Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Științe Economice

DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

MONOPOLUL ȘI POLITICA DISCRIMINĂRII PRIN PREȚ

Lucru Individual

Conducator științific:

Chișinău 2017
 CUPRINS

INTRODUCERE..........................................................................................3

CAPITOLUL 1 ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND PROBLEMA

MONOPOLULUI ȘI A DISCRIMINĂRII PRIN PREȚ...............................4

CAPITOLUL 2 ANALIZA GENERALĂ A MONOPOLURILOR ȘI A

DISCRIMINĂRILOR PRIN PREȚ PE PLAN NATIONAL .........................6

CAPITOLUL 3 PROBLEME ȘI SOLUȚII...................................................9

CONCLUZII................................................................................................13

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................14
Introducere
 Actualitatea și importanța temei :
Bunastarea sociala, eficienta economica,alocarea optima a resurselor reprezinta in
ultima instanta problemele esentiale cu care se confrunta economistii de pretutindeni.
Este in general acceptat faptul ca utilizarea eficienta a resurselor depinde de structura
pietei, modul acesteia de comportament, si de asemenea ca anumite forme ale
organizarii de piata tind sa minimizeze pierderea sociala. Majoritatea economistilor
considera concurenta perfecta ca fiind cea mai avantajoasa forma de organizare a
pietei din perspectiva acestui scop, iar orice abatere de la acest model constitue o
pierdere neta de eficienta economica. Din perspectiva acestor conceptii, punandu-se in
balanta analiza unor caracteristici bine definite, monopolul s-a profilat ca opus
concurentei perfecte si, in consecinta, cel mai inadecvat mod de organizare a pietei. .
 Scopul și obiectivele cercetării :
În conformitate cu actualitatea temei, scopul cercetării constă în efectuarea unei
analize ample și detaliate a problemei monopolului și politicii discriminării prin preț la
nivel internațional și național.
Pentru realizarea scopului au fost stabilite urmatoarele obiective :
 A determina principalele caracteristici a monopolului;
 A stabili cauzele si modalitatile de aparitie a monopolului;
 A defini conceptual de ‘’discrimnare prin pret’’;
 A caracteriza si identifica formele discriminarii prin pret;
 A determina metodele de reglemantare antimonopol.
 Metodologia cercetarii:
În procesul de cercetare am utilizat metode precum metoda abstractiei stiintifice,
metoda unitatii dintre analiza si sinteza. metoda istorica , metoda logica .Prin
intermediul acestor metode au fost definite aspectele esentiale a fenomenului cercetat,
au fost analizate complex componentele acestuia, punandu-se in evidenta esenta.
 Importanța practică:
Cercetarea fenomenului dat are un rol esențial, deoarece e important să cunoaștem
conceptul și formele monopolului, pentru a putea deduce careva metode economice
ale politicii antimonopol și pentru a întelege cum funcționează mecanismul de piață.
 Baza informațională și monografia:
Cercetarea se bazează pe surse preluate din cărți de specilitate :Bazele teoriei
economice/Cojuhari Andrei (Chișinău,Universitas,1993) ;Curs de teorie economica /
Dumitru Moldovanu(Chișinău: editura Arc 2006), articole web, date statistice ,etc.
 Structura referatului:
Referatul este împărțit în trei capitole, primul reflectând aspectele teoretice a
fenomenului cercetat. În al doilea capitol am analizat problema monopolului și
discriminării preț la nivel național. În ultimul capitol am cercetat soluțiile și metodele
de prevenire a problemelor cauzate de întreprinderile mari sau uniunile de
întreprinderi care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unor produse
importante, cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate.
 Cuvinte cheie:
Concurența imperfectă, monopol, discriminare prin preț. monopol de stat .

3
 CAPITOLUL 1 ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND PROBLEMA
MONOPOLULUI ȘI A POLITICII DISCRIMINĂRII PRIN PREȚ
Aspecte privind teorii şi interpretări asupra monopolului

La inceputul secolului trecut(mai exact in 1923) Irving Fisher definise monopolul, simplu, ca
fiind "absenta concurentei". Din acest punct de vedere diferite aprecieri sau critici legate de
monopol au depins de viziunea particulara a concurentei pe care fiecare economist o are in
minte.

Pentru neoclasici, cat si pentru majoritatea economistilor contemporani noua, monopolul

reprezinta polul opus al concurentei perfecte, pe care o definesc atribuindu-i un set de
caracteristici concepute pe baza analizelor vaste privind eficienta alocarii resurselor in cazul
unei asemenea structuri de piata: atomicitate perfecta, transparenta perfecta, omogenitatea
produselor, intrarea si iesirea libera de pe piata,perfecta mobilitate a factorilor de productie.

Un economist celebru,A. Lerner, a incercat ceva mai tarziu interpretarea monopolului nu atat
pe baza unor presupuneri teoretice, sau raportandu-se la principiile concurentei perfecte, cat
pe observarea realitatii si costruirea unor rationamente logice. El a pornit de la
comportamentul monopolistului, vazut ca singurul ofertant de un bun sau serviciu fara
substituent apropriat, ce are posibilitatea de a stabili fie pretul marfii respective, lasand-i pe
clienti sa decida cat vor sa cumpere, fie o anumita cantitate care, la un pret fixat, va fi vanduta
in intregime. Monopolistul are tendinta normala de afixa pretul la nivelul ce-i confera profitul
maxim, numit si venit de monopol. Acest venit constituie, de fapt, o "taxa" a consumatorului
pe care monopolistul si-o insuseste in virtutea puterii sale restrictive.[1]
Caracteristicile monopolului:
o Un singur vânzător și un număr mare de cumpărători;
o Un bun unicat produs de monopol;
o Deținerea de informații depline cu privire la preț, parametrii fizici ai bunului;
capacitatea pieții;
o Cerere inelastica;
o Accesul imposibil sau dificil pe piață , din cauza unor barere de intrare.
Cauzele apariției monopolului :

 Prezența in sferă a monopolului de stat

 Acordarea de către guvern a dreptului exclusiv de a produce un bun unei întreprinderi
 Tarife și cote în comerțul internațional
 Metode de concurență neloiala.
 Deținerea resurselor naturale în intregime de către o singură întreprindere
 Acțiunea efectului de scară [2]
1.Monopol natural FORME DE MONOPOL 5.Întelegeri secrete
între firme

4.Monopol asupra mărcii comerciale

2.Monopol tehnologic
3.Monopol instituțional

4
Mecanismul de funcţionare al monopolului

Situaţia de monopol apare atunci când există o singură firmă ofertantă în prezenţa unei
multitudini de cumpărători ai unui produs care, de regulă, nu poate fi substituit cu alte
produse. Pentru a realiza un profit maxim firma monopolistă este pusă în situaţia de a alege
(fixa) atât preţul, cât şi cantitatea de produse, alegere compatibilă cu condiţiile cererii pentru
produsul respectiv şi cu curbele costului. Aceasta se deosebeşte de situaţia concurenţei
perfecte când firma putea alege numai cantitatea.

Firma monopolistă este singurul producător şi furnizor al unui produs. De aceea,

analiza nu se mai face pe cele două planuri – firmă şi ramură – ,ci numai la nivelul ramurii.
Acest lucru are importanţă principală deoarece firma este aceea care controlează atât cererea,
cât şi oferta în interesul său şi în detrimentul consumatorului.

Discriminarea perfecta a preturilor

În numeroase cazuri, pe piata de monopol, nu este chiar atat de eficient(mai ales in ceea ce
priveste serviciile) sa oferi intreaga cantitate(Qm) la un pret fixat. Ca urmare, producatorul
monopolist va incerca sa obtina un pret cat mai mare, diferit , pentru fiecare unitate de
productie vanduta. Adica va incerca sa obtina o discriminare perfecta a preturilor. In acest
caz, pierderea neta de bunastare sociala ar fi nula. In practica insa discriminarea perfecta a
preturilor nu poate fi decat intamplatoare. Din acest motiv, monopolurile incearca o
segmentare a pietei, in functie de anumite criterii(ex. venitul clientilor), astfel incat sa se
realizeze macar o tedndinta pozitiva.

Discriminarea se poate defini ca vânzarea aceluiasi produs la preturi diferite. Diferentele între
preturi nu corespund direct unei deosebiri reale în costuri[3]

Există trei tipuri de discriminare prin preţ:

1.Discriminare prin preţ de gradul 1 (discriminare perfectă prin preţ)

Aceasta este situaţia în care un monopolist vinde cantităţi diferite din acelaşi produs la preţuri
diferite şi aceste preţuri pot să difere de la persoană la persoană.

2.Discriminare prin preţ de gradul 2

Aceasta este situaţia în care un monopolist vinde cantităţi diferite dintr-un produs la preţuri
diferite, dar toţi indivizii care cumpără aceeaşi cantitate plătesc acelaşi preţ. Astfel, preţurile
diferă în funcţie de cantitate, dar nu şi în funcţie de indivizi.

3.Discriminarea prin preţ de gradul 3

Aceasta este o situaţie în care un monopolist vinde produsul său unor persoane diferite la
preţuri diferite, dar fiecare unitate de produs vândută are acelaşi preţ. Acesta este cea mai
folosită formă de discriminare prin preţuri (de exemplu discounturile pentru pensionari,
studenţi, etc.).[4]

5
 CAPITOLUL 2 ANALIZA GENERALĂ A MONOPOLURILOR ȘI A
DISCRIMINĂRILOR PRIN PREȚ PE PLAN NATIONAL

Unele genuri de activitate prezintă o importanţă deosebită pentru societate. Din acest
considerent, legislaţia a stabilit expres cine are dreptul exclusiv să le desfăşoare. Astfel, există
activităţi care sunt desfăşurate doar de organele statului sau de persoanele juridice constituite
de stat şi activităţi care sunt controlate de unul sau mai mulţi agenţi economici. Legislaţia
prevede monopolul de stat şi monopolul natural şi activităţile fiecărui tip de monopol.
Monopolul de stat reprezintă situaţia în care un număr limitat de agenţi economici
sunt împuterniciţi de autorităţile administraţiei publice cu dreptul de a desfaşura activitate
economică într-o anumită sferă: de producţie, de transport, de desfacere sau de achiziţie de
mărfuri (servicii).

Întreprinzătorii privaţi nu pot practica activităţi monopol de stat. Acestea pot fi

practicate doar de întreprinderile de stat sau de persoanele juridice constituite de stat.

Activităţile monopol de stat sunt stabilite prin Legea 845/1992 cu privire la

antreprenoriat şi întreprinderi (a se vedea alin (3). art. 10 din Lege). De exemplu:

 supravegherea şi tratamentul bolnavilor care suferă de narcomanie, boli contagioase

periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase, precum şi
de boli psihice în forme agresive, şi eliberarea avizelor corespunzătoare;
 efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de
muncă, precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale
cetăţenilor;
 confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
 prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), confecţionarea timbrelor poştale ş.a.

Monopolul natural reprezintă situaţia în care producerea, transportul, comercializarea,

procurarea mărfurilor şi grupurilor de mărfuri fungibile, precum şi prestarea unor tipuri de
servicii, în virtutea unor factori naturali economici sau tehnologici, se află sub controlul direct
al unuia sau mai multor agenţi economici. De exemplu: Întreprinderea de Stat ,,Calea Ferată
Moldova” este singurul agent economic care desfăşoară activităţi de exploatare a gărilor
feroviare.
Activităţile monopol de stat sunt reglementate de Hotărârea Guvernului 582/1995 cu
privire la reglementarea monopolurilor. De exemplu:
 activităţile legate de exploatarea căilor ferate magistrale cu zonele lor de protecţie, instalaţiile
de cale, construcţiile de arbă şi serviciile de exploatare a acestora, staţiile şi punctele de triaj
pentru trecerea garniturilor de tren;
 activităţile legate de exploatarea gărilor feroviare;
 activităţile legate de exploatarea autostrăzilor, construite în contul bugetului republican şi
local, cu zonele de protecţie şi serviciile de întreţinere;
 activităţile legate de exploatarea căilor navigabile naturale şi artificiale ş.a.

Activităţile enumerate sunt caracterizate ca activităţi de proporţii mari, pentru

realizarea cărora este necesară implicarea unor resurse materiale şi financiare considerabile,
acestea fiind specifice mai mult pentru afacerile desfăşurate în localităţile urbane. În scopul

6
protecţiei consumatorilor de posibilele abuzuri, statul îşi rezervă dreptul de a interveni în
activitatea dată.[5]

STATUL CEL MAI MARE MONOPOLIST ÎN R.M.

Zeci de companii din Moldova care au capital majoritar de stat controlează sectoare
întregi de activitate, de la cele de telefonie, producerede ţigări, până la servicii de transport
feroviar. Autorităţile susţin că au planificat mai multe acţiuni pentru stimularea concurenţei.
În realitate, sunt puse în prim plan noi monopoluri.
Circa o sută de întreprinderi din Republica Moldova au o poziţie dominantă pe piaţă,
arată un studiu realizat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei (ANPC). Dintre
acestea, majoritatea sunt întreprinderi care au capital public. Statul sau autorităţi publice
locale deţin controlul asupra unor activităţi economice precum serviciile de telefonie fixă,
producerea de ţigări, de energie electrică, producerea şi distribuţia de energie termică,
transportul de pasageri cu trenul sau avionul. În aceeaşi listă mai sunt incluse serviciile
poştale sau firme care se ocupă de produse de panificaţie.
Guvernanţii s-au angajat prin Programul de stabilizare şi relansare economică a Moldovei să
demonopolizeze o serie de activităţi economice şi să stimuleze concurenţa pe cele mai
importante pieţe de mărfuri.[6]

LISTA
monopolurilor statului şi a organelor administraţiei
publice, abilitate cu reglementarea lor
1. Ministerul Finanţelor:
producerea semnelor ce confirmă achitarea taxelor şi plăţilor de stat;
confecţionarea ordinelor şi medaliilor;marcarea de stat a articolelor din metale preţioase şi
pietre preţioase;activitatea ce ţine de utilizarea metalelor preţioase şi pietrelor preţioase.

2. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei:

acordarea asistenţei veterinare animalelor, contaminate cu boli deosebit de
periculoase;producerea, stocarea şi comercializarea angro a produselor alcoolice (alcool etilic
alimentar rafinat (rectificat), alcool etilic alimentar brut, alcool etilic de vin, distilat de vin
crud pentru divinuri (coniacuri), distilat de vin maturizat divinuri (coniacuri), băuturi
naţionale tari, inclusiv brandy, rachiuri şi lichioruri, vin spumat (şampanie), vin spumos
(gazeificat), vinuri alcoolizate cu alcool etilic alimentar de orice provenienţă, vinuri naturale,
bere;fabricarea articolelor de tutun.

3. Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor:

confecţionarea semnelor poştale ce confirmă achitarea;crearea şi deservirea sistemelor de
comunicaţie ale organelor puterii şi administraţiei de stat;prestarea serviciilor poştale (cu
excepţia poştei exprese).

4. Ministerul Sănătăţii:
exportul şi importul substanţelor stupefiante;fabricarea şi desfacerea substanţelor
stupefiante, cu efect puternic şi otrăvitoare, inclusiv diseminarea, cultivarea şi vînzarea
culturilor, ce conţin numitele substanţe;acordarea asistenţei medicale de următoarele tipuri:
tratarea pacienţilor contaminaţi cu boli deosebit de contagioase, inclusiv a dermatozelor
molipsitoare şi bolilor venerice, tratarea bolnavilor psihici, ce necesită o spitalizare urgentă:
eliberarea concluziilor (certificatelor) medicale despre starea psihică a pacienţilor;

7
organizarea expertizei pentru stabilirea pierderii permanente a capacităţii de muncă, cu
eliberarea documentelor medicale respective;

5. Ministerul Apărării:
achiziţionarea de către stat, pentru necesităţile apărării, tehnicii de luptă şi speciale,
muniţiilor, armamentului şi a echipamentelor speciale;fabricarea diferitelor tipuri de
armament, muniţii, materii explozive a mijloacelor deflagrante şi pirotehnice, precum şi
comercializarea acestora;repararea armamentului (cu excepţia celui sportiv şi de vînătoare).

6. Ministerul Afacerilor Interne:

fabricarea peceţilor şi ştampilelor.

7. Agenţia Naţională pentru Geodezie, Cartografie şi Cadastru evidenţa de stat, înregistrarea

juridică şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) construcţiilor şi proprietăţilor
clădite;efectuarea expertizei de inventariere tehnică a construcţiilor şi obiectelor gospodăriei
locative şi deservirii comunale, evaluarea şi divizarea construcţiilor şi proprietăţilor clădite.

8. Banca Naţională a Republicii Moldova:

emisia hîrtiilor de valoare, emisia şi baterea monedelor.

9. Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică:

verificarea şi asistenţa metrologică de stat a mijloacelor de măsură;efectuarea la nivel
naţional a llucrărilor de standardizare şi patentare.

10. Agenţia Naţională pentru Geodezie, Cartografie şi Cadastru:

efectuarea lucrărilor de cartografie;derularea lucrărilor geodezice şi astronomo-
geodezice,;prestarea lucrărilor gravimetrice, topografice la scara 1:2000 şi mai mică,
cartografice în aspect grafic şi digital, la scara 1:10000 şi mai mică, cadastrale (constituirea
bazei topografo-geodezice şi cartografice şi a băncilor de date, ce includ informaţia topografo-
geodezică şi cartografică despre teritoriul Republicii Moldova).

11. Direcţia Generală pentru Rezervele Materiale pe lîngă Guvernul Republicii Moldova:
constituirea rezervelor de stat.

12. Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător:

efectuarea lucrărilor în domeniul hidrometeorologiei;elaborarea proiectelor şi întocmirea
normelor concentraţiilor maxime admisibile de evacuări şi ale amplasării
deşeurilor;elaborarea şi întocmirea normelor maxime admisibile de degajări de substanţe
nocive şi inventarierea surselor de poluare a aerului atmosferic;efectuarea prospecţiunilor
privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător.
13. Întreprinderea de Stat Expediţia Hidro-Geologică din Moldova „EHGeoM:
efectuarea lucrărilor în domeniul cercetării geologice.
LISTA
monopolurilor naturale şi a organelor administraţiei publice,
abilitate cu reglementarea lor

Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor:

căile ferate magistrale cu zonele lor de protecţie, instalaţiile de cale, construcţiile de arbă şi
serviciile de exploatare a acestora gările feroviare;autostrăzile, construite din contul

8
bejetelor republican şi locale, cu zonele de protecţie, construcţiile de arbă şi serviciile de
întreţinere şi exploatare a acestora; căile nevigabile naturale şi artificiale, cu sistemele de
navigaţie şi condiţiile navigabile asigurate; porturile fluviale, instalaţiile portuare,
debarcaderele şi danele de acostare de folosinţă generală pe căile de comunicaţie pe ape
naturale, cu serviciile de întreţinere şi exploatare a lor; întreprinderile pentru toate tipurile de
transport în comun, cu exepţia taximetrilor;reţele magistrale de telecomunicaţii;reţele de
televiziune şi radiodifuziune pentru difuzarea radioprogramelor de stat:reţele publice de
radiodifuziune prin fir; reţele de telecomunicaţii internaţionale; reţeaua de difuziune a presei
periodice.
Administraţia de Stat a aviaţiei civile:
aeroporturile, complexele de construcţii şi mijloace tehnice ale aeroporturilor, sistemelor de
dirijare a circulaţiei aeriene, de comunicaţie dintre navele aeriane şi de asigurare a securităţii
decolării şi aterizării aeronavelor.[7]

CAPITOLUL 3 PROBLEME ȘI SOLUȚII

Intervenţia guvernamentală pe piaţa de monopol

Datorita efectelor negative asupra bunastarii sociale, a tendintelor egoiste de actiona in

exclusivitate in interesul sau, asupra monopolului s-au impus o serie de politici antitrust
promovate de catre guvern. In binecunoscuta sa lucrare "Bunastarea natiunilor", A. Smith
aduce cel mai sustinut atac asupra monopolului, folosind insa termenul in sensul cel mai
raspandit al sec. XVIII, incluzand toata gama de politici restrictionale.

I. Strategii de gestiune a monopolului [8]

Există patru modalităţi de gestiune a monopolului:

 maximizarea profitului;
 maximizarea cifrei de afaceri;
 gestiunea de echilibru;
 fixarea preţului la nivelul costului marginal.

Maximizarea profitului
Principala diferenţă dintre monopol şi concurenţa perfectă este aceea că monopolul nu
preia preţul pieţei. În acelaşi timp, monopolul are de satisfăcut cererea pieţei; în consecinţă,
curba cererii firmei nu mai este orizontală ca pe piaţa cu concurenţă perfectă, ci
descrescătoare. Monopolul ştie că trebuie să reducă preţul dacă vrea să vândă mai mult.
Punctul de pornire în dezvoltarea unei teorii a monopolului îl reprezintă faptul că alegerea
monopolului cu privire la nivelul producţiei afectează în mod direct preţul produsului.
Maximizarea cifrei de afaceri
Există situaţii în care monopolul poate să aibă ca obiectiv maximizarea venitului total
(cifra de afaceri). O firmă poate opta pentru o astfel de gestiune (sau i se poate impune prin
politica de reglementare) atunci când încearcă să evite intrarea pe piaţă a unor rivali. În

9
această situaţie, firma preferă profituri imediate mai mici, şi uneori chiar pierderi, pentru a-şi
proteja poziţia pe piaţă.
Venitul total este maxim, atunci cînd venitul marginal este zero. În figura 8.7,
producţia corespunzătoare acestei situaţii este Q1 şi preţul de vânzare este P1. În raport cu
obiectivul de maximizare a profitului care presupune producţia Q* şi preţul P*, acum are loc o
creştere a cantităţii vândute şi o scădere a preţului de vânzare şi a profitului.
Deşi în acest exemplu profitul total rămâne pozitiv (doar scade), nu este exclus ca,
pentru alte configuraţii, maximizarea venitului total să conducă la pierderi (situaţia în care
costul total mediu ar fi mai mare decât venitul mediu).

Gestiunea de echilibru (profit economic zero)

În această situaţie, monopolul are ca obiectiv creşterea volumului total de producţie
pentru a se proteja împotriva apariţiei unor eventuali rivali, dar urmăreşte şi să evite apariţia
unor pierderi. De asemenea, această gestiune poate fi o opţiune pentru o firmă aflată în poziţie
de monopol, dar administrată de autorităţile publice.
Gestiunea în condiţii de echilibru este însă generatoare de risipă, determinând o
utilizare ineficientă a resurselor. Atunci când se produce cantitatea Q2, preţul (P2) acoperă
costul mediu, dar este inferior costului marginal. Astfel, preţurile nu mai semnalează raritatea.

Stabilirea preţului la nivelul costului marginal

O gestiune care tinde spre utilizarea raţională a resurselor trebuie să pună în evidenţă
costul real de obţinere a tuturor bunurilor. În cazul monopolului, este vorba de determinarea
simultană a cantităţii şi a preţului, astfel încât preţul de vânzare să fie egal cu costul marginal.

REGLEMENTAREA ANTIMONOPOL [4]

 Pedeapsa acțiunilor ce duc la monopolizarea pieții
 Urmărirea penală a majorării artificial a prețurilor si limitării volumului de producție
 Simplificarea procedurii de crearea a firmelor noi
 Diviziunea forțată a firmelor monopoliste
 Stabilirea controlului direct asupra prețurilor in cazul monopolului natural

În cadrul economiei de piaţă, în situaţia fundamentării deciziilor cu privire la preţ, sunt puşi
înainte de toate agenţii economici, care vând şi cumpără mărfuri materiale şi nemateriale,
precum şi diferite organisme a statului, însărcinate să asigure echilibrul economic şi financiar
la nivel macro. Ori de câte ori formarea liberă a preţurilor nu este posibilă sau recomandată, în
luarea deciziilor de preţ intervine statul.
Întervenţia statului în stabilirea, dirijarea şi urmărirea evoluţiei preţurilor este
determinată de mai multe situaţii sau cerinţe economice, şi anume: penuria de resurse de
materii prime şi energie, oferta dificitară la unele produse importante pentru economie şi
populaţie, cu influienţă negativă asupra cererii şi a nivelului de trai al populaţiei, protejarea
producţiei autohtone de concurenţa străină, combaterea unor situaţii de monopol sau oligopol,
precum şi al concurenţei neloiale. Cu cât piaţa reală este mai îndepărtată de concurenţa
perfectă, cu atât necesitatea şi eficienţa controlului statului, a intervenţiei lui asupra preţurilor
este mai mare. În general, intervenţia statului în domeniul preţurilor a fost prezentă în toate
timpurile, fiind mai intensă în perioadele de criză economică, declin economic, sau în timp de
război etc. şi mai uşoară în perioadele de stabilitate economică. Prin amestecul în procesul
formării preţurilor se urmăreşte asigurarea unei stabilităţi economice şi protecţii sociale,
satisfacerea unui minim de cerinţe şi interese.

10
METODE ECONOMICE ALE POLITICII ANTIMONOPOL

Există două metode de intervenţie a statului în materie de preţ .Aceste două metode nu trebuie
să se neglijeze, ci din contra, să se completeze, iar eficienţa folosirii lor depinde de luarea unor
măsuri în vederea reglementării veniturilor consumatorilor.

Metodele controlului direct: Metodele controlului indirect:

stabilirea administrată a cotele de impozitare,controlul

preţurilor,blocarea asupra masei
preţurilor,plafoanele de
monetare,sistemul de
preţuri,limitarea marjei de PREȚ
profit,normele de stabilire a remunerare a muncii,politica
preţurilor,declararea preţurilor şi de creditare,reglarea
tarifelor ş.a. cheltuielilor de stat,stabilirea
normelor de amortizare ş.a.

Metodele reglementării directe presupun controlul nemijlocit din partea statului asupra
nivelului sau a unor elemente structurale a preţului. Astfel de metode se folosesc pentru
susţinerea preţurilor produselor agricole şi agroalimentare, ale materiilor prime de bază,
combustibilului şi resurselor energetice. Preţul fixat în mod autoritar de către stat poate să
apară ca preţ maxim, preţ minim sau ca preţ subvenţionat. La fel, statul controlează
administrativ preţurile prin blocarea lor, prin limitarea nivelului rentabilităţii sau a adaosului
comercial [9]

1. Preţul maxim este inferior preţului de echilibru, dar practicarea acestui preţ modifică volumul
cererii şi ofertei, stimulează consumul şi sporeşte cantitatea cerută de produs.

2. Preţul minim se foloseşte pentru a stimula dezvoltarea şi creşterea producţiei în unele sectoare şi
este, de regulă, superior preţului de echilibru. Pentru a fi stimulativ acest preţ trebuie să fie cel puţin
la nivelul preţului de echilibru rezultat de jocul cererii şi ofertei. Stabilirea preţului minim deasupra
preţului de echilibru determină apariţia unui excedent de ofertă faţă de cerere. Producătorii se vor
afla în situaţia de a acorda anumite facilităţi (rabaturi) cumpărătorilor pentru a-şi spori volumul
vânzărilor. În asemenea situaţii se recomandă ca statul să adopte măsuri prin care să asigure condiţii
de desfacere a surplusului de ofertă, fie prin achiziţii proprii, fie prin acordarea unor facilităţi fiscale
sau de credit producătorilor sau cumpărătorilor, fie prin stimularea exporturilor etc.

3. Preţul subvenţionat presupune acoperirea pierderilor pe care le pot înregistra întreprinderile, ca

urmare a practicării a preţurilor mai scăzute, stabilite de stat. Mărimea subvenţiei este egală cu
diferenţa dintre preţul normal (preţ ce asigură recuperarea costului şi permite obţinerea unui profit
rezonabil pentru ramura respectivă) şi preţul garantat de stat.În R. Moldova s-au acordat subvenţii de
la buget pentru acoperirea pierderilor unor întreprinderi, în special din agricultură. Au fost folosite

11
preţuri subvenţionate la pîine, lapte, până la momentul actual se subvenţionează tarifele pentru
transportul de călători de către Regia de Transport Electric urban.

4. Blocarea (îngheţarea) preţurilor reprezintă menţinerea preţurilor la unele tipuri de produse

pentru o anumită perioadă de timp. Este folosită în perioade caracterizate prin o rată înaltă a inflaţiei
în vederea asigurării unei stabilizări

5. Limitarea nivelului rentabilităţii pentru agenţii economici producători şi a adaosului comercial

pentru agenţii economici ce se ocupă cu desfacerea mărfurilor.

Prin intermediul metodelor indirecte statul tinde să asigure echilibrul dintre cerere şi ofertă în
vederea majorării lente a preţurilor în cadrul întregii economii. În dependenţă de situaţia concretă,
reglementarea preţurilor poate avea caracter antiinflaţionist. Statul foloseşte controlul indirect prin
intermediul politicii fiscale, politicii monetar-creditare, prin reglementarea cheltuielilor de stat şi a
sistemului de remunerare a muncii.

Modul de formare şi supraveghere a preţurilor este reglementat în R. Moldova de o serie de acte

normative, cum ar fi:

 Legea Republicii Moldova „Privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea

concurenţei”, №906-XII, din 29.01.1992, Monitorul Oficial al R. Moldova №2 din 01.01.1992;
 Hotărârea Guvernului R. Moldova „Cu privire la modul de reglementare a preţurilor
(tarifelor) la producţia întreprinderilor-monopoliste” №99 din 26.02.1993, Monitorul Oficial
al R. Moldova №2 din 28.02.1993;
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la măsurile de coordonare şi
reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor)”, №547 din 04.08.1995, Monitorul Oficial al
R. Moldova №53-54 din 28.09.1995;
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la reglementarea monopolurilor”,
№582 din 17.08.1995, Monitorul Oficial al R. Moldova 59-60 din 26.10.1995;
 Hotărârea Departamentului Comerţului R. Moldova „Privind formarea preţurilor la
întreprinderile de alimentaţie publică ale agenţilor economici din R. Moldova” din
26.04.1996, Monitorul Oficial al R. Moldova №34 din 06.06.1996;
 Hotărârea Guvernului R. Moldova „Despre aprobarea Regulamentului provizoriu privind
formarea preţurilor la medicamente, articole de uz medical şi alte produse farmaceutice”
№603 din 02.07.1997, Monitorul Oficial al R. Moldova №51-52 din 07.08.1997;
 Codul fiscal, Legea R. Moldova №1163-XIII din 24.04.1997, Monitorul Oficial al R. Moldova
№62 din 18.09.1997;
 Legea R. Moldova „Privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului”
№1308-XIII din 25.07.1997, Monitorul Oficial al R. Moldova №147-149 din 06.12.2001;

12
 CONCLUZII

În concluzie, pot menționa că nici o altă parte a teoriei economice nu a fost atât de mult
neînţeleasă ca teoria monopolului.

Monopolul este un și forma cea mai extremă de concurență imperfectă, iar cele mai stabile.
La acelasi în timp ce producția pe scară largă datorită economiilor de scară este mai profitabil,
deși și afectează în mod negativ utilizarea eficientă a factorilor de producție.
Principalele Scopul monopolist este de a maximiza profiturile. Pentru aceasta companie
acționând exclusiv în propriile interese, prin urmare, reglementarea de stat a monopolurilor
este unul dintre principalii factori asigura funcționarea normală a economiei. Fără îndoială, în
unele cazuri existența monopolurilor este justificată și necesară, dar aceste procese Controlul
trebuie să fie instalat pentru a preveni abuzul de putere de monopol.
Monopolurile naturale utilizate cel mai desReforma lor trebuie să fie luate în considerare, cu o
evaluare obiectivă a consecințelor.
Astfel, putem concluziona că monopolul este o problemă gravă a unei economii de piață și
solicită controlul imediat de către stat. Bazandu-se pe legile existente și adoptarea noi, într-
adevăr Legile care lucrează ca scop limitarea puterii de monopol și pentru a preveni crearea
de noi formatiuni de monopol care desfășoară politici eficiente anti-monopol, posibilă soluție
la problema de monopol.

Efecte negative ale monopolului:

§ Stabilirea unor preturi de vinzare mai inalte decit cele ce s-ar forma in conditiile unei
concurente perfecte;

§ Marind pretul, monopolul reduce cantitatea de bunuri comercializata;

§ Are loc formarea uonr supraprofituri durabile si nejustificate din (.) de vedere ec;

§ Monopolurile pot influenta viata politica a unei tari.

Efecte pozitive a monopolului:

#-monopolist investeste sume insemnate in inovare, cercetare stiintifica etc;

#-monopolist are posibilitatea de a efectua importante economii la scara, ceea ce permite

producerea unor cantitati mari de bunuri cu costuri mai scazute;

#-monopolist – isi permite sponsorizarea unor actiuni de caritate, stiintei, culturii.

13
 Bibliografie

1. Economie politica - Maria Cristina Stefan, Ed. Bibliotheca (2009)

2. Teorie economică – Andrei Cojuhari, Chisinau :UTM,2012
3. Raymond Barre, Economie politique, P.U.F. Paris, 1966, p. 530-533.
4. Moldovanu D.- Curs de Teorie Economică,Chișinău 2006
5. http://www.parajurist.md/rom/ce-este-monopolul/
6. http://adevarul.ro/moldova/economie/statul-mai-mare-monopolist-
republica-moldova-1_50acae927c42d5a663883a53/index.html
7. http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=296512&
lang=1
8. http://www.scritub.com/economie/MAXIMIZAREA-
PROFITULUI124236156.php

9. VOICULESCU, Dan- ,,Economie de piaţă--Competitivitate economică--Concurenţă

economică”, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
10.https://ru.scribd.com/doc/39843736/Reglementarea-Preturilor-Si-Concurentei-in-
Republica-Moldova

14