor circumstanţe poate fi efectuată prin
mijloace mai simple, eficiente şi mai puţin costisitoare.
(4) Tribunalul poate cere administrarea oricăror altor probe admise de legea aplicabilă,
precum şi explicaţii scrise ale părţilor în legătură cu obiectul litigiului. Actele şi înscrisurile se
prezintă, de regulă, în original.
(5) Tribunalul arbitral va decide care circumstanţe au fost dovedite şi care nu, numai în
baza cercetării minuţioase şi aprecierii imparţiale a probelor prezentate de către părţi.
(6) Dacă o parte nu prezintă probe scrise fără un temei justificat, tribunalul arbitral poate
continua procedura arbitrală şi pronunţa hotărîrea în baza materialelor existente la dosar.
(7) Partea care intenţionează să facă proba cu martori urmează să informeze cu cel
puţin 15 zile înainte de dezbateri tribunalul arbitral şi cealaltă parte – numele şi adresele
martorilor, să indice circumstanţele care pot fi confirmate de martori şi limba în care va
depune mărturiile. Pot fi prezentate declaraţiile martorilor în scris.

Art.28. – Măsuri asigurătoare şi provizorii


(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral poate să dispună, la cererea
unei părţi, după ce a ascultat cealaltă parte, măsuri asigurătoare şi măsuri provizorii, pe care
le consideră necesare cu privire la obiectul litigiului, pe motiv că executarea pretenţiei ar
putea fi zădărnicită ori împiedicată în mod considerabil sau că o daună ireparabilă ar fi
iminentă. Tribunalul arbitral poate să dispună, cu titlul de măsură asigurătoare şi de măsură
provizorie, oricărei părţi să depună garanţia corespunzătoare.
(2) Decizia cu privire la măsurile prevăzute la alin.(1) trebuie să fie emisă în scris.
Fiecărei părţi a procedurii arbitrale trebuie să i se trimită cîte un exemplar semnat.
(3) La cererea unei părţi a procedurii arbitrale, instanţa de judecată poate încuviinţa
executarea unei măsuri prevăzute la alin.(1).
(4) În funcţie de circumstanţe, tribunalul arbitral poate limita ori ridica măsurile
prevăzute la alin.(1).
(5) Dacă se adevereşte că dispunerea unei măsuri în conformitate cu alin.(1) a fost
nejustificată de la început, partea care a cerut executarea ei este obligată să despăgubească
cealaltă parte pentru prejudiciul cauzat prin executarea măsurii sau prin depunerea de către
cealaltă parte a unei garanţii pentru a înlătura executarea măsurii. Pretenţia de despăgubire
poate fi înaintată în procedură arbitrală pendinte.

Art.29. – Modificarea şi completarea pretenţiilor


(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, fiecare parte poate modifica sau completa
pretenţiile sau obiecţiile în cursul desfăşurării procedurii arbitrale, dacă tribunalul arbitral nu
consideră inoportun să permită o asemenea modificare ori completare, din cauza întîrzierii
cu care se face.
(2) În cazurile cînd pretenţiile suplimentare măresc valoarea acţiunii partea care le
înaintează trebuie să achite taxa de arbitrare în corespundere cu valoarea majorată.
(3) Tribunalul arbitral dispune ca toate cererile, materialele şi alte informaţii prezentate
de o parte să fie prezentate spre cunoştinţă celeilalte părţi din timp, acelaşi lucru se referă
şi la actele de expertiză şi alte probe care pot sta la baza hotărîrii arbitrale.

Art.30. – Procesul-verbal al şedinţei


(1) Tribunalul arbitral asigură ţinerea procesului-verbal al şedinţei, dacă părţile nu au
convenit altfel.
(2) Procesul-verbal trebuie să conţină:
a) denumirea Curţii de Arbitraj, numele arbitrului sau arbitrilor;
b) data şi locul şedinţei;
c) date despre părţi şi reprezentanţii lor;
d) date despre alţi participanţi la proces;
e) descrierea succintă a desfăşurării şedinţei;
f) cererile şi demersurile părţilor;
g) explicaţiile părţilor şi altor participanţi la proces;
h) semnătura arbitrului unic sau a preşedintelui tribunalului arbitral.
(3) Procesul-verbal este redactat de secretarul şedinţei. Părţile au dreptul să facă
cunoştinţă cu conţinutul procesului-verbal şi să primească copia lui.

Art.31. – Refuzul de a invoca abaterile de procedură


(1) În cazul cînd pe parcursul soluţionării cauzei nici una dintre părţile litigante nu a
invocat nici o abatere de la convenţia de arbitraj sau procedura arbitrală a prezentului
Regulament, în termen de cel mult 5 zile din momentul cînd a aflat sau trebuia să afle despre
asemenea abatere, se va considera că părţile au refuzat la dreptul de a invoca abaterile de
procedură ca motiv de atac.

Art.32. – Întreruperea dezbaterilor


(1) La solicitarea oricărei părţi sau din proprie iniţiativă, tribunalul arbitral poate decide
întreruperea dezbaterilor pe un termen rezonabil, dacă apare necesitatea ca părţile să
prezinte probe noi sau acte suplimentare. Întreruperea dezbaterilor se face prin Încheiere
motivată, anunţată părţilor sub semnătură.

Art.33. – Suspendarea procedurii arbitrale


(1) La solicitarea părţilor sau uneia din părţi, tribunalul arbitral poate decide
suspendarea procedurii arbitrale pe un termen de pînă la trei luni, dacă apare necesitatea
ca părţile să întreprindă anumite acţiuni în vederea soluţionării pe cale amiabilă a conflictului
sau verificării unor poziţii care ar contribui la soluţionarea cît mai obiectivă a litigiului. În acest
caz tribunalul arbitral va emite o Încheiere motivată, anunţată părţilor sub semnătură.

Capitolul VI
HOTĂRÎREA ARBITRALĂ
Art.34. – Hotărîrea arbitrală
(1) Procedura arbitrală ia sfîrşit prin pronunţarea unei hotărîri arbitrale definitive.
Hotărîrea se adoptă în cazul soluţionării litigiului în fond precum şi în cazul confirmării unei
tranzacţii de împăcare.

Art.35. – Termenul pronunţării


(1) Hotărîrea arbitrală trebuie să fie pronunţată în cel mult şase luni din momentul cînd
cauza a fost transmisă spre soluţionare tribunalului arbitral constituit.
(2) Tribunalul arbitral poate dispune, prin Încheiere, pentru motive temeinice,
prelungirea termenului arbitrajului.
(3) Trecerea termenelor prevăzute de prezentul articol nu poate constitui un motiv de
nulitate a arbitrajului.

Art.36. – Adoptarea hotărîrii


(1) În cazul cînd litigiul a fost examinat de către un tribunal arbitral format din mai mulţi
arbitri, hotărîrea se adoptă cu majoritatea de voturi.
(2) Dacă o opinie nu întruneşte majoritatea de voturi, hotărîrea se adoptă de
preşedintele tribunalului arbitral.
(3) Arbitrul care nu este de acord cu hotărîrea luată este în drept să-şi expună opinia
separată, care este anunţată părţilor şi anexată la hotărîrea arbitrală.
(4) Tribunalul arbitral poate amîna adoptarea hotărîrii, anunţînd părţile despre
necesitatea unor dezbateri suplimentare, repunînd litigiul pe rol.

Art.37. – Conţinutul hotărîrii


(1) Hotărîrea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să conţină:
a) denumirea deplină a Curţii de Arbitraj, numele arbitrului sau componenţa nominală
a tribunalului, locul şi data pronunţării hotărîrii;
b) numele părţilor, reprezentanţilor lor şi celorlalţi participanţi la proces;
c) menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul căreia a avut loc procedura arbitrală,
dreptul aplicabil;
d) obiectul litigiului, pretenţiile şi obiecţiile părţilor;
e) circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei stabilite de către tribunalul arbitral, iar
în cazul arbitrajului în echitate sau în calitate de mediator amiabil, motivele care stau la baza
soluţiei;
f) hotărîrea arbitrală va fi motivată, în afară de cazurile, cînd părţile au convenit altfel,
indicîndu-se concluziile privind acceptarea sau respingerea acţiunii;
g) sumele cheltuielilor şi taxelor arbitrale şi repartizarea lor între părţi;
h) semnăturile arbitrilor.

Art.38. – Pronunţarea hotărîrii


(1) Deliberarea are loc în şedinţă secretă cu participarea tuturor arbitrilor în persoană.
Tribunalul arbitral va pronunţa hotărîrea arbitrală îndată după adoptarea ei.
(2) Hotărîrea arbitrală va fi comunicată părţilor în cel mult 30 de zile de la data
pronunţării ei.

Art.39. – Completarea şi rectificarea


(1) La cererea uneia dintre părţi, depusă în cel mult 30 de zile de la data recepţionării
hotărîrii, dacă se va stabili, că hotărîrea nu conţine răspuns la toate pretenţiile părţilor,
tribunalul arbitral poate adopta o hotărîre suplimentară în baza examinării suplimentare a
litigiului.
(2) Examinarea suplimentară a litigiului se va efectua de către acelaşi tribunal arbitral.
(3) Greşelile materiale şi de calcul evidente din textul hotărîrii arbitrale, ce nu afectează
esenţa ei, vor fi rectificate prin încheierea tribunalului arbitral din oficiu sau la cererea uneia
dintre părţi.
(4) Hotărîrea suplimentară şi Încheierea privind rectificarea hotărîrii sînt părţi
componente ale hotărîrii completate sau rectificate.
(5) Părţile nu vor suporta cheltuieli adăugătoare legate de completarea sau rectificarea
hotărîrii arbitrale.

Art.40. – Încetarea procedurii arbitrale fără pronunţarea unei hotărîri arbitrale


(1) Procedura arbitrală se încheie odată cu pronunţarea hotărîrii arbitrale finale sau cu
emiterea Încheierii de încetare a procedurii arbitrale de către tribunalul arbitral în
conformitate cu alin.(2).
(2) Tribunalul arbitral pronunţă Încheierea de încetare a procedurii arbitrale în cazul în
care:
a) reclamantul îşi retrage pretenţiile, cu excepţia cazului cînd pîrîtul ridică obiecţii, iar
tribunalul arbitral recunoaşte că pîrîtul are un interes legitim ca litigiul să fie soluţionat în mod
definitiv;
b) părţile au convenit asupra încheierii procedurii arbitrale;
c) tribunalul arbitral constată că, din anumite motive, continuarea procedurii a devenit
inutilă sau imposibilă în special, în absenţa condiţiilor necesare pentru examinarea şi
soluţionarea litigiului în fond, inclusiv în cazul în care, din cauza inacţiunii reclamantului cazul
rămîne nesoluţionat pentru mai mult de şase luni.;
d) părţile sau una din părţi nu au achitat taxele şi alte cheltuieli arbitrale în termenii
stabiliţi.
(3) Mandatul tribunalului arbitral se încheie odată cu încetarea procedurii arbitrale.
(4) Pronunţarea unei încheieri de încetare a procedurii arbitrale nu privează
reclamantul de dreptul de a se adresa Curţii de Arbitraj cu o nouă cerere de arbitrare potrivit
dispoziţiilor generale.
[Art.40 completat prin Decizia Camerei de Comerţ şi Industrie nr.7/10 din 25.11.2011, în vigoare
16.12.2011]

Art.41. – Contestarea hotărîrii arbitrale


(1) Hotărîrea arbitrală poate fi contestată în instanţa de judecată numai prin depunerea
unei cereri de desfiinţare, în conformitate cu prevederile alin.(2) şi (3) ale Legii nr.24-XVI din
22.02.08 cu privire la arbitrajul comercial internaţional, precum şi cu prevederile capitolului
XLIII din Codul de procedură civilă, în măsura în care acestea din urmă nu contravin
prevederilor legii menţionate.
(2) Cererea poate fi înaintată în termen de 3 luni de la data primirii hotărîrii de către
partea care depune cererea.

Art.42. – Reluarea examinării arbitrale a litigiului


(1) Dacă în rezultatul contestării hotărîrea arbitrală a fost desfiinţată şi partea interesată
cere reluarea examinării litigiului de către Curtea de Arbitraj, prin decizia fie a tribunalului
arbitral anterior constituit, fie a preşedintelui Curţii de Arbitraj, dosarul se repune pe rol pentru
o nouă examinare.

Art.43. – Executarea hotărîrii arbitrale


(1) Hotărîrea arbitrală este definitivă şi obligatorie pentru părţi de la data adoptării şi se
execută benevol în termenul stabilit.
(2) Hotărîrea arbitrală neexecutată benevol în termenul stabilit este pasibilă de
executarea silită, în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova, cu tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte şi legislaţia în vigoare a statului în care
hotărîrea urmează a fi executată.

Art.44. – Cheltuielile arbitrale


(1) Cheltuielile arbitrale pot cuprinde: taxa de înregistrare, taxa de arbitrare, cheltuielile
de administrare a probelor, de traducere a actelor şi a dezbaterilor, cheltuielile de deplasare
a părţilor, arbitrilor, martorilor, experţilor şi consilierilor şi alte cheltuieli necesare de arbitrare
a litigiului.
(2) Taxa de arbitrare remunerează serviciile prestate de Curtea de Arbitraj în
organizarea şi desfăşurarea arbitrajului.
(3) Cheltuielile arbitrale se stabilesc şi se plătesc conform Normelor privind taxele şi
cheltuielile arbitrale, aprobate de Consiliul Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii
Moldova, care constituie parte integrantă a prezentului Regulament.
(4) Dacă taxa de arbitrare şi celelalte cheltuieli arbitrale nu se plătesc conform acestor
Norme, nu se va da curs cererii respective sau procedurii arbitrale.
(5) Cheltuielile arbitrale se suportă potrivit înţelegerii dintre părţi.
(6) În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a
pierdut litigiul, integral, dacă cererea de arbitraj este admisă în totalitate. Dacă cererea de
arbitraj este admisă în parte, taxa de arbitrare va fi distribuită prin raportare la pretenţiile
admise. Tribunalul arbitral va acorda celelalte cheltuieli în măsura în care va aprecia că sînt
justificate, în funcţie de împrejurările cauzei.
(7) Tribunalul arbitral poate obliga, la cerere, partea prin a cărei culpă s-au cauzat
celeilalte părţi cheltuieli inutile, la plata acestora, cu titlu de despăgubiri.

Art.45. – Depozitarea dosarului


(1) Curtea de Arbitraj depozitează şi păstrează dosarul în arhivele sale.
(2) La cererea instanţei de judecată se pun la dispoziţie copiile materialelor din dosar
conform prevederilor art.479 (2) şi 484 (2) din Codul de procedură civilă al Republicii
Moldova.

Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE
Art.46. – Punerea în aplicare a prezentului Regulament
(1) Prezentul Regulament va intra în vigoare de la 1 aprilie 2009. De la data intrării în
vigoare a prezentului Regulament se abrogă Regulamentul precedent al Curţii de Arbitraj de
pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova.
(2) La soluţionarea litigiilor ce ţin de competenţa Curţii de Arbitraj tribunalele arbitrale
vor aplica prezentul Regulament a Curţii de Arbitraj, indiferent de momentul încheierii
convenţiei arbitrale, dacă părţile nu au convenit altfel.

Art.47. – Anexe
(1) Anexa nr.1: Clauza compromisorie recomandată.
(2) Anexa nr.2: “Norme privind taxa şi cheltuielile procedurii de arbitraj internaţional”.
Anexa constituie Parte integrantă a prezentului Regulament.

Anexa nr.1
CLAUZA COMPROMISORIE
recomandată de Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova
pentru a fi inclusă în contractele comerciale internaţionale

“Orice litigiu decurgînd din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la
încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj
Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova în
conformitate cu Regulamentul acestei Curţi. Hotărîrea arbitrală este definitivă şi obligatorie.”
Părţile mai pot adăuga, la opţiunea lor, următoarele menţiuni:
1. “Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic numit prin acordul părţilor sau
în lipsa acestui acord de preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă
Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova”
sau
“Tribunalul arbitral va fi compus din 3 arbitri: cîte unul numit de fiecare dintre părţi şi un
supraarbitru ales de cei doi arbitri”.
2. “Tribunalul arbitral va judeca litigiul în drept cu aplicarea normelor de drept ale
Republicii Moldova”.
3. “Limba procedurii arbitrale – limba de stat a Republicii Moldova.”
4. “Locul arbitrajului – mun.Chişinău, Republica Moldova”.
5. “______________________________________________”.

Anexa nr.2
NORME
privind taxele şi cheltuielile arbitralela soluţionarea
litigiilor comerciale internaţionale

Art.1. – Noţiuni şi termeni utilizaţi:


(1) “Taxa de înregistrare” – este taxa achitată de reclamant la depunerea cererii pentru
acoperirea cheltuielilor în legătură cu iniţierea procedurilor arbitrale;
(2) “Taxa de arbitrare” – este taxa, achitată de reclamant pentru fiecare cerere de
arbitraj primită spre examinare de Curtea de Arbitraj, destinată pentru acoperirea tuturor
cheltuielilor în legătură cu soluţionarea ei şi include taxa administrativă şi onorariul.
(3) “Taxa administrativă” – constituie o parte din taxa de arbitrare, destinată acoperirii
cheltuielilor pentru organizarea şi conducerea procedurii arbitrale, inclusiv cheltuieli pentru
activitatea Curţii de Arbitraj.
(4) ”Onorariul” – o parte din taxa de arbitrare destinată remunerării muncii persoanelor
implicate în examinarea şi soluţionarea cererilor.
(5) “Cheltuieli suplimentare ale procedurii arbitrale” – cheltuielile care apar pe parcursul
procedurii arbitrale în legătură cu examinarea dosarului (cheltuieli pentru efectuarea
expertizei, pentru traducerea actelor sau dezbaterilor, cheltuieli de citare sau comunicare de
acte de procedură prin poştă rapidă, cheltuielile de deplasare ale arbitrilor, martorilor etc.)
(6) “Cheltuielile părţilor” – cheltuielile suportate separat de fiecare parte în legătură cu
apărarea intereselor sale în faţa Curţii de Arbitraj (deplasarea reprezentanţilor, onorariile
avocaţilor etc.), cu excepţia celor indicate mai sus.

Art.2. – Determinarea valorii acţiunii


(1) Reclamantul este obligat să stabilească în cerere valoarea exprimată în bani a
obiectului ei chiar şi în cazurile cînd nu formulează pretenţii băneşti.
(2) Valoarea obiectului acţiunii se stabileşte, de regulă, astfel:
a) în cererile privind pretenţii băneşti, la suma pretinsă;
b) în cererile privind predarea unor bunuri, la valoarea acelor bunuri din momentul
depunerii cererii;
c) în cererile privind obligaţia de a face sau de a nu face, la valoarea rezonabilă indicată
de reclamant.
(3) În cererile cu mai multe capete, valoarea fiecărui capăt trebuie stabilită în mod
separat. Valoarea obiectului acţiunii se stabileşte la suma totală a capetelor de cerere.
(4) Dacă reclamantul nu a stabilit sau a stabilit inexact valoarea obiectului cererii,
Curtea de Arbitraj, din oficiu sau la cererea pîrîtului stabileşte această valoare pe baza
datelor privitoare la obiectul cererii.
(5) Dacă prin cererea de arbitraj se pretind penalităţi sau dobînzi de întîrziere, suma
acestora se cumulează cu valoarea celorlalte pretenţii băneşti în vederea taxării, de la data
cînd încep să curgă şi pînă la data întroducerii cererii, sau a majorării ei pe parcurs cu atare
pretenţii.

Art.3. – Taxa de înregistrare


(1) Taxa de înregistrare constituie 200 $ SUA.
(2) Taxa de înregistrare se distribuie în părţi egale între taxa administrativă şi onorariu.
(3) Taxa de înregistrare este ireturnabilă.

Art.4. – Taxa de arbitrare


(1) Taxa de arbitrare se calculează în dolari SUA, după cum urmează:

Valoarea acţiunii ($ SUA) Taxa de arbitraj ($ SUA)


Pînă la 50000 $ 5% dar nu mai puţin de 500 $
De la 50001 $ pînă la 100000 $ 2500 $ + 3% din ceea ce depăşeşte 50000 $
De la 100001 $ pînă la 500000 $ 4000 $ + 2% din ceea ce depăşeşte 100000 $
De la 500001 $ pînă la 1000000 $ 12000 $ + 1% din ceea ce depăşeşte 500000 $
De la 1000001 $ pînă la 2000000 $ 17000 $ + 0,5% din ceea ce depăşeşte 1000000 $
De la 2000001 $ şi mai mult 22000 $ + 0,3 % din ceea ce depăşeşte 2000000 $

(2) Dacă valoarea obiectului cererii este exprimată în altă valută decît dolarul SUA, taxa
se calculează pe baza parităţii dintre această valută şi dolarul SUA la data introducerii cererii.
(3) Rezidenţii Republicii Moldova transferă taxa de arbitrare în lei moldoveneşti la
cursul stabilit de Banca Naţională a Republicii Moldova la ziua depunerii cererii la contul de
decontare a Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova.
(4) Nerezidenţii Republicii Moldova transferă taxa de arbitrare la contul CCI a RM în
valută liber convertibilă – $ SUA, Euro.
(5) Taxa de arbitrare se achită integral la depunerea cererii de arbitrare sau, după caz
a altor cereri care se taxează. La cerere se anexează şi dovada plăţii. Dovada plăţii se poate
prezenta şi în cadrul unui termen stabilit de secretarul Curţii de Arbitraj, dar nu mai tîrziu de
5 zile de la data înregistrării cererii.
(6) Dacă plata taxei de arbitrare nu se face odată cu introducerea cererii sau în
termenul prescris în acest scop, cererea de arbitrare se restituie reclamantului.
(7) Taxa de arbitrare la fel ca şi celelalte taxe ale Curţii de arbitraj, se consideră achitată
la ziua trecerii lor în contul Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova. Aceste taxe
se achită fără taxă pe valoare adăugată (TVA). Cheltuielile de transfer bancar al sumelor
achitate pentru serviciile Curţii de Arbitraj sînt puse pe seama părţii care le efectuează.
(8) La solicitarea reclamantului, preşedintele Curţii de Arbitraj poate admite amînarea
achitării taxei de arbitrare, cu excepţia taxei de înregistrare, care se achită la depunerea
cererii. Această perioadă însă nu poate depăşi 30 de zile, în acelaşi timp, pînă la achitarea
integrală a taxei de arbitrare nu se va da curs cererii.
(9) Avînd în vedere complexitatea cauzei, creşterea semnificativă a timpului petrecut
în legătură cu procedura arbitrală, la prezentarea tribunalului arbitral, Preşedintele Curţii de
Arbitraj poate decide majorarea taxei arbitrale.
[Art.4 completat prin Decizia Camerei de Comerţ şi Industrie nr.7/10 din 25.11.2011, în vigoare
16.12.2011]

Art.5. – Onorariile
(1) Suma destinată achitării onorariilor arbitrilor, secretarului şi preşedintelui Curţii de
Arbitraj constituie 50% din taxa de arbitrare.
(2) Plata onorariilor se face prin intermediul Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii
Moldova, la terminarea litigiului, după pronunţarea şi redactarea hotărîrii arbitrale potrivit
Regulamentului Curţii de Arbitraj.
(3) Onorariile sînt distribuite printr-o Încheiere de către preşedintele Curţii de Arbitraj,
luînd în consideraţie valoarea şi complexitatea litigiului, precum şi alte circumstanţe
relevante, cum ar fi aportul fiecărui arbitru la soluţionarea cererii şi adoptarea hotărîrii.
(4) Orice înţelegere între parte şi arbitru cu privire la onorarii este nulă.

Art.6. – Taxa administrativă


(1) Taxa administrativă constituie 50% din taxa de arbitrare, din care 30% au menirea
de a acoperi cheltuielile de gestionare şi administrare ale Curţii de Arbitraj, iar 20% rămîn la
dispoziţia Camerei de Comerţ şi Industrie.

Art.7. – Reducerea taxei de arbitrare


(1) Prevederile acestui articol nu se referă la taxa de înregistrare.
(2) Dacă procedura arbitrală încetează prin Decizia preşedintelui Curţii de Arbitraj,
reclamantului i se restituie 75% din taxa de arbitrare.
(3) Dacă procedura arbitrală încetează în legătură cu renunţarea reclamantului la
pretenţiile sale pînă la prima şedinţă, ca urmare a soluţionării litigiului pe cale amiabilă, sau
în oricare alte cazuri de recepţionare de către Curtea de Arbitraj a cererilor de acest gen
pînă la ziua indicată, reclamantului i se restituie 50% din taxa de arbitrare.

Art.8. – Taxarea cererii reconvenţionale


(1) Cererea reconvenţională şi alte cereri de acest gen se taxează întocmai ca şi
cererea principală.
(2) Taxa de arbitrare a cererii reconvenţionale se calculează conform tabelei care
acţiona la data depunerii cererii principale şi se achită în ordinea stabilită de art.4 al
prezentelor Norme.

Art.9. – Distribuirea taxei de arbitrare între părţi


(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, taxa de arbitrare este pusă pe seama părţii
împotriva căreia a fost emisă hotărîrea tribunalului arbitral, cu excepţia cazurilor cînd
acţionează alte reguli.
(2) Dacă acţiunea a fost admisă în parte, taxa de arbitrare este atribuită pîrîtului
proporţional mărimii pretenţiilor satisfăcute şi reclamantului – proporţional părţii de pretenţii
respinse.

Art.10. – Cheltuielile suplimentare


(1) Curtea de Arbitraj poate obliga ambele părţi sau una din ele să avanseze acoperirea
cheltuielilor suplimentare în legătură cu derularea procedurii arbitrale. Avansarea acestor
cheltuieli poate fi în special solicitată părţii care a făcut un demers despre necesitatea
efectuării unor acţiuni pentru soluţionarea litigiului care ar putea duce la asemenea cheltuieli,
dacă demersul va fi considerat întemeiat.
(2) Curtea de Arbitraj poate pune efectuarea anumitor acţiuni pentru soluţionarea
litigiului în dependenţă de introducerea de către părţi sau de către una din părţi a avansului
pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare în termenele stabilite.
(3) În caz de desemnare de către una din părţi a arbitrului care îşi are domiciliul în afara
locului petrecerii şedinţelor Curţii de Arbitraj, inclusiv de peste hotarele Republicii Moldova,
această parte urmează să introducă în avans cheltuielile de participare a arbitrului în
procedura arbitrală (cheltuieli de deplasare, cazare, diurnă, pentru obţinerea vizei etc.). În
cazul în care, această persoană urmează să îndeplinească funcţiile preşedintelui tribunalului
arbitral sau arbitrului unic, avansarea cheltuielilor pentru participarea lui în procedura
arbitrală, urmează a fi introdusă în cote egale de ambele părţi. În caz de neintroducere a
avansului în termenii stabiliţi de către pîrît, achitarea acestei cote este pusă pe seama
reclamantului.
(4) Partea, la cererea căreia s-au efectuat traduceri de pe actele dosarului, precum şi
traducerea prin interpreţi a dezbaterilor orale, are obligaţia să avanseze costul efectuării
acestora.
(5) Dacă procedura arbitrală are loc în altă limbă decît limba de stat, achitarea
eventualelor cheltuieli de traduceri poate fi atribuită ambelor părţi egal. Poate fi solicitată
avansarea acestor cheltuieli.
(6) Dacă părţile au convenit ca locul petrecerii şedinţelor să fie altul decît sediul Curţii
de Arbitraj, toate cheltuielile suplimentare în acest scop sînt suportate de părţi solidar, cu
avansarea acestor cheltuieli. În cazul în care avansarea nu se efectuează în termenii stabiliţi
de Curtea de Arbitraj, şedinţele de examinare a cererii se petrec la sediul Curţii de Arbitraj
(mun.Chişinău).
(7) Cheltuielile suplimentare a procedurii arbitrale se stabilesc în valuta în care ele sînt
suportate. Ziua achitării lor se determină conform regulilor indicate în alin. (7) al articolului 4.
(8) Dacă una din părţi nu îşi îndeplineşte obligaţia ce-i revine cu privire la achitarea
taxei sau cheltuielilor de arbitrare, cealaltă parte o poate executa urmînd ca prin hotărîrea
arbitrală să se stabilească modul de suportare a sumelor respective.
(9) Orice diferenţă în plus sau în minus de taxe sau cheltuieli de arbitrare se
regularizează şi se achită de îndată.
(10) Dacă taxele respective nu se achită conform prevederilor prezentelor Norme, nu
se va da curs cererii sau procedurii arbitrale.

Art.11. – Cheltuielile părţilor


(1) Fiecare parte suportă cheltuielile indicate în alin.(6) al articolului 1.
(2) Cheltuielile suportate de partea în favoarea căreia a fost emisă hotărîrea, în legătură
cu apărarea intereselor sale în Curtea de Arbitraj (cheltuieli de deplasare ale părţilor,
onorariile avocaţilor, etc.) pot fi atribuite părţii adverse în măsura în care tribunalul arbitral le
va recunoaşte întemeiate şi raţionale.

Art.12. – Dispoziţii finale


(1) Prezentele Norme constituie parte integrantă a Regulamentului privind procedura
de arbitraj internaţional şi se aplică începînd cu data de 1 aprilie 2009.
(2) Cererile de arbitraj înregistrate pînă la această dată rămîn supuse tarifelor în vigoare
la data înregistrării lor, dacă plata integrală a sumei s-a făcut pînă la această dată. Dacă
taxa de arbitrare a fost plătită parţial, diferenţa neachitată se va achita proporţional, conform
prezentelor Norme.
(3) De la data intrării în vigoare a prezentelor Norme se abrogă orice prevedere
contrară.

APROBAT
prin Decizia Consiliului
Camerei de Comerţ şi
Industrie a Republicii Moldova
din 19 decembrie 2008
Preşedinte _______________
Gheorghe Cucu

REGULAMENTUL
Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă CCI a RM
cu privire la procedura de arbitraj intern

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Art.1. – Domeniul de aplicare
(1) Prezentul Regulament se aplică în arbitrajul comercial şi civil intern organizat de
Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova, în baza prevederilor Legii nr.393-XIV
din 15.05.99 cu privire la Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova (publicată în
Monitorul Oficial nr.73-77/343 din 15.07.1999).
(2) Organizarea acestui arbitraj se face prin Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional
de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova (denumită în continuare –
Curtea de Arbitraj), în condiţiile Statutului său, precum şi a prezentului Regulament,
elaborate în baza dispoziţiilor Legii nr.23-XVI din 22.02.08 cu privire la arbitraj (M.O. nr.88-
89 din 20.05.08).

Art.2. – Competenţa Curţii de Arbitraj


(1) Curtea de Arbitraj organizează şi administrează soluţionarea, pe calea arbitrajului,
a unor litigii comerciale şi civile interne, dacă părţile au încheiat în acest sens o convenţie
arbitrală scrisă.
(2) În sensul Regulamentului de faţă, litigiu comercial este orice litigiu derivînd dintr-un
contract comercial, inclusiv referitor la încheierea, executarea sau desfiinţarea lui, precum şi
din alte raporturi juridice comerciale arbitrabile.
(3) Litigiu civil, în sensul Regulamentului de faţă, este orice litigiu derivînd dintr-un
contract civil, inclusiv referitor la încheierea, executarea sau desfiinţarea lui, precum şi din
alte raporturi juridice civile arbitrabile.
(4) Litigiul comercial sau civil este intern cînd decurge dintr-un contract sau din alte
raporturi juridice comerciale şi civile, care leagă persoane ce au domiciliul permanent pe
teritoriul Republicii Moldova şi care nu conţin elemente de extraneitate.
(5) Persoanele care au capacitatea civilă deplină de exerciţiu al drepturilor pot conveni
să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care
privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.
(6) În cazul în care s-a încredinţat Curţii de Arbitraj organizarea unui arbitraj, prin însuşi
acest fapt, părţile au acceptat prezentul Regulament, afară numai dacă, o dată cu
încredinţarea organizării arbitrajului, părţile au optat, în scris, pentru alte reguli de procedură
şi acestea au fost acceptate de tribunalul arbitral.

Art.3. – Principiile de bază ale arbitrajului


(1) Principiile de bază ale arbitrajului sînt:
a) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
b) legalitatea;
c) libertatea convenţiilor în arbitraj;
d) constituirea arbitrajului în conformitate cu convenţia părţilor;
e) contradictorialitatea;
f) respectarea dreptului la apărare;
g) confidenţialitatea.

Art.4. – Principiile de activitate


(1) În întreaga procedură de arbitraj trebuie să se asigure părţilor egalitatea de
tratament.
(2) Dosarul litigiului este confidenţial. Nici o persoană, în afara celor implicate în
desfăşurarea litigiului respectiv, nu are acces la dosar fără acordul scris al părţilor.
(3) Părţile au îndatorirea să-şi exercite drepturile procedurale cu bună-credinţă şi
potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute. Ele vor coopera cu tribunalul arbitral
pentru desfăşurarea corespunzătoare a litigiului şi pentru finalizarea acestuia în termenul
stabilit.
(4) Orice act de obstrucţionare sau de tergiversare a litigiului constituie o încălcare a
convenţiei arbitrale. Tribunalul arbitral va putea dispune măsurile necesare spre a preveni
ori pune capăt eventualelor obstrucţionări sau tergiversări.
(5) În orice stadiu al litigiului, tribunalul arbitral va încerca soluţionarea acestuia pe baza
înţelegerii părţilor. Tribunalul arbitral va depune diligenţe spre a facilita asemenea înţelegeri,
astfel încît litigiul supus arbitrajului să fie soluţionat cît mai repede şi mai echitabil, permiţînd
reluarea raporturilor normale între părţi.

Art.5. – Publicarea hotărîrilor arbitrale


(1) Hotărîrile arbitrale pot fi publicate integral numai cu acordul părţilor. Ele pot fi însă
publicate parţial, ori în rezumat sau comentate sub aspectul problemelor de drept apărute,
în reviste, lucrări sau culegeri de practică arbitrală, fără a se da numele sau denumirea
părţilor, ori date care ar putea prejudicia interesele lor.
(2) Preşedintele Curţii de Arbitraj poate autoriza, de la caz la caz, cercetarea dosarelor
în scopuri ştiinţifice sau documentare, după soluţionarea litigiilor şi numai dacă în acele
dosare s-au pronunţat hotărîri judecătoreşti irevocabile.

Capitolul II
CONVENŢIA DE ARBITRAJ
Art.6. – Convenţia de arbitraj şi formele ei
(1) Convenţia de arbitraj se poate încheia fie sub forma unei clauze înscrise în
contractul principal, denumită clauză compromisorie, fie sub forma unei înţelegeri
desinestătătoare denumită compromis.
(2) Convenţia de arbitraj poate rezulta şi din introducerea de către reclamant a unei
cereri de arbitraj şi acceptarea pîrîtului ca această cerere să fie soluţionată de Curtea de
Arbitraj.
(3) Încheierea convenţiei de arbitraj exclude, pentru litigiul care face obiectul ei,
competenţa instanţelor judecătoreşti.
(4) Preşedintele Curţii de Arbitraj poate refuza organizarea unui arbitraj dacă există
îndoieli sau contestaţii cu privire la existenţa convenţiei de arbitraj sau dacă aceasta este
caducă sau inoperantă.
(5) În cazul în care, totuşi, părţile sau una dintre ele stăruie în organizarea arbitrajului,
Curtea de Arbitraj îi va da curs, urmînd ca tribunalul arbitral să se pronunţe asupra existenţei
sau validităţii convenţiei de arbitraj.

Art.7. – Clauza compromisorie


(1) Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în
care ea este inserată sau în legătură cu acesta, să fie soluţionate prin arbitrajul Curţii de
Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii
Moldova, indicînd şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. În lipsa unei
asemenea precizări, întrucît organizarea arbitrajului a fost încredinţată Camerei de Comerţ
şi Industrie a Republicii Moldova sau direct Curţii de Arbitraj, numirea arbitrilor se face
conform prezentului Regulament.
(2) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de acea a contractului în care
a fost înscrisă.

Art.8. – Compromisul
(1) Prin compromis părţile convin ca un litigiu apărut între ele să fie soluţionat prin
arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie
a Republicii Moldova, indicîndu-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului.
(2) De asemenea, compromisul va cuprinde şi numele arbitrilor sau modalitatea de
numire a lor. În lipsa unei asemenea precizări, întrucît organizarea arbitrajului a fost
încredinţată Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova sau direct Curţii de Arbitraj,
numirea arbitrilor se face conform prezentului Regulament.

Art.9. – Arbitrajul ad-hoc


(1) Pentru soluţionarea unui anumit litigiu, părţile pot institui arbitraj ad-hoc, modul de
instituire al căruia se stabileşte prin acordul părţilor şi nu va fi în contradicţie cu art.12-15 ale
Legii nr.23-XVI din 22.02.08 cu privire la arbitraj.

Capitolul III
ARBITRII. TRIBUNALUL ARBITRAL
Art.10. – Arbitrii
(1) Poate fi arbitru orice persoană fizică, cetăţean al Republicii Moldova sau străin, care
are capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor, se bucură de o reputaţie neştirbită şi are
o înaltă calificare şi experienţă în domeniul dreptului comercial şi civil.
(2) Nu poate fi arbitru persoana care:
a) se află sub tutelă sau curatelă;
b) are antecedente penale nestinse;
c) a pierdut statutul de judecător, avocat, notar, procuror, de ofiţer de urmărire penală
sau de lucrător al organelor de drept pentru săvîrşirea de acţiuni incompatibile cu activitatea
sa profesională;
d) nu poate fi aleasă (numită) în această calitate datorită statutului funcţiei sale, stabilit
de lege.
(3) Arbitrii sînt înscrişi, cu acordul lor scris, într-o Listă care va cuprinde: numele,
ocupaţia, specialitatea, titlurile sau prezentarea succintă a activităţii profesionale a fiecărui
arbitru. Lista arbitrilor este aprobată de Consiliul Camerei de Comerţ şi Industrie şi are un
caracter de recomandare. Dacă renunţă la exercitarea împuternicirilor sale din motive
neîntemeiate, arbitrul este radiat din Listă.
(4) Părţile sînt libere, să numească arbitri şi persoane neînscrise în Lista de arbitri a
Curţii de Arbitraj în măsura în care acestea, prin competenţă şi probitate, se bucură de
încrederea lor. Această oportunitate nu este acordată, însă, în cazul arbitrului unic şi a
supraarbitrului.
(5) În cazul în care arbitrul numit nu figurează în Lista de arbitri, partea va indica
numele, adresa şi numărul de telefon sau de fax, precum şi datele ce indică la competenţa
şi profesionalismul arbitrului respectiv.
(6) Arbitrul care este şi avocat, nu poate intra în componenţa unui tribunal arbitral
învestit cu arbitrarea unui litigiu cu privire la care a desfăşurat sau urmează a desfăşura
activităţi avocaţiale; de asemenea, nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţile în
acel litigiu în faţa tribunalelor constituite sub egida Curţii de Arbitraj.
(7) Activităţile prevăzute la alin.(6) nu pot fi exercitate de avocatul care este şi arbitru,
nici direct şi nici prin substituirea de către un alt avocat din cadrul formei de exercitare a
profesiei de avocat din care el face parte.
Art.11. – Tribunalul arbitral
(1) Părţile stabilesc dacă litigiul se judecă de un arbitru unic sau de trei arbitri.
(2) Dacă părţile n-au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de un tribunal format
din trei arbitri, cîte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea – supraarbitrul – ales de cei
doi arbitri. Părţile sau arbitrii pot decide ca în calitate de supraarbitru să fie ales unul din
arbitrii desemnaţi de părţi.
(3) În condiţiile în care valoarea litigiului este redusă sau problemele juridice pe care le
ridică sînt evident simple, preşedintele Curţii de Arbitraj, cu acordul părţilor, poate decide ca
tribunalul arbitral să fie compus dintr-un arbitru unic.
(4) Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pîrîţi, părţile care au interese comune
vor numi un singur arbitru.
(5) Nici una dintre părţi nu are dreptul să numească un arbitru în locul celeilalte părţi
sau să aibă mai mulţi arbitri decît cealaltă parte.
(6) Dacă părţile sau una dintre părţi nu şi-a desemnat arbitrul, la cererea lor
desemnarea arbitrului se va face de preşedintele Curţii de Arbitraj.
(7) Arbitrii sînt independenţi şi imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor lor jurisdicţionale. Ei
nu sînt reprezentanţii părţilor.

Art.12. – Desemnarea arbitrilor


(1) Arbitrii sînt numiţi sau înlocuiţi potrivit convenţiei de arbitraj.
(2) În caz de vacanţă, pentru orice cauză, recuzare, abţinere, renunţare, împiedicare,
deces al arbitrului, se va proceda la înlocuirea acestuia potrivit dispoziţiilor stabilite pentru
numirea lui.
(3) În cazul în care arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţie
de arbitraj şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la
arbitraj trimite o notificare scrisă părţii adverse, prin care aceasta din urmă este invitată să
numească arbitrul.
(4) Notificarea prevăzută la alin.(3) trebuie să se refere la convenţia de arbitraj, să
enunţe succint pretenţiile şi temeiurile lor (obiectul litigiului), să indice numele, domiciliul şi
datele profesionale ale arbitrului unic propus sau numit.
(5) Partea notificată trebuie să trimită, la rîndul ei, în termen de 15 zile de la primirea
notificării, răspuns la propunerea de numire a arbitrului. Dacă partea opusă nu numeşte în
termen un arbitru, el este numit de preşedintele Curţii de Arbitraj. Această prevedere se
aplică şi în cazul arbitrajului ad-hoc.
(6) Partea care a notificat cealaltă parte despre numirea arbitrului nu poate revoca fără
consimţămîntul celeilalte părţi numirea astfel făcută.
(7) În termen de 10 zile de la ultima acceptare a împuternicirii de arbitru, cei doi arbitri
vor proceda la numirea supraarbitrului, care se va conforma prevederilor alin.(1) al art.13 al
prezentului Regulament. Dacă cei doi arbitri numiţi omit să desemneze un al treilea arbitru
în termenul menţionat, preşedintele Curţii de Arbitraj trebuie să numească supraarbitrul.
Această prevedere se aplică şi în cazul arbitrajului ad-hoc. Dacă există un acord scris în
acest sens, supraarbitrul poate fi ales de părţi.
(8) Procedura stabilită la alin.(5) va fi urmată şi în cazul în care părţile trebuie să
numească un arbitru unic, însă nu au căzut de acord în decursul a 15 zile de la data la care
partea opusă a primit notificarea despre desemnarea arbitrului.
(9) Dacă părţile nu se pot înţelege privitor la numirea unui arbitru unic ori dacă o parte
nu numeşte arbitrul, ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului,
partea care vrea să se recurgă la arbitraj poate cere preşedintelui Curţii de Arbitraj să
procedeze la numirea arbitrului sau, după caz, a supraarbitrului.
(10) Numirea unui arbitru de către o parte nu limitează dreptul acesteia de a invoca
incompetenţa arbitrajului.

Art.13. – Acceptarea împuternicirilor de arbitru


(1) Acceptarea sau neacceptarea împuternicirilor de arbitru sau supraarbitru într-un
anumit litigiu se comunică în scris şi nemotivat secretariatului Curţii de Arbitraj în termen de
trei zile de la data primirii propunerii de a intra în componenţa tribunalului arbitral.
(2) Acordul arbitrului sau supraarbitrului va cuprinde şi declaraţia sa scrisă în care va
arăta, subsemnătură, dacă are sau a avut vreo relaţie cu părţile, precum şi dacă au existat
sau există conflicte de interese şi orice alte fapte sau împrejurări de natură să pună la
îndoială independenţa şi imparţialitatea sa. Dacă asemenea relaţii, conflicte de interese,
fapte şi împrejurări survin în cursul litigiului, arbitrul le va declara de îndată. Declaraţia iniţială,
precum şi declaraţiile ulterioare se depun la dosarul litigiului pentru ca părţile să ia cunoştinţă
de conţinutul lor.
(3) În cazul în care preşedintele Curţii de Arbitraj va constata existenţa unor asemenea
relaţii, conflicte de interese, fapte şi împrejurări care pot pune la îndoială imparţialitatea sau
independenţa unui arbitru va proceda la înlocuirea acestuia cu respectarea prevederilor
art.12 din prezentul Regulament.
(4) Membrii Tribunalului arbitral vor semna un angajament prin care, confirmînd că au
acceptat numirea, se obligă să îndeplinească misiunea de arbitru cu nepărtinire şi cu
respectarea strictă a prezentului Regulament.

Art.14. – Desemnarea arbitrului de preşedintele Curţii de Arbitraj


(1) Desemnarea se face în termen de 5 zile de la data sesizării preşedintelui Curţii de
Arbitraj, dintre arbitrii înscrişi pe Lista de arbitri, în afară de cazul în care s-a prevăzut altfel
în convenţia arbitrală.

Art.15. – Temeiurile şi procedura de recuzare


(1) În cazul în care cererea de recuzare priveşte pe arbitrul unic, ea se soluţionează de
preşedintele Curţii de Arbitraj.
(2) Dacă cererea de recuzare este admisă, arbitrul, supraarbitrul sau arbitrul unic va fi
numit în conformitate cu prezentul Regulament.
(3) Prevederile acestui articol se aplică în mod corespunzător şi experţilor sau
traducătorilor. În acest caz, recuzarea se soluţionează de tribunalul arbitral.
(4) În cazurile de – recuzare, revocare, abţinere, renunţare, împiedicare, deces – se va
proceda la înlocuirea arbitrului de către partea care l-a numit, în termen de 15 zile de cînd a
luat cunoştinţă de survenirea unei asemenea împrejurări. Dacă partea nu numeşte un
arbitru, preşedintele Curţii de Arbitraj desemnează în termen de 5 zile noul arbitru.
Dispoziţiile de faţă se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte supraarbitrul.
(5) Împuternicirile arbitrului încetează în caz de autorecuzare sau de recuzare, în caz
de deces, de incapacitate de a participa la examinarea litigiului şi în alte temeiuri în care
arbitrul nu participă la examinarea litigiului în decursul unei perioade nejustificat de
îndelungate.
(6) Împuternicirile arbitrului încetează odată cu adoptarea hotărîrii în litigiul examinat.
Art.16. – Responsabilitatea arbitrilor
(1) Arbitrii sînt răspunzători de daune în condiţiile legii dacă:
a) după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea de arbitru;
b) fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului sau săvîrşeşte alte fapte de
natură să întîrzie nejustificat soluţionarea litigiului ori nu pronunţă hotărîrea în termenul
stabilit de convenţia arbitrală sau de prezentul Regulament;
c) nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului publicînd sau divulgînd date de care
iau cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizaţia părţilor;
d) încalcă în mod flagrant îndatoririle ce le revin.
(2) Săvîrşirea vreuneia dintre faptele prevăzute în alineatul precedent atrage, în raport
cu gravitatea faptei, revocarea arbitrului dintr-un anumit litigiu sau radierea lui de pe lista de
arbitri. Revocarea se decide de către preşedintele Curţii.

Art.17. – Constituirea Tribunalului Arbitral


(1) Tribunalul arbitral se consideră constituit pe data acceptării însărcinării de
supraarbitru ori, după caz, a acceptării mandatului de către arbitrul unic.
(2) Din momentul constituirii, Tribunalul arbitral este învestit cu judecarea cererii de
arbitrare şi a celorlalte cereri privind procedura arbitrală, cu excepţia cererilor care, prin
dispoziţii imperative ale legii, sînt de competenţa instanţelor judecătoreşti.
(3) Comunicarea de cereri, acte, informaţii în legătură cu litigiul se face prin
Secretariatul Curţii de Arbitraj, arbitrii neavînd legătură directă cu părţile. Derogarea de la
această regulă se poate face prin convenţia părţilor.

Art.18. – Termenul pronunţării hotărîrii


(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, Tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărîrea
în termen de cel mult şase luni de la data constituirii sale.
(2) Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri incidente adresate instanţei
judecătoreşti competente ori a completării tribunalului arbitral, precum şi în cazul suspendării
litigiului în baza unei dispoziţii legale.
(3) Părţile pot consimţi, oricînd în cursul litigiului, la prelungirea termenului procedurii
de arbitraj, fie în scris, fie prin declaraţie orală, dată în faţa tribunalului arbitral şi consemnată
în procesul-verbal.
(4) De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, prin Încheiere, pentru motive
temeinice, prelungirea termenului arbitrajului cu cel mult două luni.
(5) Trecerea termenelor prevăzute de prezentul articol nu poate să constituie un motiv
de nulitate a arbitrajului, în afară de cazul cînd una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi
tribunalului arbitral, pînă la prima zi de înfăţişare, că înţelege să invoce nulitatea.

Art.19. – Locul arbitrajului


(1) Locul arbitrajului este la sediul Curţii de Arbitraj. Părţile, de acord cu preşedintele
acestei Curţi, pot conveni însă un alt loc.

Capitolul IV
PROCEDURA ARBITRALĂ
Art.20. – Sesizarea Curţii de Arbitraj
(1) Partea care se consideră vătămată într-un drept al său poate să depună în scris
instituţiei arbitrale o cerere de arbitraj.
(2) Înainte de sesizarea Curţii de Arbitraj, partea interesată poate cere secretariatului
informaţiile necesare şi poate obţine prezentul Regulament, lista arbitrilor şi Normele privind
taxele şi cheltuielile arbitrale.

Art.21. – Cererea de arbitraj


(1) Cererea de arbitraj sau acţiunea de arbitraj, va cuprinde:
a) numele, domiciliul sau reşedinţa persoanei fizice iar, pentru persoanele juridice,
denumirea şi sediul lor. Se vor menţiona de asemenea numărul de telefon, telex, fax, cont
bancar;
b) numele şi calitatea celui care reprezintă partea în litigiu, anexîndu-se dovada calităţii;
c) menţionarea convenţiei arbitrale, anexîndu-se copia de pe contractul în care este
inserată, iar dacă s-a încheiat un compromis, copia de pe acesta;
d) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea
acestei valori;
e) motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu trimitere
la înscrisurile doveditoare corespunzătoare sau la alte probe. Cînd se solicită proba cu
martori, se vor arăta numele şi domiciliul acestora;
f) numele arbitrului numit sau al arbitrului unic propus;
g) dovada plăţii taxei de arbitrare;
h) semnătura părţii.
(2) Înscrisurile se depun în original sau în copie certificată de parte.
(3) Dacă cererea de arbitraj sau înscrisurile sînt formulate într-o limbă străină, ele
urmează să fie traduse şi prezentate în limba de stat.

Art.22. – Depunerea cererii


(1) Cererea se adresează Curţii de Arbitraj şi se depune împreună cu actele însoţitoare
la cancelaria Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova.
(2) Data depunerii cererii de arbitraj se consideră ziua înregistrării acesteia la
cancelaria Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova.
(3) Cererea, inclusiv celelalte acte, se depun în atîtea exemplare cîţi pîrîţi sînt precum
şi cîte un exemplar pentru fiecare membru al tribunalului arbitral şi un exemplar pentru
secretariatul Curţii de Arbitraj.

Art.23. – Înlăturarea deficienţelor cererii


(1) În cazul în care cererea nu cuprinde toate menţiunile şi cerinţele prevăzute la art.21,
secretariatul Curţii de Arbitraj va înştiinţa, de îndată, pe reclamant să le completeze în mod
corespunzător, într-un termen care nu va depăşi 5 zile, de la data primirii Înştiinţării.
(2) Dacă reclamantul nu a arătat în acţiune numele arbitrului, el îl va numi în termenul
prevăzut la alin.(1).
(3) Secretariatul va verifica, de asemenea, plata taxei arbitrale, iar dacă aceasta nu a
fost plătită conform Normelor privind taxele şi cheltuielile de arbitrare, va comunica
reclamantului cuantumul şi modalitatea de plată a taxei cuvenite.
(4) Dacă dovada plăţii taxei arbitrale nu se face în condiţiile comunicate de secretariat,
cererea de arbitraj se restituie reclamantului.

Art.24. – Înştiinţarea pîrîtului


(1) Comunicarea cererii către pîrît, împreună cu actele însoţitoare, cu prezentul
Regulament şi cu Lista de arbitri, se face de către secretariatul Curţii de Arbitraj în termen
de 5 zile de la data cînd au fost înlăturate toate deficienţele ei.

Art.25. – Referinţa
(1) În termen de 15 zile de la primirea cererii de arbitraj, pîrîtul va depune la Curtea de
Arbitraj Referinţa împreună cu actele însoţitoare.
(2) Referinţa va cuprinde, pe de o parte, numele arbitrului numit de el sau răspunsul la
propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de un arbitru unic, precum şi la
persoana acestuia iar, pe de altă parte, excepţiile referitoare la cererea reclamantului,
răspunsul în fapt şi în drept la această cerere, probele propuse în apărare, precum şi, în mod
corespunzător, celelalte menţiuni şi cerinţe prevăzute pentru cererea de arbitraj.
(3) Necomunicarea sau nedepunerea Referinţei nu înseamnă recunoaşterea
pretenţiilor reclamantului.

Art.26. – Cererea reconvenţională


(1) Dacă pîrîtul are pretenţii împotriva reclamantului derivînd din acelaşi raport juridic,
el poate înainta cerere reconvenţională.
(2) Cererea reconvenţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea
Referinţei sau cel mai tîrziu pînă la prima zi de înfăţişare şi trebuie să îndeplinească aceleaşi
condiţii ca şi cererea principală, inclusiv ceea ce ţine de achitarea taxei de arbitraj. Ea se
soluţionează o dată cu cererea principală. Cînd însă numai cererea principală este în stare
de a fi soluţionată, cererea reconvenţională poate fi soluţionată separat.

Art.27. – Transmiterea dosarului tribunalului arbitral


(1) După constituirea tribunalului arbitral, secretariatul Curţii de Arbitraj transmite de
îndată tribunalului arbitral dosarul, făcînd menţiune scrisă despre acest fapt, cu precizarea
datei transmiterii.

Art.28. – Comunicările
(1) Comunicarea, prin secretariatul Curţii de Arbitraj, a cererii de arbitraj, a citaţiilor şi a
hotărîrilor arbitrale se face prin scrisoare recomandată cu aviz de recepţie sau prin poşta
rapidă.
(2) Celelalte înscrisuri, precum şi informaţiile şi diversele înştiinţări pot fi făcute şi prin
scrisoare recomandată cu recipisă poştală de predare, prin poştă rapidă, poştă electronică,
telegramă, telex, telefax sau orice alt mijloc de comunicare ce permite stabilirea probei
comunicării şi a textului transmis. În cazul comunicărilor telefonice, secretarul tribunalului
arbitral va face menţiune în dosar, precizînd data şi ora convorbirii. Comunicarea poate fi
făcută şi prin alte metode convenite de părţi.
(3) Înscrisurile comunicate părţilor se consideră înmînate şi în cazul în care destinatarul
a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poştal pentru a le ridica, deşi există dovada
avizării sale.
(4) Orice înscris poate fi înmînat şi personal părţii sau reprezentantului ei, sub
semnătură, cu precizarea datei înmînării.
(5) Dovezile de comunicare se depun la dosar.
(6) Comunicările se fac, după caz, la adresa indicată de parte în cererea de arbitraj sau
Referinţă ori în contractul şi corespondenţa dintre părţi. Orice schimbare de adresă nu va fi
luată în considerare dacă nu a fost adusă la cunoştinţă, în scris, celeilalte părţi şi Curţii de
Arbitraj.

Art.29. – Măsurile de asigurare


(1) Înaintea sau în cursul procedurii arbitrale, oricare dintre părţi poate cere instanţei
judecătoreşti competente să încuviinţeze măsuri asigurătorii şi măsuri preliminare cu privire
la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.
(2) La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitraj şi convenţia arbitrală.
(3) Încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţa tribunalului arbitral de către
partea care le-a cerut.
(4) În cursul procedurii arbitrale, măsurile asigurătorii şi măsurile preliminare, ca şi
constatarea anumitor împrejurări de fapt pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral, în condiţiile
legii. În caz de neacceptare, executarea acestor măsuri se solicită instanţei judecătoreşti
competente.

Capitolul V
DEZBATEREA LITIGIULUI
Art.30. – Participarea părţilor la dezbateri
(1) După expirarea termenului de depunere a Referinţei, secretariatul Curţii de Arbitraj
verifică stadiul litigiului pentru dezbatere şi, dacă consideră necesar, dispune măsurile
corespunzătoare pentru completarea dosarului.
(2) După verificarea stabilită la alin.(1), se fixează, după caz, termenul pentru
dezbaterea litigiului şi se citează părţile.
(3) Între data primirii citaţiei şi data începerii dezbaterilor trebuie să existe un interval
de cel puţin 15 zile.
(4) Părţii trebuie să i se asigure posibilitatea de a lua cunoştinţă de toate documentele
şi materialele legate de litigiu înaintate tribunalului arbitral de cealaltă parte sau de alte
persoane.
(5) Tribunalul arbitral trebuie să asigure părţilor, în măsura necesarului, posibilitatea
prezentării, în scris şi oral, a pretenţiilor, argumentelor şi probelor.
(6) Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi
asistate de avocaţi, consultanţi, interpreţi sau de alte persoane.
(7) Părţile pot conveni, cu aprobarea tribunalului arbitral, ca anumite etape ale
procedurii, cu excepţia audierii martorilor şi experţilor, precum şi a formulării concluziilor
asupra fondului, să se realizeze prin corespondenţă simplă sau electronică ori prin
teleconferinţe.
(8) Partea care a fost prezentă sau reprezentată la un termen nu va fi citată în tot cursul
arbitrajului, fiind presupusă că cunoaşte termenele următoare, în afară de cazul în care se
prevede altfel în prezentul Regulament.
(9) Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi
preschimbat, decît pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor.
(10) Cînd procedura de citare este legal îndeplinită, tribunalul arbitral, poate continua,
chiar şi asupra fondului, în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în
cunoştinţa părţilor.

Art.31. – Neprezentarea părţii la dezbateri


(1) Oricare dintre părţi poate cere, în scris, ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa
sa, pe baza actelor de la dosar.
(2) Neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă
partea lipsă nu va solicita, prin cerere primită de tribunalul arbitral cel mai tîrziu în preziua
dezbaterii, amînarea litigiului pentru motive temeinice, informînd în acelaşi timp şi cealaltă
parte. Amînarea se poate acorda o singură dată.

Art.32. – Întreruperea dezbaterilor


(1) La solicitarea oricărei părţi sau din proprie iniţiativă, tribunalul arbitral poate anunţa
întreruperea dezbaterilor pe un termen rezonabil, dacă apare necesitatea ca părţile să
prezinte probe noi sau acte suplimentare. Întreruperea dezbaterilor se face prin Încheiere
motivată, anunţată părţilor sub semnătură.

Art.33. – Suspendarea procedurii arbitrale


(1) La solicitarea părţilor sau uneia din părţi, tribunalul arbitral poate decide
suspendarea procedurii arbitrale pe un termen de pînă la trei luni, dacă apare necesitatea
ca părţile să întreprindă anumite acţiuni în vederea soluţionării pe cale amiabilă a conflictului
sau verificării unor poziţii care ar contribui la soluţionarea cît mai obiectivă a litigiului. În acest
caz tribunalul arbitral va emite o Încheiere motivată, anunţată părţilor sub semnătură.

Art.34. – Probele
(1) Fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în
litigiu pretenţia sau apărarea.
(2) În vederea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicaţii scrise
cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricărei probe
prevăzute de lege.
(3) Administrarea probelor se efectuează în şedinţa tribunalului arbitral.
(4) Aprecierea probelor se face de arbitri potrivit intimei lor convingeri.
(5) Orice cereri şi memorii ale părţilor şi orice înscrisuri vor fi depuse, cel mai tîrziu,
pînă la prima zi de înfăţişare şi comunicate reciproc, dacă nu s-a stabilit altfel. Probele care
nu au fost cerute în aceste condiţii nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului afară de
cazurile în care:
a) necesitatea probei ar reieşi din dezbateri;
b) administrarea probei nu pricinuieşte amînarea soluţionării litigiului.
(6) În şedinţa arbitrală toate documentele, înscrisurile de regulă se prezintă în original
sau în copii certificate de parte.

Art.35. – Martorii şi experţii


(1) Ascultarea martorilor şi experţilor se face fără prestare de jurămînt.
(2) Partea care intenţionează să facă proba cu martori urmează să informeze cu cel
puţin 15 zile înainte de dezbateri tribunalul arbitral şi cealaltă parte – numele şi adresele
martorilor, să indice circumstanţele care pot fi confirmate de martori şi limba în care va
depune mărturiile. Pot fi prezentate declaraţiile martorilor în scris.
(3) Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrîngere şi nici să aplice
sancţiuni martorilor sau experţilor. Pentru luarea acestor măsuri, părţile se pot adresa
instanţei judecătoreşti competente.
Art.36. – Excepţiile
(1) Orice excepţie privind existenţa sau validitatea convenţiei de arbitraj, constituirea
tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor precum şi orice altă excepţie trebuie
invocată, sub sancţiunea decăderii, prin referinţă sau cel mai tîrziu la prima zi de înfăţişare.
În cazul cînd procedura arbitrală are loc pe baza înscrisurilor prezentate de părţi, fără
dezbateri orale, pîrîtul trebuie să ridice excepţiile în cel mult 15 zile de la data depunerii
Referinţei.
(2) Excepţiile de ordine publică pot fi invocate oricînd în cursul litigiului arbitral.

Art.37. – Refuzul de a invoca abaterile de procedură


(1) Abaterile de procedură se acoperă dacă partea nu le-a invocat la prima zi de
înfăţişare ce a urmat după această abatere şi înainte de a pune concluzii în fond.
(2) Nimeni nu poate invoca abaterea pricinuită prin propriul său fapt.

Art.38. – Procesul-verbal al şedinţei


(1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate într-un proces – verbal de şedinţă.
(2) Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnată în procesul-verbal şi va fi
motivată.
(3) Procesul-verbal va cuprinde, pe lîngă menţiunile prevăzute la art.42 alin.(2) lit.a) şi
b) următoarele menţiuni:
a) o scurta descriere a desfăşurării şedinţei;
b) cererile şi susţinerile părţilor;
c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;
d) dispozitivul;
e) semnătura arbitrului unic sau supraarbitrului precum şi semnătura secretarului.
(4) Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul proceselor-verbale şi de actele
dosarului.
(5) La cererea părţilor sau din oficiu, tribunalul arbitral poate îndrepta sau completa
procesul-verbal.

Capitolul VI
HOTĂRÎREA ARBITRALĂ
Art.39. – Competenţa tribunalului arbitral
(1) Tribunalul arbitral are dreptul să hotărască asupra competenţei sale de a decide
asupra litigiului şi, în legătură cu aceasta, asupra validităţii convenţiei de arbitraj.
(2) Constatarea nulităţii contractului nu implică de plin drept nulitatea convenţiei de
arbitraj înserate în contract.
(3) Decizia prin care tribunalul arbitral se declară competent nu poate fi atacată în
instanţă de judecată decît concomitent cu hotărîrea finală asupra fondului litigiului.

Art.40. – Dreptul aplicabil


(1) Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în conformitate cu normele de drept ale
Republicii Moldova sau cu normele de drept pe care părţile le-au ales ca fiind aplicabile
fondului litigiului, stabilite în contract sau în alt acord al părţilor.
(2) Tribunalul arbitral judecă în echitate sau în calitate de mediator amiabil numai dacă
părţile l-au autorizat expres în acest sens.
(3) În toate cazurile tribunalul arbitral adoptă hotărîre în conformitate cu clauzele
contractului, ţinînd cont de uzanţele comerciale aplicabile tranzacţiei respective.

Art.41. – Hotărîrea tribunalului arbitral


(1) Asupra problemelor remise spre soluţionare în fond tribunalul arbitral decide prin
hotărîre. În cazul în care se încetează procedura arbitrală fără a decide asupra problemelor
remise spre soluţionare, o astfel de încetare are loc prin hotărîre. Dacă părţile au încheiat o
tranzacţie asupra litigiului, tribunalul arbitral poate, la cererea părţilor, să o confirme prin
hotărîre. Alte dispoziţii ale tribunalului arbitral care nu sînt inserate în hotărîre se emit sub
formă de Încheiere.
(2) Pronunţarea hotărîrii trebuie să fie precedată de deliberare în secret cu participarea
tuturor arbitrilor în persoană, fiecare semnînd hotărîrea.
(3) Dacă tribunalul arbitral este compus din trei arbitri, hotărîrea se ia cu majoritate de
voturi. Dacă o opinie nu întruneşte majoritatea de voturi, hotărîrea este adoptată de
supraarbitru. Arbitrul care face opinie separată asupra litigiului o anexează, invocînd
motivele de rigoare.
(4) Hotărîrea se remite părţilor în cel mult 10 zile de la pronunţare.
(5) Hotărîrea arbitrală remisă părţilor are efectele unei hotărîri judecătoreşti definitive.

Art.42. – Forma şi conţinutul hotărîrii


(1) Hotărîrea se emite în scris şi se semnează de toţi membrii tribunalului arbitral sau,
după caz, de arbitrul unic, indicîndu-se motivul lipsei uneia dintre semnături.
(2) Hotărîrea arbitrală trebuie să cuprindă:
a) componenţa tribunalului arbitral, data şi locul pronunţării sale;
b) numele şi domiciliul, pentru persoanele fizice, denumirea şi sediul, pentru
persoanele juridice, sau reşedinţa părţilor;
c) referirea la convenţia de arbitraj în al cărei temei s-a procedat la arbitraj;
d) obiectul litigiului;
e) motivele de fapt şi de drept ale hotărîrii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele
care stau la baza soluţiei;
f) semnăturile arbitrilor;
g) alte prevederi.

Art.43. – Repunerea pe rol


(1) Dacă în cadrul deliberării şi mai înainte de pronunţarea hotărîrii, tribunalul arbitral
consideră că sînt necesare noi lămuriri, litigiul poate fi repus pe rol în vederea unor dezbateri
suplimentare, stabilindu-se un nou termen de arbitrare, cu citarea părţilor, sub condiţia
încadrării în termenul arbitrajului

Art.44. – Rectificarea, interpretarea şi completarea hotărîrii


(1) La cererea oricărei părţi, tribunalul arbitral trebuie să ia o hotărîre de interpretare a
dispoziţiilor din hotărîrea arbitrală în termen de 15 zile de la data recepţionării hotărîrii.
(2) Greşelile tipografice, de calcul sau alte greşeli similare ori omisiuni din hotărîre pot
fi rectificate, printr-o Încheiere, la cererea oricărei părţi sau din oficiu de către arbitri, în
termenul prevăzut de alin.(1).
(3) Hotărîrea de completare, hotărîrea de interpretare şi Încheierea de corectare a
greşelilor se dau cu citarea părţilor. Aceste acte fac parte integrantă a hotărîrii arbitrale. O
parte poate solicita instanţei arbitrale rectificarea hotărîrii arbitrale sau pronunţarea unei
hotărîri adiţionale doar cu notificarea celeilalte părţi.
(4) Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de completare, interpretare sau
corectare a hotărîrii arbitrale.
(5) Dacă, în hotărîrea sa, tribunalul arbitral nu s-a pronunţat asupra unui capăt de
cerere, oricare dintre părţi sau dintre arbitri, din oficiu, poate solicita, în termen de 15 zile de
la data primirii hotărîrii, completarea acesteia.
(6) În cazul în care se pronunţă asupra unui capăt de cerere susţinut în procedura
arbitrală, dar neinclus în hotărîrea arbitrală, tribunalul arbitral adoptă o hotărîre adiţională.
(7) Dosarul se păstrează în arhiva secretariatului Curţii de Arbitraj.

Art.45. – Contestarea hotărîrii arbitrale în instanţă de judecată competentă


(1) Hotărîrea arbitrală poate fi contestată de orice parte printr-o cerere în anulare
adresată instanţei de judecată competente în termen de 3 luni din ziua primirii hotărîrii
arbitrale de către partea care a depus cererea de anulare.
(2) Procedura de contestare a hotărîrilor arbitrale este reglementată de Codul de
procedură civilă al Republicii Moldova.

Art.46. – Executarea hotărîrilor arbitrale


(1) Hotărîrea arbitrală este obligatorie, urmînd să fie executată benevol, imediat sau în
termenul indicat în ea, de partea împotriva căreia s-a pronunţat.
(2) Procedura de eliberare a titlului executoriu asupra hotărîrilor arbitrale este
reglementată în Codul de procedură civilă al Republicii Moldova.
(3) Hotărîrea arbitrală asupra căreia a fost eliberat titlu executoriu se execută silit,
similar modului de executare a unei hotărîri judecătoreşti.

Art.47. – Scoaterea cererii de pe rol


(1) În cazul în care desfăşurarea normală a litigiului este împiedicată din vina
reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezentul Regulament,
Secretariatul î-i va face o înştiinţare scrisă, prin care i se va indică obligaţiile ce îi revin,
termenul pentru aducerea lor la îndeplinire, precum şi consecinţele neconformării.
(2) Dacă reclamantul nu răspunde sau nu se conformează obligaţiilor ce îi revin în
termenul stabilit, litigiul se scoate de pe rol prin Decizia Preşedintelui Curţii de Arbitraj, fără
a i se restitui taxa de arbitraj.
(3) Dacă o parte renunţă la pretenţie, cererea se scoate de pe rol, cu excepţia cazului
în care partea opusă îi solicită să se pronunţe asupra pretenţiei.

Art.48. – Cheltuielile arbitrale


(1) Cheltuielile arbitrale pot cuprinde: taxa de înregistrare, taxa de arbitrare, cheltuielile
de administrare a probelor, de traducere a actelor şi a dezbaterilor, cheltuielile de deplasare
a părţilor, arbitrilor, martorilor, experţilor şi consilierilor şi alte cheltuieli necesare de arbitrare
a litigiului.
(2) Taxa de arbitrare remunerează serviciile prestate de Curtea de Arbitraj în
organizarea şi desfăşurarea arbitrajului.
(3) Cheltuielile arbitrale se stabilesc şi se plătesc conform Normelor privind taxele şi
cheltuielile arbitrale, aprobate de Consiliul Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii
Moldova, anexate la prezentul Regulament.
(4) Dacă taxa de arbitrare şi celelalte cheltuieli arbitrale nu se plătesc conform acestor
Norme, nu se va da curs cererii respective sau procedurii arbitrale.
(5) Cheltuielile arbitrale se suportă potrivit înţelegerii dintre părţi.
(6) În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a
pierdut litigiul, integral, dacă cererea de arbitraj este admisă în totalitate. Dacă cererea de
arbitraj este admisă în parte, taxa de arbitrare va fi distribuită prin raportare la pretenţiile
admise. Tribunalul arbitral va acorda celelalte cheltuieli în măsura în care va aprecia că sînt
justificate, în funcţie de împrejurările cauzei.
(7) Tribunalul arbitral poate obliga, la cerere, partea prin a cărei culpă s-au cauzat
celeilalte părţi cheltuieli inutile, la plata acestora, cu titlu de despăgubiri.

Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE
Art.49. – Dispoziţii finale şi tranzitorii
(1) Prezentul Regulament se completează cu dispoziţiile de drept comun de procedură
civilă în măsura în care acestea sînt compatibile cu arbitrajul, precum şi cu natura
comercială, respectiv civilă, a litigiilor.
(2) Litigiile în curs la data intrării în vigoare a prezentului Regulament se vor soluţiona
potrivit Regulamentului în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, în afară de cazul în
care părţile optează pentru prezentul Regulament.
(3) Regulamentul de faţă intră în vigoare pe data de 1aprilie 2009.

Art.50. – Anexe
(1) Anexa nr.1: Clauza compromisorie recomandată de Camera de Comerţ şi Industrie
a Republicii Moldova.
(2) Anexa nr.2: “Norme privind taxa şi cheltuielile arbitrale pentru soluţionarea litigiilor
civile şi comerciale interne”. Anexa constituie parte integrantă a prezentului Regulament.

Anexa nr.1

CLAUZA COMPROMISORIE
recomandată de Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova
pentru a fi inclusă în contractele civile şi comerciale interne

“Orice litigiu decurgînd din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la
încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj
Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova în
conformitate cu Regulamentul acestei Curţi. Hotărîrea arbitrală este definitivă şi obligatorie.”
Părţile mai pot adăuga, la opţiunea lor, următoarele menţiuni:
1. “Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic numit prin acordul părţilor sau
în lipsa acestui acord, de preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă
Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova”.
sau
“Tribunalul arbitral va fi compus din 3 arbitri: cîte unul numit de fiecare dintre părţi şi un
supraarbitru ales de cei doi arbitri”.
2. “Tribunalul arbitral va judeca litigiul în drept cu aplicarea legii Republicii Moldova”.
3. Limba procedurii – limba de stat a Republicii Moldova.
4. Locul arbitrajului – mun.Chişinău, Republica Moldova.
5. “______________________________________________”.

Anexa nr.2
NORME
privind taxele şi cheltuielile arbitrale pentru soluţionarea
litigiilor civile şi comerciale interne

Art.1. – Noţiuni şi termeni utilizaţi:


(1) “Taxa de înregistrare” – este taxa achitată de reclamant la depunerea cererii pentru
acoperirea cheltuielilor în legătură cu iniţierea procedurilor arbitrale;
(2) “Taxa de arbitrare” – este taxa, achitată de reclamant pentru fiecare cerere de
arbitraj primită spre examinare de Curtea de Arbitraj, destinată pentru acoperirea tuturor
cheltuielilor în legătură cu soluţionarea ei şi include taxa administrativă şi onorariul.
(3) “Taxa administrativă” – constituie o parte din taxa de arbitrare, destinată acoperirii
cheltuielilor pentru organizarea şi conducerea procedurii arbitrale, inclusiv cheltuieli pentru
activitatea Curţii de Arbitraj.
(4) “Onorariul” – o parte din taxa de arbitrare destinată remunerării muncii persoanelor
implicate în examinarea şi soluţionarea cererilor.
(5) “Cheltuieli suplimentare ale procedurii arbitrale” – cheltuielile care apar pe parcursul
procedurii arbitrale în legătură cu examinarea dosarului (cheltuieli pentru efectuarea
expertizei, pentru traducerea actelor sau dezbaterilor, cheltuieli de citare sau comunicare de
acte de procedură prin poştă rapidă, cheltuielile de deplasare ale arbitrilor, martorilor etc.)
(6) “Cheltuielile părţilor” – cheltuielile suportate separat de fiecare parte în legătură cu
apărarea intereselor sale în faţa Curţii de Arbitraj (deplasarea reprezentanţilor, onorariile
avocaţilor etc.), cu excepţia celor indicate mai sus.

Art.2. – Determinarea valorii acţiunii


(1) Reclamantul este obligat să stabilească în cerere valoarea exprimată în bani a
obiectului ei chiar şi în cazurile cînd nu formulează pretenţii băneşti.
(2) Valoarea obiectului acţiunii se stabileşte de regulă astfel:
a) în cererile privind pretenţii băneşti, la suma pretinsă;
b) în cererile privind predarea unor bunuri, la valoarea acelor bunuri din momentul
depunerii cererii;
c) în cererile privind obligaţia de a face sau de a nu face, la valoarea indicată de
reclamant.
(3) În cererile cu mai multe capete, valoarea fiecărui capăt trebuie stabilită în mod
separat. Valoarea obiectului acţiunii se stabileşte la suma totală a capetelor de cerere.
(4) Dacă reclamantul nu a stabilit sau a stabilit inexact valoarea obiectului cererii,
Curtea de Arbitraj, din oficiu sau la cererea pîrîtului stabileşte această valoare pe baza
datelor privitoare la obiectul cererii.
(5) Dacă prin cererea de arbitraj se pretind penalităţi sau dobînzi de întîrziere, suma
acestora se cumulează cu valoarea celorlalte pretenţii băneşti în vederea taxării, de la data
cînd încep să curgă şi pînă la data introducerii cererii, sau a majorării ei pe parcurs cu atare
pretenţii.
Art.3. – Taxa de înregistrare
(1) Taxa de înregistrare constituie 1000 lei.
(2) Taxa de înregistrare se distribuie în părţi egale între taxa administrativă şi onorariu.
(3) Taxa de înregistrare este ireturnabilă.

Art.4. – Taxa de arbitrare


(1) Taxa de arbitrare se calculează după cum urmează:

Valoarea acţiunii (MDL) Taxa de arbitraj (MDL)


Pînă la 50000 lei 3% dar nu mai puţin de 1000 MDL
De la 50001 lei pînă la 100000 lei 1500 lei + 2,8% din ceea ce depăşeşte 50000 lei
De la 100001 lei pînă la 200000 lei 3000 lei + 2,6% din ceea ce depăşeşte 100000 lei
De la 200001 lei pînă la 500000 lei 6000 lei + 2,4% din ceea ce depăşeşte 200000 lei
De la 500001 lei pînă la 1000000 lei 15000 lei + 2,2% din ceea ce depăşeşte 500000 lei
De la 1000001 lei pînă la 2000000 lei 30000 lei + 2% din ceea ce depăşeşte 1000000 lei
Peste 2000001 lei 60000 lei + 1,5% din ceea ce depăşeşte 2000000 lei

(2) Dacă valoarea obiectului cererii este exprimată în altă valută decît leul
moldovenesc, taxa se calculează pe baza parităţii dintre această valută şi leul moldovenesc
la data introducerii cererii.
(3) Taxa de arbitrare se achită integral la depunerea cererii de arbitraj sau, după caz a
altor cereri care se taxează. La cerere se anexează şi dovada plăţii. Dovada plăţii se poate
prezenta şi în cadrul unui termen stabilit de secretarul Curţii de Arbitraj, dar nu mai tîrziu de
5 zile de la data înregistrării cererii.
(4) Dacă plata taxei de arbitrare nu se face odată cu introducerea cererii sau în
termenul prescris în acest scop, cererea de arbitraj se restituie reclamantului.
(5) Taxa de arbitrare la fel ca şi celelalte taxe ale Curţii de Arbitraj se consideră achitată
la ziua trecerii lor în contul Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova. Aceste taxe
se achită fără taxă pe valoare adăugată (TVA). Cheltuielile de transfer bancar al sumelor
achitate pentru serviciile Curţii de Arbitraj sînt puse pe seama părţii care le efectuează.
(6) La solicitarea reclamantului, preşedintele Curţii de Arbitraj poate admite amînarea
achitării taxei de arbitrare, cu excepţia taxei de înregistrare, care se achită la depunerea
cererii. Această perioadă însă nu poate depăşi 30 de zile, în acelaşi timp, pînă la achitarea
integrală a taxei de arbitrare nu se va da curs cererii.
(7) Avînd în vedere complexitatea cauzei, creşterea semnificativă a timpului petrecut
în legătură cu procedura arbitrală, la prezentarea tribunalului arbitral, Preşedintele Curţii de
Arbitraj poate decide majorarea taxei arbitrale.
[Art.4 completat prin Decizia nr.7/10 Camerei de Comerţ şi Industrie din 25.11.2011, în vigoare
16.12.2011]

Art.5. – Onorariile
(1) Suma destinată achitării onorariilor arbitrilor, secretarului şi preşedintelui Curţii de
Arbitraj constituie 50% din taxa de arbitrare.
(2) Plata onorariilor se face prin intermediul Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii
Moldova, la terminarea litigiului, după pronunţarea şi redactarea hotărîrii arbitrale potrivit
Regulamentului cu privire la procedura de arbitraj intern.
(3) Onorariile sînt distribuite printr-o Încheiere de către preşedintele Curţii de Arbitraj,
luînd în consideraţie valoarea şi complexitatea litigiului, precum şi alte circumstanţe
relevante, cum ar fi aportul fiecărui arbitru la soluţionarea cererii şi adoptarea hotărîrii.
(4) Orice înţelegere între parte şi arbitru cu privire la onorarii este nulă.

Art.6. – Taxa administrativă


(1) Taxa administrativă constituie 50% din taxa de arbitrare, din care 30% au menirea
de a acoperi cheltuielile de gestionare şi administrare a Curţii de Arbitraj, iar 20% rămîn la
dispoziţia Camerei de Comerţ şi Industrie.

Art.7. – Reducerea taxei de arbitrare


(1) Prevederile acestui articol nu se referă la taxa de înregistrare.
(2) Dacă procedura arbitrală încetează prin Decizia preşedintelui Curţii de Arbitraj,
reclamantului i se restituie 75% din taxa de arbitrare.
(3) Dacă procedura arbitrală încetează în legătură cu renunţarea reclamantului la
pretenţiile sale pînă la prima şedinţă, ca urmare a soluţionării litigiului pe cale amiabilă, sau
în oricare alte cazuri de recepţionare de către Curtea de Arbitraj a cererilor de acest gen
pînă la ziua indicată, reclamantului i se restituie 50% din taxa de arbitrare.

Art.8. – Taxarea cererii reconvenţionale


(1) Cererea reconvenţională şi alte cereri de acest gen se taxează întocmai ca şi
cererea principală.
(2) Taxa de arbitrare a cererii reconvenţionale se calculează conform tabelei care
acţiona la data depunerii cererii principale şi se achită în ordinea stabilită de art.4 al
prezentelor Norme.

Art.9. – Distribuirea taxei de arbitrare între părţi


(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, taxa de arbitrare este pusă pe seama părţii
împotriva căreia a fost emisă hotărîrea tribunalului arbitral, cu excepţia cazurilor cînd
acţionează alte reguli.
(2) Dacă acţiunea a fost admisă în parte, taxa de arbitrare este atribuită pîrîtului
proporţional mărimii pretenţiilor satisfăcute şi reclamantului – proporţional părţii de pretenţii
respinse.

Art.10. – Cheltuielile suplimentare


(1) Curtea de Arbitraj poate obliga ambele părţi sau una din ele să avanseze acoperirea
cheltuielilor suplimentare în legătură cu derularea procedurii arbitrale. Avansarea acestor
cheltuieli poate fi în special solicitată părţii care a făcut un demers despre necesitatea
efectuării unor acţiuni pentru soluţionarea litigiului care ar putea duce la asemenea cheltuieli,
dacă demersul va fi considerat întemeiat.
(2) Curtea de Arbitraj poate pune efectuarea anumitor acţiuni pentru soluţionarea
litigiului în dependenţă de introducerea de către părţi sau de către una din părţi a avansului
pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare în termenii stabiliţi.
(3) În caz de desemnare de către una din părţi a arbitrului care îşi are domiciliul în afara
locului petrecerii şedinţelor Curţii de Arbitraj, inclusiv de peste hotarele Republicii Moldova,
această parte urmează să introducă în avans cheltuielile de participare a arbitrului în
procedura arbitrală (cheltuieli de deplasare, cazare, diurnă, pentru obţinerea vizei etc.). În
cazul în care, această persoană urmează să îndeplinească funcţiile preşedintelui tribunalului
arbitral sau arbitrului unic, avansarea cheltuielilor pentru participarea lui în procedura
arbitrală, urmează a fi introdusă în cote egale de ambele părţi. În caz de neintroducere a
avansului în termenele stabilite de către pîrît, achitarea acestei cote este pusă pe seama
reclamantului.
(4) Partea, la cererea căreia s-au efectuat traduceri de pe actele dosarului, precum şi
traducerea prin interpreţi a dezbaterilor orale, are obligaţia să avanseze costul efectuării
acestora.
(5) Dacă procedura arbitrală are loc în altă limbă decît limba de stat, achitarea
eventualelor cheltuieli de traduceri poate fi atribuită ambelor părţi egal. Poate fi solicitată
avansarea acestor cheltuieli.
(6) Dacă părţile au convenit ca locul petrecerii şedinţelor să fie altul decît sediul Curţii
de Arbitraj, toate cheltuielile suplimentare în acest scop sînt suportate de părţi solidar, cu
avansarea acestor cheltuieli. În cazul în care avansarea nu se efectuează în termenele
stabilite de Curtea de Arbitraj, şedinţele de examinare a cererii se petrec la sediul Curţii de
Arbitraj (mun.Chişinău).
(7) Cheltuielile suplimentare ale procedurii arbitrale se stabilesc în valuta în care ele
sînt suportate. Ziua achitării lor se determină conform regulilor indicate în alin.(5) al articolului
4.
(8) Dacă una din părţi nu îşi îndeplineşte obligaţia ce-i revine cu privire la achitarea
taxei sau cheltuielilor arbitrale, cealaltă parte o poate executa urmînd ca prin hotărîrea
arbitrală să se stabilească modul de suportare a sumelor respective.
(9) Orice diferenţă în plus sau în minus de taxe sau cheltuieli arbitrale se regularizează
şi se achită de îndată.
(10) Dacă taxele respective nu se achită conform prevederilor prezentelor Norme, nu
se va da curs cererii sau procedurii arbitrale.

Art.11. – Cheltuielile părţilor


(1) Fiecare parte suportă cheltuielile indicate în alin.(6) al articolului 1.
(2) Cheltuielile suportate de partea în favoarea căreia a fost emisă hotărîrea în legătură
cu apărarea intereselor sale în Curtea de Arbitraj (cheltuieli de deplasare ale părţilor,
onorariile avocaţilor etc.) pot fi atribuite părţii adverse în măsura în care tribunalul arbitral le
va recunoaşte întemeiate şi raţionale.

Art.12. – Dispoziţii finale


(1) Prezentele Norme constituie parte integrantă a Regulamentului cu privire la
procedura de arbitraj intern şi se aplică începînd cu data de 1 aprilie 2009.
(2) Cererile de arbitraj înregistrate pînă la această dată rămîn supuse tarifelor în vigoare
la data înregistrării lor, dacă plata integrală a sumei s-a făcut pînă la această dată. Dacă
taxa de arbitrare a fost plătită parţial, diferenţa neachitată se va achita proporţional, conform
prezentelor norme.
(3) De la data intrării în vigoare a prezentelor Norme se abrogă orice prevedere
contrară.

APROBAT
prin Decizia Consiliului
Camerei de Comerţ şi
Industrie a Republicii Moldova
din 19 decembrie 2008
Preşedinte _______________
Gheorghe Cucu

REGULAMENTUL
Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de
Comerţ şi Industrie a RM cu privire la procedura de mediere

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Art.1. – Medierea
(1) Prezentul Regulament determină ordinea de efectuare a procedurii de mediere de
către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie
a Republicii Moldova (în continuare – Curtea de Arbitraj), cu participarea
mediatorului/mediatorilor la soluţionarea litigiilor între părţile unui contract comercial
internaţional, precum şi care decurg din alte raporturi juridice comerciale şi civile interne.
(2) Organizarea şi desfăşurarea procedurii de mediere de către Curtea de Arbitraj se
realizează în conformitate cu cerinţele Legii nr.134-XVI din 14.06.07 cu privire la mediere
(М.О. nr.188-191/730 din 07.12.07), cu prevederile altor legi în vigoare ale Republicii
Moldova, actele internaţionale la care Republica Moldova este parte, Statutul Curţii de
Arbitraj şi prezentul Regulament.
(3) Medierea reprezintă o metodă alternativă (extrajudiciară) de soluţionare a litigiilor
între părţi, pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane. În orice contract, părţile pot
prevedea o clauză de mediere. Validitatea clauzei de mediere este independentă de
validitatea contractului în care este inclusă.
(4) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului ca
persoană aptă să faciliteze negocierile între ele şi să le acorde asistenţă în soluţionarea
conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc acceptabile, eficiente şi durabile.
(5) Părţile pot recurge la mediere benevol, inclusiv după pornirea unui proces în
instanţa judiciară sau arbitraj, în orice fază a acestuia, convenind să soluţioneze pe această
cale orice conflict în materie civilă şi comercială. Dacă însă, instanţa de judecată sau
tribunalul arbitral, în procesul examinării litigiului, iniţiază procedura de soluţionare a litigiului
pe cale amiabilă, medierea ulterioară în condiţiile prezentului Regulament nu poate fi
desfăşurată.
(6) Medierea se efectuează în baza principiilor accesului liber şi egal la această
procedură, liberului consimţămînt, confidenţialităţii şi imparţialităţii, independenţei şi liberei
alegeri a mediatorului.
(7) Procedura de mediere are un caracter internaţional dacă:
a) Părţile unei convenţii de mediere îşi au, la momentul încheierii acesteia, locul de
afaceri în diferite state;
b) în afara teritoriului statului în care părţile îşi au locul de afaceri este situat:
- locul medierii prevăzut în convenţia de mediere sau determinat în conformitate cu ea;
- locul în care urmează să fie executată o parte substanţială a obligaţiilor din raporturile
comerciale sau locul cu care obiectul litigiului are legătura cea mai strînsă.
(8) Un litigiu are un caracter “comercial” dacă decurge din raporturi juridice contractuale
şi necontractuale care cuprind: contracte de livrare sau de schimb de bunuri şi servicii;
acorduri de distribuţie; reprezentanţe comerciale sau agenţii comerciale; factoring, leasing,
construcţie a obiectivelor industriale, consulting, engineering de afaceri, licenţiere, investiţii,
finanţare, servicii bancare, asigurări, acorduri de exploatare sau de concesiune, întreprinderi
mixte şi alte forme de cooperare industrială sau comercială, transport de mărfuri şi de
pasageri pe calea aeriană, maritimă, feroviară şi rutieră, nelimitîndu-se la ele.
(9) În cazul în care s-a încredinţat Curţii de Arbitraj organizarea şi desfăşurarea
medierii, prin însuşi acest fapt, părţile au acceptat prezentul Regulament, cu excepţia cazului
cînd odată cu încredinţarea organizării medierii, părţile au optat, în scris, pentru alte norme
de mediere şi acestea au fost acceptate de mediator ca norme ce nu contravin legislaţiei în
vigoare.

Art.2. – Participanţii la procesul de mediere


(1) Participanţii la procesul de mediere sînt părţile şi mediatorul. Părţi în procesul de
mediere pot fi atît persoane fizice cît şi persoane juridice, inclusiv autorităţile publice.
(2) Medierea poate avea loc între două sau mai multe părţi şi se poate realiza de către
unul sau mai mulţi mediatori.
(3) Părţile participă la procesul de mediere personal sau prin reprezentanţi conform
legislaţiei în vigoare. Pe parcursul medierii, părţile de comun acord pot fi asistate de avocaţi,
consultanţi, traducători, precum şi de alte persoane dacă legislaţia nu prevede altfel.
(4) Mediatorul nu are împuterniciri de a prezenta părţile la soluţionarea litigiului. El nu
poate fi ulterior arbitru în acelaşi litigiu, dacă părţile nu s-au înţeles altfel în mod expres.
(5) Drepturile şi responsabilităţile părţilor în proces, calitatea de mediator, statutul,
drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile lor sînt determinate de Legea nr.134-XVI din
14.06.07 cu privire la mediere.

Capitolul II
PROCEDURA DE MEDIERE
Art.3. – Solicitarea medierii
(1) Părţile care doresc să soluţioneze conflictul, divergenţa sau litigiul apărut între ele
(în continuare – litigiu) cu participarea mediatorului se adresează Curţii de Arbitraj cu o
cerere comună de efectuare a procedurii de mediere.
(2) Procedura de mediere începe la data înregistrării cererii.
(3) Cererea trebuie să conţină:
• denumirea părţilor, adresele lor, numerele de telefon, fax, poşta electronică;
• numele, prenumele, patronimicul reprezentanţilor împuterniciţi, dacă sînt;
• descrierea succintă a litigiului, inclusiv aprecierea valorii lui;
• numele, prenumele, patronimicul mediatorului desemnat de părţi sau solicitarea
comună de numire a mediatorului, cu indicarea cerinţelor faţă de calificarea lui.
(4) La cerere se anexează dovada achitării taxei de înregistrare, stabilită de Normele
cu privire la taxe şi cheltuieli în procedura de mediere, care constituie parte integrantă a
prezentului Regulament.
(5) Dacă cererea nu este depusă de toate părţile litigiului, părţile care au depus cererea
expediază o copie părţilor care nu au depus cerere.
(6) Mediatorul nu are dreptul de a recepţiona comanda de efectuare a procedurii de
mediere nemijlocit de la părţi. În caz de adresare a părţii către mediator, acesta îi explică
ordinea de efectuare a procedurii de mediere, stabilită de prezentul Regulament.
(7) În cazul în care una din părţi a propus lansarea procedurii de mediere, iar partea
opusă nu a prezentat acceptul său în termen de 15 zile (în cazul litigiului internaţional – 30
de zile), se consideră că medierea nu a fost acceptată.
(8) Medierea poate fi solicitată repetat.
(9) În cazul în care părţile acceptă medierea, ele vor semna un contract de mediere în
conformitate cu prevederile art.26 din Legea nr.134-XVI din 14.06.07 cu privire la mediere.

Art.4. – Desemnarea mediatorului


(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, procedura de mediere are loc cu un singur
mediator.
(2) Mediatorul este ales de părţi, din Lista arbitrilor/mediatorilor Curţii de Arbitraj, (în
continuare – Lista mediatorilor) sau, la propunerea părţilor, pot fi alese şi alte persoane care
întrunesc cerinţele calităţii de mediator, dacă au ajuns la un acord reciproc. Părţile pot
conveni ca mediatorul să fie numit de către preşedintele Curţii de Arbitraj.
(3) Dacă în decurs de 15 zile (în cazul litigiului internaţional – 30 de zile) de la
parvenirea cererii la Curtea de Arbitraj, părţile nu au ajuns la un acord referitor la candidatura
mediatorului, el este numit de preşedintele Curţii de Arbitraj, luînd în calcul doleanţele
părţilor, dacă sînt înaintate.
(4) Dispoziţiile prezentului Regulament, care prevăd atribuţiile mediatorului
unipersonal, se răspîndesc şi asupra cazurilor în care participă doi sau mai mulţi mediatori.
Distribuirea obligaţiilor între aceşti mediatori se efectuează conform înţelegerii între părţi, iar
în caz de necesitate şi cu participarea preşedintelui Curţii de Arbitraj.
(5) Mediatorul ales sau numit depune un angajament de neutralitate, independenţă şi
imparţialitate, să respecte confidenţialitatea în raport cu informaţia devenită cunoscută odată
cu efectuarea procedurii de mediere.
(6) Dacă mediatorul ales sau desemnat, din anumite motive nu poate purcede la
procedura de mediere sau nu o poate continua pe cea începută, preşedintele Curţii de
Arbitraj desemnează un nou mediator, dacă părţile nu au prevăzut altfel.

Art.5. – Pregătirea procedurii de mediere


(1) Pregătirea pentru desfăşurarea procedurii de mediere are loc cu toate părţile
litigiului, în procesul căreia se stabileşte ordinea şi metodele/regulile de aplanare a
conflictului, dacă părţile au ajuns la o înţelegere în acest sens.
(2) În timpul pregătirii pentru efectuarea procedurii de mediere se stabilesc consultaţii
cu conducătorii organizaţiilor, antreprenorilor individuali, alţi cetăţeni, care sînt părţi în litigiu
sau/şi reprezentanţii lor.

Art.6. – Consultaţiile cu părţile


(1) Consultaţiile cu părţile pentru efectuarea procedurii de mediere încep doar după
prezentarea de către părţi a dovezilor despre achitarea taxei de înregistrare.
(2) Consultaţiile cu părţile se efectuează de mediator cu scopul:
• clarificării circumstanţelor litigiului şi poziţiilor părţilor;
• determinării actelor necesare care au tangenţă cu litigiul;
• determinării prealabile a condiţiilor, cerinţelor şi doleanţelor părţilor referitor la
efectuarea procedurii de mediere şi rezultatele ei;
• clarificării poziţiei părţilor despre durata presupusă de timp necesară pentru
efectuarea şi încheierea procedurii de mediere, precum şi fixarea acestui termen;
• determinarea locului şi timpului începerii procedurii de mediere.
(3) După finalizarea consultaţiilor, ziua desfăşurării procedurii de mediere se stabileşte
în aşa fel, încît să se asigure la maxim posibilitatea de participare la ea a conducătorilor
organizaţiilor, antreprenorilor individuali sau altor persoane care sînt părţi în litigiu.
(4) În cazul imposibilităţii participării persoanelor indicate – ziua desfăşurării procedurii
de mediere se stabileşte în aşa fel, ca să se asigure participarea la ea a reprezentanţilor cu
împuterniciri legale, în atribuţiile cărora se află chestiunea expusă procedurii de mediere.

Art.7. – Desfăşurarea procedurii de mediere


(1) Procedura de mediere se efectuează doar dacă părţile au achitat taxele
administrative şi de onorariu.
(2) Efectuarea procedurii de mediere începe cu verificarea împuternicirilor persoanelor
care participă la aplanarea litigiului.
(3) Mediatorul se prezintă părţilor, informîndu-i despre experienţa sa profesională,
despre principiile de bază de efectuare a procedurii de mediere şi efectele ei. Părţile sînt
informate despre rolul mediatorului în procedura de mediere, cu scopul de a ajunge la
Acordul de împăcare şi despre dreptul părţilor de a renunţa, în orice moment, la această
procedură.
(4) Mediatorul deţine libertatea deplină în alegerea metodei de desfăşurare a procedurii
de mediere şi o organizează, cu scopul atingerii eficacităţii maxime, după intima convingere,
cu respectarea cerinţelor prezentului Regulament.
(5) În decursul procedurii de mediere părţile îşi expun esenţa litigiului şi înaintează
propuneri pentru aplanarea lui.
(6) Dacă mediatorul consideră necesar, va discuta cu fiecare parte separat. Informaţia
obţinută în cadrul discuţiilor cu una din părţi poate fi transmisă celeilalte părţi doar cu acordul
părţii care a furnizat informaţia.
(7) Mediatorul dă posibilitate părţilor să se expună şi să formuleze propuneri care, după
părerea lor, pot duce la aplanarea litigiului.
(8) În decursul procedurii de mediere, mediatorul identifică şi scoate la iveală interesul
şi intenţiile fiecărei părţi.
(9) Respectînd principiile de neutralitate şi egalitate ale părţilor, mediatorul are dreptul,
cu acordul lor, să prezinte propriile propuneri referitor la posibilităţile de soluţionare a litigiului
şi încheierii Acordului de împăcare corespunzător.
(10) Procedura de mediere are loc la sediul Curţii de Arbitraj, dacă părţile nu au
convenit altfel.

Art.8. – Suspendarea şi încetarea procedurii de mediere


(1) Mediatorul suspendează procedura de mediere în cazurile:
• cînd consideră oportun, în special la apariţia unor dificultăţi temporare în ajungerea
de către părţi la un Acord reciproc;
• în alte cazuri, la solicitarea unei sau ambelor părţi.
(2) Procedura de mediere încetează în cazurile:
• dacă, din cauza inacţiunii măcar a unei părţi din litigiu, după suspendarea procedurii
de mediere, aceasta nu este reluată în decurs de 30 de zile sau în alt termen coordonat;
• dacă desfăşurarea de mai departe a procedurii de mediere reluată după suspendare
va fi recunoscută de mediator sau de măcar una din părţi ca fiind lipsită de perspective sau
devine imposibilă din alte circumstanţe;
• dacă a expirat termenul pentru aplanarea litigiului şi părţile nu s-au înţeles să-l
prelungească;
• în cazurile prevăzute de Normele cu privire la taxe şi cheltuieli în procedura de
mediere.
(3) Procedura de mediere se consideră încetată din momentul semnării de către părţi
a Acordului de împăcare sau de încetare a procedurii în condiţiile indicate în art.28 al Legii
nr.134-XVI din 14.06.07 cu privire la mediere.

Art.9. – Acordul de împăcare


(1) Acordul de împăcare se întocmeşte şi se execută conform prevederilor art.29 din
Legea nr.134-XVI din 14.06.07 cu privire la mediere.
(2) În Acordul părţilor trebuie să fie strict determinate condiţiile de aplanare a litigiului
şi să includă obligaţia fiecărei părţi de a executa benevol Acordul cu indicarea termenelor de
executare. Mediatorul, cu consimţămîntul părţilor, acordă asistenţă la pregătirea textului
Acordului.
(3) Acordul părţilor se încheie în formă scrisă, în trei exemplare. Fiecare exemplar este
semnat de persoanele care au participat la procedura de mediere.

Art.10. – Cheltuielile procedurii de mediere


(1) Cheltuielile de mediere pot cuprinde: taxa de înregistrare, taxa administrativă, taxa
de onorariu şi alte cheltuieli suplimentare necesare procedurii de mediere a litigiului.
(2) Cheltuielile de mediere se stabilesc şi se plătesc conform Normelor privind taxele
şi cheltuielile procedurii de mediere, aprobate de Consiliul Camerei de Comerţ şi Industrie a
Republicii Moldova, care constituie parte integrantă a prezentului Regulament.
(3) Dacă taxele şi cheltuielile de mediere nu se plătesc conform acestor Norme, nu se
va da curs cererii respective sau procedurii de mediere.

Capitolul III
DISPOZIŢII FINALE
Art.11. – Chestiuni organizatorice
(1) În vederea sprijinirii agenţilor economici în încercarea de rezolvare pe cale amiabilă
a neînţelegerilor dintre aceştia, Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova asigură
spaţiul şi condiţiile materiale corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţii Curţii de
Arbitraj, suportînd toate cheltuielile aferente, inclusiv salariile personalului Curţii, cu excepţia
onorariilor mediatorilor.
(2) Dacă altceva nu este stabilit în prezentul Regulament, toate problemele care apar
în procesul de activitate, care nu sînt legate nemijlocit de soluţionarea litigiului sînt rezolvate
de preşedintele Curţii de Arbitraj.
(3) Pentru exercitarea funcţiilor prevăzute de prezentul Regulament, secretarul Curţii
de Arbitraj îndeplineşte indicaţiile preşedintelui Curţii de Arbitraj.
(4) Obligaţiile preşedintelui Curţii de Arbitraj, în absenţa sa, sînt puse pe seama unui
vicepreşedinte al Curţii de Arbitraj.
Art.12. – Punerea în aplicare a prezentului Regulament
(1) Prezentul Regulament se completează cu dispoziţiile de drept comun de procedură
civilă în măsura în care acestea sînt compatibile cu medierea, precum şi cu natura
comercială şi civilă a litigiilor.
2) Prezentul Regulament va intra în vigoare de la 1 aprilie 2009.

Art.13. – Anexe
Anexa nr.1: Clauza de mediere recomandată de Camera de Comerţ şi Industrie a
Republicii Moldova.
Anexa nr.2: "Normele privind taxele şi cheltuielile procedurii de mediere".

Anexa nr.1
CLAUZA DE MEDIERE
recomandată de Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova
pentru a fi inclusă în contractele comerciale interne şi internaţionale

"Orice litigiu decurgînd din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la
încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, pînă la soluţionarea lui pe cale judiciară sau
arbitrală se va transmite spre soluţionare prin mediere la Curtea de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova."
Sau
“Dacă, în caz de litigiu din sau în legătură cu prezentul contract, părţile vor încerca să-
l soluţioneze pe calea medierii organizată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de
pe lîngă CCI a RM, o asemenea procedură se va desfăşura în conformitate cu Regulamentul
acestei Curţi cu privire la procedura de mediere”.

Anexa nr.2
NORME
privind taxele şi cheltuielile procedurii de mediere

Art.1. – Termeni şi noţiuni utilizate


(1) “Taxa de înregistrare” – taxa îndreptată să acopere cheltuielile legate de începerea
procedurii de mediere.
(2) “Taxa de onorariu” – taxa destinată remunerării muncii persoanelor implicate în
procedura de mediere.
(3)“Taxa administrativă” – taxa destinată acoperirii cheltuielilor de organizare şi
desfăşurare a procedurii de mediere, precum şi cheltuielile administrative legate de
activitatea Curţii de Arbitraj.
(4) “Cheltuieli suplimentare” – cheltuieli, care pot apărea în legătură cu desfăşurarea
procedurii de mediere, în special, cheltuieli legate de invitarea martorilor, efectuarea
expertizelor, participarea translatorului, deplasarea mediatorului (mediatorilor) pentru
efectuarea procedurii de mediere în afara domiciliului său permanent.
(5) “Cheltuielile părţilor” – cheltuieli, suportate de părţi în legătură cu apărarea
intereselor sale, pe lîngă cheltuielile indicate mai sus.

Art.2. – Taxa de înregistrare


(1) Taxa de înregistrare se achită de părţi în sumă de 1000 MDL, iar în cazul litigiului
internaţional 200$ SUA la depunerea cererii despre efectuarea procedurii de mediere. Taxa
de înregistrare este o plată independentă, care nu este inclusă în alte taxe şi cheltuieli. Taxa
de înregistrare nu este rambursabilă.

Art.3. – Taxa de onorariu


(1) Onorariul se achită de părţi în sumă de 500 MDL, iar în cazul litigiului internaţional
100$ SUA pentru fiecare oră de muncă a mediatorului cu părţile care participă la procedură,
indiferent de rezultatul final al procedurii de mediere.
(2) Mărimea concretă sau finală a taxei de onorariu, în dependenţă de dificultatea
litigiului şi timpul presupus pentru aplanarea lui, se determină de către preşedintele Curţii de
Arbitraj în baza rezultatelor consultaţiilor cu părţile şi mediatorul.
(3) Preşedintele Curţii de Arbitraj, de comun acord cu mediatorul şi părţile, are dreptul
să emită o decizie despre mărirea, la intima sa convingere, a mărimii taxei de onorariu în
comparaţie cu cea stabilită (coordonată) anterior în caz de apariţie a unor circumstanţe
neprevăzute, care fac esenţial dificilă posibilitatea de aplanare a conflictului sau, dacă
măresc substanţial timpul necesar, în comparaţie cu cel determinat pe parcursul
consultaţiilor.

Art.4. – Ordinea distribuirii onorariului


(1) În decursul a 10 zile din momentul încheierii sau încetării procedurii de mediere,
mediatorului i se stabileşte un onorariu în mărime de 80% din suma achitată de părţi ca taxă
de onorariu. În cazul în care au fost aleşi (numiţi) cîţiva mediatori, dacă în contractul dintre
aceşti mediatori nu este stabilit altceva, onorariul este distribuit între ei în egală măsură.

Art.5. – Taxa administrativă


(1) Taxa administrativă este o taxă independentă, neinclusă în alte taxe şi cheltuieli,
care se calculează şi se achită în proporţie de 40% din taxa de onorariu, stabilită conform
art.3 al prezentelor Norme.

Art.6. – Cheltuieli suplimentare


(1) Cheltuielile suplimentare se achită de părţi în avans în mărimea coordonată,
necesară pentru petrecerea acţiunii procedurale respective.
(2) Procedura de mediere nu se va începe, iar cea începută nu va continua atîta timp
cît părţile nu vor avansa acoperirea cheltuielilor suplimentare.
(3) Cheltuielile legate de citarea martorului se achită de partea care a invitat acest
martor.
(4) Cheltuielile legate de efectuarea expertizei se achită de partea care a solicitat
efectuarea expertizei.

Art.7. – Cheltuielile părţilor


(1) Fiecare din părţi achită cheltuielile sale individual în măsura apariţiei lor.

Art.8. – Ordinea achitării taxelor şi cheltuielilor


(1) Dacă altceva nu este stabilit de Acordul părţilor sau de prezentele Norme taxele şi
cheltuielile prevăzute de prezentele Norme se achită de către părţi în cote egale.
(2) Taxele şi cheltuielile prevăzute de prezentele Norme se consideră achitate la ziua
depunerii lor la contul Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova. Reţinerile
bancare de transfer sînt asumate de partea care efectuează transferul respectiv.
(3) În cazul în care o parte sau ambele părţi sînt nerezidenţi ai Republicii Moldova,
taxele şi cheltuielile, stabilite de prezentele Norme în lei moldoveneşti, pot fi achitate în altă
valută la cursul Băncii Naţionale a Republicii Moldova la ziua achitării.
(4) În caz de refuz sau imposibilitate de a efectua plata sau (supraplata) taxei
corespunzătoare de către una din părţi procedura de mediere se suspendă. În caz de
neachitare a taxei sau cheltuielilor corespunzătoare în decurs de 30 de zile, procedura de
mediere poate fi încetată.
(5) În taxele prevăzute de prezentele Norme nu este inclusă taxa pe valoare adăugată
(TVA).

Art.9. – Dispoziţii finale


(1) Prezentele Norme constituie parte integrantă a Regulamentului privind procedura
de mediere şi se aplică începînd cu data de 1 aprilie 2009.