Sunteți pe pagina 1din 34

UNIVERSITATEA

REFERAT
“Specificul managementului municipal în
Republica Moldova”

Student__________
Gr.

Chișinău, 2019

1
Cuprins
Introducere......................................................................................................................................3
1. Trăsăturile specifice ale municipiului în calitate de sistem social-economic în cadrul
procesului de europenizare a localităților urbane din Republica Moldova. ....................................4
2. Metodologia managementului municipal practicată de către autoritățile publice ale
municipiilor din Republica Moldova. ..............................................................................................9
3. Probleme și provocări cu care se confruntă managementul municipal din localitățile urbane
ale Republica Moldova. .................................................................................................................16
4. “Planul urbanistic general” – instrument eficient de dezvoltare a managementului municipal
din cadrul localităților urbane din Republica Moldova. ................................................................23
5. Situația social-economică a municipiului Chișinău la etapa contemporană. Probleme și
provocări. .......................................................................................................................................24
6. Perspective de dezvoltare ale managementului municipiului Chișinău prin prisma “Planul
urbanistic general” .........................................................................................................................29
Concluzii........................................................................................................................................33
Bibliografie ...................................................................................................................................34

2
Introducere
Managementul municipal poate fi definit ca o subcategorie a administrației publice
locale, în sensul că se referă la acele autorități ale administrației locale ce se ocupă cu entitățile
definite ca municipalități1. Termenul variază ca înțeles de la o țară la alta, dar, în concepția
majorității specialiștilor, municipalitatea trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- Este o zona delimitată de granițe administrative bine definite,
- Are un character predominant urban,
- Este guvernată de obicei de un organism local de autorități alese, aflate însă în
subordinea nivelurilor superioare de adminitrație.
Potrivit art. 109 din Constituţia Republicii Moldova, „administraţia publică din unităţile
administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării
serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi consultării cetăţenilor
în problemele locale de interes deosebit. Autonomia locală are în vedere atât organizarea şi
funcţionarea administraţiei publice locale, cât şi gestiunea comunităţilor pe care le reprezintă.
Limitele aplicării principiilor de funcţionare a autorităţilor administraţiei publice locale sunt
reprezentate de prevederile constituţionale în care se precizează că nu se poate aduce atingere
caracterului unitar al statului.”
Managementul organizaţiilor contemporane nu mai poate fi conceput fără utilizarea unor
metode şi tehnici ştiinţifice care să permită2:
- cunoaşterea şi aplicarea eficientă a legilor economice obiective;
- utilizarea eficientă şi raţională a resurselor;
- stimularea şi utilizarea creativităţii personalului salariat şi a managerilor;
- aprecierea corectă a rezultatelor obţinute;
- optimizarea procesului decizional şi a tuturor funcţiilor managementului.
Deci, managementul municipal:
- Studiază - procesele şi relaţiile de management dintre diferite componente ale
sistemului administrativ;
- Formează - principii şi legităţi cu privire la buna funcţionare a administraţiei public;
Perfecţionează - organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice ca principale organisme
care prestează servicii publice cetăţenilor;
- Influenţează - valorile economice, politice sociale şi culturale atât la nivel local, cât şi la
nivel central, precum și - Urmăreşte satisfacerea interesului general şi specific al localităţii.

1
Ion Paladi. Premisele managementului Public.În Revista ECONOMICA nr.1 (57) 2007 ASEM.
2
Rolul și importanța managementului public. (vizitat la 10.03.2019)
https://ru.scribd.com/document/351923980/Rolul-Si-Importanta-Managementului-Public
3
1. Trăsăturile specifice ale municipiului în calitate de sistem social-economic în cadrul
procesului de europenizare a localităților urbane din Republica Moldova.

Managementul municipal în oraşe are un specific considerabil comparativ cu formaţiuni


municipale rurale, totodată, se deosebesc megapolise (peste 5 mil. locuitori), oraşe mari (1-5 mil.
locuitori), medii (de la 100 mii până la 1 mil. locuitori) şi mici (100 mii şi mai puţini locuitori).
În Republica Moldova, potrivit Legii Nr. 764 din 27.12.20013, municipiul este o
localitate de tip orășenesc, care joacă un rol deosebit în viața economică, social-culturală,
științifică, politică și administrativă a țării, ce posedă o bună bază industrială și comercială,
instituții de învățămînt superior, centre culturale și de ocrotire a sănătății.
Privită în ansamblu, situaţia actuală de dezvoltare urbană în Republica Moldova se
caracterizează prin următoarele constatări:
- Majoritatea oraşelor şi zonele aferente acestora se confruntă cu grave probleme legate
de: micşorarea numărului populaţiei şi migrarea ei, dezechilibrarea structurii populaţiei din punct
de vedere profesional şi al vârstei, regresul ramurilor principale de producţie, nivelul scăzut de
venituri, calitatea joasă a serviciilor publice, etc.
- Decalaj mare între activitatea economică în Municipiul Chişinău şi Bălţi şi stagnarea
în mare parte în restul localităţilor.
- Infrastructură degradantă şi lipsa mijloacelor financiare pentru întreţinerea şi dezvoltarea
ei.
- Lipsa unor programe de dezvoltare durabilă a sistemului urban al ţării.
- Dezvoltarea urbană haotică condiţionată de învechirea planurilor urbanistice generale sau
lipsa lor.
- Statutul şi competenţele cu care sunt abilitate oraşele nu permit valorificarea
potenţialului lor şi restrâng aria lor de influenţă.
În pofida diferențelor în ceea ce privește circumstanțele economice, sociale și politice
dintre orașe/municipii, există un consens general privind scopurile de ansamblu pe care
municipalitatea le are în vedere. Aceste scopuri nu trebuie confundate cu trăsăturile unui
management corespunzător (cum ar fi eficiența, transparența, responsabilitatea, participarea),
toate acestea fiind scopuri de dezvoltare. Ele pot fi încadrate în trei mari categorii4:
- îmbunătățirea condițiilor de viață și muncă ale populației municipalității respective,
acordând o atenție specială celor care se află în poziții defavorizate pentru a le lua în considerare

3
Legea organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, Nr. 764 din 27.12.2001, Monitorul Oficial Nr. 16 din
29.01.2002
4
Irina Popescu. Rolul politicilor municipale în dezvolatrea urbană. În “Administrație și management public, nr.7,2006”
4
necesitățile și a le garanta drepturile și interesele,
- promovarea unei dezvoltări sociale și economice susținute,
- îmbunătățirea și protejarea mediului fizic.
Cele mai multe municipalități, bogate sau sărace, mari sau mici, s econfruntă cu problem
similar ca natură dacă nu și ca gravitate și urgență. Aceste probleme corespund nevoilor de bază
ale fiecărui cetățean: o soluție sigură și adecvată pentru producerea de venituri, asigurarea
corespunzătoare a adăpostului, sănătății, educației, siguranței ca și mediu fevorabil desfășurării
activităților de zi cu zi.
Dimensiunile, caracterul şi funcţiile municipiului prezintă mari variaţii, dezvoltarea sa
fiind strâns corelată cu cea a teritoriului căruia îi aparţine, oraşele prezintând o însemnătate
deosebită în viaţa economică, social-politică şi cultural-ştiinţifică a ţării.
Din punct de vedere economic, municipiul este locul care prezintă cele mai mari densităţi
de investiţii şi echipamente pe unitate de suprafaţă, reunind majoritatea capitalurilor disponibile,
chiar şi pe cele provenite din spaţiul rural. El concentrează un volum considerabil de activităţi
transformatoare de materii prime în bunuri materiale, fapt ce generează o serie de «intrări» (de
materii prime, energie, informaţii, forţă de muncă etc.) şi»ieşiri» (produse finite, forţă de muncă,
informaţii etc.), care sunt cu atât mai variate şi complexe cu cât oraşul este mai important. El este
o piaţă a muncii. Fiecare activitate economică şi întreprindere îşi are zona sa de recrutare - în
funcţie de posibilităţile de deplasare, salariile oferite ş.a. Această piaţă a muncii permite o reală
mobilitate profesională şi permeabilitate socială.
Poziţia deosebită a municipiului Chişinău ca şi capitală a aglomeraţiei urbane 5 (662836
mii locuitori) este determinată de funcţiile sale administrative, economice, sociale şi cultural ce
se extind peste întreg teritoriul ţării. Ponderea municipiului Chişinău în PIB-ul ţării constituie
aproximativ 45%, în exportul total de mărfuri - 60%, în importul total- 80%, din încasările
fiscale în bugetul consolidat al ţării - peste 60%.
În perspectivă, principalele obiective privind susţinerea dezvoltării Chişinăului sunt
integrarea şi subvenţionarea. Municipiile şi oraşele trec printr-o perioadă de schimbare rapidă a
sistemului şi, respectiv, trebuie să corespundă noilor condiţii de planificarea oraşului şi de
management. Planul general de dezvoltare a Chişinăului până anul 2020 va fi un pas important în
acest sens. Acesta trebuie să identifice căile şi metodele în compatibile cu standardele UE în
vederea transformării oraşului Chişinău şi a întregului municipiului intr-un sistem urban
echilibrat.
Consolidarea prosperităţii economice şi sociale a municipiului/oraşului implică, în
particular:
5
Concepția Dezvoltării Durabile Urbane a Republicii Moldova. Proiect PNUD. 2004
5
a) o economie locală flexibilă şi diversificată în combinare cu sectorul industrial,
serviciile, instituţiile culturale, de agrement şi turism, accentul fiind pus în particular, pe
dezvoltarea relaţiilor de antreprenoriat şi ÎMM, ceea ce asigură un nivel înalt de asigurare cu
locuri de muncă;
b) disponibilitatea personalului calificat pentru exploatarea creşterii economice şi
inovaţiilor în sectoarele;
c) o infrastructură de comunicaţii inclusiv tehnologiile informaţionale, reţelele de
transportare, care asigură accesibilitatea internă şi externă, strategiile de internaţionalizare ce
încurajează schimburile, interconexiunea între diverse medii sociale şi economice;
d) un mediu urban favorabil, în termeni de resurse fizice şi naturale, care depinde, la
rândul său, de eficacitatea sistemelor de control al poluării, funcţionalităţii transportului,
infrastructurii de mediu şi monitorizarea terenurilor de pământ, care stimulează utilizarea în
comun a resurselor şi crearea unui mediu urban atractiv;
e) o bună calitate a vieţii, în termeni culturali şi sociali, inclusiv locuinţe şi mediul;
f) o administrare urbană calificată ce promovează abordarea integrată şi parteneriatul
pentru dezvoltare economică şi socială urbană, legături eficiente şi funcţionale cu alte localităţi
urbane ale municipiului, inclusiv şi capacitatea de a stabili relaţii eficiente cu regiunile rurale
aferente.
Criteriile menţionate mai sus stau la baza Concepţiei Planului Urbanistic General al
Municipiului Chişinău (aprobat de Consiliul Municipal la 22 martie 2007). Strategia de
dezvoltare cuprinsă în Concepţia menţionată pentru perioada de până în anul 2020 presupune
transformarea oraşului dintr-un centru regional cu influenţă internaţională limitată într-o capitală
modernă, conectată la reţeaua internaţională de comunicaţii şi integrată în spaţiul economic şi
cultural european.
Situat într-un perimetru geografic favorabil, la intersecţia importantelor fluxuri umane,
materiale şi financiare, municipiul Chişinău va deveni un centru regional strategic şi
polifuncţional de contact, capabil să asigure legătura între Estul şi Vestul Europei. Mediul de
afaceri atractiv şi infrastructura tehnică şi instituţională adecvată vor asigura o creştere
economică stabilă, bazată pe dezvoltarea ramurilor care exploatează la maximum potenţialul
local existent6.
Adiţional la potenţialul existent, oraşul este în stare să exploateze oportunităţile oferite de
integrarea europeană, aşa cum au demonstrat-o sectoarele ce contribuie esenţial la creşterea
economică şi care sunt localizate cu preponderenţă în localităţile urbane: comerţul internaţional,

6
STRATEGIA NAŢIONALĂ de dezvoltare regională pentru anii 2016–2020

6
comunicaţiile, transportul, instituţiile culturale şi de turism, design şi cercetări. Creşterea în
aceste sectoare oferă potenţialul necesar pentru crearea locurilor de muncă şi îmbunătăţirea
calităţii vieţii.
Dezvoltarea capitalei este rezultatul unei iniţiative colective la care Guvernul,
administraţia municipală, societatea civilă, sectorul privat şi cetăţenii contribuie cu eforturi şi
resurse comune. În urma unor activităţii susţinute, se va îmbunătăţi habitatul municipiului,
inclusiv condiţiile de trai, calitatea serviciilor comunale şi situaţia ecologică. O atenţie specială
se va acorda asigurării condiţiilor de un nivel calitativ ridicat al serviciilor de sănătate,
învăţământ şi asistenţă socială. Localităţile suburbane se vor dezvolta armonios integrăndu-se în
aglomeraţia metropolitană. Se va afirma statutul de capitală integrată în economia naţională şi în
cea europeană, capabilă să asigure un mediu favorabil vieţii şi activităţii economice.
Pentru realizarea acestei viziuni sunt identificate 5 obiective strategice:
• transformarea Chişinăului într-o capitală modernă, conectată la reţeaua internaţională de
comunicaţii şi integrată în spaţiul economic şi cultural european;
• stabilirea unui mediu socio-cultural ca factor de echilibru între interesele individuale şi
comunitare;
• asigurarea unui habitat ecologic durabil şi confortabil pentru locuitorii municipiului;
• crearea unui climat de afaceri favorabil investiţiilor şi creşterii economice;
• constituirea unei aglomeraţii metropolitane de localităţi integrate şi dezvoltate
armonios.
Cea mai mare parte a populaţiei urbane a Republicii Moldova locuieşte în oraşele mici şi
mijlocii7. Criza social-economică din anii 90 ai secolului XX a influenţat negativ nivelul de trai
şi gradul de ocupaţie a populaţiei acestor oraşe. Au fost afectaţi în mod special, acele oraşe
bunăstarea cărora este dependentă de activitatea a unei sau a câtorva întreprinderi mari.
Depăşirea de către oraşele mici şi mijlocii a crizei se complică prin limitarea resurselor
financiare, dezvoltarea slabă a infrastructurii afacerilor, prin numărul limitat al cadrelor
calificate, marginalizarea economică şi excluderea socială a unei părţi esenţiale a populaţiei,
inclusiv a tineretului.
Restabilirea bunăstării şi viabilităţii oraşelor mici şi mijlocii poate fi realizată, pe de o
parte, în baza activităţilor centralizate şi coordonate la nivel de stat (legislaţia, descentralizarea
fiscală, promovarea investiţiilor, suportul antreprenoriatului, asistenţa specială oferită păturilor
sociale vulnerabile). Pe de altă parte, este importantă iniţiativa administraţiilor locale în vederea
creării în oraşe a climatului favorabil pentru dezvoltarea activităţii de antreprenoriat, colectarea

7
Vremiș Maria. Sustenabilitatea progresului sub risc. Studiu de caz privind inegalitatea urbană în Republica Moldova. 2016
7
impozitelor, reconstruirea infrastructurii, organizarea muncii colective, etc.
Totodată, este oportună utilizarea activă a asistenţei financiare şi tehnice, acordată de
către organismele internaţionale şi ţările-donatoare (PNUD, UNICEF, TACIS, USAID, etc.) în
cadrul proiectelor pentru susţinerea micului business, agro-businessului, microfinanţării,
iniţiativelor sociale locale şi de protecţie a mediului.
Dezvoltarea durabilă a localităţilor Republicii Moldova aplicabilă şi pentru oraşele mici
şi mijlocii, ar presupune8:
• determinarea categoriei localităţilor şi a ierarhiei lor funcţionale;
• efectuarea cercetărilor privind depistarea şi evaluarea disfuncţionalităţilor, eliminarea
acestora şi stabilirea priorităţilor pentru fiecare localitate;
• monitorizarea activităţii privind urbanizarea, amenajarea teritoriului şi protejarea
mediului înconjurător; aplicarea standardelor internaţionale în domeniile menţionate;
• integrarea programelor sectoriale la nivel micro şi macro;
• stabilirea legăturilor la nivel social, economic şi de mediu dintre oraşele şi regiunile ce
le înconjoară;
• atragerea populaţiei pentru luarea deciziei în domeniul urbanizării, amenajării
teritoriului şi protecţiei mediului înconjurător.
Majoritatea acestor acţiuni vor fi coordonate la nivel de stat. În plus, în conformitate cu
Carta Europeană a Autoadministrării Locale9, aprobată de Parlamentul Republicii Moldova
(1997), este importantă promovarea iniţiativelor locale, parteneriatului dintre oraşele vecine şi
cooperarea vamală între oraşele învecinate ale regiunilor din Moldova, România şi Ucraina.
Creşterea rolului şi influenţei oraşelor în politica şi administrarea de stat trebuie se devină
o prioritate. Subestimarea fenomenului urbanizării, aspectelor lui negative şi pozitive limitează
posibilitatea realizării efective a Strategiei de Creştere Economică şi Reducerea Sărăciei, precum
şi a Planului de Acţiuni UE – Republica Moldova. Apare necesitatea elaborării şi realizării
politicii de stat privind dezvoltarea urbană durabilă, inclusiv obiectivele, priorităţile, resursele şi
mecanismele acesteia.
Statutul de capitală, respectiv amplasarea şi activitatea instituţiilor principale ale ţării,
presupune o gamă de funcţii ce conferă municipiului Chişinău un caracter unic şi distinct:
• Funcţii politice – adoptarea deciziilor politice de importanţă naţională şi internaţională,
reprezentarea ţării şi a autorităţilor ei, activitatea organelor centrale legislative, executive şi
judecătoreşti, cooperarea internaţională pe plan politic şi pe dimensiunea societăţii civile.

8
Planul strategic de dezvoltare social-economică al Chişinăului până în anul 2020
9
Carta Europeană a Autoadministrării Locale Nr. 1985 din 15.10.1985, Publicat : în Tratate Internationale Nr. 14, 30.12.1999
8
• Funcţii administrative – conducerea administraţiei centrale, conducerea instituţiilor
sociale, economice, ştiinţifice şi de cultură de importanţă naţională şi internaţională.
• Funcţii culturale, ştiinţifice şi educaţionale – reprezentare la scară naţională şi
internaţională a culturii, spiritualităţii, artei şi educaţiei poporului şi a ţării, cooperare pe plan
intern şi extern în domeniul culturii, turismului, ştiinţei şi sportului.
• Funcţii economice – cooperare economică internă şi internaţională, comerţ, transfer de
tehnologii şi inovaţii, schimb de experienţă, dezvoltarea infrastructurii de bază în domeniile
comunicaţiilor, finanţelor etc.
Pentru îndeplinirea funcţiilor respective, Chişinăul are obligaţia de creare şi menţinere a
mediului şi condiţiilor corespunzătoare activităţii organelor centrale ale statului, misiunilor şi
reprezentanţelor internaţionale, asigurarea şi susţinerea simbolismului capitalei şi identităţii
moldoveneşti, mediul arhitectural corespunzător statutului de capitală, precum şi calitatea
infrastructurii de importanţă naţională în domeniul spiritualităţii, culturii, sportului, ştiinţei,
educaţiei şi comunicaţiilor. În lipsa tradiţiilor, provocarea de a deveni „capitală a unui stat
european” cere de la Chişinău eforturi financiare, organizatorice şi creative suplimentare pentru a
corespunde cerinţelor şi a face faţă funcţiilor deţinute.

2. Metodologia managementului municipal practicată de către autoritățile publice ale


municipiilor din Republica Moldova
Autonomia locală reprezintă forma modernă de exprimare a principiului descentralizării
administrative şi înseamnă dreptul la autoadministrare. Ea este asociată cu stabilirea unui statut
distinct al colectivităţilor şi autorităţilor locale, în raport cu administraţia de stat. Esenţa acestui
principiu este legată de colectivităţile locale care, în „Carta Europeană10: Exerciţiul autonom al
puterii locale”, adoptată de Consiliul Europei la 15 octombrie 1985 cunosc două accepţiuni:
1. colectivităţi locale de bază (comune, districte şi departamente);
2. colectivităţi regionale (regiuni).
Carta Europeană de la Strasbourg menţionează faptul că: “Prin autonomie locală se
înţelege dreptul şi capacitatea efectivă pentru colectivităţile locale să reglementeze şi să
administreze în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei respective, parte
importantă din treburile publice”.
În conformitate cu art. 1 din Legea privind descentralizarea administrativă11,
competenţele APL12 sunt ansamblul de drepturi şi obligaţii ale autorităţilor publice locale în

10
CARTA EUROPEANĂ A AUTONOMIEI LOCALE, Semnată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, Publicată în ediţia oficială
"Tratate internaţionale", 1999, volumul 14
11 Legea privind descentralizarea administrativă Nr. 435-XVI din 28.12.2006 Publicat în Monitorul Oficial Nr. 29-31,

02.03.2007
9
domeniile de activitate care le sunt stabilite. Pentru realizarea competenţelor sale, autorităţile
locale au la îndemână resurse financiare, instituţionale, patrimoniale şi umane. Toate acestea
determină capacitatea administrativă a fiecărei autorităţi în parte. Prin art. 4 din Carta Europeană
a Autonomiei Locale, se instituie principiul subsidiarităţii, stipulându-se că colectivităţile locale
dispun, în cadrul legii, de întreaga competenţă de a lua iniţiativa pentru orice chestiune care nu
este exclusă din domeniul competenţelor lor sau care nu este atribuită unei alte autorităţi.
Cadrul normativ care reglementează competenţele autorităţilor administraţiei publice
locale în Republica Moldova include un spectru larg de acte normative, printre care se poate de
nominalizat “Legea privind administraţia publică locală”, “Legea privind descentralizarea
administrativă” şi alte legi care atribuie autorităţilor locale competenţe în diferite domenii de
activitate, în funcţie de sfera de reglementare a actului normativ dat. Totodată, autorităţile
administraţiei publice locale, în activitatea de exercitare a competenţelor, se conduc de statutul
satului (comunei), oraşului (municipiului) şi de regulamentul consiliului respectiv, elaborat în
baza unui statut-cadru şi regulament-cadru, adoptat de către organul legislativ.13
Consiliile locale, municipale, orăşeneşti sunt autorităţi colegiale ale administraţiei publice
locale, ce se bucură de un statut autonom, în sensul că ele deliberează asupra intereselor specifice
ale colectivităţilor locale şi decid cu privire la modul de realizare a acestora fără niciun amestec
din partea autorităţilor administraţiei de stat.
Primăriile sunt instituţii publice, cu activitate permanentă, care aduc la îndeplinire
efectivă hotărârile Consiliilor Locale şi soluţionează probleme curente ale colectivităţilor în care
funcţionează. Primăriile sunt instituţii cu personalitate juridică, având la nivelul colectivităţilor
locale rolul de putere executivă. Ele sunt conduse de către un primar, care este ales direct de
către cetăţeni prin vot egal, direct, secret şi liber exprimat.
Obiectivele autogestiunii locale reprezintă în sine un sistem de scopuri politicii publice
municipale, pentru atingerea cărora organele OAL poartă răspundere în faţa populaţiei
formaţiuni municipale.
Conform art. 5 al Legii nr. 435-XVI din 28.12.2006, autorităţile publice locale de
nivelurile întâi şi al doilea, precum şi cele centrale pot coopera, în condiţiile legii, pentru a
asigura realizarea unor proiecte sau servicii publice care solicită eforturi comune ale acestor
autorităţi. Luând în consideraţie reglementările normei date, afirmăm că legiuitorul, din
raţionamente de a nu crea pe viitor unele situaţii confuze, nu a stipulat expres în care domenii
autorităţile locale pot avea competenţe partajate. Astfel, în condiţiile legislaţiei în vigoare, s-a

12
APL- Administrația Publică Locală
13
Tatiana Castrașan. Funcţionarea autonomiei locale în Republica Moldova în “Administrare Publică, nr.2, 2013”
10
mers pe ideea că domeniile în care se impune o colaborare a acestor subiecte de drept public să
nu fie limitate, permiţându-le o sferă largă de activitate.
Activităţile bazate pe cooperare se vor efectua în baza unor acorduri semnate între părţi
cu drepturi şi obligaţii reciproce, în strictă conformitate cu resursele bugetare şi cu
responsabilităţile asumate de ele. De asemenea, actele de cooperare încheiate trebuie să conţină
stabilirea clară a surselor de finanţare şi a limitelor puterii de decizie pentru fiecare nivel de
autoritate publică în parte, precum şi a termenelor de realizare a acestora.
Autorităţile locale, conform Legii nr. 435- XVI din 28.12.2006, exercită competenţe
delegate. Astfel, competenţele care ţin de autorităţile publice centrale pot fi delegate autorităţilor
publice locale de nivelurile întâi şi al doilea, respectându-se criteriile de eficacitate şi de
raţionalitate economică. Însă, ca şi în cazul competenţelor de cooperare, legiuitorul nu a stabilit
în care domenii autorităţile locale pot avea competenţe delegate.
În realitate, exercitarea competenţelor delegate este defectuoasă, deoarece în majoritatea
cazurilor se sesizează faptul că la implementarea acestor responsabilităţi, autorităţile APL se
confruntă cu situaţia că nu dispun de mijloace financiare. În alte situaţii, în actele normative în
care sunt prevăzute competenţele APL, nu este indicată sursa de finanţare necesară pentru
realizarea acestora. Astfel, apar situaţii care au consecinţe negative pentru autorităţile APL,
deoarece împotriva lor se îndreaptă nemulţumirea cetăţenilor şi nu asupra statului care este
responsabil de neasigurarea mijloacelor financiare necesare.
Printre cauzele care conduc la exercitarea ineficientă a competenţelor autorităţilor
administraţiei publice locale putem menţiona:
- deficienţe în colectarea veniturilor fiscale locale şi în alocarea altor resurse posibil de
mobilizat;
- sistemul de transferuri bugetare nu se efectuează în baza unor criterii obiective şi
transparente, tot mai evident se observă ingerinţa politicului în procesul dat;
- nivelul insuficient de pregătire a funcţionarilor publici din cadrul APL;
- sistemul de servicii publice este în cea mai mare parte nereformat;
- sumele defalcate de la bugetul de stat pentru finanţarea unor servicii publice
descentralizate se face pe baza costurilor istorice şi nu în funcţie de numărul şi nevoile
beneficiarilor.
Scopurile managementului municipal nu pot fi limitate la cele pur economice, ele sunt
extrem de diverse, iar scopurile finale poartă caracter social. Subiecţi ai managementului
municipal sunt, în primul rând, administraţia locală, în al doilea rând, întreprinderile municipale,
şi, în al treilea rând, organizaţiile, care reprezintă nemijlocit interesele diferitor grupuri de
populaţie.
11
Pentru managementul municipal însemnătate deosebită are capacitatea de a duce tratative
cu cetăţenii şi cu organizaţiile care reprezintă interesele lor. Aceste organizaţii necomerciale,
nonguvernamentale, independente şi apolitice se creează pe baza asocierii benevole şi egale în
drepturi a participanţilor din diferite sfere de activitate. Ele se creează sub formă de asociaţii,
federaţii şi confederaţii, sunt în drept să creeze subdiviziuni teritoriale, acordă participanţilor
servicii şi consultaţii, apără drepturile lor şi reprezintă interesele lor în relaţiile cu organele
puterii, sindicatele şi alte organizaţii non-guvernamentale.
Scopurile administraţiei municipale au fost examinate într-un şir de publicaţii14. Structura
managementului municipal, în opinia autorului, include următoarele elemente principale:
- scopurile şi criteriile evaluării eficacităţii gestiunii;
- obiectul şi subiectul gestiunii;
- organizarea conducerii;
- baza financiară a conducerii.
Scopurile administraţiei municipale în societatea postindustrială se schimbă în mod
cardinal. Anterior ele constau în atragerea în circuitul economic a noilor zăcăminte de minerale,
valorificarea noilor pământuri, construcţia noilor întreprinderi industriale, predominant în oraşele
mari.
În condiţiile contemporane scopul principal al administraţiei municipale constă în
sporirea calităţii serviciilor sociale, prestate populaţiei formaţiunii municipale, dezvoltarea şi
utilizarea eficientă a potenţialului social-economic, şi pe această bază - atingerea şi sporirea
competitivităţii formaţiunii municipale pe piaţa regională, naţională şi globală. În conformitate
cu aceasta se dezvoltă marketingul ca funcţie a administraţiei municipale.
Printre obiectele administraţiei municipale se numără economia formaţiunii municipale,
care nu se află în proprietatea sau dispoziţia acesteia, dar serveşte drept sursa principală de locuri
de muncă, venituri şi consumator principal al resurselor şi gospodăria municipală în calitate de
sistem al vitalităţii formaţiunii municipale, care se află în proprietatea, dispoziţia lui sau care
lucrează conform contractelor în formaţiuni municipale.
Autorităţile locale, totodată, pot crea companii de dezvoltare regională, de acordare a
asistenţei micului business, sucursale regionale ale fondurilor de cercetări fundamentale şi
dezvoltare tehnologică, fonduri investiţionale şi bănci, centre ştiinţifice şi informaţionale, a
investi mijloace (în calitate de acţionari, creditori sau antreprenori) în unele proiecte
investiţionale.
Metodele și tehnicile de management reprezintă modalități folosite de manageri pentru a
previziona activitățile viitoare, a organiza munca subalternilor, a coordona acțiunile acestora,
14
Ion Paladi Problemele restructurării administraţiei publice locale în perioada de tranziţiei. - ASEM, Chişinău, 1998. 120 p.
12
pentru a-l antrena la stabilirea și la realizarea obiectivelor, pentru a controla activitatea
angajaților din subordine și de a regla activitatea firmelor15.
Performanţele oricărei organizaţii depind într-o mare măsură de calitatea conducerii, de
metodele şi tehnicile utilizate de aceasta pentru a-şi exercita funcţiile. În consecinţă, sporirea
performanţelor organizaţiilor publice implică reconsiderarea şi înnoirea metodelor şi a tehnicilor
de conducere şi de execuţie utilizate la nivelul tuturor eşaloanelor organizatorice.
În literatura de specialitate sunt prezentate numeroase metode şi tehnici de management,
folosite cu precădere pentru exercitarea funcţiilor managementului.
Benchmarking-ul reprezintă o metoda de analiza comparativa utilizată în scopul evaluării
produselor, serviciilor, proceselor, practicilor şi performanţelor unei organizaţii16. Prin efectuarea
benchmarking-ului se urmărește inițierea unui proces activ de îmbunătățire a activităților, a
calității în propria întreprindere.17
Practica a dovedit că succesul unei organizaţii se obţine atât învăţând din experienţa
proprie, cat mai ales, din experienţa altor organizaţii. Pentru a face faţa cu succes cerinţelor în
creştere, organizaţia fie ea privata sau publica trebuie sa-şi însuşească permanent noi proceduri
de lucru şi trebuie să pună în practica idei noi. Acest lucru înseamnă ca organizaţia respectiva
trebuie sa se schimbe şi să-şi îmbunătăţească performanta învăţând de la alte organizaţii. Prin
compararea soluţiilor proprii cu altele mai bune putem învăţa cum sa ne îmbunătăţim propria
situaţie. Acesta este scopul benchmarking-ului, să învăţăm de la ceilalţi. În condiţiile economice
de piaţa, obţinerea informaţiilor necesare, preluarea soluţiilor performante ale altora şi
implementarea lor intr-o anumita organizaţie reprezintă o funcţie a managementului
Benchmarking-ul face parte din conceptul de management al calităţii şi îşi are originea în
industrie. Însă, tot mai multe companii, bănci, dar şi organizaţii precum: agenţiile
15
Rolul și importanța managementului public. (vizitat la 10.03.2019)
https://ru.scribd.com/document/351923980/Rolul-Si-Importanta-Managementului-Public
16
Se disting următoarele tipuri:
 benchmarking intern - presupune efectuarea de comparații între departamente, sectoare, fabrici ale aceleiași companii, după
ce se constată că unele dintre acestea au performanțe mai bune. Un avantaj al benchmarking-ului intern constă în faptrul că
este ușor să se definească procesele comparabile, datele și informațiile sunt ușor accesibile și deseori, pe un standard
comun;
 benchmarking de performanțe - compară măsurile performanțelor proprii (deseori performanțe financiare, dar și
operaționale) față de cele ale concurenților direcți care produc aceleași produse sau servicii;
 benchmarking de proces constă în compararea metodelor și practicilor de efectuare a proceselor din propria companie cu
cei mai buni concurenți reali, pentru a cunoaște cele mai bune procese, în vederea îmbunătățirii proceselor proprii;
 benchmarking generic care constă în efectuarea de comparații între diferite firme cu metode de lucru și procese similare din
sectoare diferite, care prezintă cele mai ridicate performanțe;
 benchmarking funcțional efectuează comparații ale funcțiunilor proprii în raport cu servicii sau departamente exterioare din
aceeași industrie sau domeniu tehnologic;
 benchmarking strategic constă în compararea opțiunilor și dispozițiilor strategice, adoptate de alte companii , în scopul
colectării de informații, pentru a îmbunătăți propria planificare și poziționare strategică
17
Benchmarking-ul a fost creat în SUA de Compania Rank Xerox în deceniul VIII al secolului trecut, care şi-a ameliorat
substanţial activitatea inspirându-se din practicile operaţionale ce aparţin altor sectoare de activitate, Toyota, American Expres
etc. Compania Boeing, Digital Equipment Corporation şi Motorola au urmat aceeaşi cale. Cuvântul benchmark este împrumutat
din geometrie şi se referă la un reper utilizat ca un punct de referinţă, jalon pentru comparaţie.
(vizitat la 09.03.2019) https://ro.wikipedia.org/wiki/Benchmarking
13
guvernamentale, spitale sau scoli, descoperă acest concept ca potrivit pentru ele. Compararea
practicilor din diferite domenii este utila şi poate duce la îmbunătăţiri considerabile.
În management, benchmarking înseamnă un punct de referinţă sau o unitate de măsură
pentru efectuarea comparaţiilor, un nivel de performanță considerat ca standard de excelență
pentru o anumită structură şi pentru un anume proces. Scopul benchmarkingu-lui este de a ne da
seama cum îşi măsoară alte organizaţii performanţele, structurile şi ce procese se folosesc.
Benchmarhing-ul este metoda prin care putem privi în exterior (în afara organizaţiei) sau
din exterior spre interiorul organizaţiei pentru a găsi, introduce şi ridica performanța.
Mai multe obiective se află la originea unui demers de benchmarking:
- satisfacerea clientului;
- ameliorarea performantelor prin fixarea de obiective eficiente şi credibile;
- descoperirea celor mai bune metode şi practici;
- evaluarea propriilor forțe şi slăbiciuni pentru a acţiona în vederea ridicării
performanțelor.
- facilitarea unei conduite pentru schimbare.
Studiul de benchmarking presupune parcurgerea a patru etape: planificarea, colectarea,
analiza şi adaptarea.
În prima etapă, de planificare. are loc formarea, alcătuirea echipei care constituie un
factor decisiv. Calităţile membrilor acesteia trebuie să includă capacitatea de a lucra în echipă,
motivaţia, timpul disponibil, cunoaşterea procesului respectiv al organizaţiei şi culturii acesteia,
precum şi abilitate de comunicare.
Documentarea procesului: identificarea zonei de interes şi a factorilor critici pentru
succes, crearea unui sistem de măsurători pentru aceşti factori. Stabilirea ariei de cuprindere a
studiului de benchmarking: un studiu poate analiza o zona mai extinsă sau mai restrânsă, în mod
superficial sau amănunţit. Chiar de la început trebuie stabilit foarte precis obiectivul studiului de
benchmarking şi metodele adoptate pentru ca scopul şi aria de cuprindere a proiectului sa fie
clare atât în cadrul etapei, cat şi în afara ei. Etapa se încheie cu stabilirea planului de colectare a
datelor şi o cercetare secundara a informaţiilor cu caracter general.
A doua etapă, de colectare a datelor. După colectarea iniţială a informaţiilor preliminare,
se trece la strângerea de informaţii mai specifice proceselor şi procedurilor studiate. Căutarea
surselor de informaţii potrivite şi colectarea de date utile permite trecerea la evaluarea şi
identificarea partenerilor potenţiali. Informaţiile obţinute, mai ales prin cercetarea secundara
trebuie verificate şi completate. După culegerea datelor cantitative cu caracter general, se
continua cu colectarea datelor specifice, calitative, despre câteva instituţii. În funcţie de
informaţiile necesare, se aleg instrumentele de colectare adecvate.
14
După identificarea instituţiilor cu cele mai bune practice şi realizarea instrumentelor-pilot
de colectare a datelor se trece la contactarea partenerilor pentru a le solicita participarea la
studiul de benchmarking. Apoi are loc evaluarea partenerilor şi selecţionarea celor mai potriviţi
parteneri pentru scopul proiectului de benchmarking. Prin realizarea, transmiterea şi colectarea
chestionarelor – la şi de la partenerii selectaţi – se strâng informaţii cu caracter general. Pentru
investigaţii detaliate se elaborează un chestionar detaliat, combinat cu realizarea de interviuri şi
vizite la fata locului. Este foarte important sa se colecteze ulterior informaţiile care lipsesc.
În etapa a treia, compararea datelor privind performanta actuala a instituţiei cu datele
partenerilor, se procedează mai întâi la sortarea, completarea şi standardizarea datelor de
performanta propuse pentru pregătirea comparaţiei şi identificarea diferenţelor Este important sa
dispunem de unităţi de măsură potrivite pentru a face datele provenite din instituţii diferite
comparabile. Prin compararea performantelor proprii cu cele ale partenerilor de benchmarking
rezulta aşa-numită diferenţa de performanţă. Deosebit de utila este identificarea factorilor
determinanţi şi a celor mai bune practici operaţionale: ceea ce fac şi ceea ce nu fac participanţii;
cum procedează; care sunt factorii determinanţi? etc. După ce s-au găsit diferenţele în
performanta, se analizează în detaliu, aceste practici operaţionale, prin care alte instituţii au
reuşit sa-şi asigure un avantaj faţă de organizaţia studiată. În analiza datelor se are grija sa nu se
distorsioneze datele cu interpretări personale şi sa se lege întotdeauna datele de procesul
investigat.
A patra etapă, implementarea planului. Implementarea îmbunătăţirilor face parte din
studiu, rezultatele nu trebuie să fie considerate doar recomandări. Este important ca
managementul de vârf să insiste asupra monitorizării şi raportării periodice a datelor privind
procesul de implementare. Este recomandabil ca experienţa acumulată în timpul desfăşurării să
fie reflectată într-un document care să contribuie la îmbunătăţirea în viitor.
O condiţie deosebit de importantă pentru ridicarea performanțelor economico sociale ale
organizaţiilor publice o constituie modernizarea managementului acestora. Modernizarea
managementului organizaţiilor publice trebuie să contribuie la întărirea capacitaţii acestora în
elaborarea şi implementarea măsurilor de reformă economică şi socială.
Ridicarea performantelor managementului public este impulsionată de două forțe.
Prima forţă este cererea tot mai, presantă pentru o responsabilitate mai precisă.
Proprietarii, contribuabilii, colaboratorii şi alţii, de care aceste organizaţii depind pentru
întreţinerea şi existenta lor cer dovada rezultatelor pe care managerii publici le obţin.
Contribuabilii sunt critici asupra eficacităţii discutabile a organizaţiilor publice la toate
nivelurile. De exemplu, agenţiile sociale sunt solicitate să demonstreze căile concrete prin care

15
îşi întâmpină o nevoie. Spitalele şi şcolile sunt, de asemenea, locul cererii pentru o
responsabilitate mai strictă etc.
A doua forţă care solicita un management mai bun este transparența dimensională şi
funcţională a organizaţiilor publice. Managerii organizaţiilor publice pot câştiga mult prin
examinarea metodelor de management mai de succes din organizaţiile private şi a posibilităţilor
lor de aplicare în organizaţiile publice.
Managementul public trebuie să caute soluţii raţionale ale rezervării problemelor
moderne complexe şi asigurarea mijloacelor necesare realizării în bune condiţii a obiectivelor
urmărite.
Mediul în care îşi desfăşoară activitatea organizaţiile publice este caracterizat prin
schimbare. Tehnologia avansează, necesităţile clienţilor se schimbă, cresc presiunile din partea
guvernului, a sindicatelor, a patronatelor şi a concurentei, în interiorul organizaţiilor, necesităţile
şi țelurile angajaţilor sunt şi ele în schimbare. Schimbarea este inevitabilă. Managerii trebuie să
se pregătească pentru a o întâmpina şi a o gestiona din mers. Ei trebuie:
- să cunoască şi să înţeleagă procesele schimbării, factorii şi forţele care produc
schimbarea;
- sa anticipeze consecinţele înfăptuirii schimbării planificate şi să aprecieze impactul
asupra indivizilor şi asupra organizaţiei în ansamblu;
- să ţină cont de dificultatea cu care va fi acceptata schimbarea, de rezistenta pe care o
întâmpină noul;
- să aibă capacitatea sa gestioneze (planifice, implementeze şi menţine) schimbarea.
Ridicarea performantelor unei organizaţii publice presupune stabilirea posibilităţilor de
aplicare a noilor metode şi a efectelor acestora asupra eficacităţii organizaţiilor publice. În
concluzie, managementul organizaţiilor publice ar trebui sa-şi lărgească gama de metode
aplicate.

3. Probleme și provocări cu care se confruntă managementul municipal din localitățile


urbane ale Republica Moldova
Procesul perioadei de tranziţie a avut un impact negativ asupra dezvoltării urbane în
Republica Moldova cu efect pregnant de diminuare a nivelului de dezvoltare a centrelor inter-
regionale, fapt ce a condus la formarea unor disproporţii în dezvoltare teritorială şi regională a
ţării. Privită în ansamblu, situaţia actuală de dezvoltare urbană în Republica Moldova se
caracterizează prin următoarele constatări:
- Majoritatea oraşelor şi zonele aferente acestora se confruntă cu grave probleme legate
de: micşorarea numărului populaţiei şi migrarea ei, dezechilibrarea structurii populaţiei din punct
16
de vedere profesional şi al vârstei, regresul ramurilor principale de producţie, nivelul scăzut de
venituri, calitatea joasă a serviciilor publice, etc.
- Decalaj mare între activitatea economică în Municipiul Chişinău şi Bălţi şi stagnarea
în mare parte în restul localităţilor.
- Infrastructură degradantă şi lipsa mijloacelor financiare pentru întreţinerea şi
dezvoltarea ei.
- Lipsa unor programe de dezvoltare durabilă a sistemului urban al ţării.
- Dezvoltarea urbană haotică condiţionată de învechirea planurilor urbanistice generale
sau lipsa lor.
- Statutul şi competenţele cu care sunt abilitate oraşele nu permit valorificarea
potenţialului lor şi restrâng aria lor de influenţă.
Pe lângă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor activează un Grup de Lucru
care elaborează ”Propunerea de Politică Publică privind dezvoltarea urbană echilibrată în
Republica Moldova”. Documentul este elaborat în baza problemelor-cheie identificate în
domeniu dezvoltării urbane şi anume:
- Concentrarea creşterii economice, impulsionată de investiţiile în capital fix în zona
Chişinăului şi oraşului Bălţi, ceea ce a determinat creşterea disparităţilor teritoriale (echipare
utilităţi publice şi servicii) dintre zona capitalei şi oraşului Bălţi faţă de celelalte regiuni de
dezvoltare. Astfel, Republica Moldova riscă să îşi piardă centrele urbane/regionale de susţinere a
dezvoltării economice.
- Declinul socio-economic a numeroase centre urbane şi diminuarea rolului lor în
dezvoltarea ariilor adiacente.
- Pierderea funcţiilor urbane a multor oraşe, fenomen generat de restructurarea industrială,
migraţia în masă a populaţiei.
Carta Europeană a Autonomiei Locale, ratificată de Republica Moldova la 16 iulie 1997
(în continuare – Carta Europeană), garantează dreptul autorităţilor publice locale de a dispune de
capacitate efectivă pentru a rezolva şi a administra, în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi
în favoarea populaţiei, o parte importantă din treburile publice. Acest drept este prevăzut şi în
Constituţia Republicii Moldova, în Legea privind descentralizarea administrativă şi în Legea
privind administraţia publică locală, care stabilesc că autorităţile administraţiei publice locale
beneficiază de autonomie decizională, organizaţională, de gestiune financiară, au dreptul la
iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea treburilor publice locale, exercitîndu-şi, în
condiţiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat.
Evoluţiile economice, sociale şi politice din ultimii ani în Republica Moldova au pus în
evidenţă necesitatea unei reforme profunde şi reale în domeniul administraţiei publice, în special
17
al celei locale. În ultima perioadă, în această direcţie au fost făcuţi paşi importanţi, atît la
propunerea Guvernului, cît şi prin diverse iniţiative locale ale autorităţilor alese. În prezent se
lucrează la identificarea modelului optim de reorganizare administrativ-teritorială.18 Astfel
potrivit experților, peste 90 la sută dintre primăriile din țară nu ar avea capacitate instituțională
pentru a face față sarcinilor stabilite și a presta servicii de calitate cetățenilor. Ei consideră că
primăriile nu au nici capacitatea financiară necesară și activează doar din transferuri din bugetul
de stat. În acest sens, au fost propuse mai multe soluții pentru creșterea capacităților
instituționale, fiscale și sociale ale administrației publice. De asemenea, au fost prezentate
opțiunile de dezvoltare economică și socială a localităților din Republica Moldova.
În luna septembrie 2016, premierul Pavel Filip și Comisarul pentru Politica europeană de
vecinătate şi negocierile de extindere, Johannes Hahn, au semnat, la Chișinău Acordul de
finanțare dintre Guvernul Republicii Moldova și Uniunea Europeană privind Programul de
suport pentru reforma administrației publice în Republica Moldova. Obiectivul general al
Acordului este de a consolida capacitatea instituțională a administrației publice centrale și locale
din Republica Moldova pentru a elabora și a pune în aplicare politici cuprinzătoare și pentru a
asigura furnizarea eficientă a serviciilor publice de înaltă calitate. Conform documentului, acesta
urmează să fie realizat pe parcursul a șase ani.
Însă studiile şi analizele recente au pus în evidenţă cîteva probleme majore ale
funcţionării APL în raport cu APC, probleme care împiedică APL să furnizeze servicii publice
adecvate tuturor locuitorilor Republicii Moldova, indiferent dacă locuiesc în capitală sau într-o
mică localitate rurală. Aceste probleme generează inegalitate în rîndul populaţiei, în cadrul
grupurilor specifice vulnerabile, cum ar fi cele supuse excluderii sociale, sărăciei, discriminării,
marginalizării cu acces limitat sau inexistent la servicii de bază, la beneficiile dezvoltării locale,
la participarea în dezvoltarea locală şi procesul de luare a deciziilor: cei săraci, în etate, femei,
persoane cu dizabilităţi, persoane cu HIV, gospodării fără părinţi, monoparentale, sau conduse de
copii, precum şi copii abandonaţi, părinţii singuri, minorităţi etnice, lingvistice şi religioase, şi în
special etnia romă etc., precum şi alte persoane şi grupuri îndeosebi sub riscul discriminării sau a
excluderii sociale.
De jure, autorităţile APL din Republica Moldova dispun de o autonomie declarată
deplină, însă, de facto, aceasta este limitată, parţial din cauza ingerinţei APC în activitatea lor
cotidiană, parţial din cauza resurselor financiare proprii aflate sub limita necesităţii, a căror lipsă
este însoţită şi de o organizare administrativ-teritorială excesiv de fragmentată, şi parţial din

18
Reforma administrativ-teritorială. (vizitat la 09.03.2019) https://sputnik.md/politics/20181122/23181595/pavel-filip-reforma-
administrativ-teritoriala.html
18
cauza unei capacităţi instituţionale şi administrative insuficiente19. Aceste condiţii fac ca APL să
prezinte un grad scăzut de responsabilizare în faţa publicului – public care ar trebui să fie
beneficiarul şi decidentul principal, atunci cînd este vorba de utilizarea resurselor şi adaptarea
serviciilor publice la nevoile locale.
Prezentarea situaţiei actuale cu provocările prezente, obiectivele trasate şi măsurile
concrete prin care vor fi atinse aceste obiective, este structurată după cum urmează:
I. Descentralizarea serviciilor şi competenţelor;
II. Descentralizarea financiară;
III. Descentralizarea patrimonială şi dezvoltarea locală;
IV. Capacitatea administrativă a APL;
V. Democraţie, etică, drepturile omului şi egalitate de gen.
1. Descentralizarea serviciilor şi competenţelor
Descentralizarea politică şi administrativă este un proces complex şi dificil, care necesită
perioade lungi de acţiuni coordonate, care implică voinţa şi determinarea decidenţilor politici.
Situaţia actuală se caracterizează printr-un ansamblu de evoluţii complicate, progrese parţiale
neconsolidate în practica de zi cu zi, ambiguităţi legislative, confuzii privind modul de exercitare
a unor competenţe. Atît studiile menţionate, cît şi reprezentanţii asociaţiilor autorităţilor locale
evidenţiază o serie de lacune care trebuie să se regăsească de urgenţă pe agenda executivului şi a
legislativului Republicii Moldova.
Delimitarea incertă, neclară, incompletă a competenţelor între autorităţile administraţiei
publice de diferite niveluri. Delimitarea competenţelor între APL de nivelul întîi şi nivelul al
doilea este neclară, contradictorie, iar în unele cazuri chiar lipseşte. Mai multe dintre activităţile
indicate în calitate de competenţe proprii nu sînt clar definite, în unele cazuri acestea regăsindu-
se şi în sarcina nivelului imediat superior. Această situaţie permite interpretarea dublă, echivocă
a responsabilităţilor/competenţelor diferitelor niveluri ale unităţilor administrativ-teritoriale (în
continuare – UAT). Nu există criterii tehnice clare şi funcţionale care să fie legiferate şi utilizate
în mod expres pentru definirea, delimitarea, încredinţarea şi finanţarea competenţelor.
Transferul responsabilităţilor/competenţelor fără asigurarea mijloacelor financiare
corespunzătoare pentru executarea acestora. În Republica Moldova, descentralizarea unor
servicii publice şi transferul unor responsabilităţi/competenţe nu au fost efectuate în paralel cu
transferarea resurselor necesare pentru îndeplinirea lor, ceea ce a condus la apariţia unor
pronunţate dezechilibre verticale în finanţare. Ca urmare, exercitarea acestor atribuţii este
dificilă, iar uneori chiar imposibilă pentru UAT mici sau cu bugete cu potenţial redus. Totodată,

19
Strategia Naţională de Descentralizare (vizitat la 09.03.2019)
http://descentralizare.gov.md/public/files/Strategia_Nationala_de_Descentralizare.pdf
19
lipseşte un mecanism care ar garanta UAT resursele financiare necesare pe termen mediu şi lung,
pentru îndeplinirea responsabilităţilor/competenţelor transferate de către stat.
Transferarea responsabilităţilor/competenţelor către nivelurile APL nu ţine cont de
resursele economice reale ale acestora şi de capacitatea lor de a genera venituri proprii
semnificative, astfel încît să acopere o parte importantă din necesităţile de cheltuieli publice.
Majoritatea impozitelor cu o rată sporită de colectare sînt vărsate în bugetul de stat, iar pentru
APL sînt stabilite impozite şi taxe care presupun randamente fiscale scăzute. Nu există
mecanisme de stimulare reală a APL, de încurajare a dezvoltării economiei locale şi, implicit, de
extindere a bazei fiscale a UAT.
Intervenţia excesivă a APC şi a APL de nivelul al doilea în procesul de gestionare a
resurselor financiare de către APL de nivelul întîi, inclusiv alocarea arbitrară a transferurilor,
ceea ce conduce la implicarea nejustificată în autonomia locală şi afectarea capacităţii acestor
APL de a furniza servicii publice de calitate locuitorilor UAT.
Statutul incert al serviciilor în responsabilitatea APL de nivelul al doilea şi confuzia între
acestea şi serviciile desconcentrate. Legislaţia şi practica administrativă a Republicii Moldova
nu stabileşte în mod clar care sînt diferenţele fundamentale între serviciile descentralizate, cele
desconcentrate şi cele delegate.
Grupurile vulnerabile ale populaţiei întîmpină greutăţi în accesarea serviciilor publice
locale.

2. Descentralizarea financiară
Pe parcursul ultimilor ani s-a constatat însă că transpunerea în practică a normelor
cuprinse în Carta Europeană nu este deloc un proces simplu. De multe ori tradiţia administrativă
nu corespunde spiritului noilor practici europene; alteori schimbările instituţionale au survenit ori
prea rapid pentru ca practica să prindă rădăcini, ori dimpotrivă, nu au mers suficient de departe.
S-au perpetuat astfel o serie de neajunsuri în sistemul de finanţare locală care în momentul de
faţă afectează serios autonomia locală.
Autonomie fiscală limitată în ceea ce priveşte impozitele şi taxele locale, potenţial fiscal
insuficient, lipsa stimulentelor de extindere a bazei fiscale. UAT din Republica Moldova dispun
de o bază fiscală insuficientă, economiile locale confruntîndu-se cu incapacitatea de a genera
venituri în cantitatea necesară. Acestea sînt limitate şi nu permit responsabilizarea autorităţilor
APL în faţa colectivităţii locale de contribuitori. APL nu dispune de surse proprii de venit
importante, şi ca urmare nu poate decide şi rezolva în mod independent multe dintre problemele
apărute. Actualele impozite şi taxe locale generează sume mici, care reprezintă un procent redus
din bugetele locale – mai puţin de 15% din bugetul local. În plus, autorităţile APL au o
capacitate limitată de a: (i) modifica nivelurile sau baza taxelor şi impozitelor locale prevăzute în
20
Codul fiscal; (ii) reevalua periodic proprietatea imobiliară; (iii) stabili facilităţi fiscale proprii
pentru taxele şi impozitele locale.
Dependenţa bugetară a fiecărui nivel al administraţiei publice faţă de cel imediat
superior, dependenţă ce provine din: (i) insuficienţa veniturilor locale proprii; (ii) dezechilibrul
vertical generat de discrepanţa dintre distribuţia de responsabilităţi şi sursele de venit între
nivelurile administraţiei; şi (iii) unele practici moştenite de a include bugetele APL de nivelul
întîi în bugetele APL de nivelul al doilea. Aceasta are ca efect intervenţia excesivă a autorităţii
centrale şi, de multe ori, a nivelului raional, în gestionarea resurselor financiare locale proprii. Ca
urmare, între nivelurile APL se creează relaţii neoficiale de subordonare, care nu sînt stipulate în
legislaţia în vigoare, dar persistă în practică.
Erodarea bazei fiscale prin acordarea legislativă a numeroaselor facilităţi şi înlesniri.
Acestea conduc la restrîngerea bazei fiscale, la micşorarea veniturilor locale proprii şi la
reducerea echităţii fiscale prin favorizarea unor agenţi economici sau categorii sociale.
Autorităţile locale nu dispun de drepturi şi pîrghii reale pentru a influenţa contribuabilii în
vederea asigurării oportunităţii şi plenitudinii achitării impozitelor şi taxelor locale.
Volatilitatea întregului sistem de finanţe locale (venituri, cheltuieli, proceduri bugetare)
de la un an la altul.
Transparenţa scăzută a execuţiilor bugetare la toate nivelurile APL şi capacitatea
scăzută a instituţiilor centrale relevante de a analiza în mod complex rezultatele execuţiilor
bugetare locale.
3. Descentralizarea patrimonială şi dezvoltarea locală
Astfel, în perioada de după obţinerea independenţei, în Republica Moldova au fost
realizate reforme radicale prin care patrimoniul aflat exclusiv în proprietatea statului a reuşit să
fie în mare parte privatizat, redistribuit în proprietatea privată a cetăţenilor, dar şi a UAT. Aceste
reforme continuă şi în prezent, nefiind încă finalizate. Studiile recent efectuate în domeniul
raporturilor patrimoniale ale UAT cu diferiţi subiecţi (publici sau privaţi) atestă existenţa
multiplelor probleme care periclitează activitatea APL. Între acestea, cele mai importante
probleme sînt sintetizate mai jos.
Delimitarea parţială şi incertitudinea regimului juridic al proprietăţii de stat şi
proprietăţii UAT, inclusiv al bunurilor din domeniul public şi din domeniul privat atît al statului,
cît şi al UAT. Situaţia incertă a proprietăţii UAT şi de stat este determinată de: (i) lipsa criteriilor
şi modalităţilor de delimitare a proprietăţii; (ii) lipsa normelor şi instrucţiunilor metodologice de
efectuare a delimitării; (iii) neclaritatea competenţelor autorităţilor APL în procesul de
delimitare; (iv) caracterul abuziv al delimitărilor care se efectuează de către autorităţile centrale

21
(acestea sînt confuze şi nu ţin cont de interesele patrimoniale ale colectivităţilor locale, de
principiile autonomiei locale); etc.
Reglementarea insuficientă a raporturilor patrimoniale dintre UAT, stat şi alţi subiecţi
de drept. În pofida prevederilor noilor acte legislative, se perpetuează disfuncţionalităţi de ordin
principial ale cadrului legal, care împiedică dezvoltarea unor relaţii patrimoniale ale
colectivităţilor locale în conformitate cu principiile autonomiei locale şi ale descentralizării.
Gestionarea ineficientă a patrimoniului, condiţionată de incertitudinea dreptului de
proprietate asupra infrastructurii, inclusiv a întreprinderilor municipale.
Bazele de date naţionale incomplete, planurile urbanistice generale şi strategiile de
dezvoltare locală neactualizate.
Lipsa motivării şi disponibilităţii de utilizare a formelor moderne de cooperare
teritorială (poli de creştere, zone metropolitane, microregiuni etc.) care ar contribui la
impulsionarea procesului de dezvoltare locală.
4. Capacitatea administrativă a APL
Fragmentarea excesivă a sistemului administrativ-teritorial în Republica Moldova.
Marea majoritate a APL rurale nu asigură servicii publice comunale. În rezultatul fragmentării
excesive a APL, cu precădere în zona rurală, s-a redus capacităţii acestora de a furniza servicii
publice. Astfel, majoritatea APL rurale (care reprezintă 94% din numărul total) au, în principal,
un rol de reprezentare, şi nu de asigurare a unor servicii comunale propriu-zise. Funcţiile şi
responsabilităţile/competenţele atribuite acestor autorităţi se rezumă de facto la emiterea de acte
(certificate, autorizaţii etc.). Aceste APL nu au personalul şi nici resursele financiare necesare
pentru a asigura funcţii mai complexe.
Fragmentarea administrativ-teritorială condiţionează în mod fundamental
descentralizarea funcţională, fiind în fapt un obstacol în calea reformei. Menţinerea unei structuri
puternic fragmentate, în condiţiile lipsei unei baze fiscale, va face imposibilă atribuirea unor
funcţii semnificative autorităţilor APL de nivelul întîi şi consolidarea autonomiei locale.
Capacitatea redusă de planificare strategică şi de administrare a diverselor resurse la
nivelul primăriilor.
Lipsa performanţei funcţionale a APL datorată limitărilor de personal şi practicilor
defectuoase în managementul resurselor umane.
Utilizarea frecventă a unor instrumente netransparente şi ilegale de recrutare a
personalului în APL, favorizează clientelismul, nepotismul şi politizarea funcţiei publice la nivel
local, deşi accesul în funcţia publică este condiţionat de principiul transparenţei, iar funcţionarul
public se bucură de stabilitate în funcţia deţinută şi este protejat de presiuni nelegitime.
5. Democraţie, etică, drepturile omului şi egalitate de gen

22
Participarea relativ pasivă a populaţiei la procesul electoral şi decizional.
Nediscriminarea, participarea, transparenţa şi responsabilizarea. Procesele locale de
luare a deciziilor sînt deseori netransparente şi neparticipative. Există o interdependenţă între
participarea publică scăzută, transparenţa scăzută, responsabilitatea scăzută şi amploarea
discriminării în societate, care cuplate, obstrucţionează publicul în exercitarea influenţei asupra
chestiunilor publice relevante.
Gradul scăzut de reprezentativitate a aleşilor locali. Modul de alegere a membrilor
consiliilor locale şi ai celor raionale, împreună cu problemele identificate mai sus, generează o
lipsă de reprezentativitate a aleşilor locali, percepută de locuitori.
Egalitatea de gen şi drepturile femeilor.
Reforma sistemului administrației publice centrale și locale derivă din necesitatea
planificării strategice a procesului de descentralizare, pentru a consolida capacităţile autorităţilor
administraţiei publice locale, a îmbunătăţi managementul şi calitatea serviciilor publice prestate
cetăţenilor. În viziunea Strategiei20, se va realiza o administraţie publică locală democratică şi
autonomă, care să asigure în mod echitabil, inclusiv din perspectiva respectării drepturilor
grupurilor vulnerabile, prestarea serviciilor publice de calitate şi managementul eficient al
competenţelor locale.

4. “Planul urbanistic general” – instrument eficient de dezvoltare a managementului


municipal din cadrul localităților urbane din Republica Moldova.
Planul Urbanistic General (PUG) este un proiect care face parte din programul de
amenajare a teritoriului şi de dezvoltare a localităţilor. Mai exact, PUG-ul constituie cadrul legal
pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare conform Legii 350/2001, modificată şi
completată prin Legea 289/200621.
PUG-urile cuprind analiza, reglementările şi Regulamentul Local de Urbanism pentru
întreg teritoriul administrativ al unităţii de bază, atât din intravilan, cât şi din extravilan.
Reglementările pe termen scurt pe care le include PUG-ul se referă la stabilirea şi
delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii, stabilirea
modului de utilizare a terenurilor din intravilan, zonificarea funcţională, corelată cu organizarea
reţelei de circulaţie, delimitarea zonelor afectate de servituţi publice; modernizarea şi dezvoltarea
infrastructurii tehnico-edilitare, stabilirea zonelor istorice protejate şi de protecţie a

20
Strategia Naţională de Descentralizare (vizitat la 09.03.2019)
http://descentralizare.gov.md/public/files/Strategia_Nationala_de_Descentralizare.pdf
21 Planul Urbanistic General al Municipiului Chisinau (vizitat la 10.03.2019)

https://www.chisinau.md/doc.php?l=ro&idc=501&id=1004&t=/Utile/Planul-Urbanistic/General/Planul-de-amenajare-a-
Teritoriului-Municipiului-Chisinau/Planul-Urbanistic-General-al-Municipiului-Chisinau
23
monumentelor istorice, formele de proprietate şi circulaţia juridică a terenurilor şi precizarea
condiţiilor de amplasare şi conformare a volumelor construite, amenajate şi plantate.
Reglementările pe termen mediu şi lung pe care le include PUG-ul se referă la evoluţia în
perspectivă a localităţii, direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu şi traseele coridoarelor de
circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi
raional.
Planul Urbanistic General reprezintă principalul document strategic prin care se stabilește
teritoriul administrat, potențialul amplasat pe acest teritoriu, prioritățile de amenajare, direcțiile
de dezvoltare economică, socială și culturală, zonele actuale și viitoare de dezvoltare, regulile de
construcție și alte aspecte necesare activității în cadrul unei localități.
PUG include studiile de fundamentare privind situația curentă de dezvoltre a orașului
(relațiile funcționale din teritoriu, dusfuncționalitățile și disparitățile existente) și reglementările
strategice de dezvoltare.
PUG cuprinde analiza, reglementări și Regulamentul Local de Urbanism (RLU) pentru
întreg teritoriu administrativ al unității de bază. În același timp, PUG-ul stablește normele
generale, pe baza cărora se elaborează mai apoi în detaliu, la scara mai mică Planurile
Urbanistice Zonale (PUZ-urile) și apoi Planurile Urbanistice de Detaliu (PUD-urile).
PUG devine, odată cu aprobarea lui, act de autoritate a administrației publice locale, pe
baza căruia se eliberează certificate de urbanism și autorizații de construire pe teritoriul orașului.
Scopul final al prezentului PUG constă în asigurarea dreptului cetăţenilor, fiecărei familii
de a alege cel mai potrivit mod de îmbunătăţire a condiţiilor de trai. Conform art. 25 din
Declaraţia Universală a Dreptului Omului, fiecare cetăţean are dreptul la un anumit standard de
viaţă, de sănătate şi bunăstare pentru sine şi familia sa, la asigurarea alimentaţiei, îmbrăcămintei,
locuinţei şi îngrijirii medicale, precum şi la serviciile sociale necesare. În perioada de tranziţie,
necesitatea acută de promovare a eficienţei economice în condiţiile critice de protecţie a păturilor
defavorizate, impune sprijinirea unei pieţe parţial controlate de autorităţi în sectorul de locuinţe.
Eficienţa şi echitatea socială presupune atingerea unui echilibru între intervenţia statului
(municipiului) şi a condiţiilor libere de piaţă.

5. Situația social-economică a municipiului Chișinău la etapa contemporană.


Probleme și provocări
Potenţialul strategic social-economic şi de resurse al Chişinăului în totalitatea aspectelor
lor (geopolitice, social-demografice, economice, investiţionale, urbanistic a oraşului şi ecologice)

24
include posibilităţile existente şi viitoare ale oraşului şi aglomeraţiei sale urbane22.
Pentru dezvoltarea social-economică durabilă a oraşului e necesar ca în cadrul lui să
continue formarea sau resuscitarea direcţiilor care utilizează mai eficient:
a. avantajele aşezării geopolitice (în calitate de capitală a ţării) şi geografice a Chişinăului
în regiunea dintre Carpaţi şi Marea Neagră;
b. culoarele de transport (inclusiv a celor de tranzit) în continuă dezvoltare, comunicaţiile
şi tehnologiile informaţionale;
c. potenţialul ştiinţific şi al serviciilor bazate pe ştiinţă, cât şi sistemul educaţional al
oraşului;
d. potenţialul industrial şi de construcţii în proces de reanimare;
e. formarea sectorului „business pentru business”, incluzând băncile şi alte instituţii
financiare, organizaţii de deservire informaţională, de instruire a personalului, de activitate
expoziţională etc.;
f. dezvoltarea sferei sociale multidisciplinare;
g. potenţialul creator în domeniul culturii şi artei, în special teatrală şi muzicală, a
tradiţiilor populare.
În acest context, o informaţie succintă privind situaţia social-economică a municipiului
Chişinău în anul 2018 (perioada ianuarie-decembrie), o aflăm de la Biroul Național de
Statistică23. Astfel, principalii indicatori ai dezvoltării social-economice ai municipiului Chișinău
sunt următorii:
1. Situaţia demografică în ianuarie-decembrie 2018 a fost determinată de o creștere a
nivelului natalităţii, mortalităţii şi divorţialităţii, respectiv cu 2,2 la sută, 4,0 la sută şi 9,1 la sută,
iar la nivelul nupţialităţii , a avut loc o descreştere, respectiv cu 5,0 la sută. Conform datelor
furnizate de către Registrul de Stat al Populaţiei, în ianuarie-decembrie 2018, în municipiul
Chişinău au sosit 15294 persoane şi au plecat 8066 persoane, prin urmare sporul migratoriu a
constituit 7228 persoane.
2. În trimestrul IV 2018, câştigul salarial mediu lunar nominal brut al unui angajat a
fost de 8385,2 lei, în creştere cu 14,7% faţă de trimestrul IV 2017 şi cu 20,0% mai mare
comparativ cu câştigul salarial mediu pe ţară (6987,5 lei). În sfera bugetară în trimestrul IV 2018
salariul mediu lunar a constituit 8203,6, cu 16,8% mai mult faţă de trimestrul IV 2017, iar în
sectorul economic (real) acest indicator a constituit 8422,9 lei şi s-a mărit cu 14,3% faţă de cel
înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut.

22
Situaţia social-economică a municipiului Chişinău (vizitat la 10.03.2019)
http://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/Chisinau/trimestrial/Chisinau_ian_dec_2018.pdf
23
Ibidem,
25
3. Numărul şomerilor oficial înregistraţi. Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru
Ocuparea Forţei de Muncă, la 1 ianuarie 2019 în căutarea unui loc de muncă se aflau 2919
şomeri înregistraţi, fiecare al doilea fiind disponibilizat de la unităţile economice. Din numărul
total de şomeri, 48,8 la sută o constituie femeile. Circa 4,1% din şomerii înregistraţi de la
începutul anului beneficiază de ajutor de şomaj, mărimea medie a căruia a fost în luna decembrie
2018 de 2342,79 lei. La un loc liber de muncă, anunţat de către întreprinderi, reveneau în medie
un şomer.
 Sănătatea. Conform datelor Ministerului Sănătăţii, morbiditatea populaţiei de unele
boli infecţioase în ianuarie-decembrie 2018 se caracterizează prin micşorare a cazurilor de
îmbolnăviri prin infecţii virale, infecţii imunodirijabile şi boli infecţioase „social determinate”. În
cazul celorlalte boli infecţioase se constată o tendinţă de creştere a cazurilor de îmbolnăvire.
 Turism. În ianuarie-decembrie 2018 în structurile de primire turistică colective cu
funcţiuni de cazare au fost înregistrate 809,1 mii înnoptări ale turiştilor, din care 512,7 mii ale
cetăţenilor moldoveni (63,4% din total înnoptări) şi 296,4 mii înnoptări ale nerezidenţilor
(36,6%). În ianuarie-decembrie 2018 agenţiile de turism şi turoperatorii au prestat servicii
turistice la 268,2 mii turişti şi excursionişti. Numărul de turişti şi excursionişti străini care au
beneficiat de serviciile agenţiilor de turism şi turoperatorilor, în ianuarie-decembrie 2018, s-a
cifrat la 17661, din care 83,8% au sosit în scopuri de odihnă, recreere şi agrement, 16,2% în
scopuri de afaceri şi profesionale, dar şi de tratament. Numărul de turişti şi excursionişti care au
plecat în străinătate prin intermediul agenţiilor de turism şi turoperatorilor, în perioada de raport,
a totalizat 232,3 mii persoane.
 Infracţiuni. Conform informaţiei Ministerului Afacerilor Interne, în ianuarie-
decembrie 2018, numărul infracţiunilor înregistrate a constituit 10232 cazuri şi s-a micşorat cu
958 cazuri, în comparaţie cu ianuarie-decembrie 2017. Infracţiunile comise pe teritoriul
municipiului Chişinău constituie 31,9% din numărul total de infracţiuni săvârşite pe teritoriul
ţării. Numărul infracţiunilor înregistrate la 10 mii locuitori a constituit 124,7 infracţiuni.
 Producţia animală. În ianuarie-decembrie 2018, în sectorul zootehnic al municipiului
(fără gospodăriile auxiliare ale populaţiei), în raport cu aceeaşi perioadă a anului precedent, s-a
majorat producţia de ouă cu 7,9%, producţia de lapte s-a micşorat cu 32,2%, iar producţia
(creşterea în masă vie) a vitelor şi păsărilor s-a micşorat cu 2,3%.
 Cifra de afaceri în industrie în ianuarie-decembrie 2018, a fost în creștere cu 2,2%
comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent. În ianuarie-decembrie 2018, comparativ cu
aceeași perioadă a anului precedent, producția industrială a fost mai mare cu 6,4%, ca urmare a
creșterii în industria extractivă cu 46,7%, industria prelucrătoare cu 7,4%, și la producția și
furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat cu 4,6%.
26
 Construcţii. În ianuarie-decembrie 2018, s-au eliberat 1090 autorizaţii de construire
pentru clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale, în diminuare cu 1,6% faţă de ianuarie-decembrie
2017.
4. Investiţiile în active imobilizate din contul tuturor surselor de finanţare realizate în
perioada de raport au însumat 16040,9 mil. lei, majorându-se cu 14,1% faţă de ianuarie-
decembrie 2017. Sursa principală de finanţare a investiţiilor a fost mijloacele proprii ale
investitorului, ponderea cărora a constituit 63,2%.
5. Parcursul mărfurilor realizat de întreprinderile de transport rutier în ianuarie-
decembrie 2018 a însumat 2022,5 mil. tone-km, cu 0,9% mai puţin decât cel înregistrat în
aceeaşi perioadă a anului precedent.
6. Volumul mărfurilor. În ianuarie-decembrie 2018 întreprinderile de transport1 rutier
din mun. Chişinău au transportat 5413,9 mii tone de mărfuri, cu 3,8% mai mult faţă de perioada
similară din anul 2017. Parcursul mărfurilor a totalizat 2022,5 mil. tone-km, cu 0,9% mai puţin
decât în ianuarie-decembrie 2017
 Numărul pasagerilor transportaţi cu autobuze şi microbuze de folosinţă generală
în ianuarie-decembrie 2018 a constituit 56,8 mil. pasageri, comparativ cu ianuarie-decembrie
2017 micşorându-se cu 4,2%. Parcursul pasagerilor cu autobuze şi microbuze de folosinţă
generală a constituit 1889,5mil. pasageri-km, cu 1,4% mai mult faţă de perioada corespunzătoare
a anului precedent, adică 57,5%, din totalul pe ţară; parcursul pasagerilor cu autobuze şi
microbuze a înregistrat 56,0% din totalul pe ţară.
Dezvoltarea durabilă a Chişinăului necesită o activitate sistematică şi consecventă de
completare şi folosire raţională a resurselor orăşeneşti – atât sociale şi de producţie, cât şi a celor
urbanistice –, de perfecţionare a organizării funcţionale a oraşului şi a compoziţiei sale spaţial-
volumetrice, de reconstrucţie a fondului locativ, a infrastructurii tehnico-edilitare, a zonelor de
agrement.
La moment, în pofida rezultatelor benefice privind indicatorii de bază ai situației social-
economice, municipiul Chișinău continuă să se confrunte nu majore probleme, care pe an ce trec
devin tot mai mari. Astfel, putem enumera:
1. Starea drumurilor. Deşi în ultimii ani unele drumuri în capitală au fost reparate, iar
altele – reconstruite în totalitate, starea generală a acestora este deplorabilă. Cu siguranţă,
reabilitarea drumurilor capitalei va trebui să fie o prioritate a noului primar.
2. Lipsa locurilor de agrement. În Chişinău practic nu au rămas locuri de agrement.
Deşi unele spaţii în acest sens au fost amenajate în ultimii ani, totuşi, marea majoritatea a
locurilor de agrement care erau anterior au fost distruse şi acest lucru îl resimte fiecare
chişinăuian cu venituri medii sau mici (marea majoritate).
27
3. Insuficienţa zonelor verzi. La acest capitol e un adevărat dezastru. Multe din zonele
verzi şi aşa insuficiente, au fost distruse în ultimii ani, în locul lor apărând diverse construcţii.
Noul primar ar trebui să vină cu un program special de stopare a distrugerii zonelor verzi, dar şi
de sporire a suprafeţei acestora.
4. Construcţiile neautorizate sau haotice. E o problemă care se vede cu ochiul liber şi e
resimţită de fiecare locuitor al capitalei. Case cu multe etaje în zonele predestinate caselor
particulare, anexe apărute peste noapte, construcţii ridicate cu încălcarea celor mai elementare
norme în domeniu etc. – toate acestea arată cât de gravă e situaţia la acest capitol.
5. Servicii comunale de proastă calitate şi la preţuri mari. Nu e un secret că
infrastructura ce ţine de serviciile comunale în capitală este învechită şi nu face faţă cerinţelor ce
există în raport cu ea. Iar aceasta determină o calitate sub orice critică a respectivelor servicii.
Mai mult ca atât, preţurile pentru aceste servicii sunt exagerat de mari, iar deseori – nejustificate.
Noul primar va trebui să facă regulă în acest domeniu, dacă-şi doreşte susţinerea locuitorilor
capitalei.
6. Lipsa parcărilor. Paradoxal, dar în loc să crească concomitent cu numărul de
automobile, numărul locurilor de parcare s-a diminuat simţitor în ultimii ani. Motivul – în locul
multor parcări au apărut blocuri locative sau alt fel de construcţii. Noul primar va trebui fie să
găsească locuri pentru parcări de tip nou, multietajate, fie să oblige agenţii economici ce
construiesc blocuri să prevadă şi construcţia parcărilor subterane etc.
7. Corupţia şi birocraţia din Primărie. Chiar dacă noua conducere a Primăriei încearcă
să ne convingă că măsurile la care a recurs au diminuat corupţia şi birocraţia, aceasta rămâne una
dintre cele mai mari probleme ale capitalei, resimţită de marea majoritate a celor ce se adresează
administraţiei publice locale. Fără soluţionarea acestei probleme, nici un primar nu va putea
spune că a făcut faţă aşteptărilor pe care locuitorii capitalei le-au avut faţă de el.
8. Starea transportului public. Unele investiţii în transportul public municipalitatea a
făcut, altele sunt pe cale să fie făcute (dacă e să credem unor anunţuri în acest sens cu care a
venit conducerea Primăriei), dar oricum problema rămâne şi ea va trebui să intre în sfera
preocupărilor noului primar.
9. Aspectul general urât al capitalei. Chişinăul e una din cele mai urâte capitale de pe
glob – este un fapt binecunoscut şi care trezeşte nemulţumirea locuitorilor. Dar, parcă sfidând
această realitate şi necesitatea de a schimba lucrurile, municipalitatea a continuat în ultimii ani să
„arunce” peste tot şi la întâmplare gherete, panouri publicitare, alte construcţii, care au făcut
Chişinăul şi mai urât. E o problemă soluţionarea căreia necesită atât viziune, cât şi voinţă.

28
10. Lipsa unui plan de dezvoltare urbanistică. Paradoxal, dar Chişinăul, chiar dacă e
capitală europeană, nu are un plan de dezvoltare urbanistică. În lipsa acestuia, oraşul nu are cum
să se dezvolte şi noul primar va trebui să ia în calcul acest aspect.

6.Perspective de dezvoltare ale managementului municipiului Chișinău prin prisma


“Planul urbanistic general”
Oraşul Chişinău, în anul 2018 a marcat 582 de ani de la prima atestare documentară.
Aspectul actual al oraşului se deosebeşte faţă de cel din secolul 19, multe din clădirile fiind fie
distruse, fie lăsate în paragină, iar în locul lor au apărut construcţii moderne. Specialiştii în
urbanistică vorbesc despre necesitatea aprobării unui nou plan urbanistic general, care să
corespundă realităţilor oraşului24.
Municipiul Chișinău de rând cu celelalte orașe mari ale lumii, are nevoie de un PUG care
să-i indice direcțiile generale de dezvoltare ale acestuia. Prezentul PUG a fost adoptat în anul
2007 care în mare parte rezprezintă o replică a PUG adoptat în 1989 , iar specialiștii în domeniu
afirmă că el nu mai este actual, deaceea se pune problema reactualizării PUG. Autoritățile
municipale dau asigurări că, odată cu reactualizarea Planului vor fi rezolvate mai multe probleme
ale orașului cum ar fi rețeaua de transport sau monumentele de importanță arhitecturală, care la
moment au nevoie de o strategie de restaurare.
La data de 5 martie, în plenul Parlamentului a fost votat în primă lectură proiectul
Codului urbanismului şi construcţiilor. Documentul este constituit din două părţi. Prima
reglementează dezvoltarea teritoriilor şi a localităţilor, iar cea de-a doua se referă la planificarea
urbană. Scopul noului cod este să stabilească un cadru unitar pentru urbanism, pentru calitatea
construcţiilor şi a materialelor de construcţie. Pentru localitățile cu o populaţie de până la cinci
mii de locuitori se prevăd proceduri simplificate de elaborare a documentaţiei de urbanism.
Pentru localităţile care au documentaţie de urbanism nu va fi necesar şi certificatul de urbanism
pentru începerea lucrărilor. Acolo unde nu există documentaţie de urbanism, va fi făcut un studiu
de documentare urbanistică. Acest cod corelează dispoziţiile din domeniu într-o structură unitară,
elimină disfuncţionalităţile apărute până în prezent, precum şi clarifică aspectele privind
armonizarea legislaţiei Republicii Moldova în domeniul construcţiilor cu principiile şi
reglementările Uniunii Europene.
La moment, este deja creată comisia care lucrează la elaborarea conceptului PUG și cel
mai probababil va fi finalizat în 2019.

24Ruslan Codreanu. Cât de necesar este Chișinăului un Plan Urbanistic General (vizitat la 10.03.2019)
http://tribuna.md/2017/11/17/ruslan-codreanu-despre-cat-de-necesar-este-chisinaului-un-plan-urbanistic-general/
29
De la aprobarea PUG în 2007 până în prezent foarte puțin s-a lucrat asupra reactualizării
acestui plan, care după cum prevede legislația, trabuie reactualizata cel mult odata la 5 ani.
În baza PUG, se adoptă PUZ – Plan Urbanistic Zonal al mun.Chișinău aprobat prin
decizia Consiliului municipal Chişinău nr.68/1-2 din 22.03.2007 şi Regulamentului local de
urbanism al or. Chişinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr.22/40 din
25.12.2008. Aceste documente vizează în principal dezvoltarea zonală a Chișinăului, cuprinsă în
perimetrul unor anumite străzi.
Astfel, spre deosebire de precedentul Plan urbanistic general al Chişinăului, când oraşul
se construia în baza concentrării, dezvoltării ritmice a producţiei industriale mari şi coexistenţei
zonelor de producţie, de trai şi administrative, noul Plan urbanistic general Chişinău-2020
trebuie să aibă în vizor dezvoltarea oraşului ca mediu favorabil pentru populaţie şi pentru afaceri.
Dezvoltarea orașului în baza principiilor durabilităţii presupune:
• Asigurarea echilibrului între economie şi ecologie, adică atingerea unui asemenea grad
de dezvoltare, când oamenii în activitatea economică sau în altă activitate încetează să distrugă
mediul ambiant;
• Asigurarea echilibrului între sferele economică şi socială, prin prisma factorului uman,
ceea ce presupune folosirea la maximum în interesele populaţiei a resurselor oferite de
dezvoltarea economică;
• Atingerea obiectivelor de dezvoltare care să reprezinte atât interesele generaţiilor
actuale, cât şi pe cele ale generaţiilor viitoare, care de asemenea au dreptul la resurse.
Dacă ne orientăm spre europenizarea Chişinăului, atunci direcţiile prioritare ale PUG de
creştere a competitivităţii oraşului pe fundalul unei noi calităţi a mediului urban urmează să fie
apropiate de principiile majorităţii capitalelor din centrul şi sud-estul Europei:
1. Accentul pe poziţionarea Chişinăului în calitate de centru regional al subregiunii
date a Europei. Concurenţii lui sunt Iaşi, Galaţi, Odesa, Vinniţa, Cernăuţi. Între acestea doar
Chişinău este capitală; pentru consolidarea poziţiilor lui este necesară consolidarea eforturilor şi
relaţiilor internaţionale (politice, investiţionale, financiare, informaţionale etc.); reabilitarea
complexului de transport şi a sectorului de servicii; stabilitatea politică; existenţa mediului
cultural şi intelectual adecvat; flexibilitatea şi adaptabilitatea administraţiei municipale;
2. Îmbunătăţirea calităţii mediului urban atât prin planificarea spaţial-volumetrică,
reconstrucţia fondului locativ, a zonelor de agrement şi a infrastructurii tehnicoedilitare, cât şi
prin păstrarea patrimoniului istoric şi cultural al oraşului;
3. Modernizarea economiei oraşului prin dezvoltarea producţiilor orientate spre export,
cu utilizarea tehnologiilor înalte, prin ridicarea sectorului de deservire (service-based economy)
şi prin susţinerea businessului mic şi mijlociu, orientat spre necesităţile oraşului;
30
4. Creşterea bunăstării locuitorilor oraşului – un grad înalt de ocupare a forţei de
muncă, venituri suficiente, fond locativ şi gospodărie comunală de calitate, asistenţă socială
acordată sărmanilor;
5. Creşterea potenţialului educaţional şi cultural prin dezvoltarea relaţiilor
internaţionale în domeniul ştiinţei, educaţiei şi culturii, prin adaptarea formelor şi standardelor
europene de instruire continuă, inclusiv recalificarea resurselor umane, dezvoltarea mediului
cultural al oraşului;
6. Asigurarea securităţii vieţii în oraş – siguranţa energetică, ecologică, asigurarea
securităţii publice şi a ordinii de drept, contracararea răspândirii bolilor sociale;
7. Perfecţionarea managementului oraşului în baza principiilor Cartei europene a
administrării publice locale atât în relaţiile cu Guvernul şi businessul (descentralizarea funcţiilor,
descentralizarea fiscală), cât şi în relaţiile cu populaţia, inclusiv prin participarea ei la planificare,
la luarea deciziilor şi la implementarea lor.
Figura 1. Creşterea competitivităţii Chişinăului prin echilibrarea sferelor economice, ecologice şi
sociale25

Creşterea competitivităţii Chişinăului prin echilibrarea sferelor economice, ecologice


şi sociale

1 2 3 4
Chişinău- Îmbunătăţirea Modernizarea Creşterea
centru regional calităţii economiei bunăstării
în Sud-Estul mediului oraşului locuitorilor
Europei urban oraşului

5 6 7
Creşterea Asigurarea Perfecţionarea
potenţialului securităţii administrării
educaţional vieţii în oraş oraşului
şi cultural

Perceperea Chişinăului drept un oraş atractiv şi confortabil pentru locuire, în mare parte
se determină reieşind din calitatea şi aspectul arhitectural-volumetric. Din aceste considerente
PUG ar trebui să urmărească creşterea nivelului de urbanizare, crearea unei ambianţe
arhitecturale confortabile pentru locuitorii şi oaspeţii oraşului. Astfel, prin intermediul artei
urbanistice, arhitecturii peisagistice şi a designului urban va fi modelat atât un spaţiu armonios

25
Planul strategic de dezvoltare social-economică al Chişinăului până în anul 2020 (principii fundamentale) Chişinău,
decembrie, realizat de Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări Urbanproiect Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme
(CISR)
31
de trai, cât şi mentalitatea şi gusturile estetice ale locuitorilor.
Specificul aspectului Chişinăului istoric este determinat de asemenea particularităţi, ca
expresivitatea siluetei generale şi a panoramei oraşului, topografia neobişnuită, coloritul sudic al
străzilor şi al landşaftului urban, monumentele de arhitectură originale, tradiţiile autohtone în
artă şi în construcţii. Pierderea unor importante părţi istorice ale dominantelor urbanistice şi
apariţia unor obiecte care nu se încadrează categoric în spaţiul istoric urban reflectă una din
realităţile negative actuale ale Chişinăului.
Depăşirea acestor realităţi este posibilă cu condiţia soluţionării următoarelor probleme:
• stabilirea hotarelor teritoriilor istorice şi fixarea lor juridică cu elaborarea unui sistem de
interdicţii, prescripţii şi facilităţi în reconstrucţia, menţinerea şi utilizarea teritoriilor istorice;
• restaurarea complexă şi modernizarea centrului istoric al oraşului, ca teritoriu al
concentrării înalte a obiectelor patrimoniului arhitectural, care are legăturifuncţionale cu
infrastructura modernă;
• crearea condiţiilor favorabile de trai în partea istorică a urbei.
O prioritatea trebuie să o constituie și perfecționarea administrării orașului, care să
includă următoarele activități26:
 Pregătirea programului de reorganizare a structurii Primăriei municipiului Chişinău;
 Aplicarea sistemului de gestionare a calităţii în Primăria municipiului Chişinău şi în
preturile sectoarelor;
 Iniţierea implementării tehnologiilor informaţionale moderne – sistemele
informaţionale geografice (GPRS), care permit modelarea stratificată a terenurilor pe o bază
topografică unică, amplasarea pe aceste terenuri a resurselor şi, în procesul aplicării straturilor
cartografice, obţinerea informaţiei care permite soluţionarea în complex a problemelor
economice, sociale, ecologice etc.;
 Desfăşurarea unei analize anuale a eficienţei lucrului unităţilor Primăriei municipiului
Chişinău şi a întreprinderilor (organizaţiilor) orăşeneşti subordinate;
 Crearea unui sistem informaţional unic al proiectelor iniţiate, finanţate şi implementate
de Primărie;
 Elaborarea şi implementarea programului de ridicare a calificării funcţionarilor
Primăriei (cursuri de limbi străine, de lucru la computer, de gestionare prin metode modern);

26
Planul strategic de dezvoltare social-economică al Chişinăului până în anul 2020 (principii fundamentale) Chişinău,
decembrie, realizat de Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări Urbanproiect Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme
(CISR)
32
 Atragerea mijloacelor financiare suplimentare, inclusiv solicitarea asistenţei
donatorilor şi a sponsorilor, pentru participarea mai largă a funcţionarilor Primăriei în
programele educaţionale, seminare, conferinţe, inclusive internaţionale.

Concluzii
În prezent în Republica Moldova doar câteva zeci de localități au planuri urbanistice
actualizate, iar un număr nedeterminat intenționează să elaboreze aceste documente.
În 2013 Guvernul adopta Programul pe termen mediu de elaborare a planurilor
urbanistice la nivel de localități pentru anii 2013-2016. Necesitatea acestui program este
argumentată prin faptul că doar 19 din cele 57 de orașe, precum și 17 din 1,614 localități rurale,
adică un procent din localitățile rurale și 33% din cele urbane dispuneau de documentație de
urbanism sau erau în curs de elaborare. Scopul anunțat al Programului este de a stimula
dezvoltarea satelor și a orașelor țării prin asigurarea localităților cu documentație de urbanism și
edificarea construcțiilor în baza unui plan și a unei strategii.
În același timp, lipsa acestor Planuri reprezintă o piedică majoră în dezvoltarea țării și a
localităților. Or, aceste documente includ informația referitoare la perspectivele de dezvoltare a
infrastructurii drumurilor, rețelelor de apă și canalizare, gazificare, informația cu privire la
rezervele de zăcăminte și oportunutățile investiționale, etc. Deasemenea, documentul stabilește
zonele de proiectare și construcție a obiectelor de menire socială și locativă. Absența PUG
crează numeroase impedimente. Este foarte dificil de eliberat autorizații de construcții, or,
frecvent ceea ce este indicat în acte nu corespunde realității de pe teren.
În același timp, sunt localități care dau dovadă de inițiativă și găsesc resursele financiare
necesare pentru a elabora un plan urbanistic. E cazul orașului Ungheni, care din 2014 are un
“PUG European 2014-2030” fiind elaborate în cadrul Proiectului “Elaborarea și managementul
planurilor integrate de dezvoltare urbană”, unicul deocamdată în țară. Planul Urbanistic vine cu
obiective concrete până în anul 2030, care prevede atragerea investiţiilor de aproape 1 miliard de
lei, dublarea locurilor de muncă, asigurarea accesului populaţiei la apă potabilă de calitate şi la
servicii de canalizare în proporţie de 100%.27
Lipsa acestor planuri se motivează prin costurile exagerat de scumpe pe care le pretind
instituțiile specializate pentru serviciile lor.
Un Plan Urbanistic General este un lucru absolut necesar pentru oricare localitate care
vrea să se dezvolte. Planul Urbanistic General ajută la atragerea mai multor investiţii pentru că

27 Ungheniul este primul oraş din R, Moldova care are un Plan Urbanistic General european. (vizitat la 10.03.2019)
https://www.timpul.md/articol/ungheniul-este-primul-oras-din-r-moldova-care-are-un-plan-urbanistic-general-european-
62316.html

33
după semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeanăeste posibilitatea de a accesa la
fondurile structurate ale UE şi localităţile care vor avea Planuri Urbanistice Generale puse la
punct, planuri tehnice în detaliu, planuri zonale etc. cu siguranţă vor găsi finanţare.
În Republica Moldova nu lipsa resurselor financiare este cel mai important impediment în
dezvoltarea localităţii, dar lipsa de proiecte fezabile”.

Bibliografie
1. Legea organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, Nr. 764 din
27.12.2001, Monitorul Oficial Nr. 16 din 29.01.2002
2. Legea privind descentralizarea administrativă Nr. 435-XVI din 28.12.2006 Publicat
în Monitorul Oficial Nr. 29-31, 02.03.2007
3. Carta Europeană a Autoadministrării Locale Nr. 1985 din 15.10.1985, Publicat : în
Tratate Internationale Nr. 14, 30.12.1999
4. Strategia Naţională de Descentralizare 2010-2018
5. STRATEGIA NAŢIONALĂ de dezvoltare regională pentru anii 2016–2020
6. Concepția Dezvoltării Durabile Urbane a Republicii Moldova. Proiect PNUD. 2004
7. Planul Urbanistic General al Municipiului Chisinau 2007
8. Planul strategic de dezvoltare social-economică al Chişinăului până în anul 2020
(principii fundamentale) Chişinău, decembrie, realizat de Institutul Naţional de
Cercetări şi Proiectări Urbanproiect Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme
(CISR)
9. Vremiș Maria. Sustenabilitatea progresului sub risc. Studiu de caz privind inegalitatea
urbană în Republica Moldova. 2016
10. Ion Paladi. Premisele managementului Public. În “Revista ECONOMICA nr.1 (57)
2007 ASEM.”
11. Ion Paladi Problemele restructurării administraţiei publice locale în perioada de
tranziţiei. - ASEM, Chişinău, 1998. 120 p
12. Irina Popescu. Rolul politicilor municipale în dezvolatrea urbană. În “Administrație și
management public, nr.7,2006”
13. Tatiana Castrașan. Funcţionarea autonomiei locale în Republica Moldova. În
“Administrare Publică, nr.2, 2013”
14. Ruslan Codreanu. Cât de necesar este Chișinăului un Plan Urbanistic General (vizitat
la 10.03.2019) http://tribuna.md/2017/11/17/ruslan-codreanu-despre-cat-de-necesar-
este-chisinaului-un-plan-urbanistic-general/
15. Rolul și importanța managementului public. (vizitat la 10.03.2019)
https://ru.scribd.com/document/351923980/Rolul-Si-Importanta-Managementului-
Public
16. Reforma administrativ-teritorială. (vizitat la 09.03.2019)
https://sputnik.md/politics/20181122/23181595/pavel-filip-reforma-administrativ-
teritoriala.html
17. Situaţia social-economică a municipiului Chişinău (vizitat la 10.03.2019)
http://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/Chisinau/trimestrial/Chisina
u_ian_dec_2018.pdf

34