20.02.

2019

Optimizarea dezvoltării
rețelelor electrice

1. AMPLASAREA SURSELOR NOI DE ALIMENTARE

• Vor fi prezentate şi analizate două metode pentru

determinarea amplasamentelor unor noi surse de
alimentare în cadrul reţelelor electrice urbane.

• Drept surse de alimentare pot fi considerate în

aplicaţiile concrete staţiile de transformare de
înaltă/medie tensiune, punctele de alimentare sau
posturile de transformare de medie/joasă
tensiune, după caz.

1
 20.02.2019

• Aceste metode permit stabilirea amplasamentelor

noilor surse de alimentare în următoarele două
moduri:
a) prin determinarea, în cadrul unui sistem de axe,
a coordonatelor optime ale punctelor de
amplasare a surselor (metoda geografică);
b) prin alegerea celor mai bune amplasamente
dintr-o mulţime predeterminată de
amplasamente posibile (metoda selectivă).
• Fiecare dintre aceste metode permite şi delimitarea
consumatorilor alimentaţi de fiecare sursă.

1.1. Metoda geografică de amplasare optimă a

surselor de alimentare

• Această metodă permite determinarea

amplasamentelor optime ale surselor de alimentare
într-o reţea de mare întindere.

• Metoda a fost aplicată la studiul amplasării unor

posturi de transformare în incinta unor consumatori
industriali, dar poate fi aplicată şi în cazul reţelelor
urbane care deservesc zone cu densităţi reduse de
sarcină.

2
 20.02.2019

- punct de
consum

zona de
consum

0 x
Fig. 1.1

3
 20.02.2019

- post de
transformare
- punct de
consum
sector de
alimentare
zona de
consum

0 x
Fig. 1.1
Considerându-se reprezentarea din figura 1.3 a unei zone
de consum, se fac notaţiile:
• NC - numărul consumatorilor;
• NPT - numărul posturilor de transformare;

• Pj - puterea consumatorului j,
• Pi - puterea disponibilă la postul de transformare i,

• J - mulţimea consumatorilor;
• I - mulţimea posturilor de transformare;
• Pij - puterea furnizată de sursa i consumatorului j;
• lij - distanţa dintre sursa i şi consumatorul j,

• xi,yi - coordonatele geografice ale amplasamentului

postului de transformare i;
• xj,yj - coordonatele geografice ale consumatorului j.

4
 20.02.2019

Necunoscutele sunt:
• coordonatele (xi,yi) ale amplasamentelor
posturilor de transformare;
• valorile puterilor Pij.

Se caută determinarea acestor necunoscute în

condiţiile minimizării sumei momentelor sarcinilor
(1.1)

fiind cunoscute puterile şi amplasamentele

consumatorilor, precum şi puterile disponibile la
surse.

Se cunoaşte faptul că valoarea minimă a sumei

produselor Pijlij (suma momentelor sarcinilor)
corespunde pierderilor minime de putere activă în
reţea.
10

5
 20.02.2019

Restricţiile considerate sunt următoarele:

R1) fiecare consumator este alimentat de la un

singur post de transformare ;

R2) suma puterilor consumatorilor alimentaţi de

la sursa i nu depăşeşte puterea disponibilă a
acestei surse.

11

Modelul matematic al problemei considerate este:

min M =  P l ij ij (1.2)
iI jJ

P
j J
ij  Pi, i  I (1.3)

Pij = Pj sau Pij = 0, i  I , j  J (1.4)

• Consumatorii alimentaţi de la un acelaşi post de
transformare constituie un sector de alimentare
iar postul respectiv este numit centru de
alimentare.
• Rezolvarea problemei constă în parcurgerea
iterativă a următoarelor două etape :

12

6
 20.02.2019

E1) determinarea sectorizării optime (repartizarea

consumatorilor pe posturi de transformare).
Pentru reducerea numărului de iteraţii, iniţial
posturile de transformare se vor plasa în centrul
grupărilor de consumatori, satisfăcându-se totodată
şi necesarul tuturor consumatorilor;
E2) pentru sectoarele anterior determinate se caută
poziţia centrelor de alimentare, lăsând libere
coordonatele xi şi yi în interiorul sectoarelor, astfel
încât suma momentelor să fie minimă.

Dacă în ambele etape se obţin aceleaşi valori ale

coordonatelor xi şi yi, a fost obţinută soluţia optimă.
Dacă nu, se trece la o nouă sectorizare.

13

• În cadrul primei etape este aplicată metoda

"ramurei şi a graniţei" (branch and bound) pentru
investigarea soluţiilor posibile, soluţii care se
obţin prin rezolvarea unei succesiuni de
probleme de transport.

• Valorile funcţiilor obiectiv corespunzătoare

acestor soluţii sunt comparate cu un minorant
reprezentând valoarea funcţiei obiectiv obţinută
prin rezolvarea problemei nerespectând restricţia
(1.4).

14

7
 20.02.2019

Metoda de rezolvare
Modelul matematic al problemei este:

min M =   Pijlij
iI jJ

unde lij = (x j − xi )2 + (y j − yi )2
P ij  Pi , i  I
jJ
0
Pij =   i I, j  J
 Pj
15

Daca restricţia
0
Pij =   i  I, j  J
(1.5)
 Pj

ar fi înlocuită de

P ij = Pj  jJ (1.6)
iI

am fi in condiţiile unei probleme de transport.

16

8
 20.02.2019

Etapa E1 – Sectorizarea
Se atribuie arbitrar coordonate xi şi yi fiecărui PT;
Constă în repartizarea consumatorilor pe surse de
alimentare:
– Se calculează distanţele lij dintre fiecare
consumator şi fiecare PT;
– Se asociază apoi consumatori surselor de
alimentare în ordinea crescătoare a distanţelor lij;
– Se continuă până când este atins un grad
prestabilit de încărcare pentru surse (70-80%).
În final, fiecare consumator este asociat unui PT.
Modelul matematic este completat cu încă două
restricţii pentru etapa de sectorizare:

17

n m
 Pj   Pi (1.7)
j =1 i =1
SCi
 Pj SCi
 Pi,  SCi = 1, m (1.8)
j=1

Prima restricţie are în vedere condiţia ca sursele

existente să poata alimenta toţi consumatorii, iar
a doua condiţia ca sursa din cadrul unui sector sa
poată alimenta consumatorii acelui sector.

18

9
 20.02.2019

Etapa 2 – Determinarea amplasării PT în sectoare

Se menţin constante sectoarele determinate

anterior şi se dă acum libertate variabilelor xi şi yi în
interiorul sectoarelor, astfel încît suma momentelor
sarcinilor să fie minimă (relaţia 1.2).
Se compara apoi coordonatele (xi, yi) iniţiale şi cele
finale:
– Dacă sunt egale (în limitele stabilite), am obţinut
soluţia optimă;
– Dacă nu, sectorizăm din nou, cu noile coordonate
ale PT.

19

Relaxând restricţia (1.5), înlocuind-o cu restricţia

(1.6), vom avea de rezolvat o problemă de
transport.

Consecinţă:
• o parte din consumatori vor fi alimentaţi de la o
sursă iar restul de la mai multe surse;
• reţeaua nu va mai radială.

20

10
 20.02.2019

Metoda „Branch and Bound”

• Vom nota problema de transport definită
anterior cu Po iar valoarea funcţiei obiectiv Mo.
• Considerăm că în soluţia obţinută pentru
problema Po, un consumator e alimentat de la
mai multe surse.
• Vom presupune că acest consumator va fi
alimentat pe rând de la câte o sursă.

21

De exemplu, atunci când consumatorul poate

fi alimentat de două surse, vom avea :

Po
-----------------
Mo

P1 P2
---------------- -----------
M1 M2

22

11
 20.02.2019

Po
--------------
---
Mo

P1 P2
------------- -----------
M1 M2

P 11 P 12 P 21 P 22
------------- ------------- ------------- -------------
M 11 M 12 M 21 M 22

23

Po
----------------
-
Mo
Dacă M 2 > M 1

P1 P2
------------- -----------
M1 M2

P 11 P 12 P 21 P 22
------------- ------------- ------------- -------------
M 11 M 12 M 21 M 22

24

12
 20.02.2019

Po
---------------
--
Mo Dacă M 2 > M 1

P1 P2
------------- -----------
M1 M2

Dacă M11 > M 12

P 11 P 12 P 21 P 22
------------- ------------- ------------- -------------
M 11 M 12 M 21 M 22

25

26

13
 20.02.2019

27

28

14
 20.02.2019

29

30

15
 20.02.2019

31

32

16
 20.02.2019

33

34

17
 20.02.2019

35

36

18
 20.02.2019

37

38

19
 20.02.2019

39

40

20
 20.02.2019

41

42

21
 20.02.2019

43

44

22