“ Ion simţea o vocaţiune obscurã , înrãdãcinatã pentru pãmânt.

Şi era lacom…E o vocaţiune, o portretizare, o idolatrie.

O asemenea chemare profundã simte şi Ion pentru posesiunea
pãmântului.
Neapãrat, personajul e idealizat, el serveşte un simbol.
Nimic nu face acest ţãran mai rãsãrit, care sã nu poatã fi explicat prin
şiretenie sau încãpãţânare. E o naturã stãruitoare,
premeditativã. Ion are o viaţã animalicã puternicã, plinã de ecou.
Pasiunea lui e o senzualitate. Siguranţa şi unitatea gestului cu care îşi
conduce viaţa prin pasiune la posesiunea pãmântului, şi la posesiunea
femeii are o mãreţie reprezentativã; e poate sinteza celor douã instincte
cardinale, care au asigurat persistenţa rasei.”
• Tudor Vianu – “Arta prozatorilor români”

“S-ar zice prin urmare c-avem de-a face cu un ambiţios, cu un Julien Sorel
rural, cu un Dinu Paturicã. Noţiunea de ambiţie este însã exageratã, fiindcã
ea presupune o constiinţã largã, care sã-şi reprezinte o finalitate […] Ion nu
e inteligent şi, prin urmare, nici ambiţios. Dorinţa lui nu e un ideal, ci o
lãcomie obscurã, poate mai puternicã decât a altora, însã, în fond, la fel cu
a tuturor. Orice ţãran voieşte zestre în pãmânt şi vite, o însurãtoare
dezinteresatã fiind o adevaratã înstrãinare de la legile de conservare ale
familiei rurale. Toţi flãcãii din sat sunt varietãţi de Ion.”

G. Cãlinescu , “ Istoria literaturii române…”

“Am greşi dacã am face din Ion un arivist, dacã l-am judeca în afara mobilului
acţiunii sale, pãmântul. Prin cãsãtoria sa cu Ana, Ion vrea sã obţinã pãmânt. E
vorba de un ideal fundamental, care, în condiţiile respective, reprezenta cu mult
mai mult decât înavuţirea. Pãmântul , pentru Ion, însemna şi situaţie socialã,
demnitate umanã, posibilitatea de a munci cu folos.”

Paul Georgescu, Prefaţã la romanul “Ion”, ediţia din 1967

Dupa aprecierea lui Eugen Lovinescu, "Ion este expresia instinctului de

stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica
stransa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa", spre deosebire
de George Calinescu care considera ca "lacomia Iui de zestre e centrul lumii si
el cere cu inocenta sfaturi dovedind o ingratitudine calma Nu din inteligenta a
iesit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte
reduse."